Feminismul-un rau necesar?

[iana]

În prealabil postat de hanico

Pentru Maria Luisa

Insa inainte de a se fi maritat cu astfel de barbati trebuiau sa fie un pic mai ... realiste, s-ar fi scutit de multe batai de cap si mai ales de astfel de soti. E si asta tot o realitate!

Dar daca au facut-o totusi asta nu inseamna ca trebuie sa se complaca intr-o situatie care nu face bine nici unuia din familie.

[maria-luisa]

În prealabil postat de iana

Dar daca au facut-o totusi asta nu inseamna ca trebuie sa se complaca intr-o situatie care nu face bine nici unuia din familie.

exact! greseli si alegeri gresite facem cu totii, asta nu inseamna ca nu pot fi reparate.:)

[Fani71]

În prealabil postat de hanico

Cele de care mi-ai vorbit, si dintre care am vazut multe, tin casa din munca lor si sunt sprijinul intregii familii. Bravo lor!!! Insa inainte de a se fi maritat cu astfel de barbati trebuiau sa fie un pic mai ... realiste, s-ar fi scutit de multe batai de cap si mai ales de astfel de soti. E si asta tot o realitate!

Da, cam asta ar trebui spus tinerelor care vor sa se casatoreasca. Sa se gandeasca bine inainte pe cine aleg.
Sigur, casatoria contine intotdeauna si o parte de risc. Nu poti sti cum se va schimba sau cum este de fapt celalalt in situatii de criza - boala, saracie, moarte, etc. Dar in masura in care putem sa ne dam seama dinainte, este bine sa nu alegem un om numai de dragul de a ne sacrifica pentru el dupa aia, ca sa devenim cat mai bune crestine ;-)
Nu e bine sa il ispitim pe Dumnezeu.
Dar repet, probabil ca am inteles eu gresit si nu asta a vrut sa spuna Anna.
Discutiile in contradictoriu ne fac adesea sa spunem sau sa implicam lucruri extreme, neuantate, pe care nu vrem de fapt sa le spunem sau implicam.

[maria-luisa]

dupa mine, rostul vietii nu este suferinta ci capacitatea de a ajunge sa traiesti fericit, in armonie cu Dumnezeu si cu semenii. Suferinta este lasata pentru a invata ceva din ea si atat.

[cristina2012]

În prealabil postat de Fani71

S-ar putea ca tu sa ai dreptate, oricum nu sunt eu pusa sa o judec. Eu nici nu incercam sa vorbesc despre ea, ci in general.
Mie mi s-a parut doar ca din tot ce a scris reiese ca ea crede ca ar trebui ca o femeie sa rabde absolut orice in casnicie (inclusiv batai, viol, inselari continue etc) si ca ar trebui sa porneasca cu gandul ca ea este cea care trebuie sa se jertfeasca. Daca te-am inteles gresit, Anna, scuze.
Ce spuneam eu este ca mi se pare ca ar trebui ca amandoi sa aiba aceasta conceptie, nu numai femeia Si atunci jerfta devine fireasca, devine cale spre desavarsire a amandorura.

Sa o asteptam pe Anna sa clarifice lucrurile. Eu nu am inteles ca Anna a zis ca femeia trebuie sa se sacrifice si barbatul sa leneveasca comod, asteptand sa fie slujit... Din mesajele ei, eu am inteles ca fiecare trebuie sa se jertfeasca (cum zici si tu si majoritatea de e forum), dar Anna a mai atras atentia la un lucru esential, de care majoritatea uitam: fiecare sa fie atent la el, la jertfa pe care o are el de facut, asta conteaza pentru mantuire, nu ceea ce are de facut, de jertfit celalalt.

Parerea mea despre purtatul crucii in casnicie: a-ti duce crucea, inseamna a-ti duce crucea... adica totul, dar neaparat sub indrumarea duhovnicului si cu multa rugaciune. Exista situatii in care separarea de celalat intra in aceasta cruce, cum este, spre exemplu, cazul maltratarii, violarii copiiilor, supunerea la perversiuni... Acestea sunt situatii limita si totusi rare, fata de imensitatea numarului de divorturi. In cazuri limita, a te separa de celalat, a nu mai coabita cu el poate fi o solutie, chiar singura solutie de supravietuire, dar asta nu inseamna "a-i da drumul de mana", a nu mai fi legat de el... In suflet si in rugaciune tot trebuie sa-l porti, pentru ca, rau cum e, e al tau...

[cristina2012]

As vrea sa dau un raspuns si problemei adusa in discutie de initiatoarea topicului.

În prealabil postat de maria-luisa

M-am tot gandit la acest aspect... si am ajuns la concluzia ca intr-un anume fel si eu sunt feminista si ca nu voi putea accepta niciodata mai putin decat egalitate intre barbat si femeie. Stiu ca tot ceea ce se intampla acum este dintr-o cauza. Care credeti ca este aceasta cauza? Femeia este toate aceste aspecte: mama, copil, prostituata, sfanta, pacatoasa. Credeti ca o femeie ar mai fi prostituata/ adultera/ pacatoasa daca ar fi respectata si apreciata cu adevarat?

Eu cred ca feminismul este o reactie la anormalitatea cu care a fost privita femeia de-a lungul timpului. Un exemplu de astfel de gandire avem in primul raspuns:

În prealabil postat de adelin

Pana sa le lase pe femei sa conduca, omenirea avea o pace foarte roditoare; dupa ce a venit femeia la putere, a dus omenirea intr-un total razboi tainic, ce nu lasa victime insangerate, ci victime care mor datorita depresiilor, datorita maladiilor, datorita prostiei. asta a fost femeia la putere, la conducere. Spunea un Sfant Parinte: "Vai de barbatul condus de femeie! Vai de monahul condus de rudenii!" pentru ca nici monahul nu ajunge unde trebuie, daca se lasa condus de rude, nu de Hristos, si tot asa si barbatul, lasandu-se condus se femeie, ajunge sa fie in loc de cap, coada, iar apoi sa gandeasca cu coada, pentru ca asa trebuie sa fie in veacul din urma.

Din fericire, stim ca acesta este un mod eronat de a privi femeia si, ca sa anulam raspunsul eronat al erorii, este suficient sa anulam eroarea. Iata cum:

În prealabil postat de windorin

Niciodata Biserica Ortodoxa nu a invatat o depreciere a femeii, ori o catusi de mica depreciere a ei.
Maica Domnului este cea mai graitoare dovada in acest sens.
Daca vreun parinte sau crestin afirma altfel, acela nu mai sta in dreapta credinta.

Problema apare in neintelegerea ratiunilor sadite in firea femeiasca si in cea barbateasca de catre Dumnezeu.

Barbatul are minte, insa insuficienta inima. Iar femeia are mai mult inima.
Sa nu creada nimeni ca sustin faptul ca femeia nu are minte, insa accentul firii ei cade pe inima.
Nici mintea fara inima nu este buna, dar nici inima fara minte.
Aici se vede interdependenta dintre barbat si femeie.

De multe ori, insasi femeia nu vrea sa fie respectata. Ea insasi intra in lupte care nu tin de ea si in lupte pentru care nu are suficiente "arme". Ma gandesc la politica, cat si la alte domenii mai dure si mai urate, pline de lovituri si de rautati. Femeia este mult prea minunata si sensibila pentru a intra in astfel de "arene".

Multa durere ma cuprinde cand vad cum femeia isi pierde din ce in ce mai mult sensibilitatea si caldura, alergand la pas cu barbatii, parca si concurand cu duritatea lor. Femeia nu se mai vrea femeie, adica nu isi mai accepta sensibilitatea si tandretea. Iar caderea este mare pentru ca barbatul nu le poate suplini, in locul ei, oricat ar incerca. Parca tot omul vrea sa devina dur si rigid.

[anna21]

În prealabil postat de cristina2012

Sa o asteptam pe Anna sa clarifice lucrurile. Eu nu am inteles ca Anna a zis ca femeia trebuie sa se sacrifice si barbatul sa leneveasca comod, asteptand sa fie slujit... Din mesajele ei, eu am inteles ca fiecare trebuie sa se jertfeasca (cum zici si tu si majoritatea de e forum), dar Anna a mai atras atentia la un lucru esential, de care majoritatea uitam: fiecare sa fie atent la el, la jertfa pe care o are el de facut, asta conteaza pentru mantuire, nu ceea ce are de facut, de jertfit celalalt.

Parerea mea despre purtatul crucii in casnicie: a-ti duce crucea, inseamna a-ti duce crucea... adica totul, dar neaparat sub indrumarea duhovnicului si cu multa rugaciune. Exista situatii in care separarea de celalat intra in aceasta cruce, cum este, spre exemplu, cazul maltratarii, violarii copiiilor, supunerea la perversiuni... Acestea sunt situatii limita si totusi rare, fata de imensitatea numarului de divorturi. In cazuri limita, a te separa de celalat, a nu mai coabita cu el poate fi o solutie, chiar singura solutie de supravietuire, dar asta nu inseamna "a-i da drumul de mana", a nu mai fi legat de el... In suflet si in rugaciune tot trebuie sa-l porti, pentru ca, rau cum e, e al tau...

Cristina a inteles f bine mesajul meu, multumesc pentru clarificari. :).

Fiecare sot ar trebui sa se jertfeasca, desigur..

Dar consider ca este foarte foarte gresit sa cautam scuze pt purtarea noastra in ceea ce face cel de langa noi.
Este o ispita.. nu vede nimeni asta? Este o ispita sa crezi ca daca cel de langa tine nu se comporta ca un crestin, tu ai dreptul sa te abati de la indatoriri familiale. Nu ma refer la cazuri extreme - dar si acelea trebuie dezbatute cu duhovnicul.
Nu am gasit nicaieri sa scrie ca femeia trebuie sa se supuna "daca".. (daca el este atent, afectuos, duce gunoiul si spala copiii). Exista limite ale ascultarii, dar acelea sunt trasate tot de credinta, nu de bunul plac (ex. ascultarea poruncilor lui Hristos sunt mai presus de ascultarea de sot, desigur).
Trebuie sa privim in primul rand catre noi cu ochiul critic.. si catre ceilalti cu dragoste. Nu invers.
Casatoria este o cruce, da. Trebuie sa o purtam. Macar sa incercam sa o purtam inainte de a ne plange ca este grea! Multi o leapada fara a incerca macar sa o poarte! Nu mi se pare firesc. Nu este chiar atat de grea, ca o purtam cu Hristos, nu singuri.
Viata mea nu este exemplu pentru altii, nu stiu cum s-a ajuns la discutarea ei. :). Ba inca sunt contramodel.. da, nu sunt un model pt ca inca sunt crestina mai mult cu numele. Model sunt sfintele crestine casatorite.

Spuneti ca eu caut suferinta.. Nu este adevarat!
Incerc doar sa fiu realista. De aceea am dat date statistice. Majoritatea oamenilor pe aceasta planeta sufera. Si nu putin, nu din umiliri si lipsa de respect. Oamenii mor de foame, din boli, din abuzuri, avorturi..
Si eu sa am pretentia ca merit sa fiu fericita? De ce? Cu ce sunt mai speciala decat restul? Cu ce sunt mai buna decat copilasii care mor de foame prin nu's ce colt de lume.. ca sa cred ca merit ceva? Mi s-au dat foarte multe cu un singur scop: sa-mi lucrez mantuirea! Mie si familiei mele.
(nu vreau sa par ipocrita.. nu sunt o nefericita. Dar cred ca trebuie sa fim recunoscatori pt toate.. bune SI RELE ca in folosul nostru sunt date. Dumnezeu nu este un sadic. Daca noi suntem invatati sa cautam fericirea cu orice pret aici, sa credem ca o meritam, sau ca am merita ceva, orice.. vom plange dincolo).

[Noesisaa]

Si totusi, si poate aici vorbeste occidentul din mine, fericirea este un tel absolut legitim al oricarei persoane. Hristos este fericire, scopul suprem al crestinului, mantuirea, este fericirea...cerul este plin de fericiti ("Fericiti cei saraci cu duhul..., etc."), pamantul este plin de fericiti (cei care suntem sanatosi, avem familie, avem un trai decent -- asta este fericire, chiar daca unii nu isi dau seama). Eu cred ca daca esti fericit, atitudinea normala nu este sa te simti vinovat (gen "cu ce sunt eu mai bun ca sa imi fie mai bien decat acelor oameni care mor de foame, sunt in inchisoare, etc), ci sa multumesti lui Dumnezeu pentru bunatatile pe care ti le-a dat, pe cat esti de nevrednic de ele, sa te bucuri de ele (Dumnezeu nu cred ca iti da o viata frumoasa si interesanta ca sa te porti de parca ai fi in doliu continuu, nu?), si sa te rogi pentru cei care nu au parte de ele, sau chiar sa faci ceva pentru cei mai putin fericiti decat tine.

Sa stii Anna, ca totusi transmiti o impresie destul de deprimanta despre casatorie...cel putin pentru cineva necasatorit. :)

[anna21]

În prealabil postat de Noesisaa

Si totusi, si poate aici vorbeste occidentul din mine, fericirea este un tel absolut legitim al oricarei persoane. Hristos este fericire, scopul suprem al crestinului, mantuirea, este fericirea...cerul este plin de fericiti ("Fericiti cei saraci cu duhul..., etc."), pamantul este plin de fericiti (cei care suntem sanatosi, avem familie, avem un trai decent -- asta este fericire, chiar daca unii nu isi dau seama). Eu cred ca daca esti fericit, atitudinea normala nu este sa te simti vinovat (gen "cu ce sunt eu mai bun ca sa imi fie mai bien decat acelor oameni care mor de foame, sunt in inchisoare, etc), ci sa multumesti lui Dumnezeu pentru bunatatile pe care ti le-a dat, pe cat esti de nevrednic de ele, sa te bucuri de ele (Dumnezeu nu cred ca iti da o viata frumoasa si interesanta ca sa te porti de parca ai fi in doliu continuu, nu?), si sa te rogi pentru cei care nu au parte de ele, sau chiar sa faci ceva pentru cei mai putin fericiti decat tine.

Sa stii Anna, ca totusi transmiti o impresie destul de deprimanta despre casatorie...cel putin pentru cineva necasatorit. :)

Pai fericirea este una singura: Viata intru Hristos.
(adica orice alta "fericire" este inselatoare si imbinata cu amarul).
Nu promovez sentimentul de vina, asta este interpretarea ta.
Am vina, desigur, de a nu valoriza talantii primiti! Ai primit ceva? Pai aceia sunt talanti..
Deci nu vinovata ca am primit ceva, ci vinovata ca nu traiesc crestineste, vinovata ca iubesc lumea mai mult decat pe Dumnezeu etc.

[anna21]

În prealabil postat de Noesisaa

Sa stii Anna, ca totusi transmiti o impresie destul de deprimanta despre casatorie...cel putin pentru cineva necasatorit. :)

Nu am aceasta intentie :)). Marita-te si fa copii. E bine.
O sa fiu un pic off topic.. am citit o carte in care scria ca trebuie sa descoperi ce considera cel de langa tine dovada de iubire. Ca fiecare are "indicatori" pentru asta..
De ex. eu pot considera un gest frumos sa-mi cumpere branza mea preferata (cand el uraste branza, sa zicem). Asta inseamna ca este atent la ceea ce-mi place mie, chiar daca avem gusturi f diferite si el este nepriceput la cumparaturi. El poate considera ca un cadou scump (si nefolositor) este un gest frumos.. Avem deja o problema daca nu stim sa interpretam corect ce face celalalt.

Unii oameni vor contact fizic. Altii vor sa fie ascultati si apreciati. Altii chiar vor confort material si cadouri.. Fiecare barbat (si femeie) are alta idee despre ce inseamna a arata iubirea.
Din pacate media ofera modele limitate ale relatiilor dintre sexe. Si disfunctionale, parerea mea. Mie nu-mi este deloc greu sa fac aia si aia in casa.. chiar ma amuza pe undeva ca lucruri atat de simple fac o mare diferenta.
Desigur exista si lucruri pentru care o femeie trebuie sa ia atitudine: cum ar fi cele ce tin de educarea corecta a copiilor.
Dar pentru caratul gunoiului, spalatul hainelor si o ciorba acolo.. chiar nu merita sa te superi.