Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

191. Comentariu la “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” la praznicul Buneivestiri (07-04-2010) (III)

Dar cum arată această condiţie? Iată cum o descriu “solii” pucioşi în ultimul lor discurs fabricat pentru “Dumnezeul lor”:

“Aduc aminte la tot sufletul şi la tot trupul de cuvântul proorocesc, care spune: "Vai de cetatea peste care nu este cuvânt de prooroc, cuvânt povăţuitor peste ea, că pe aceea o paşte prăbuşirea, şi, iarăşi, vai de cetatea cu mulţi capi peste ea, că aceeaşi soartă are!". Cuvântul buneivestiri lipseşte peste tot pe pământ, şi nu ştiu cum s-o dau cu omul ca să Mă afle în acest izvor de cuvânt şi să-Mi caute povaţa şi să nu se joace cu coborârea Mea cuvânt după el, căci vai celor ce dispreţuiesc proorociile, celor ce suflă să stingă Duhul Meu, Care lucrează pe pământ prin soli, aşa cum în toată vremea am lucrat!” (CLD, 07-04-2010)

Pucioşii vor să sugereze aici mai multe lucruri, învelite cu dibăcie într-o atmosferă de mister. “Cetatea peste care nu este cuvânt de prooroc” este Biserica tradiţională (BOR), care nu mai are în schema ei ierarhică de personal nici prooroci, nici taumaturgi, nici vorbitori în limbi, ci numai atât: clerici şi laici. Probabil că ea nici nu se prea stresează de asta, acoperindu-se cu cuvintele Scripturii:

“Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.” (1 Cor. 13, 8-9)
Ca atare, ea (BOR) nu mai are nici cuvânt povăţuitor nici cârmuitor uns din cer, şi de aceea o paşte prăbuşirea.

La rândul ei, “Cetatea cu mulţi capi peste ea” este oricare altă organizaţie religioasă care, din exces de zel, şi-a rânduit profeţi de profesie care, fie se succed unul după altul, fie “proorocesc” simultan, la mare concurenţă, folosindu-se din plin de harisma vorbirii în limbi.

Cât priveşte “Cuvântul buneivestiri”, acesta este... “Cuvântul” de la Pucioasa, care deşi este mediatizat de pucioşi din greu, atât pe internet cât şi prin ziare şi prin cărţi, totuşi nu prinde deloc la masele largi de creştini (nu doar la cei din lumea largă, dar nici măcar la cei din România, care îl au la îndemână de mai bine de 50 de ani). De aceea zic pucioşii că el “lipseşte peste tot pe pământ”.

Cuvintele “nu ştiu cum s-o dau cu omul ca să Mă afle în acest izvor de cuvânt şi să-Mi caute povaţa” reprezintă mărturisirea sinceră a neputinţei “Atotputernicului” de la Pucioasa, care după 55 de ani de trudă se vede în aceeaşi situaţie ca şi la început. Apostolii nu aveau nici internet, nici ziare, nici tipografii, nici maşini Peugeot şi Renault (aşa cum au pucioşii ca să răspândească Evanghelia Sfintei Virginia) şi mergeau per pedes ca să propovăduiască Evanghelia lui Hristos, dar tot au reuşit destul de repede să facă treaba care li s-a încredinţat.

Cuvintele “să nu se joace cu coborârea Mea cuvânt după el, căci vai celor ce dispreţuiesc proorociile” dezvăluie că la Pucioasa se coace şi se plănuieşte răzbunarea, arma lipsită de inteligenţă dar complet neputincioasă faţă de cei care ignoră “lucrarea” liderilor pucioşi, cei care se cred a fi solii cerului şi dregătorii pământului.

Cuvintele “...vai celor [...] ce suflă să stingă Duhul Meu, Care lucrează pe pământ prin soli, aşa cum în toată vremea am lucrat!” descriu şi mai bine duhul belicos şi încrâncenat al liderilor pucioşi, care se cred a fi “soli ai Duhului Sfânt”, ca şi când Duhul (despre Care se ştie că suflă unde voieşte), n-ar putea să-şi facă lucrarea Sa direct, fără intermediari pătimaşi, incoerenţi şi perisabili.

Oricâtă sârguinţă am depune pentru a descoperi această “proorocie” biblică” (pe care o “reproduc” aici liderii pucioşi cu cuvintele lor) între paginile Sfintei Scripturi, nu vom reuşi. Singurele versete care se apropie oarecum de acest “subiect” sunt câteva pilde rămase de la înţeleptul împărat Solomon:

“Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân, dar fericit este cel care păzeşte legea!”(Pilde, 28,18)
“Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipseşte chibzuirea, dar ele îşi iau fiinţă cu mulţi sfătuitori. ”(Pilde, 15,22)
“Cu oricâtă dibăcie te vei război, biruinţa se dobândeşte cu mulţi sfătuitori. ”(Pilde, 24,6)

Modificările de fond aduse de către liderii pucioşi sunt evidente. Ei inventează “cetatea” ca beneficiar al proorociilor, pentru a putea incrimina prin ea “cetatea” Bisericii (instituţia BOR), comparând-o pe aceasta cu “Cetatea Sfântă Noul Ierusalim de la Pucioasa” sau cu celelalte “cetăţi” inventate de către liderii pucioşi: în primul rând, “România, cetatea cea iubită”, apoi satele şi oraşele unde locuiesc familii de pucioşi: “cetatea Gheboieni”, “cetatea de la Nămăieşti”, “cetatea Ungureni, “cetatea Măneşti”, “cetatea Valea Voievozilor”, “cetatea Bucureşti-Ferentari” , cetatea Târgovişte, cetatea Timişoara, cetatea Colentina, cetatea Căprioru, “cetatea Cluj”, “cetatea Pucioasa” . În Sfânta Scriptură, beneficiarul proorociilor nu era “cetatea”, ci “poporul”. Mai mult, pentru perioadele în care poporul nu este condus de prooroci sau proorociile erau puţine şi sărăcăcioase (vezi 1 Regi 3,1) nu se formulează nici un “vai” pentru cetate, ci dimpotrivă, o “fericire” pentru cei care, deşi nu sunt conduşi (deocamdată) de prooroci, păzesc legea, adică se conduc după proorociile anterioare. Este şi cazul Bisericii tradiţionale (BOR), care nu se conduce prin prooroci, ci prin observarea atentă a preceptelor rămase întipărite în Scriptură sau păstrate prin Tradiţie.

În plus, este de remarcat diferenţa netă de viziune faţă de conducători şi sfătuitori. Biblia vorbeşte în mod repetat de caracterul benefic al prezenţei mai multor sfătuitori, care ar fi să influenţeze atât “punerile la cale” (actul sfătuirii, al pregătirii şi al planificării), adică pregătirea luptei cu forţele potrivnice ale răului, cât şi coordonarea “războaielor” nevăzute cu forţele întunericului, adică a luptelor propriu-zise (actul conducerii). Acest lucru este ilustrat de conducerea Bisericii, care stă în chibzuinţa şi lucrarea unui organ colectiv, denumit Sfântul Sinod. Biserica Noul Ierusalim nu are un Sfânt Sinod, care să gândească cu mai multe capete, ci are un singur “cap”, pe post de “prooroc” (care, de fapt, este o “proorociţă”) care face şi desface toate, fie că este vorba de “călăuzire”, fie că este vorba de “povăţuire”, fie că este vorba de “cârmuire”:

“Nu vorbiţi cu Duhul Sfânt ca şi cu omul. Nu lua de la om, Israele. Ia de la Duhul Sfânt prin călăuză dacă vrei de la Duhul Sfânt, iar dacă vrei de la om, îţi pierzi vremea ca şi până acum. Fii atent că Duhul Sfânt nu este pământesc ca să vorbeşti în numele Duhului Sfânt cele pământeşti din tine. Fii atent, Israele, fii atent! Amin, amin, amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, datat 21-06-1998)

Se stabileşte aşadar o delegare unică de prerogative: “Călăuza” de la Pucioasa este de acum singura curea de transmisie dintre om şi Dumnezeu. Nu-i exclus ca “proorociţa” să se fi ocupat şi cu “sfinţirea” mai presus de fire (fără Taina hirotoniei) de diaconi, preoţi şi arhierei la Pucioasa.

[mariamargareta]

191. Comentariu la “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” la praznicul Buneivestiri (07-04-2010) (IV)

Acestea par a fi aşadar motivele pentru care liderii pucioşi promovează un text pe care pretind că este “proorocesc”, dar care nu are decât tangenţe vagi cu Sfânta Scriptură. Întrucât ei introduc în mod fraudulos idei noi, străine de textul Scripturii, formularea aparent “liberă” propusă de liderii pucioşi nu este scuzabilă, mai ales că ei sunt la recidivă: mai există cel puţin un alt “Cuvânt” mai vechi care pretinde textual că în Sfânta Scriptură scrie negru pe alb acelaşi lucru:

“Poporul fără de prooroc, adică fără de cuvântul Meu în mijlocul lui, poporul acela este fără Dumnezeu, şi nu este în siguranţă un astfel de popor, de vreme ce Eu nu am loc cu cârma în mijlocul lui, că scris este în Scripturi: "Vai de cetatea peste care nu este prooroc!", şi iar este scris: "Vai de cetatea peste care se aşează mulţi conducători, că aceea se va prăbuşi"” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, datat 02-08-1994 )

Or, această afirmaţie este un neadevăr. Nicăieri în Biblie nu se regăsesc aceste două versete menţionate mai sus. El au fost inventate de către liderii pucioşi pentru a le servi intereselor lor propagandistice. Scopul ascuns este oneros, dar simplu: liderul “proorociţă” doreşte concentrarea în mâinile ei a puterilor absolute, atribuindu-şi rolul de “cârmă” şi “călăuză” a poporului pucios, în calitate de unic reprezentant şi “sol” al Duhului Sfânt pe pământ. Campania de intoxicare a creştinilor cu astfel de citate falsificate, dar pretinse a fi “biblice”, s-a tot intensificat în ultimii ani, printr-o serie de iniţiative şi noutăţi:

1. Cine vrea sfat de la Dumnezeu va trebui să-l ceară de acum încolo călăuzei de la Pucioasa, cârmuitorul care “nu trebuie ispitit”, ci ascultat orbeşte:

“Fiilor din grădină, cercetaţi ce este în Israel; cercetaţi ce se lucrează şi de cine se lucrează, şi lăsaţi la cârmă în cetăţi numai o cârmă, căci cetatea cu mulţi cârmuitori se prăbuşeşte. Una este lucrătorul, şi alta este cârmuitorul care-ţi spune ce să faci, Israele, dar nu mai ispiti cârmuitorul, că dacă faci aşa, ţie nu-ţi mai dau prin el. Dacă vrei să iei de la Mine, ia de la Mine prin om, nu lua de la om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, datat 21-06-1998 )

2. “Proorociţa” de la Pucioasa care i-a luat locul Verginicăi în 1990 este singura îndrituită să cunoască voia lui Dumnezeu şi s-o comunice oamenilor:

“O, dar nu era omul deprins cu inimă curată, că vai de cetatea peste care nu este prooroc, Verginico! Cine să le spună la oameni cum sunt Eu şi cum vreau Eu? Cine dacă nu este prooroc de al Meu între oameni?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, datat 19-12-1999 )

3.Mesajele sosite “din cer” promovează mereu numai una şi aceeaşi cârmă peste cetăţile pucioşeşti:

“ O, Doamne, aş vrea să-i spun poporului Tău şi al meu să-şi amintească de cuvântul Tău [...] să lase peste fiecare cetate de creştini numai o cârmă, ca să-l păzeşti de tot vaiul cel dinăuntrul şi cel din afara lui pe poporul Tău. Duhul Tău Cel învăţător a spus prin prooroci: «Vai de cetatea cea cu mulţi cârmuitori sau fără de cârmuitor peste ea!». Acestea două sunt acelaşi fel de rău, căci cetatea cu mulţi cârmuitori nu are cârmuitor, şi de aceea este aşa, iar cetatea fără de cârmuitor este aşa din pricina că mulţi se aşează în ea să cârmuiască. [...] şi să asculte precum îngerii ascultă, căci vai de cetatea care nu este cârmuită sau care mulţi o cârmuiesc pe ea! “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, datat 21-11-2005)

4. Adepţii pucioşi sunt chemaţi să-şi exerseze umilinţa prin acceptarea “poroorociţei” de la Pucioasa şi a învăţăturilor şi vedeniilor ei, indiferent dacă inima lor le spune altceva:

“Umiliţi-vă! Primiţi pe proorocii care vă învaţă spre Domnul! Primiţi pe cei ce vă dau cuvântul Domnului, care vă îndeamnă la pocăinţă şi la umilinţă şi la mântuire. Vai de cetatea peste care nu este prooroc şi vedenie şi descoperire de la Dumnezeu!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, datat 2-08-2009)

5. Preoţii Bisericii sunt mustraţi aspru că nu o acceptă şi ei pe Mihaela, lidera sectei de la Pucioasa, care are duhul proorociei, drept cârmă şi călăuză peste ei:

“O, cum vă dă vouă socoteala că Eu nu sunt pe pământ cu oamenii prin duhul proorociei, care este cărarea Mea pe pământ între oameni? Păi dacă Eu nu sunt, voi cum mai sunteţi? Eu cum mai sunt cu voi şi prin voi cum ziceţi voi că sunt prin voi? Ziceţi că sunteţi din unul în altul prin fir apostolic. De ce n-aţi putea zice aşa şi pentru duhul proorociei, care ar fi să fie cârma bisericii, Dumnezeu trup şi cuvânt prin biserică? Au nu ştiţi că este scris: "Vai de cetatea peste care nu este cuvânt de prooroc!"?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, datat 7-02-2010)

[mariamargareta]

191. Comentariu la “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” la praznicul Buneivestiri (07-04-2010) (V)


Cât priveşte “punerile la cale” ale liderilor pucioşi, ele nu se fac oricum. Ei au nevoie pentru aceasta de slujitori devotaţi. Ei au nevoie de creştini temeinic formaţi în familie, şi nu oricum, ci în spiritul habotniciei şi a ascultării oarbe de liderii lor religioşi. Cu ei, liderii speră să facă treabă bună, adică aceştia să-i respecte şi să-i asculte necondiţionat ca pe nişte “călăuze” venite de la “Domnul”. Iar "Domnul Pucioasei" se dovedeşte a fi deosebit de selectiv: cei care vor iubire de la Dumnezeu trebuie mai întâi s-o merite, altminteri să-şi ia gândul de la ea. Şi îndată se explică de ce este “El” părtinitor: deoarece caută cu iubire numai spre cei care şi ei caută cu iubire către “El”:

“O, tu vrei să fii iubit, omule? Dar meriţi, tată? De ce nu te întrebi şi aşa? Eu ştiu ce meriţi, dar tu nu dai să ştii. Tu meriţi pocăinţă şi lacrimi curăţitoare pentru ranele Mele cele de la păcatele tale, care ustură pe Dumnezeu, şi tu vii să cauţi iubire, şi te vaiţi că nu găseşti, dar Eu sunt Cel drept şi caut la om după cum şi el caută după Mine. O, ţie îţi trebuie ispăşire de păcate şi dojană pe calea ta neascultătoare, nu iubire de care cauţi tu, ci iubire cum ştiu Eu să-ţi dau. La Mine iubirea lucrează ca Dumnezeu, nu ca omul, tată, căci omul trebuie curăţit de păcat şi de plata păcatului, şi la Mine iubirea este cea care însănătoşeşte pe om, nu cea care-i mângâie boala.“ (CLD, 07-04-2010)

Liderii pucioşi nu se încurcă cu mărunţişuri, n-au timp de cei bolnavi ca “să-i “pigulească”, adică să-şi piardă vremea cu ei ca să-i vindece de bolile lor sufleteşti. Timpul lor e preţios. Ei au nevoie de slujitori devotaţi cărora să le poată cere lucrare jertfitoare de sine:

“O, nu suferinţa ta, ci suferinţa Mea în tine trebuie s-o ai tu, cel ce cauţi cu calea Mea. Cei ce dau să aibă suferinţa lor încă pe calea Mea cu poporul Meu, aceia dau în Mine pentru ei, căci vin şi vor apoi să le joc Eu în strună. O, Eu n-am stat să-i pigulesc pe cei bolnavi, ci le-am spus să se scoale şi să umble, nu să stea bolnavi ca să îngreuieze pe pământ, dar unde să mai fie credinţă cu sfială în ea în cei ce ar da şi ei să fie cu calea Mea de azi a cuvântului Meu de azi când ei dau să vină şi să se lase grei şi purtaţi în cârca celorlalţi cu toate defectele lor, cu toate pretenţiile lor, necunoscând ei cu mintea lor taina iubirii de Dumnezeu!” (CLD, 07-04-2010)

Liderii pucioşi se justifică apoi de ce nu pot fi ei comunicativi, calzi şi iubitori cu supuşii lor, ca să “le dăruiască inima din ei”, ci întotdeauna sunt enigmatici, aspri, nemulţumitori şi nemulţumiţi. Cică Dumnezeul Pucios le-a cerut lor să se comporte aşa, ca nu cumva supuşii lor să li se suie în cap şi să le provoace apoi multe dureri de cap. Iar cei care nu îi înţeleg sau îi dispreţuiesc pe liderii pucioşi pentru atâta lucru, sunt oameni fără credinţă în ei:

“O, fiilor binevestitori din partea Mea, învăţaţi cereşte, tată, cum trebuie să staţi înaintea celor ce vin ca să vadă această lucrare a Mea cu voi! Nu le daţi inima din voi, ci păziţi-o numai pentru Mine, tată, iar lor daţi-le povaţă pentru credinţă mai întâi, şi apoi să stea ei pe picioarele lor înaintea Mea dacă vor să poată pentru viaţa lor cu Mine. Eu am avut şi am încă multe dureri pe calea Mea cu voi în mijlocul poporului Meu cu voi, că la unii a fost să le dau de lucru aşa cum au dorit ei, căci altfel Mă loveau pe Mine şi pe voi pentru ei, şi aşa a fost, şi nimeni dintre cei dispreţuitori de voi să nu spună, să nu creadă că au credinţă ziditoare pentru ei sau pentru alţii din lucrarea Mea, dacă pe voi vă dispreţuiesc dinspre unii spre alţii aceştia, meteahnă diavolească în cei ce lucrează aşa, nemaisfârşind ei cu nemulţumirile şi cu pretenţiile. O, nu pentru pretenţii trebuie să se apropie de Mine cel ce vine cu acest izvor de cuvânt, ci pentru pocăinţă să vină şi aşa să rămână pe calea Mea dacă vine. “(CLD, 07-04-2010)

Aşadar, cei ce dau să vină la Pucioasa, să vină fără nici un fel de pretenţii, iar cei ce intră să lase afară orice speranţă că le vor mai putea ridica vreodată (pretenţiile).


“Lasciati ogni speranza, voi che'ntrate…”
....

[mariamargareta]

192. Templele de tip “Noul Ierusalim” s-au înmulţit ca ciupercile


Pandemia intitulată “Noul Ierusalim” este dezvăluită pe un site (http://serafimdesarov.trei.ro/?p=30) în toată splendoarea ei.
Reproducem aici articolul respectiv, care pare a fi la rândul lui o preluare de pe alt site.

Noul Ierusalim

Printre numeroasele activitati ale “pictorului” Ivan Tihonovici, Letopisetul manastirii Serafimo-Diveevski aminteste la capitolul XXVIII: “Despre presupusa oranduire in apropiere de manastirea Serafimo-Diveevski a unui schit deosebit”. Ivan Tihonovici, dupa cum este cunoscut, a avut intentia de a construi la trei verste de manastirea Diveevo, in directia Pustiei Sarovului, un schit dupa exemplul Preacuviosilor Antonie si Teodosie de la Pecerska, si aici sa fie manastirea parintelui Serafim si a lui, cu 12 porti, dupa asemanarea schiniei ceresti.

In 1850 el a construit acolo o chilie pentru sora econoama Tatiana Burjumova, in manastirea careia isi petrecea tot timpul, insa egumena Ladijenskaia a hotarat ca aceasta chilie nu este folositoare si a daramat-o.
Din materialele adunate de cercetatori, in legatura cu ancheta inceputa de Sfantul Sinod, s-a vazut ca constructia acestui schit a fost recunoscuta de persoane intelepte si experimentate in viata duhovniceasca ca nefolositoare. In afara de aceasta, nicaieri in Biserica Ortodoxa, nici in Rasarit, nu a fost permisa oranduirea unui schit de femei.
Proiectul oranduirii acestui schit, dupa cum se vede din ancheta, ii apartine propriu-zis lui Ivan Tihonovici (parintele Ioasaf), dar nu-i este strain nici episcopului de Nijegorodsk.
In vederea tuturor acestor ratiuni Sfantul Sinod hotaraste:

1) a-l obliga pe p. Ioasaf prin iscalitura cu preintampinare aspra sa inceteze orice amestec in treburile manastirii Diveevo;
2) a instala o supraveghere vigilenta asupra lui Ioasaf
3) a instiinta conducerea eparhiala din Nijegorodsk ca Sfantul Sinod nu aproba si nu binecuvinteaza oranduirea unui schit osebit langa manastirea Diveevo.

Mitropolitul Serafim (Ciceagov), autorul Letopisetului manastirii Serafimo-Diveevski conchide ca “a construi o cetate cu 12 porti, dupa asemanarea Ierusalimului Ceresc, este un vis in afara judecatii sanatoase“.

(In lumina ultimelor profetii ale Sfantului Serafim descoperite o data cu cea de-a doua aflare minunata a moastelor sale, putem vedea ca Ivan Tihonovici a incercat sa discrediteze lucrarea Maicii Domnului si a Sfantului Serafim de la Diveevo. In timpurile noastre construirea unor temple de tip “Noul Ierusalim” a luat un avant nemaipomenit. Organizatia americana Templul Intelegerii Reciproce, aparuta in 1960 ca Asociatie a Religiilor Unite, isi propune drept tel “construirea unui templu simbolic in diferite parti ale globului”- in perfecta concordanta cu doctrina franc-masonica. De atunci a fost construit un templu dupa asemanarea schiniei ceresti in Florida, langa Disneyland, in Polonia de catre vizionarul Karol, in Coreea de Sud si, probabil, in alte locuri. La Konakovo, o suburbie a Moscovei, se construieste Ierusalimul Alb. In Romania avem, dupa cum se stie, Noul Ierusalim de la Pucioasa-Glodeni, dar si manastirea Vladimiresti, care pretinde la rolul de Diveevo al Romaniei.) [Nota red.]

Elisaveta incerca sa se descurce din aceasta situatie grea. Calma, ordonata, blanda cu surorile, ea se bucura de dragostea si respectul tuturor. La Diveevo surorile au inceput sa respire mai usor, cand alta stire ingrijoratoare s-a abatut asupra bietei comunitati: noul episcop de Nijni-Novgorod, despre care se zvonea ca este de partea lui Ioasaf, va veni in curand la Diveevo ca sa primeasca fagaduintele egumenei cu prilejul transformarii, decretata prin Sfantul Sinod, a vechii comunitati mixte intr-o manastire regulamentara.

Era in luna mai, la mai putin timp dupa Pasti. Vladica a venit noaptea, pe timp de furtuna. Dimineata, chiar inainte de a merge la biserica, a convocat-o pe Elisaveta Usakova, dandu-i ordin sa paraseasca manastirea si sa mearga ca egumena la manastirea Davidovo.
Mirata, Elisaveta tacea.

- Pentru ce taceti?
- Nu va inteleg, Prea Sfintite.
- Va spun ca trebuie sa parasiti Diveevo si sa mergeti la manastirea Davidovo, care este dezorganizata. Veti face ordine acolo.
- Imposibil, raspunse calm Elisaveta.

Vladica se supara rau de tot. Razboiul era declarat. Elisaveta a fost socotita nebuna.

preluat de pe http://www.razbointrucuvant.ro


Nu degeaba se aude adesea exclamaţia (devenită zicătoare) “Mare este grădina lui Dumnezeu!”. Numai pucioşii români spun că e mică. Cică numai la ei, între zidurile mănăstirii mixte de la Glodenii Pucioasei, este “Grădina Domnului”.

[vsovivi]

mariamargareta (și corecția aplicată de mine ca la școala de corecție cu (sicknoanuibai!))

191. Comentariu la “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa”(sicknoanuibai! ghilimele aiurea) la praznicul Buneivestiri (07-04-2010)(I)

Praznicul Buneivestiri este un bun prilej pentru liderii pucioşi ca să compare(sicknoanuibai! Nu ei compară) credinţa cu care Fecioara Maria a primit înştiinţarea arhanghelului la Bunavestire cu credinţa adepţilor pucioşi în mesajele cârmuitorilor lor spirituali. Dezvăluind lipsa de credinţă a omului obişnuit, în general (şi a puciosului îndoielnic, în special), faţă de “lucrarea”(sicknoanuibai! Ghilimele ironice ieșite din neputința credinței) de la Pucioasa şi faţă de “proorocii”(sicknoanuibai! Ghilimele ironice scoase din neputința credinței) ei, liderii pucioşi îi îndeamnă pe aspiranţii la pucioşism să-i “primească”(sicknoanuibai! Ghilimele ironice dinspre neputința credinței) pe ei ca pe nişte “soli ai lui Dumnezeu”(sicknoanuibai! Ghilimele ironice din putoareaoarea credinței), să li se supună lor(sicknoanuibai! Lui Dumnezeu exact așa cum te supui preotului, diaconului, omului sfințit, sfântului ce trăiește pe Dumnezeu, nimic complicat ci să ia omul aminte la sfat) întru totul (sicknoanuibai! Supunere lui Dumnezeu spre binele tău, jugul cel ușor) şi să le preţuiască mesajele şi poveţele. Pentru a da(sicknoanuibai! Nu ei dau ci Domnul trimis de Tatăl) o aură apostolică acestor îndemnuri, liderii pucioşi se servesc(sicknoanuibai! Deci nu ei ci Domnul) de o reproducere liberă a textului de la 1 Tesaloniceni, 5, 12-24, concepută de ei ((sicknoanuibai! Nu ei concep ci voi le cam născociți) cu un scop precis (sicknoanuibai! Mântuirea celor ce vor să se mântuie, cei ce aleg Raiul și nu iadul). Textul original este următorul:

“Vă mai rugăm, fraţilor, să cinstiţi pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai-marii voştri în Domnul şi vă povăţuiesc; Şi pentru lucrarea lor, să-i socotiţi pe ei vrednici de dragoste prisositoare. Trăiţi între voi în bună pace. Vă rugăm însă, fraţilor, dojeniţi pe cei fără de rânduială, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet, sprijiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung-răbdători faţă de toţi. Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi. Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. Duhul să nu-l stingeţi. Proorociile să nu le dispreţuiţi. Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului. Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos. Credincios este Cel care vă cheamă. El va şi îndeplini.” (1 Tesaloniceni, 5, 12-24)

La prima vedere (sicknoanuibai! Și la ultima), reproducerea acestui text pare-se că reia cu alte cuvinte aceleaşi îndemnuri spuse tesalonicenilor de către Apostolul Pavel în urmă cu aproape 2000 de ani: preţuirea preoţilor, dojenirea celor aflaţi în neorânduială, întărirea celor slabi la suflet şi neputincioşi. Iată însă cum arată textul pucioşesc:

“Praznic de bunăvestire M-am făcut pe pământ prin cuvântul învăţăturii Mele peste om. Nu are însă omul credinţă în trimişii Mei aşa cum a avut mama Mea Fecioara când solul Meu a adus ei desluşirea tainei Mele cu ea. O, ce să-ţi fac, omule, dacă tu nu ai credinţă? N-ai cum să ai, de vreme ce cauţi şi tot cauţi şi nu ştii ce cauţi, iar ţie îţi lipseşte credinţa, tată. O, nimic n-ai să poţi fără de credinţă. Numai prin ea ar fi să poţi, dar cine să-ţi insufle ţie acest mare dar dacă tu nu primeşti pe solii Mei spre tine, şi apoi să arăţi supunere pentru poveţele Mele şi preţuire pentru solii Mei, că zice bisericii apostolul Meu: "Fiţi cu luare aminte pentru cei ce se ostenesc între voi ca să vă cârmuiască în Domnul şi bine să vă sfătuiască, iar pentru munca lor socotiţi-i vrednici de prisoselnică dragoste, şi veţi trăi între voi în pace, căci trebuie dojană peste cei fără de orânduială şi trebuie întărire peste cei slabi de înger şi trebuie sprijin peste cei neputincioşi, şi apoi îndelungă răbdare în toate şi peste toate, ca nu cumva careva să răsplătească cuiva răul cu rău, şi numai cele bune să fie ţinute, şi unul faţă cu altul în faţa lumii, care priveşte peste cei ce sunt biserică a lui Iisus Hristos, iar mulţumirea pentru toate să nu lipsească dinaintea Domnului, căci Duhul Sfânt trebuie să stea arzând, ca nu cumva să fie scoborâtă lucrarea proorociei, lucrarea bisericii pentru cele bune în toate faţă de orice înfăţişare a răului". Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, datat 07-04-2010 / CLD, 07-04-2010)

O menţiune aparte se cuvine a face referitoare la două dintre îndemnurile pauline: îndelunga răbdare şi facerea de bine. Spre deosebire de celelalte amintite mai sus, care se referă în mod implicit la conduita dintre membrii bisericii, Pavel extinde aceste virtuţi şi în afara zidurilor ei. Mai precis, el precizează că îndelunga răbdare şi facerea de bine trebuie făcută faţă de toţi, adică nu numai faţă de fraţii de credinţă, ci şi faţă de cei din afara bisericii. Acesta este un îndemn înţelept care, odată împlinit, îi va transforma pe împlinitorii lui în exemple vii ale trăirii Evangheliei, faţă de cei care aspiră să devină creştini şi chiar faţă de duşmanii bisericii.

O privire mai atentă (sicknoanuibai! Perversă și savant miștocărească) dezvăluie(sicknoanuibai! Nu dezvăluie ci minte și inventează bîrfe, privirea aia curioasărioasă) însă nişte imixtiuni(sicknoanuibai! Perversă și savant miștocărească) interesate(sicknoanuibai! Adică insinuați că iată nu voi ci ei) care falsifică(sicknoanuibai! Adică nu voi falsificți ci ei, păi aruncați pisikaa voastră în curtea lor și-i prindeți în flagrant când o aruncă pentru că de la ea se ridică putoareoare) mesajul paulin. Acum(sicknoanuibai! Da, „exact acum”) se înţelege(sicknoanuibai! „perfect”) mai bine de ce liderii pucioşi nu au reprodus exact citatele biblice (sicknoanuibai! Ei n-au reprodus decât ce li s-a dat de sus), ci au făcut(sicknoanuibai! Voi ați făcut defapt căci ei au scris doar de sus de la Domnul după dictaretare) din ele o reinterpretare liberă (sicknoanuibai! Așa a reamintit Domnul și nu omul). Îndemnurile adresate de Pavel tesalonicenilor, ca să aibă îndelungă-răbdare faţă de toţi şi să facă bine la toţi, au dispărut! Au rămas doar îndemnurile de a exersa aceste virtuţi numai unul faţă de altul, în biserică, în faţa lumii, care rămâne spectatoare exterioară la aceste virtuţi (fără a mai fi şi beneficiara lor). (sicknoanuibai! Păi nu se vede că la creștini, mai nou afară-i vopsit gardul cu var și înăuntru-i leopardul? Deci de sus de la Domnul s-a pus accentul că „frații și surorile Mele sunt cei ce fac voia Tatălui Meu Carele este în ceruri” și nu gLumea, deci aplicarea se începe cu apropiații și nu se face pentru slavă de la gLume cum se practică mai nou și cum vreți voi mereu ca să vedeți și să vă mândriți cu trupurile altora ca să fugiți de Cruce) Ca să fie lucrurile clare, pucioşii adaugă (sicknoanuibai! Voi vă adăugați mereu câte ceva „bun de tot” pentru ziua aceea și nu vă opriți oricât v-am corectat cu duhul blândeții) de la ei (sicknoanuibai! iar insinuări și insinuări că e omul cel ce născocește) o explicaţie atent elaborată (sicknoanuibai! Și cu „interese josnice”, iar voi furnicuțe vrednicuțcuțe cu sfoara de la sirenă în mâini), care nu există în textul paulin, dar care scoate(sicknoanuibai! Ziceți voi, explicații savante de cuonoscătoare în zaț de cafia) în evidenţă odată în plus că acum lumea priveşte din exterior performaţele morale ale “Bisericii lui Hristos”(sicknoanuibai! Ghilimele ironice că altfel cu ce?), fără a se mai împărtăşi de ele.

continuarea mai jos

[vsovivi]

Explicaţia(sicknoanuibai! I-a să vedem ce se vede în ceașca de cafia?) acestor răstălmăciri frauduloase(sicknoanuibai! Adică nu voi ci iată ei răstălmăcesc, păi nu vă crapă obrazul chiar deloc? sau voi vă dați cu fond de ten-cu-ială...) ale textului scripturistic este simplă (sicknoanuibai! „Simplă de tot”). Liderii pucioşi creează(sicknoanuibai! De câte ori să vă repet că mesajele sunt de sus și că ei nu sunt creatori de diversiuni ci mie îmi pare că voi... vă faceți reclamă pe seama lor) forţat (sicknoanuibai! „Da”, vă forțați mult să scoateți că ei se forțează, că ei născocesc; păi voi nu vă dați seama ce faceți din voi? Sunteți absente, sunteți uneltițe decerebrate care nu realizați ceea ce scrieți și credeți că nu se va ști și oridecâteori repetați minciuna vă autoconvingeți de ea crezând că nu se va ști?) un text scripturistic “după chipul şi asemănarea lor”(sicknoanuibai! Ghilimele absurde, asemănarea e după Hristos, nu după om), menit să-i legitimeze(sicknoanuibai! Îi legitimează Domnul, nu ei pe ei înșiși, deci menirea textului este mântuirea noastră și nu autoîntronarea de lider masxsisimus) în izolarea tot mai severă(sicknoanuibai! Așa e porunca, lepădarea și izolarea de gLume, ca să mai reduci din privilejurile prilegiurilor) pe care şi-o impun (lor şi adepţilor lor) faţă de “lume”(sicknoanuibai! Ce sens au ghilimele?). În concepţia liderilor pucioşi, biserica lor (şi numai a lor) este “biserica lui Iisus Hristos”(sicknoanuibai! Păi nu acolo unde vine Domnul este și Biserica? Oriunde doi sau trei se întâlnesc, se adună, în numele Meu, și mărturisesc Adevărul prin viața lor acolo este și Biserica, dar voi ziceți că ei se mărturisesc ei și numai pe ei... dar ei defapt nu zic nimic păstrînd liniștea și înțelepciunea căci defapt Domnul spune ceea ce spune... de la Tatăl Ceresc) . În această biserică (sicknoanuibai! În UNA BISERICĂ), adepţii pucioşi sunt îndelung răbdători numai “ unul faţă cu altul” (sicknoanuibai! Ziceți voi că așa ați dedus voi că rezultă din texte, păi pentru ce tot mereu ispipitiți la contraziceri, e frumos? sau vă doare că vă pierdeți supremația savantă cu clarificări pe bază de zaț de cafia...)dar nu faţă de toţi adică, nu şi pentru lume) ((sicknoanuibai! Păi pentru gLume ați venit voi și proorociți voi). De asemenea, ei fac (sicknoanuibai! Nu ei ci Domnul prin ei) cele bune numai “ unul faţă cu altul”(sicknoanuibai! Ghilimele deja penibil de ironice) , dar în nici un caz pentru toţi (adică, schimbul de “bunătăţi”(sicknoanuibai! Iar ghilimele ironice) se face numai între adepţi, nefiind valabil şi pentru lume)şi o fac “în faţa lumii” (sicknoanu-ibai!Păi cum o fac în fața gLumii? nu voi vă puneți rușinea în cap în public? ei scriu de sus de la Dumnezeu în folosul tuturor, ghilimele viceversa...) ca să se mândrească (sicknoanu-ibai! Păi se mândresc cu Domnul și Crucea Lui) în faţa lumii (sicknoanu-ibai! Dar nu în fața gLumii că pe gLume o doare în 14 de... ) cu cele bune ale lor. (Ba-i Bai!)

[mariamargareta]

193. Un fals grosolan colportat de tromboniştii pucioşi de la Noul Ierusalim (I)

Erezia de la Pucioasa se bazează pe un fals grosolan: cei şapte îngeri proorociţi în cartea Apocalipsei că vor suna din trâmbiţe (v. Apoc. cap.8, vers. 7,8,10,12; cap.9, vers.1, 13; cap.11, vers.15 nu sunt îngeri, ci oameni – primii şase – iar al şaptelea este, chipurile, Însuşi Domnul Iisus Hristos. În chip metaforic, pucioşii identifică aceste personaje (imaginate de ei ca fiind “cei şapte îngeri”) cu trâmbiţele din care ele sună, şi le denumeşte “trâmbiţe apocaliptice”. Iniţiativa datează de pe vremea Verginicăi, care se identifică pe sine cu “trâmbiţa a şasea”, pentru a da un aer de iminenţă a ultimelor scene apocaliptice:

“... Fiilor, înainte, Israel a trecut prin apă, dar acum ce vom face când vom trece prin foc? căci aceasta prin care vă vestesc este trâmbiţa a şasea. Cuvintele Mele nu sunt pentru duhurile rele, ci sunt pentru cine face cuvântul pe care îl auzi tu astăzi. Cuvântul de astăzi este uşa, şi nu mai este o altă uşă de intrare în împărăţia Mea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 28 octombrie 1962)

Alegându-se pe sine ca să fie “trâmbiţa a şasea”, dar sucombând în anul 1980 fără a lăsa “moştenitori” la proorocie, Verginica le-a lăsat pucioşilor o grea moştenire: dificila sarcină de a-i găsi atât nişte urmaşi, cât şi nişte precursori de nădejde. Pentru urmaşi a fost ceva mai greu: scaunul "proorocesc" de la Pucioasa a rămas vacant mai bine de un an (până în 1982). Pentru precursori a fost însă mai simplu: au fost alese să fie “trâmbiţele 1-5” cinci dintre personajele vremii, creştini care erau cunoscuţi fie ca fiind mai evlavioşi decât evlavia, fie prin isprăvile lor ieşite din comun, care, mai mult sau mai puţin, aduseseră niscai tulburări prin Biserică:

1.– un Iosif Trifa, pentru că a înfiinţat “Oastea Domnului” din care s-au selectat nişte “ostaşi” mai nărăvaşi care au ieşit la război cu propria lor Biserică,

2.– un Petrache Lupu, pentru că a înnebunit mulţimile cu discursuri apocaliptice şi cu vindecările miraculoase de la Maglavit,

3.– un Arsenie Boca pentru că desfăcea lacăte cu forţa gândului, se teleporta dintr-o localitate într-alta şi citea în inimile oamenilor,

4.– un Ioan Iovan care “spovedea cu miile într-o clipă” (“ Unde o fi Ioan de la Vladimireşti, care mărturisea mii şi mii într-o clipă?” - citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)

5.– o Veronica Barbu de la Vladimireşti, care avea dialoguri de taină cu Maica Domnului, în urma cărora prindea coraj şi se radicaliza în slogane (“Noi ascultăm de Maica Domnului, nu de Patriarhie!”)

Despre toţi aceştia, ca de altfel ca despre toţi morţii, la Pucioasa se vorbea numai de bine:

“O, oamenilor, e mare taină ţara aceasta, şi este scris de ea în Scripturi şi se numeşte ţara strălucirilor; se numeşte aşa pentru cuvântul Domnului, care se naşte în ea, pentru lucrarea Domnului, care a fost în eaîncă din anul 1921 când prima trâmbiţă apocaliptică s-a coborât din cer şi a sunat pe pământ şi a fost dată unui om sfânt, care a fost ales şi pregătit de Dumnezeu ca să-I fie trâmbiţă trezitoare pe pământ. A luat Domnul dintre preoţii bisericii un om cu numele de Iosif (Iosif Trifa, n.r.) şi l-a pus să cuvinteze cuvânt ceresc între oameni, şi şi-a adunat ucenici şi a lucrat lucrare de cer în ei, dar oamenii din biserică l-au omorât dându-l cezarului, că n-au crezut că el era ales de Dumnezeu. Şi a coborât alt înger din cer şi a sunat pe pământ, şi a dat trâmbiţa unui cioban ca să sune din ea pe pământ cuvintele lui Dumnezeu peste oameni (Petrache Lupu, n.r.). Şi au mai coborât încă trei îngeri la rând şi au sunat pe pământ, şi au dat trâmbiţa lor unui preot(Arsenie Boca, n.r.), şi încă altui preot(Ioan, Vladimireşti, n.r.), şi a mai dat una la o copilă din biserică (mh. Veronica, Vladimireşti, n.r.), şi au sunat şi aceştia din trâmbiţele lor ca să pregătească venirea sunetului trâmbiţei a şaptea, venirea Domnului s-o pregătească. Iar înainte de trâmbiţa a şaptea a coborât alt înger din cer şi a sunat pe pământ şi mi-a dat mie trâmbiţa şi am sunat din ea şi am fost trâmbiţa lui Dumnezeu, trâmbiţa a şasea, despre care scrie în Scripturi aşa: "Şi a trâmbiţat al şaselea înger, şi atunci s-a auzit un glas din cele patru capete ale jertfelnicului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu; un glas din cortul ceresc, un glas din templul cerului ca să cheme pe oameni la pocăinţă, că vine Domnul ca să sune din trâmbiţa a şasea că timp nu mai este. Iar în zilele când va grăi al şaptelea înger, când va fi să trâmbiţeze al şaptelea înger, atunci săvârşită este toată taina lui Dumnezeu, şi timpul nu mai este". Amin, amin, amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 22 iunie 1997)

Din acest text rezultă că îngerul al şaselea nu şi-a mai făcut treaba, aşa cum fusese proorocit pentru el în Apocalipsă:

“Şi a trâmbiţat al şaselea înger. Şi am auzit un glas, din cele patru cornuri ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu,
Zicând către îngerul al şaselea, cel ce avea trâmbiţa: Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare, Eufratul.
Şi au fost dezlegaţi cei patru îngeri, [...]”(Apoc. 9, 13-15)

Adică îngerul al şaselea, cel ce avea trâmbiţa, o avea dar n-o mai avea, că i-a dat-o Verginicăi. În loc să trâmbiţeze din trâmbiţă şi să dezlege pe cei patru îngeri ai mâniei care fuseseră legaţi la Eufrat, el a dat numai un semnal scurt şi apoi i-a dat Verginicăi misia ca să trâmbiţeze ea în locul lui, iar Verginica a trâmbiţat din trâmbiţă timp de 25 de ani. E drept că uneori Verginica îşi cam făcea de cap, căci a mai trâmbiţat şi din alte trâmbiţe străine, din care nu i se cădea ca să trâmbiţeze:

“... — Verginico, cine a trâmbiţat din trâmbiţă?
— Doamne, eu am trâmbiţat.
— Cu ce trâmbiţă ai trâmbiţat?
— Doamne, am trâmbiţat cu trâmbiţa bărbatului acesta, că a venit la mine şi mi-a dat să cânt. Eu n-am vrut să cânt,[...] şi a vrut să cânte el cu ea, şi trâmbiţa nu a cântat, şi mi-a dat mie să cânt cu ea. Eu nu vreau să cânt, dar,[...]Doamne, dacă eu am greşit că am trâmbiţat, să mă ierţi şi să nu mă pedepseşti.
— Verginico, să nu mai trâmbiţezi, să nu le mai faci voia, căci ei vor să vadă semne şi minuni prin tine [...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12/25 decembrie 1964)

[mariamargareta]

193. Un fals grosolan colportat de tromboniştii pucioşi de la Noul Ierusalim (II)

Verginica anunţă oficial că după ea va urma Domnul, care va fi “a şaptea trâmbiţă”:


“Intră, Verginico, şi sună din trâmbiţă şi întocmeşte-ţi cartea cea pentru cetatea ta. Tu eşti dintre sfinţi, şi eşti cu sfinţii în sobor de sărbătoare pentru ziua când te-am aşezat de-a dreapta Mea întru cele cereşti. Intră, tată. Binecuvântată să-ţi fie intrarea ta cu cuvântul în casa ta şi în cetatea ta de unde Eu am venit şi te-am luat ca să fii în cer. Se încheie cartea mărturiilor pentru cetăţile poporului Meu şi al tău. Intră, tată, căci necredinţa lor nu este piedică pentru cuvântul Meu. Eu sunt Cel ce pot tot ce voiesc Eu. Amin.
– Doamne, am intrat şi sun, că Tu mi-ai fost cale de intrare. Amin. Facă-se voia Ta precum în cer, Doamne.
Amin, amin zic vouă: eu sunt trâmbiţa lui Dumnezeu, iar după această trâmbiţă sună Domnul, cea de a şaptea trâmbiţă. Amin, amin, amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 13 decembrie 1997)

Confirmarea “din cer” întârzie să apară, dar apare până la urmă: “Domnul” Pucioasei este Al Şaptelea Înger, adică “Trâmbiţa a Şaptea” care sună din ultima trâmbiţă:

– O, Verginico, aşa vom lucra, şi vom grăi despre sfinţi şi vom spune că sfinţenia din om este vederea care vede pe Dumnezeu din om şi în om. O, Verginico, e mare ziua de serbare a sfinţilor, că tu încununezi cu slava venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl sărbătoarea cea mare a tuturor sfinţilor Mei, şi eşti purtată de sfinţi cu multă iubire, că ai fost trâmbiţa din care Eu am sunat mai înainte de venirea Mea, că Eu sunt cea de a şaptea trâmbiţă, şi aşa se cheamă venirea Mea, se cheamă trâmbiţarea celui de al şaptelea înger, şi am scos deasupra cartea Mea cu tine, că am putut să fac aceasta, după cum am proorocit în vremea Mea cu tine că voi împlini aşa. Şi iată, am împlinit prin cei mai mici, căci scris este în Scripturile cuvântului Meu cel de acum două mii de ani: "Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi cei dintâi". Amin. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 22 iunie 2003)

Pucioşii au intrat fără să vrea într-o încurcătură istorică. Dorind să conexeze forţat inovaţia eretică “Domnul este al şaptelea înger” cu “poroorocia” Mihaelei, au fost nevoiţi s-o scoată din cartea de istorie a pucioşilor pe lelica Maria, cea care “trâmbiţase” şi ea ani buni, între 1982 şi 1994. Dar cum acest lucru nu se putea, au inventat o altă minciună: lelica Maria n-a fost “trâmbiţă”, ci o simplă “punte de trecere” între Verginica şi Mihaela. Adică, lelica Maria a fost ... maica nimeni, dar ce a rămas de la ea este tot... “Cuvântul lui Dumnezeu”.

Este această paradigmă pucioasă (“Domnul este Al Şaptelea Înger”) confirmată de Sfânta Scriptură?

Biblia nu vorbeşte despre cele şapte “trâmbiţe” ca despre nişte persoane vii, ci ca despre nişte obiecte inerte, purtate şi folosite de îngeri. Îngerii poartă trâmbiţele, deci al şaptelea înger pe care pucioşii îl identifică la modul metaforic şi butaforic ca “a şaptea trâmbiţă apocaliptică” nu poate fi Domnul! Altminteri Biblia n-ar fi vorbit în mod limpede despre şapte îngeri trâmbiţaşi, ci ar fi specificat concret că sunt numai şase, iar după ei vine al şaptelea trâmbiţaş, care este Domnul:

“Şi când Mielul a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere în cer, ca la o jumătate de ceas. Şi am văzut pe cei şapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu şi li s-a dat lor şapte trâmbiţe. [...] Iar cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au gătit ca să trâmbiţeze.” (Apoc. 8, 1-2,6)

“Şi a trâmbiţat întâiul înger, şi s-a pornit grindină şi foc amestecat cu sânge [...].”(Apoc. 8,7)

“A trâmbiţat, apoi, al doilea înger, şi ca un munte mare arzând în flăcări s-a prăbuşit în mare [...]” (Apoc. 8,8)

“Şi a trâmbiţat al treilea înger, şi a căzut din cer o stea uriaşă, [...]” (Apoc. 8, 10)

“ Şi a trâmbiţat al patrulea înger; şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, [...]” (Apoc. 8, 12)

“Şi a trâmbiţat al cincilea înger, şi am văzut o stea căzută din cer pe pământ şi i s-a dat cheia fântânii adâncului.” (Apoc. 9, 1)

“ Şi a trâmbiţat al şaselea înger. Şi am auzit un glas, [...]” (Apoc. 9, 13)

“ Şi a trâmbiţat al şaptelea înger şi s-au pornit, în cer, glasuri puternice [...]” (Apoc. 11, 15)

Textul Biblic identifică limpede personajele şi succesiunea lor. Mai întîi este Mielul (deci Domnul) care desface a şaptea pecete. După o jumătate de ceas apar şapte îngeri care “stau înaintea lui Dumnezeu”, deci în faţa Domnului. Este imposibil ca unul dintre îngerii care stau în faţa Domnului să fie în acelaşi timp “Însuşi Domnul” . Ei sunt nişte executanţi ai Domnului, căci de aceea se spune că “li s-a dat lor şapte trâmbiţe”. Dacă al şaptelea înger era Însuşi Domnul”, înseamnă că şi Lui i s-a dat o trâmbiţă ca să trâmbiţeze din ea. Cine I-a dat Lui trâmbiţă, cine L-a făcut pe Domnul un simplu executant? S-a ajuns la o aberaţie pucioasă pentru care nu se poate găsi niciun răspuns.

Identificarea celui de al şaptelea înger care sună din trâmbiţă cu “Însuşi Domnul” de către tromboniştii de la Pucioasa ar fi doar o gravă eroare teologică, dacă n-ar fi un fals meşteşugit şi interesat, care să justifice succesiunea de prooroci mincinoşi de la Pucioasa.

[vsovivi]

mariamargareta

191. Comentariu la “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” (Afar din ea! Ghilimele ironice care sugerează că n-ar vorbi Domnul ci omul ori diavolul, fii serioasă!) la praznicul Buneivestiri (07-04-2010)(II)

Să punem acum faţă în faţă versetele pauline (întâi cel original, apoi cel răstălmăcit(Afar din ea drace! Cine răstălmăcește? Domnul se răstălmăcește pe El însuși? Fii serioasă!), pentru a vedea falsurile (Afar din ea! Ce falsuri visezi? Nu e nici un fals așa că degeaba tot visezi vise de trăgătoare de sfoara de la sirenă în fața goglinzii, că o să rămâi în coșmar dacă nu le lași să plece.) mai bine, oglindite în textul iniţial:

“Vă mai rugăm, fraţilor, să cinstiţi pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai-marii voştri în Domnul şi vă povăţuiesc”( 1 Tes. 5, 12,24)
“Fiţi cu luare aminte pentru cei ce se ostenesc între voi ca să vă cârmuiască în Domnul şi bine să vă sfătuiască...” (CLD, 07-04-2010)

“Şi pentru lucrarea lor, să-i socotiţi pe ei vrednici de dragoste prisositoare. Trăiţi între voi în bună pace.” ( 1 Tes. 5, 13)
“...iar pentru munca lor socotiţi-i vrednici de prisoselnică dragoste, şi veţi trăi între voi în pace,...” (CLD, 07-04-2010)

“Vă rugăm însă, fraţilor, dojeniţi pe cei fără de rânduială, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet, sprijiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung-răbdători faţă de toţi.” ( 1 Tes. 5, 14)
“...căci trebuie dojană peste cei fără de orânduială şi trebuie întărire peste cei slabi de înger şi trebuie sprijin peste cei neputincioşi, şi apoi îndelungă răbdare în toate şi peste toate,...” (CLD, 07-04-2010)

Aici dispare prima referire a lui Pavel la toţi, adică şi la cei din afara bisericii. Pucioşii au înlocuit nişte persoane, faţă de care nu le convenea lor să exprime o atitudine pozitivă (faţă de toţi) cu nişte lucruri vagi şi inerte care nu-i incomodează: “în toate şi peste toate”.

“Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi.” ( 1 Tes. 5, 15)
“...ca nu cumva careva să răsplătească cuiva răul cu rău, şi numai cele bune să fie ţinute, şi unul faţă cu altul în faţa lumii, care priveşte peste cei ce sunt biserică a lui Iisus Hristos,...” (CLD, 07-04-2010)

Aici modificarea este de o subtilitate şocantă. Cele bune nu mai sunt urmate faţă de toţi, ci în faţa lumii. Aparent sunt cam aceleaşi cuvinte, dar în realitate sensurile diferă radical. Una este să spui “faţă de...” şi alta este să spui “în faţa...”. Lumea devine, printr-un joc subtil de vocabule, din beneficiar deplin al binelui, un simplu spectator la binele altora. Ea doar priveşte acum spre cei care sunt “biserică a lui Iisus Hristos” (pucioşii, bineînţeles!) şi se miră. Pucioşii adaugă aici o explicaţie amplă, ca să înţeleagă oricine că Pavel proorocea tesalonicenilor despre ei, despre pucioşi, cei care sunt singura “biserică a lui Iisus Hristos”. Cât depre cei din lume, mesajul pentru ei este subtil, dar destul de limpede: “Vreţi şi voi să aveţi parte de cele bune? Veniţi la noi în biserica lui Iisus Hristos şi numai aşa le veţi avea”.

“Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.” ( 1 Tes. 5, 16-18)
“...iar mulţumirea pentru toate să nu lipsească dinaintea Domnului,...” (CLD, 07-04-2010)

“Duhul să nu-l stingeţi.” ( 1 Tes. 5, 19)
“...căci Duhul Sfânt trebuie să stea arzând,...” (CLD, 07-04-2010)

“Proorociile să nu le dispreţuiţi.” ( 1 Tes. 5, 20)
“...ca nu cumva să fie scoborâtă lucrarea proorociei, lucrarea bisericii...” (CLD, 07-04-2010)

“Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului.” ( 1 Tes. 5, 22)
“...pentru cele bune în toate faţă de orice înfăţişare a răului». Amin.” (CLD, 07-04-2010)

Acum se înţelege mai bine de ce liderii pucioşi au impus în slujbele lor fasificarea (Afar din ea! Ce falsificare visezi? Fii serioasă!) Sfintei Tradiţii, prin schimbarea formulei “Pace, tuturor!” (Afar din ea! Ce tuturor visezi ca ceaușescu? Fii serioasă! Păi nu a zis că celor ce se dovedesc nevrednici pacea voastră să se întoarcă la voi? Ce tuturor visezi? Când zice Tradiția: Tuturor, se referă la toți credincioșii, nu așa ca și cum Dumnezeu ar binecuvânta și ar dărui pace celor ce se scaldă în blestem, că ălora le este pregătit blestemul pe care și l-au agonisit.), pe care o rostesc preoţii, cu formula “Pace vouă!”. De asemenea, ectenia “Pentru pacea a toată lumea... Domnului să ne rugăm!” a dispărut din slujbele lor. Pucioşii nu suportă ideea să se roage pentru lume şi pentru toţi de-a valma, drepţi şi păcătoşi. (Afar din ea! Păi se roagă pentru toți dar ca să se întoarcă la Dumnezeu și să nu moară și nu așa cum susții dumneata că Domnul se roagă pentru gLume... Asta-i bună, voi ați vrea să se închine Domnul la mamona și la draci și să se roage pentru prosperitatea lor, deci glumiți exact ca gLumea și se ridică asta în voi ca nemulțumire mare.) Pucioşii se roagă numai ei pentru ei.(Afar din ea! Ziceți voi că se roagă ei numai pentru ei; Păi cine vă oprește ca să vă întoarceți la Domnul primind pe cei trimiși de El? Pe prooroci, și atunci se roagă ei și pentru voi, dar iată că voi vreți să se roage pentru păcate, pentru prosperitatea păcatelor.) Preoţii lor le urează pace adepţilor lor şi numai lor, iar lumea nu-i mai interesează ( deşi au şi ei conturi în băncile lumii şi se folosesc în mod curent de banii lumii, de serviciile lumii de telefonie fixă şi mobilă, de la lume se îmbracă şi se încalţă, de la lume se aprovizionează cu curent electric, cu gaz metan, benzină şi motorină) (Afar din ea!Tu zici că de la gLume iar eu zic că de la Dumnezeu, sau cine crezi dumneata că are nevoie de cine, gLumea de Domnul sau Domnul de gLume? Dar gLumea are nevoie de păcat ca să le iasă afacerile iei cât mai pe dindos). Biserica lor este însă (conceptual vorbind) atât de separată de lume, încât nici nu se mai roagă pentru lume. Aceasta este culmea egocentrismului şi megalomaniei pucioşeşti, care cred că ei sunt Buricul Autonom al Pământului, dar în realitate sunt şi ei total dependenţi de “lume” şi de “bogăţiile” ei. (Afar din ea! Ghilimele puse absurd, și culmea egocentrismului sunt mincinoșii care vor să mintă și alții la fel ca ei, să așungă cu toții în aceiași oală... de noapte, că altfel fac circ și tămbălău și mânie încercând prin mult nisisip dulce să acopere vederea limpede a lucrurilor adânci și sigure pe care unii au dobândit-o prin dar de sus și ascultare simplă.)

continuarea mai jos

[vsovivi]

Liderii pucioşi, vorbind în numele unui dumnezeu (Afar din ea! era frumos cu D mare) imaginar, “Dumnezeul de la Pucioasa” (Afar din ea! Nu-și au rost ghilimele ironice insinuant răutăcioase), se legitimează pe ei înşişi ca “trâmbiţe” (Afar din ea!ghilimele rele) şi “prooroci”(Afar din ea!Ghilimele rele) apocaliptici, dar se şi lamentează că aproape nimeni nu-i crede şi nu-i urmează. “Dumnezeul de la Pucioasa”(Afar din ea!Ghilimele rele) nu mai ştie ce să facă pentru a-i atrage pe cât mai mulţi la “cuvântul buneivestiri”(Afar din ea!Ghilimele rele) care curge din “izvorul proorocesc”(Afar din ea!Ghilimele rele) de la Pucioasa, şi de aceea inventează(Afar din ea!Creațiile Domnului nu sunt minciuni devreme ce trăiești din ce a creat Dumnezeu) “proorocii”(Afar din ea!Ghilimele rele) biblice măsluite(Afar din ea!Ce zaruri măsluite visezi? Vrei dublă dar îți iese tot doi unu sau trei doi și te arăți că ți-a ieșit 5-5 dar e defapt 6-6 poartă-n casă la ăla rău, care te-a închis afară și nu mai poți intra) care-l justifică. Una dintre ele este aceea că “cetatea fără prooroc se va nărui” dar “şi cea cu mulţi prooroci nu va avea o soartă mai bună”. Adicătelea, e mare nevoie ca mereu să fie peste biserică doar un singur prooroc, unul şi bun: el să proorocească, el să povăţuiască, el să conducă, el să taie şi să spânzure.(Afar din ea! Exact, e vorba de Iisus ca Cel mai mare prooroc al tuturor proorocilor) Or, numai la Pucioasa se mai găseşte un asemenea “prooroc”(Afar din ea! ghilimele rele), care mai este şi “proorociţă”(Afar din ea!Ghilimele rele) pe deasupra. Bisericile oficiale nu mai au de mult prooroci, ele pretinzând că le este de ajuns Scriptura, Tradiţia şi asistenţa nevăzută a Duhului Sfânt (Afar din ea!Așa susțin Bisericile? Că nu mai au nevoie de Duhul proorociei? Carele din Tatăl purcede?Serios?). Deci, după părerea pucioşilor, soarta lor care le paşte (cam de multişor, dar... nu aduce anul ce aduce ceasul!) este prăbuşirea. Sectele celelalte, dimpotrivă, au inflaţie (Afar din ea!poate inflamație) de prooroci şi de “vorbitori în limbi”(Afar din ea!Ghilimele rele; Probabil te inervează lingviștii care ling alte înghețate dezghețate că ale tale s-au topit de tot), dar şi ele sunt menite să aibă aceeaşi soartă: prăbuşirea.(Afar din ea!Si aici au dreptate) Va rămâne doar Biserica Noul Ierusalim, singura sectă care îndeplineşte condiţia fabricată de liderii pucioşi. (Afar din ea!Nu e sectă și poți să fi convinsă că numai ea va rămâne în veacul vecilor, precum în Cer așa și pe Pământ. Una Biserică a lui Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.)