Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Nimic nu poate fi justificat in afara dragostei.

Dragostea se justifica prin sine insasi.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Nimic nu poate fi justificat in afara dragostei.

Dragostea se justifica prin sine insasi.

Iar platitudini cu pretentii spiritualiste? :)

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Rugaciunea insasi are nevoie de concentrare. Este seva ei de viata.

O rugaciune facuta din buze si cu mintea umbland in alta parte nu este rugaciune.

De aceea, este important sa intelegem ce este "concentrarea", care sunt articulatiile si fineturile sale.

Rugaciunea crestina nu e tot una cu rugaciunea budhista sau a sectei budho-crestine din capul tau :)

Rugaciunea nu are ca scop in sine "concentrarea" si nici nu se perfectioneaza exersand "concentrarea" ci pur si simplu rugandu-te si cautand sa te unesti cat mai mult sufleteste cu cuvintele rugaciunii.

Cat despre natura ultima, unii invatatori prefera sa faca apel la analogii mai simple, mai intuitive, functie de inclinatiile si capacitatea intelectuala a ucenicilor.

Natura ultima in raport cu natura conventionala poate fi asemanata cu tacerea in raport cu sunetul.

Orice sunet are tacere in el.

Fiecare isi poate construi un concept despre "natura ultima" asa cum fiecare isi poate construi falsi dumnezei.

Nu inseamna ca orice abureala filosofica ascunde un adevar.

[florin.oltean75]

Teorema - sufletul propriu
„Dacă vine cineva la mine și nu isi ... urăște sufletul său, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14,26)

Corolar la teorema suflet propriu
„Cine va voi să-și salveze sufletul îl va pierde"

Teorema - sufletul celorlati
„Dacă vine cineva la mine și nu urăște pe tatăl său și pe mama sa, pe femeia sa și copiii săi, pe frații săi și surorile sale ..., nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14,26)

--------

Toata invatatura profunda este cuprinsa in aceste doua teoreme.

[florin.oltean75]

Teorema - sufletul propriu
„Dacă vine cineva la mine și nu isi ... urăște sufletul său, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14,26)

Corolar la teorema suflet propriu
„Cine va voi să-și salveze sufletul îl va pierde"

Teorema - sufletul celorlati
„Dacă vine cineva la mine și nu urăște pe tatăl său și pe mama sa, pe femeia sa și copiii săi, pe frații săi și surorile sale ..., nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14,26)

--------

Toata invatatura profunda este cuprinsa in aceste doua teoreme.

Sufletul propriu si sufletul celorlalti care trebuie urat este sinele fals, izvorul tuturor rautatilor, cel care ne separa de Dumnezeu.

Doar daca dam la o parte perdeaua sinelui fals ajungem la El.

Altfel este imposibil. "Nu putem fi ucenicii Lui"

In contemplatie poate fi unita dragostea pentru sinele adevarat si ura pentru sinele fals.

Ambele lucreaza sinergic, ca o singura simtire.

[florin.oltean75]

Bunule Învăţător ...De ce-Mi zici bun?
Nimeni nu este bun, decât numai Unul: Dumnezeu.


Spovedania este atat dezicerea de Eul Rau dar si dezicerea de Eul Bun.

Numai asa sinele fals poate fi inalturat.

[florin.oltean75]

Bunule Învăţător ...De ce-Mi zici bun?
Nimeni nu este bun, decât numai Unul: Dumnezeu.


Spovedania este atat dezicerea de Eul Rau dar si dezicerea de Eul Bun.

Numai asa sinele fals poate fi inlaturat.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Definitia "sinelui", dupa tine, fiind care?

Sinele este o chestiune de modul in care concepem existenta fenomenelor, de procesul mental prin care le atribuim o identitate.

De la cele mai marunte lucruri, la fenomene complexe, facad saltul la fiinte pana la eul propriu.

Un fenomen primeste identitate, o unicitate (perceptia unei singularitati) printr-un proces mental de atribuire.

In procesul de individualizare a unui fenomen de alte fenomene prin sesizarea unor caracteristici specifice, concepem o identitate - un sine atribuit fenomenului respectiv.

Daca acest sine este conceput ca fiind un sine existent obiectiv atunci este un sine fals. Daca realizam ca este un sine atribuit printr-un proces mental de imputare, ca fundamental nu are o existenta obiectiva in sine insusi, goliciunea ontologica a sinelui atribuit este un sine adevarat.

Sa luam de exemplu o masina.

Acest cuvant desemneaza o singularitate, o identitate unui fenomen compus dintr-o multitudine de componente. Un sine.
Insa acest sine este non-existent, nu este decat o atribuire mentala.

Sa luam de exemplu un vartej de iconuri care danseaza. Desi pare sa posede un sine existent inerent, in fapt acesta nu exista. Este o observatie valabila pentru toate fenomenele, fara exceptie.
https://www.youtube.com/watch?v=SjKwpiR4pIw

[florin.oltean75]

Cere si ti se va da,
Intreaba si ti se va raspunde.

[florin.oltean75]

"(3.18) May I become a protector for the protectorless,
A guide for those who travel on the road,
And, for those who wish to cross the water,
May I become a boat, a ship, or a bridge.

(3.19) May I become an island for those seeking dry land,
A lamp for those needing light,
A place of rest for those who desire one,
And a servant for those needing service.

(3.20) To benefit all living beings,
May I become a treasury of wealth,
Powerful mantras, potent medicine,
A wish-fulfilling tree, and a wish-granting cow.

There is no denying the spiritual poetry of Shantideva. Who cannot help but be inspired to become whatever living beings need by such words.

As was explained before, a Buddha’s form body has the power to appear in any form beneficial to living beings, from something as simple as a toothbrush to something as divine as the form of a holy spiritual guide.

Mothers describe there is no feeling of love greater than breastfeeding one’s newborn baby, imagine the loving bliss of a Buddha whose body nourishes all beings.

As with all things in the Dharma, such abilities begin with a pure motivation. " Kadampa Ryan