Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu (XIV)

Iubirea de Dumnezeu vine după cunoştinţa vieţii, şi aşa poate ea să aducă cu sine naşterea de sus, din cer:

“ Vin Eu şi îi spun omului taina aceasta, care a fost înţeleasă şi purtată peste pământ de apostolii Mei cei îmbrăcaţi în Duhul Sfânt, pentru ca prin El, prin Duhul Sfânt, să o împartă peste oameni şi să ia oamenii cunoştinţa vieţii şi apoi iubirea de Dumnezeu [...] Cine are iubire de Dumnezeu, acela poate, iar cine are iubire de el însuşi pe pământ, acela nu poate să se nască de sus, din cer, din Mine […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-07-2005)

Iubirea de Dumnezeu se învaţă numai din Cartea de la Pucioasa, Scripturile cele Noi intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu”, în care vorbesc multe duhuri , printre care a vorbit şi duhul lui Ilie despre această iubire, în ziua sărbătorii lui (20 iulie/2 august):

“– O, poporul Meu, s-a făcut cuvânt în cartea Mea Ilie proorocul. Învaţă bineiubirea de Dumnezeu, poporul Meu. Vezi cum citeşti în Scripturi despre lucrarea celor binecuvântaţi de Tatăl Meu la venirea Mea cu plata pentru lucrul fiecăruia.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 2-08-2005)

Iubirea de Dumnezeu trebuie să fie har ceresc în om. “Domnul” Pucioasei se teme să nu rămână dator cu ceva omului care nu are har:

“ Iubirea de Dumnezeu trebuie să fie har ceresc în om, poporul Meu. [...] De două mii de ani am spus acest cuvânt, şi de două mii de ani cei ce dau să vină după Mine se fac farisei între Mine şi ei, căci omul nu are har, nu are iubire de Dumnezeu pentru Dumnezeu, ci are pentru sine, şi Mă scoate pe Mine dator pentru calea lui înspre Mine. [...] Iubirea de Dumnezeu se face har ceresc în om, şi se împarte, şi Îl împarte pe Dumnezeu când ea este ca Dumnezeu în om” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-02-2006)

Într-un dialog între “Domnul Pucioasei” şi “Maica Domnului Pucioasei” ( dialog la care au tras cu urechea şi liderii pucioşi şi l-au consemnat cuvânt cu cuvânt), El îi explică Ei că numai cel ce are duh smerit poate să asculte cu iubire de Dumnezeu , şi viceversa, cel ce are duhul ascultării este smerit şi păzit la suflet de orice ispită:

“O, mama Mea, am petrecut cu sărbătoarea ta în mijlocul poporului cuvântului Meu. Viaţă călăuzită voiesc să aibă el. Cel ce ascultă din iubire de Dumnezeu, acela are duh smerit şi ţine departe de el orice ispită, orice încercare, căci duhul ascultării aduce în inima omului smerenia cea păzitoare de suflet, mamă. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 28-08-2006)

Într-un dialog tainic între “Tatăl Savaot al Pucioasei” şi “Fiul Emanuel al Pucioasei” (recepţionat şi consemnat cuvânt cu cuvânt de către liderii pucioşi) sunt blamaţi acei care, din neiubire de Dumnezeu, se cred şi se fac mai mari decât învăţătorii lor cei de la Dumnezeu (liderii pucioşi) şi îi dispreţuiesc pe aceştia şi nu-i ascultă atunci când ei voiesc să-i dea viaţă prin “Cuvântul lui Dumnezeu” cel rostit la Pucioasa:

“O, Fiule Emanuel, să Te asculte poporul acestui râu de cuvânt şi să-Ţi fie rod, şi să-Ţi fie ucenic. Amin. Cel ce este mai mare ca Tine, prin neascultare este el aşa. Cel ce trece peste învăţătorul cel de la Dumnezeu, acela prin neiubire de Dumnezeu se face mai mare peste el însuşi decât învăţătorul său, şi aşa îşi dispreţuieşte el învăţătorul, care i-ar da lui viaţă de la Dumnezeu prin cuvântul cel rostit.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 14-10-2006)

Duhul care îşi ia numele “Arhanghelul Mihail” ia cuvântul şi lămureşte lucrurile: Cei ce vin la învăţat la Pucioasa, dar nu-i iubesc pe învăţătorii (adică, pe liderii pucioşi) care le aduc învăţătură din cer, şi nu-i ascultă în mod necondiţionat, şi nu se supun lor, aceia din neiubirea de Dumnezeu” fac această neiubire de învăţători şi neascultare şi nesupunere:

“ Aduceţi Domnului slavă şi cinste, precum noi, îngerii Lui, lucrăm, şi daţi-vă Lui ucenici destoinici, cu care să destupe izvoarele căutărilor cereşti în orice suflet de pe pământ, dar nu uitaţi lucrarea îngerilor lui Dumnezeu în cer sus, şi pe pământ jos, căci nu este iubire de Dumnezeu în om, decât prin ascultare ca în cer, ca între îngerii lui Dumnezeu între ei şi Dumnezeu. [...] Iată, taină rostesc, Stăpâne, peste poporul cel adunat azi la sărbătoarea îngerilor Tăi: neiubirea de Dumnezeu a celor ce vin pe cale cu Domnul, aceasta vine când cel ce stă la învăţat nu-l iubeşte pe cel prin care Domnul îi dă lui învăţătură de viaţă pentru duh de ascultare şi de supunere apoi.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 21-11-2006)

Într-un dialog tainic între “Tatăl Pucioasei” şi “Fiul cel scump al Pucioasei” (recepţionat şi consemnat cuvânt cu cuvânt de către liderii pucioşi) sunt căinaţi acei creştini “din popor” care, din neiubire de Dumnezeu, n-au scăpat de iubirea de sine şi de cincizeci de ani încoace au tot plecat din “raiul” pucios şi s-au rătăcit în lumea largă:

“Dacă poporul cel de cincizeci de ani ar fi voit să înveţe iubirea de Dumnezeu, ar fi scăpat de iubirea de ei lângă Noi, şi ar fi avut iubire de fii şi n-ar mai fi luat de la Noi avere din cer ca să plece cu ea afară, ca să plece în lume, după ce Ne-a auzit pe Noi la uşă, Fiule scump.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 21-11-2006)

Pucioşii nu stau deoparte nici de politică. În mai multe “Cuvinte” ei au făcut lobby pentru alegerea şi realegerea şi reconfirmarea lui Traian Băsescu ca preşedinte, iar la alegeri au votat constant cu PDL-ul. Au impus adepţilor lor zile de post sever şi rugăciune cu mâinile ridicate ca să dea Dumnezeu gândul cel bun poporului român, duh de înviere şi iubire de Dumnezeu, ca voteze cu partidul favorit al pucioşilor (PDL) împotriva “celor potrivnici” care lucrează cu duhul întunericului:

“[…] scularea poporului român, şi apoi biruinţa lui în numele Meu asupra celor potrivnici din mijlocul lui, care se zbat să-l abată pe el pe căile nedreptăţii şi ale părăsirii de Dumnezeu şi ale rătăcirii, poporul Meu. O, scoală-te cu putere de credinţă şi stai înaintea Mea cu mânuţe ridicate de rugăciune şi cu guriţe strigătoare pentru salvarea neamului român de sub duhul întunericului din mijlocul lui şi pentru luminarea lui cu lumina Duhului Sfânt, căci Eu şi cu cerul Meu de sfinţi şi de îngeri lucrăm să aşezăm putere de Duh Sfânt peste el, sculare şi trezire apoi, duhul învierii şi iubire de Dumnezeu peste el, că am de la Tatăl Savaot vreme de slavă pentru neamul român, în mijlocul căruia Eu, Domnul, am acum masa Mea de cuvânt […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 13-5-2007)

[mariamargareta]

194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu (XV)

Duhurile care îşi iau numele colectiv “Şfinţii Apostoli Petru şi Pavel” iau şi ele cuvântul şi îl definesc pe cel ce Îl iubeşte pe Dumnezeu. Acesta este cel care nu este ascuns, ci se lasă cunoscut de Dumnezeu (prin spovedanie colectivă făcută în faţa liderilor pucioşi, care stau mediatori şi învăţători peste ei), căci este credincios în “Dumnezeul” Pucios şi în “Cuvântul” Lui, şi aşa arată lumii întregi că are iubirea de Dumnezeu în el:

“Cel ce Îl iubeşte pe Dumnezeu, este cel ce este cunoscut de Dumnezeu, şi altfel nu este iubirea de Dumnezeu în om, Doamne. Tu ne-ai cunoscut îndoiala şi ne-ai mustrat pentru necredinţa noastră,...” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 13-7-2007)

Pucioşii dau o nouă definiţie pentru iubirea de Dumnezeu din om. Ea este suferinţa cea dulce pentru “Dumnezeul” Pucioasei, care îl ţine pe om în ea şi în El:

“O, fiilor, iubirea de Dumnezeu în om este suferinţa cea dulce care-l ţine în Mine pe om, ...” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 8-11-2007)

Numai de la Liderii Pucioşi mai poate învăţa “poporul” ce este iubirea de Dumnezeu şi ce este sfinţenia, căci numai ei le mai au pe pământ:

“Să vină la voi poporul Meu ca să-l învăţaţi iubirea de Dumnezeu şi sfinţenia, fără de care nu poate omul pentru Mine şi pentru el.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 21-11-2007)

Poporul pucios este învăţat duhul ascultării de liderii săi, care se naşte din iubirea de Dumnezeu în om:

“Am coborât la tine cu praznic sfânt pentru mama Mea Fecioara, Ierusalime, noul Meu popor, şi te învăţ prin el duhul ascultării, care se naşte din iubire de Dumnezeu în om, tată […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 4-12-2007)

Duhul Verginicăi ia cuvântul din cer şi spune că iubirea de Dumnezeu se naşte în om numai din “darul umilinţei sfinte”:

Nu poate avea omul iubire de Dumnezeu dacă nu are în fiinţa lui darul umilinţei sfinte, Stăpâne Doamne.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 14-12-2007)

Poporul pucios primeşte binecuvântare pentru iubirea de Dumnezeul Pucios şi pentru post de biruinţă a “Dumnezeului” Pucios în ei:

“Binecuvântată să vă fie iubirea de Dumnezeu şi zilele de post pentru biruinţa lui Dumnezeu în voi, dacă veţi iubi pe Dumnezeu în ele.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 18-12-2007)

Iubirea de Dumnezeu atrage după sine iertarea păcatelor toate. Exemple vii de iubire de Dumnezeu biruitoare au fost mucenicii mărturisitori, femeia cea păcătoasă sau mucenicul Gheorghe:

“ Dar cei ce Mă iubeau cu putere le erau iertate păcatele toate prin iubirea lor de Dumnezeu, iar ei Mă mărturiseau de Dumnezeu al lor, şi pe ei mucenici ai Mei mărturisitori curajoşi, nefugind ei de cruce şi de răbdarea de sub ea, căci iubirea de Dumnezeu îi stăpânea pe ei ca şi pe femeia cea păcătoasă, care Mi-a adus miresme ca semn al credinţei în Mine şi al iubirii ei de Dumnezeu, iubire mare, drept pentru care i-au fost iertate toate păcatele ei, şi apoi am zis despre ea că mult a iubit şi mult i s-a iertat ei. [...]Iată, sărbătorim pe mucenicul Gheorghe, care n-a fugit de prigoana cea pentru credinţa lui şi pentru multa lui iubire de Dumnezeu, căci cei ce cred cu putere nu sunt biruiţi, fiindcă îi apără pe ei puterea credinţei cea făcătoare de putere şi de minuni pentru cei necredincioşi şi aşa biruiesc ei pe prigonitorii lor cei neputincioşi în credinţă.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 6-5-2008)

Iubirea de sine ucide iubirea de Dumnezeu din om, care apoi se desparte de Dumnezeu şi cade sub anatema:

“Omul nu este adevărat în iubirea de Dumnezeu. Când omul se ascunde în el, iubirea de sine a lui se face ucidere a lui Dumnezeu în el [...] Dar de ce, tată, se întâmplă să-L părăsească omul pe Dumnezeu după ce-L iubeşte pe El? Cum a putut samarineanca să vină dinspre păcat înspre iubire de Dumnezeu şi cum poate omul care-L iubeşte pe Dumnezeu să se despartă de El apoi şi să cadă anatemei?” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 25-5-2008)

Dumnezeul Pucioasei îi învaţă pe cei aleşi de El iubirea de Dumnezeu, iar aceştia se răzvrătesc şi se supără şi pleacă unul câte unul, din nemulţumire, judecată, zavistie şi invidie pe liderii pucioşi. Dar ei vor da socoteală dacă au stat frumos sau nu sub învăţătura pucioşească:

“O, ia aminte, tu, cel ce te-ai răzvrătit şi încă te răzvrăteşti în stânga şi în dreapta ta! Te va pedepsi, tată, acest păcat, căci păcatul tău îşi va arăta rodul şi vei fi pedepsit după rodul tău, şi rodul te va ustura, tată, şi te va învinui. O, te-am învăţat mereu să fugi de duhul zavistiei şi să nu-l lucrezi pe el înăuntrul şi în afara ta apoi, căci el e duh viclean, tată, şi apoi te pedepseşte. Aşa te-am învăţat Eu iubirea de Dumnezeu, iar tu te supărai şi Mă părăseai. [...] Toţi cei care au trecut prin acest popor, aici vor fi strigaţi de îngeri ca să dea răspuns pentru viaţa lor cea de până la venirea Mea şi pentru fapta lor, răspuns ruşinos sau fericit, după cum le-a fost de curată inima şi lucrarea şi viaţa cu care au stat sau nu au stat frumos sub învăţătura Mea, după ce au cunoscut de la Mine viaţa şi lucrarea ei în om, iubirea de Dumnezeu în om. [...] O, poporul Meu, te învăţ, tată, iubirea de Dumnezeu, şi trebuie să le ştii pe cele împotriva iubirii, tată. [...]Aşa îl învăţ Eu pe om iubirea de Dumnezeu, că iată, pe pământ e numai zavistie, numai invidie, şi se clatină om pe om de pe picioare şi cad grămezi oamenii, căci ei nu ştiu ce este iubirea de Dumnezeu şi statul în picioare.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 3-6-2008)

Cei chemaţi de liderii pucioşi la Pucioasa ca să ia de la “izvor”, adică din gura liderilor pucioşi din care se scurge “Cuvântul” Pucios”, vor trebui să lucreze multă iubire de Dumnezeu şi multă milă şi milostenie faţă de liderii pucioşi, învăţând toate din gura lor :

“Voi, cei ce aţi venit astăzi la izvor ca să învăţaţi din el şi din gura celor prin care Eu Îmi scurg cuvântul cel de viaţă dătător, învăţaţi, tată, lucrarea iubirii, căci puterea iubirii va stăpâni curând, curând pământul tot şi îl va spăla şi îl va înnoi, dar trebuie să lucraţi până atunci multă milă, multă iubire de Dumnezeu, multă, tată, multă, dar plăcută Mie şi nu vouă, tată. [...] Dar mai mult decât orice căutaţi iubirea de Dumnezeu şi faceţi-vă fameni pentru împărăţia Mea în voi şi iubiţi cu putere […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 2-8-2008)

Duhul care îşi ia numele “Maica Domnului” ia cuvântul şi mustră lipsa iubirii de Dumnezeu şi a credinţei de pe tot pământul, ca în vremea lui Noe. Apoi ea îi îndeamnă pe oameni să ia şi să-şi hrănească sufletele cu “Cuvântul” Pucios care vine din gura “Domnului” şi cheamă omul la viaţă:

“– O, dulce Fiule al Tatălui Savaot şi al meu! […]Aceasta este vremea să vii: nu mai este credinţă pe pământ. Iată semnul când Tu trebuie să vii. Ca în vremea lui Noe oamenii de pe pământ n-au iubire de Dumnezeu şi n-au credinţă, ci au lepădare de credinţă [...] Luaţi şi mâncaţi şi beţi din gura Domnului, căci cuvântul gurii Lui se slăveşte pe pământ şi cheamă omul la viaţă, la iubire de Dumnezeu, şi pe morţi la înviere! [...] O, căutaţi naşterea voastră cea de sus, cea din Dumnezeu, ca să aveţi iubire de Dumnezeu şi pe ea s-o împărţiţi în jur, voi, fii şi fiice de pe pământ! ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 28-8-2008)

Duhul care îşi ia numele “Maica Domnului” ia din nou cuvântul, folosind în vorbirea sa, la modul pozitiv, atât sintagma “iubirea de Dumnezeu” cât şi “iubirea pentru Dumnezeu”, ceea ce înseamnă că le consideră echivalente:

“Iubirea de Dumnezeu să înlocuiască în voi iubirea care-l scoate pe om din Dumnezeu. Învăţaţi iubirea de Dumnezeu şi tainele ei cele de sus! […] Iubirea cea pentru Dumnezeu trebuie să aibă martori pe pământ aşa cum am avut eu încă de la începutul vieţii mele între oameni şi până la sfârşitul ei pe pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 28-8-2008)

[vsovivi]

mariamargareta

196. Liderii pucioşi şi lupta intestină pentru putere (I)
(......)
196. Liderii pucioşi şi lupta intestină pentru putere (II)
(......)

Răspuns:
Pari că l-ai plânge pe Iliuță Bunea care a dat bir cu fugiții întorcându-se în gLume ca să-l bârfești înfiorător pe Nicușor care a judecat drept: că un Ispiscariotean nu se poate întoarce la păstorit, cu tupeu, dacă nu se pocăiește plângând cu amar ca și Petru. Căci cel ce s-a lepădat de Cuvântul lui Dumnezeu e un dezertor și nu se cade să ocupe locul unui drept, că și apostolul Petru sau Pavel până nu s-au pocăit plângând cu amar și regretând din tot sufletul lepădarea de Hristos sau participarea la prigoana împotriva creștinilor, nu au fost reprimiți și abea Domnul i-a reprimit cunoscându-le în Adevăr inima frântă și abea apoi i-a reinvestit ca păstori ai creștinătății. Nu e vorba de a vedea cineva lacrimi mari sau multe sau amare sau să trebuiască să audă plânset amar și lung și înfiorător ca să creadă că s-au pocăit ci știe Domnul inima omului și momentul când aceasta îi este Lui dăruită cu credincioșie, întreagă, ca să ierte și să tămăduiască ranele cele rele. Deci Nicușor a judecat bine și drept că nu e suficient să vrei să te reîntorci pe poziții și gata, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, așa cum ar vrea să se reântoarcă neoprotestanții sau catolicii la ortodoxie, făcând uitate fără jenă toate relele fără pic de pocăință, fără pic de regret ci însinuând că ei chiar au avut și au și acuma dreptate. Deci întâi îți ceri iertare tuturor pe care i-ai ispitit atât de cutremurător exact ca lucifer și apoi lui Dumnezeu. Dar nădăjduind în iertarea Domnului căci sigur iartă Dumnezeu chiar în clipa în care te vede pe drum că te întorci cu adevărat, căci Bun e Domnul și nu vrea jertfe multe și mari ci duh tainic de umilință și iubire sinceră și sfântă; Nu vrea moartea păcătosului sau răzbunare pe păcătos ci să se întoarcă la Viață și la misiunea Lui Cerească de lepădare a păcatelor și patimilor purtându-și cu răbdare Crucea.

Apoi bârfești despre Nicușor insinuând ca fiind: afemeiat, jucător pe calculator sau bețiv.

Asta-i bună, și aduci ca argumente că a fost surprinsă o anume Mana cu fața în palme... Dar dacă ea își spunea durerile și problemele și își ascundea lacrimile când a fost surprinsă? Oare nu se întâlnea Domnul Hristos, noaptea cu oricine Îl căuta? Nu veneau la El și lângă El desfrânate și păcătoase sau farisei cum a fost Nicodim? Nu tot așa scoseseră bârfe și iudeii și fariseii că este prietenul desfrânatelor și păcătoșilor? Dar ăsta e cel mai tare exemplu, elocvent: se întâlneau intr-un hol într-o poartă unde putea da peste ei oamenii și iată ei persistau în a se întîlnii mereu în același loc spre a fi mereu surprinși noapte de noapte. Așa procedezi dacă ai ceva de ascuns? Asta e cea mai clară dovadă a nevinovăției, iar că vezi pe cineva cu fața în palme e semn că se rușinează de lacrimile proprii, că doar nu au fost surprinși goi umblând pe holul din poartă.

Apoi vorbești de câte o sticlă de vin... De unde ști dumneata că acel vin nu trebuie testat? Spui că a băut cîte o sticlă... Păi dintr-un litru de vin nu te poți îmbăta și dacă-l bei pe tot odată, căci vinul mănăstiresc e bun și nu e amestecat cu alcool, și e culmea să acuzi pe cineva că fură din vin, păi preoții nu se împărtășesc în altar la fiecare liturghie? Dar important pentru tine era să-l scoți hoț, bețiv și jucător... adică exact așa cum te scoteau securiștii când voiau să te compromită.

Probele sunt derizorii, o fată cu fața în palme, o sticlă sau două lipsă de vin și un joc pe calculator... de unde știi că nu a făcut-o intenționat ca să testeze vigilența dar și caracterul poporului, ca să se vadă poporul pe el însuși cum dă apă la moară bârfelor și răutăților.

Deci încercarea de a-l compromite pe Nicușor pe net folosindu-te de I.B. și de bârfe cu probe derizorii e fără valoare căci îmi pare că a procedat perfect corect, drept, întrucât s-a întâlnit mereu în același loc cu Mana, sub poartă ca să poată să-l vadă oricetrecător, din întâmplare; o sticlă două de vin nu te îmbată, iar un joc-două pe PC te mai relaxează că nu suntem la pușcărie.

În rest, pe baza asta ai tot bârfit și mințit că e de la oameni și e ticluit și că e născocit și că se șantajează ei între ei, și că e luptă pentru duhul minciunii măririi de sine pentru supremație și întietate, duh satanicesc, și că ai auzit că a zis că mai bine-l omora pe I.B., adică îl scoți și un posibil criminal ce apoi își asuma pușcăria, deci nu fugea de răspundere, și de aici rezultă că I.B. fusese amăgit de satana în așa măsură încât dreptul Nicușor a reacționat până acolo, exact ca Ilie Tesviteanul cu proorocii lui Izabela, deci se pare că acel I.B. căzuse rău de tot.

Deci eu cred că defapt cineva, nenia și tanti grijania, simte că-și pierde supremația din gLume și nu cred că pucioșii sunt aceia fiindcă ei n-au nici o supremație în gLume. Deci iar ai bârfit și insinuat fără rușine că e de la oameni sau de la draci, cu probe derizorii și amestecând totul cu minciuni din abundență, cu concluzii pentru fraieri, gândind voi, cele două savante în locul oamenilor... că iată demascați voi... păi ce demascați? Nu vă dați seama că sunteți călare pe mătură ori pe camilă? Chiar nu vă dați seama cine vă folosește împotriva lui Dumnezeu? Căci fărăndoiala e Cuvântul lui Dumnezeu ce se dăruiește prin proorocii de la Pucioasa. Oricum bine că v-ați dat cu savanții papanții, crezându-vă aristocrate... așa ca în filmul pisicile aristocrate... doar că voi două lingvistele sunteți în tabără la Cruela-Manuela. Păi să fiți sănătoase și ceva mai serioase că așa, cu povești vânătorești în stil Munhausen sau Pinochio cu nasul cât prăjina, nu faceți decât să vă calificați pentru mari gazetare la revistele de cancanuri de acolo de la subsol, adică acolo de unde se scot bârfele pe bandă rulantă... zicând că nu voi le scoateți ci că rezultă din texte.

Deci : „Hă!, Hă!”. Și chiar m-ați convins complet că sunteți complet analfabetebete și de renume mondial și că ați depășit-o și pe Elena savanta de renume mondial... aia împușcata sărmana... că și aia era mai deșteaptă căci cerea cu insistență DOVADA, DOVADA, dar voi nu mai aveți nevoie de dovezi ci vă sunt suficiente bârfele emise la radio șanț... iar prin șanț curge canalul... firește... canalul News TWc.

[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivi

Răspuns:
Apoi vorbești de câte o sticlă de vin... De unde ști dumneata că acel vin nu trebuie testat? Spui că a băut cîte o sticlă... Păi dintr-un litru de vin nu te poți îmbăta și dacă-l bei pe tot odată, căci vinul mănăstiresc e bun și nu e amestecat cu alcool, și e culmea să acuzi pe cineva că fură din vin, păi preoții nu se împărtășesc în altar la fiecare liturghie? Dar important pentru tine era să-l scoți hoț, bețiv și jucător... adică exact așa cum te scoteau securiștii când voiau să te compromită.

Sa inteleg ca tu nu te imbeti dintr-o sticla de vin? Ai ceva rezistenta.

[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivi

Răspuns:
Deci : „Hă!, Hă!”. Și chiar m-ați convins complet că sunteți complet analfabetebete și de renume mondial și că ați depășit-o și pe Elena savanta de renume mondial... aia împușcata sărmana... că și aia era mai deșteaptă căci cerea cu insistență DOVADA, DOVADA, dar voi nu mai aveți nevoie de dovezi ci vă sunt suficiente bârfele emise la radio șanț... iar prin șanț curge canalul... firește... canalul News TWc.

De ce jignesti?

[mariamargareta]

194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu (XVI)

Duhul de la Pucioasa care îşi atribuie numele de “Domnul” le cere creştinilor să-i dea numai lui “iubirea de Dumnezeu” şi să alunge frica şi păcatul care aduce frică de Dumnezeu:

“Eu, Domnul, nu vă cer ceea ce nu puteţi, dar ceea ce vă cer Eu se poate numai cu iubirea de Dumnezeu în voi. Iubirea de Dumnezeu alungă frica, alungă păcatul, căci păcatul aduce frică peste inima omului. Acolo unde nu este harul lui Dumnezeu, acolo este frica, acolo este păcatul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 28-8-2008)

Şi din nou ia cuvântul duhul care îşi ia numele “Maica Domnului”, şi-i cheamă pe simpatizanţii pucioşilor să vină pentru învăţătură la cei ce-L iubesc pe Dumnezeu ( adică la liderii pucioşi, căci am văzut că ei sunt singurii care mai ştiu ce este iubirea de Dumnezeu):

“ Ca mama pe fii vă povăţuiesc. Veniţi la cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, veniţi să învăţaţi iubirea de Dumnezeu, fericirea cea neştiută de om!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 21-9-2008)

Totul este zadarnic fără iubirea de Dumnezeul de la Pucioasa şi fără a urma învăţătura duhului care îşi ia numele lui Iisus Hristos la sfârşit de timp şi apoi îi amăgeşte pe oameni cu “Cuvântul” lui: şi credinţa, şi botezul, şi viaţa creştinilor, toate sunt zadarnice:

“Eu, Domnul Iisus Hristos, în acest nume M-am făcut şi Mă fac cuvânt acum, la sfârşit de timp, căci Tatăl Mă trimite să lucrez aşa, dar cel ce nu înţelege crucea Mea atunci şi acum, zadarnică îi este credinţa, zadarnic îi este botezul dacă nu vine după Mine cu viaţa sa aşa cum au venit sfinţii pe urma Mea atât cât au petrecut ei pe pământ, după ce iubirea lor se făcea în ei iubire de Dumnezeu, iubire şi sfinţenie în duhul, în sufletul şi în trupul lor.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 27-9-2008)

Într-un dialog între “Domnul Pucioasei” şi “Mama Domnului Pucioasei” ( dialog la care au tras cu urechea şi liderii pucioşi şi l-au consemnat cuvânt cu cuvânt), El îi explică Ei cum îl îmbie pe om la iubirea de Dumnezeul Pucioasei:

“O, mamă a Mea, îl îmbiu pe om spre iubire de Dumnezeu, mamă, căci Eu din iubire şi cu iubire l-am zidit pe om atunci când l-am zidit din pământ. […] O, mamă a Mea,...” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 4-12-2008)

La rândul ei, “Mama Domnului Pucioasei” ia cuvântul şi îndeamnă poporul pucios călăuzit de “Cuvântul” să se facă “cuvânt de slavă şi de rugăciune şi de iubire de Dumnezeu”:

“O, popor călăuzit de Dumnezeu-Cuvântul, fă-te cuvânt de slavă şi de rugăciune şi de iubire de Dumnezeu, căci aşa ţi-a fost chemarea când Domnul a chemat la El pe om prin acest înnoit cuvânt. Porunca iubirii de Dumnezeu să n-o călcaţi, fiilor.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 4-12-2008)

Domnul Pucioasei le arată celor ce vin la Pucioasa, ca să ajute la greu “lucrarea”, că iubirea de Dumnezeul Pucioasei este nedespărţită de iubirea de fraţi (iar “Fraţii” se ştie cine sunt: liderii pucioşi). El caută în primul rând la cei care fac prozelitism şi la cei ce vin cu ajutoarele lor, şi abia după aceea la cei care vin cu mâna goală, doar cu credinţă în “lucrare” şi atât, chiar dacă aceştia din urmă cred şi în “pororociile” şi promisiunile de la Pucioasa. Înmulţirea iubirii de Dumnezeul Pucioasei atrage după sine înmulţirea darului credinţei sfinte în toţi fiii poporului pucios:

“...căci Eu […] caut la cel ce Mă ajută sub greu, la cel umilit cu inima caut Eu, la cel ce-i ajută pe oameni să vină la Mine, la iubirea de Dumnezeu şi de fraţi, aşa precum este iubirea Mea în om, şi, în sfârşit, caut la credinţa omului în Mine şi în lucrările Mele şi în proorociile Mele şi în făgăduinţele Mele [...] Să se înmulţească iubirea de Dumnezeu, şi prin ea să se înmulţească darul credinţei sfinte în toţi fiii poporului Meu,” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 8-11-2008)

Duhul care îşi atribuie numele “Şfântul Dimitrie izvorâtorul de mir” ia cuvântul şi-i învaţă pe creştini să nu-L iubească pe Dumnezeu după capul lor, ci aşa cum sunt învăţaţi prin “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa:

“ O, iubiţi pe Domnul după cum El vă învaţă să iubiţi, căci iubirea de
Dumnezeu nu umblă de capul ei dacă omul o are, ci stă sub binecuvântare dacă ea este în om.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 8-11-2008)

Duhul de la Pucioasa care îşi atribuie numele de “Domnul” se întreabă într-un monolog de ce sut huliţi cei doi lideri pucioşi de către cei “necredincioşi” în “Cuvântul” de la Pucioasa, îndată ce aceşti lideri “lucrează” cu iubire de Dumnezeu şi numai după îndemnurile din Scriptură. El nu spune însă că nu pentru asta sunt ei huliţi, căci în teorie pare-se că ei n-au făcut nici un rău, ci sunt huliţi pentru felul cum pun ei în practică teoriile cele frumoase: pentru minciună, pentru răutate, pentru nedreptate, pentru fariseism, pentru lene trupească şi duhovnicească, pentru invidie şi bârfă, pentru proorocii mincinoase sunt huliţi aceştia care se erijează în prooroci:
“Şi dacă n-au făcut rău aceştia, atunci voi, cei ce deschideţi celor ce vin la izvorul Meu de cuvânt şi la iubirea de Dumnezeu, de ce mai sunteţi voi huliţi, tată?” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 8-12-2008)

În ziua de sărbătoare a Sfântului Prooroc Daniel (pe stil vechi) Domnul Pucioasei îi laudă acestuia multa lui credinţă şiiubire de Dumnezeu, dându-l poporului pucios ca exemplu de împlinire a Cuvântului scris în Scripturi, astfel încât şi poporul pucios să împlinească la fel, la rândul lui, “Cuvântul” scris în Noile Scripturi de la Pucioasa:

“Sunt în mijlocul tău cu ceata proorocilor, poporul Meu. Am între ei pe cel sărbătorit bisericeşte în ziua aceasta, pe cel plăcut Mie pentru măreţia statului Meu în el prin multa lui credinţă şi iubire de Dumnezeu, prin marea lui stăruinţă pentru împlinirea pe pământ a cuvântului Meu cel scris în Scripturile cele de până la el, ...” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 30-12-2008)

[mariamargareta]

194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu (XVII)


Duhul de la Pucioasa care îşi atribuie numele de “Domnul” lansează o nouă paradigmă pucioasă, strict necesară în procesul complicat al “mântuirii” : antiteza dintre îngerul alb şi îngerul negru. Orice om primeşte la naştere un înger alb şi un înger negru, ca să-l călăuzească ei statornic în viaţă. Dar, întrucât şi în ceruri rasa albă este superioară rasei negre, numai sub călăuzirea îngerului alb va fi posibilă pentru creştin viaţa în ascultare şi în iubirea de Dumnezeul Pucioasei, cea care aduce cu ea viaţa cea vie, în timp ce îngerul cel negru îl va călăuzi pe cel îndoielnic numai şi numai spre pierzare. Cei care ascultă de îngerul cel negru sunt îndemnaţi să-şi muşte limba duhului şi a trupului, şi poate aşa se vor simţi ceva mai bine:

“[…]neascultarea îl face pe om liber de Dumnezeu şi apoi omul nu mai are de înger tare pe îngerul cel alb şi îl are pe cel negru de povăţuitor […] omul are pentru el un înger alb şi unul negru, şi puţini, puţini de tot sunt cei călăuziţi de îngerul cel alb al lor […] Dar ce înseamnă îngerul cel alb în viaţa omului? O, cel ce este călăuzit de îngerul cel alb al său, acela trăieşte numai în iubire de Dumnezeu şi în ascultare peste viaţa lui cu Mine, iar seninul este pe faţa şi pe inima lui şi nu-l doboară pe el nici un rău de pe pământ şi din om, şi face bine în jur prin lucrarea îngerului alb, care îl slujeşte pe cel blând şi smerit cu inima, care prin dragostea cea din Mine rabdă îndelung şi nu judecă şi nu se mânie, ci se apleacă şi trăieşte prin aplecare, căci aceasta este viaţa cea vie în om, slujită de înger alb. […]căci umilinţa cea dulce, slujitoarea îngerului alb şi nevătămător, nu se face gust plăcut şi sfânt în om, şi omul scuipă peste această dulceaţă şi ia în inimă şi pe limbă gustul cel amar al îngerului negru […] iar îngerul cel negru al omului îl poartă cum voieşte el pe om, pe când îngerul cel alb stă biruit şi scăldat în ruşine şi în lacrimi din pricina celui trufaş, care se vrea biruitor.
O, greu este de omul care se face deştept în el însuşi, căci unul ca acela se aşează mai deştept ca Dumnezeu pe pământ şi Îl lasă mic pe Domnul, iar îngerul cel negru îl poartă pe el apoi şi pe toată lucrarea lui cea împotriva lui Dumnezeu! Omul are de la naştere un înger alb şi unul negru, şi se cunoaşte când îl poartă unul sau celălalt. […] dar răzvrătirea cea de azi asupra lucrării Mele din partea îngerilor negri, care-i călăuzesc pe cei îndoielnici, Mă însăgetează mereu această răzvrătire. […]Acest fiu a fost slab, bietul de el, şi a căzut sub călăuzirea îngerului cel negru, iar îngerul lui cel alb a suspinat lângă el toată viaţa lui apoi. […]Pomeniţi aparte numele lui, cu certare peste diavolul cel negru, care l-a călăuzit pe el, şi apoi vom birui, fiilor unşi. […]Pe cei călăuziţi de îngerii negri, care au putere prin răzvrătirea inimii omului, prin mintea de sine a omului, Eu, Domnul, îi îmbiu pe ei pe drumul crucii, […] Amin.
O, nu fugi, nu fugi de suferinţă, poporul Meu! Cei ce fug cad şi nu-şi agonisesc decât suferinţă pentru vecii. O, stai, tată, în braţul Meu durut şi nu-Mi da peste braţ ca să Mă loveşti depărtându-Mă de tine! O, nu te pot ocroti decât în Mine şi în mijlocul lucrării Mele, fiule. Căieşte-te de tot ce ai împotriva Mea şi muşcă-ţi limba duhului şi a trupului când primeşti îndemn de la îngerul cel negru să te răzvrăteşti şi să te clatini de pe calea Mea cea de azi, fiule! Îngerul cel negru hrăneşte cugetul omului când omul se desparte de Mine, dar Eu Mă port cu înţelepciunea cea de sus după om şi îi arăt prin ea pe îngerul cel alb, pe care să-l asculte şi să-l urmeze şi să nu-l lase pe el biruit de îngerul cel negru al vieţii omului.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 1-03-2009)

Raporturile cauzale dintre iubirea de Dumnezeu şi credinţă sunt abordate într-un mod absolut contradictoriu. În prezent se susţine că aceia care doresc să primească izbăvire de ispita care va umple în curând tot pământul trebuie să se umple ei mai întîi de iubirea de Dumnezeul Pucioasei, şi abia după aceea vor ajunge la credinţa neprefăcută în El:

“Voi, cei ce vreţi să învăţaţi de la Dumnezeu scăparea voastră de ceasul ispitei care va să vină pe pământ să-i încerce pe toţi oamenii, o, umpleţi-vă inimile voastre de iubire de Dumnezeu şi apoi de credinţă neprefăcută!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 8-03-2009)

Să ne reamintim însă textul care cu exact 11 ani în urmă spunea exact pe dos: mai întâi îi trebuie credinţă creştinului, şi abia după aceea, din ea se va aprinde în el iubirea de Dumnezeu. Care ordine mai este valabilă? Că acum sunt două îndemnuri pucioase care se bat cap în cap! (singura consolare ar fi aceea că nu e asta singura inadvertenţă la pucioşi):

“…din credinţă se naşte iubire de Dumnezeu, şi din iubire se lucrează lucrarea închinării,…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 22-03-1998)

Iată o altă asemenea inadvertenţă, legată de raporturile cauzale dintre iubirea de Dumnezeu şi pocăinţă. Despre Maria Egipteanca se spune că mai întâi a avut iubire de sine, apoi iubire de Dumnezeu, şi apoi pocăinţă:

“O, Maria Egipteanca a fost plină de iubire cu firea ei cea omenească şi a putut apoi să-Mi dea Mie cu ardoare şi cu lepădare de sine iubirea ei, căci s-a înţelepţit apoi prin iubire de Dumnezeu, nu prin luptă pentru pocăinţă mai întîi, şi apoi s-a sfinţit prin nevoinţă şi prin părere de rău şi prin ură asupra păcatului […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 5-04-2009)

Apoi se promovează exact contrariul: nu vrednicia iubirii, ci pocăinţa a fost cea care i-a adus har, şi prin har a putut să se lepede de iubirea de sine ca să poată să-L iubească pe Dumnezeu:

“ Nu pentru vrednicia ei, ci pentru pocăinţa ei am stat Eu cu ea şi i-am dat de la Mine har, căci fără Mine nu poate nimic bun omul, şi greu se mai dă el spre iertarea Mea asupra lui, căci omul se lasă greu de tot de păcat. […] “…căci Maria Egipteanca este pildă de pocăinţă pentru cei ce iară şi iară se leapădă de sine pentru Mine şi pentru statul lor cu Mine…”( Citat din “Cuvântul” datat 05-04-2009)

În fine (dar nu neapărat în ultimul rând) mai consemnăm încă o altă inadvertenţă, legată de raporturile cauzale dintre iubirea de Dumnezeu şi ascultare. Mai întâi, prin anul 1997, se stabileşte o primă teoremă privind relaţia lor cauzală: iubirea de Dumnezeu precede ascultarea şi sfinţenia din om:

“Voiesc să împlinesc cu tine şi prin tine această Scriptură a înnoirii lumii, şi de aceea lucrez în tine dar de credinţă şi de iubire de Dumnezeu, şi de ascultare şi de sfinţenie, poporul Meu, că numai pe tine te mai am viu între oameni. “ (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 1-06-1997)

[vsovivi]

Dumitru:

Sa inteleg ca tu nu te imbeti dintr-o sticla de vin? Ai ceva rezistenta.

Da, nu mă imbăt dintr-un, 1 litru, de vin de casă, mai ales dacă l-am fiert și l-am dres cu apă și zahăr și scorțișoară ca la mama acasă, sau dintr-o o sticlă de trei sferturi sau jumătate de vin bun de la prăvălie, din ăla fără să fi fost făcut din amestecuri cu alcool.

Și asta nu-i rezistență că sunt destui care beau 2-3 l într-o seară și n-au nimic. Dar eu nu obijnuiesc să beau mai mult de 2-3 căni mari și bune, dar și asta mi se întâmplă foarte rar, de 2-3 ori pe an. Dar n-ar fi nimic dacă aș bea așa în fiecare sâmbătă și Duminică sau în dezlegări, dar important este ca vinul să fie din strugure, bun bun, sau de casă.

Dar este scris „să nu bei” ca poruncă fiindcă mulți se laudă că beu, și dacă beu atunci sunt grozav de tare, tare buni... li se pare lor că au așa o iubire mare... dar aia nu e iubirea de Dumnezeu sau de aproape ci e iubirea pentru distracție și de bar.

Dar la beție n-am rezistență, că din 50ml de vodcă sunt mucinciai sau din 100ml mutulică vorbăreț iar dacă beau 200ml ajung să dau la rațe după ce mă dau pe linghișpil, pe linghișpilul de pe iaht.

Dumitru

De ce jignesti?

Păi cum să le fi jignit? Că le-am zis analfabetebete? Păi nu se poate observa din ceea ce au scris ele că sunt într-Adevăr complet analfabetebete la demonstrații, la deducții, la logică, la dovezi, la descifrat texte sfiinte? Și e chiar culmea să ceri cuiva să nu jignească absurdele care au făcut troacă de porci din proorocii Domnului. Dar dacă observai, eu nu le-am jignit pe ele ci le-am demonstrat că ceea ce au scris sunt bârfe bazate pe ispismissvisele emise de la radioșanț, că până și împușcata a cerut Dovada, Dovada... dar iată că lingvistele o scot din texte, că cică ar rezulta, exact ca iepurpurașii albi din joben.

Dar dacă s-a supărat cineva mai sensibil atunci lui,ei, îmi cer scuze zicând :

Să la mustre Domnul, și să-l mustre mai ales pe dracul care le stăpânește... că eu nu vreau să le fac să sufere, ci mereu le-am cerut să nu uite că sunt creștine, lingvistele astea analfabetebete, și că se cade să nu-și plece urechea și nici să lanseze și nici să prolifereze bârfe și zvonuri murdare... că lor își fac rău și nu mie sau proorocilor... pe ele însele se surpă sărmanele... se demolează singure și e penibil să asist la așa ceva. Deci am încercat să le apăr de ele însele.

Așa că mă iartă dacă ți se pare că le-am jignit... dar eu nu jigneam ci analfabetibetismul mesajelor este evident în cazul textului lor, al lingvistelor savante și aristocrate, deci nu trebuie să te superi, că eu doar le-am și demonstrat că sunt analfabetebete ce se dau mari lingviste ce trag sirena de coadă ca pe pisikaa lui nenia că le mâncă grijania lui tanti... deci e culmea cum nu au priceput ele că trebuie să ai de la Dumnezeu iubire de Dumnezeu pentru Dumnezeu și nu pentru minteresul întietății lui mamona. Deci e clar viceversa tot ce se căznesc ele să emane ca emanatul ce s-a autoemanat sau ca toate cărțile alea ale lui Mahomed, ăla pedofilul și lunaticul. E exact viceversa. Dacă citești, trebuie crezut viceversa. Adică nu harem, nu allah, nu profet mahomed ci înșelat rău, nu legi sfinte, nu bani, nu aur, nu alea alea, cutare sau cutare, pampampam deci viceversa. Și exact așa și cu ele maestrele lingviste. Au o vervă și o vrednicie și o râvnă deșartă. Se străduiesc exact ca sanfield să ne facă să râdem din nimic... problema e de Cine anume ne face pe noi să râdem. Deci și aici e tot viceversa. Râde ciob de oală spartă când defapt ar trebui să plângă burduf nou cu vin nou de vinul vechi amestechat cu cel nou și pus în burduf petecit. Iar răs cu plîns e balegă de mânz, dar măcar de ar fi mânz de măgăriță, că atunci plânsul s-ar preschimba în bucurie, în râs căci cine râde la urmă râde mai bine, dar iată că lingvistele au uitat toate zicalele din pobor și au rămas doar cu bârfa și miștocăreala și răutatea și ura și ispisma, la care ele le spune foarte pompos „tradiție”. E trist deci și pentru ele exact așa ca pentru toți fii lui mallah mallahianul mallahienelor ce s-au corcit cu mamona și cu ballamuc cel mic. E trist pentru noi toți că pe toți ne mâncă minciuna întietății lăcomiei. Duhul minciunii măririi de sine care crește în întetatea lăcomiei, de bani, avere și poteroareoare.

[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivi

Da nu mă imbăt de 1 litru de vin de casă, mai ales dacă l-am fiert, sau de o sticlă de trei sferturi sau jumătate de vin bun de la prăvălie, din ăla fără să fi fost făcut din amestecuri cu alcool.

Și asta nu-i rezistență că sunt destui care beau 2-3 l într-o seară și n-au nimic. Dar eu nu obijnuiesc să beau mai mult de 2-3 căni mari și bune, dar și asta mi se întâmplă foarte rar, de 2-3 ori pe an. Dar n-ar fi nimic dacă aș bea așa în fiecare sâmbătă și duminică sau în dezlegări, dar important este ca vinul să fie din strugure, bun bun, sau de casă.

Dar este scris „să nu bei” ca poruncă fiindcă mulți se laudă că beu, și dacă beu atunci sunt grozavi de buni... li se pare lor că au așa o iubire mare... dar nu e iubirea de Dumnezeu sau de aproape ci e iubirea de distracție și de bar.

Dar la beție n-am rezistență, că din 50 de vodcă sunt muci sau din 100 iar dacă beau 200 ajung să dau la rațe după ce mă dau pe linghișpil.

Păi cum să le fi jignit? Că le-am zis analfabetebete? Păi nu se poate observa din ceea ce au scris că sunt complet analfabetebete la demonstrații, la deducții, la descifrat texte sfinte? Și e chiar culmea să ceri cuiva să nu jignească absurdele care au făcut troacă de porci din proorocii Domnului. Dar dacă observai, eu nu le-am jignit ci le-am demonstrat că ceea ce au scris sunt bârfe bazate pe ispivisele emise de la radioșanț, că până și împușcata a cerut Dovada, Dovada...

Dar dacă s-a supărat cineva mai sensibil atunci lui îmi cer scuze zicând :

Să la mustre Domnul, și să-l mustre mai ales pe dracul care le stăpânește... că eu nu vreau să le fac să sufere, ci mereu le-am cerut să nu uite că sunt creștine, lingvistele astea analfabetebete, și că se cade să nu-și plece urechea și nici să lanseze și nici să prolifereze bârfe și zvonuri... că lor își fac rău nu mie sau proorocilor... pe ele însele se surpă sărmanele...

Deci mă iartă dacă ți se pare că le-am jignit... dar nu jigneam ci analfabetibetismul este evident în cazul lor... că doar le-am și demonstrat că sunt analfabete ce se dau mari lingviste... deci e culmea cum nu au priceput ele că trebuie să ai iubire de Dumnezeu pentru Dumnezeu și nu pentru minteresul întietății lui mamona.

Vinul de oriunde ar fi contine alcool.

[mariamargareta]

194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu (XVIII)


În anul 2001 se confirmă ipoteza că iubirea de Dumnezeu precede ascultarea, deoarece ea este o “hărnicie pentru ascultare”:

“O, este mare lucrare să vină pe pământ iubirea pentru Dumnezeu. Această hărnicie pentru ascultarea de acest cuvânt este cea mai frumoasă lucrare pe care o poate zidi omul între pământ şi cer.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 06-05-2001)

În anul 2003, pucioşii stabilesc o paradigmă complet nouă: cele două virtuţi sunt perfect idempotente şi chiar se confundă una cu alta. Deci, acum “iubirea de Dumnezeu” este tot una cu “ascultarea de Dumnezeu”:

“Iubirea de Dumnezeu este chiar ascultarea de Dumnezeu, căci cel ce iubeşte face în dragul celui iubit, şi aceasta este iubirea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 25-01-2003)

După câţiva ani se ajunge la o părere complet opusă faţă de cea dintâi: mai întîi omul trebuie să iubească ascultarea şi să ia în el duhul ascultării, pentru a putea ajunge prin acestea la iubirea de Dumnezeu. Deci, acum ascultarea precede iubirea de Dumnezeu din om:

“Dar tu, poporul Meu, să iubeşti viaţa, să iubeşti ascultarea, ca să fii păzit de căderi şi să fii în toată clipa ucenicul Meu, ca să nu aibă vreme duhul întunericului să-ţi poarte mintea în afară de frica de Dumnezeu şi de duhul ascultării, căci prin acestea Eu te am al Meu, şi te am prin duhul râvnei cea plină de iubire pentru Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pământul, şi iată, iarăşi lucrează înnoirea lor. Amin. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 22-07-2005)

Câteva luni mai târziu, această nouă poziţie se reconfirmă:orice om chemat la “iubire pentru Dumnezeu” trebuie mai întâi să se lupte cu propria sa neascultare şi s-o învingă, căci lipsa ascultării creează pofta, care întunecă iubirea de Dumnezeu din om. Deci, şi acum ascultarea precede iubirea de Dumnezeu din om:

“[…] făgăduinţa Mea se luptă împotriva oricărei neascultări a omului care, fiind chemat la iubire pentru Dumnezeu şi pentru poporul lui Dumnezeu, este tras înapoi de însăşi pofta sa şi momit de ea […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 19-08-2005)

Un an mai târziu, această teorie se reconfirmă încă odată: iubirea de Dumnezeu din om nu poate exista dacă nu există mai întâi ascultare ca în cer. Deci, din nou ascultarea precede iubirea de Dumnezeu din om:

“ […] nu uitaţi lucrarea îngerilor lui Dumnezeu în cer sus, şi pe pământ jos, căci nu este iubire de Dumnezeu în om, decât prin ascultare ca în cer, ca între îngerii lui Dumnezeu între ei şi Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 21-11-2006)

Mai trece o vreme şi…surpriză! Ordinea cauzală dintre cele două virtuţi se schimbă din nou. Încă o dată, iubirea de Dumnezeu precede ascultarea şi în felul acesta, după trei răsturnări de situaţie, ajungem de unde am plecat (la teoria emisă în anul 1997):

“O, cel ce este călăuzit de îngerul cel alb al său, acela trăieşte numai în iubire de Dumnezeu şi în ascultare peste viaţa lui cu Mine, […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 1-03-2009)

După numai o lună, ultima opţiune (care fusese prima) se consolidează: ascultarea se naşte din iubirea de Dumnezeu:

“În toţi anii de când am coborât cuvântul Meu pe vatra acestui neam şi Mi-am hrănit un popor în mijlocul lui, am căutat să-l învăţ mult pe el, mult şi mereu, şi l-am povăţuit să Mă asculte, căci ascultarea se naşte din iubire de Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 5-04-2009)

Iubirea de Dumnezeul de la Pucioasa trebuie hrănită cu “Cuvântul lui Dumnezeu” care se aşează pe masă la Biserica Noul Ierusalim, ca se învioreze şi ca să reziste şi ca să fie:

“Mă las pe masa ta cu Duhul Sfânt, poporul Meu, ca să te înviorez în iubirea de Dumnezeu, fiule, căci iubirea de Dumnezeu trebuie hrănită ca să fie.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 7-04-2009)

Iubirea de Dumnezeu este Dumnezeu în om. Ea este statul “Dumnezeului” Pucios întru învăţătura Sa cea dulce pentru cerul gurii omului, dar pentru mulţi amară în pântece:

“Cel ce iubeşte pe Dumnezeu din toată inima şi cugetul şi sufletul său, acela nu iubeşte moartea, nu iubeşte păcatul, căci iubirea de Dumnezeu este Dumnezeu în om. [...] cel ce voieşte să fie trupesc slujeşte trupeşte şi prigoneşte pe cel ce iubeşte să fie duhovnicesc şi să se hrănească cu iubirea de Dumnezeu, cu statul Meu întru învăţătura Mea şi dulce s-o mănânce pe ea, […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 24-04-2009)

Neiubirea de Dumnezeu aduce în om plata cea rea a necredinţei lui:

“...şi s-a dus apoi Iuda şi s-a unit cu cei necredincioşi şi a luat cu aceştia apoi plata necredinţei, şi a rămas el pildă rea pe pământ de atunci şi până azi, căci neiubirea de Dumnezeu când El ţi Se descoperă, aceasta duce pe cel nerecunoscător la plata cea rea a necredinţei şi a necredincioşiei faţă de iubirea Mea cea pentru om.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul din data de 3-05-2009)

Credinţa aduce sfinţenie, iar sfinţenia aduce iubirea de Dumnezeu în om:

“M-am născut pe pământ apoi pentru ca să fiu de la Tatăl Mântuitor celor credincioşi, pe care credinţa îi aduce la sfinţenie, iar sfinţenia este iubirea de Dumnezeu în om.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul din data de 28-8-2009)

Duhul de la Pucioasa care îşi ia numele de “Maica Domnului” ia cuvântul şi-I demonstrează “Fiului său” de ce omul nu-L iubeşte pe Dumnezeu: pentru că se iubeşte pe sine şi nu vrea să fie veşnic:

“O, nu Ne poate iubi omul, Fiule scump! Iubirea cea pentru sine îi taie omului puterea să Ne iubească, căci fără iubirea de Dumnezeu în el omul nu este veşnic, veşnic mereu pe pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul din data de 28-8-2009)

Vine atunci (doar peste o lună) Duhul “Domnului” de la Pucioasa şi-l îndeamnă pe duhul mamei sale să-l înveţe împreună pe om veghea şi iubirea de Dumnezeu:

“Hai, mamă, să le dăm vlagă şi să-i învăţăm pe ei veghea şi iubirea de Dumnezeu, căci pentru iubire trebuie mereu veghe, mamă, că altfel ea se stinge ca focul care nu mai are lemne pentru ca să ardă el, mamă. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul din data de 21-9-2009)

Atunci duhul de la Pucioasa care îşi ia numele de “Maica Domnului” ia din nou cuvântul şi arată că “numai iubirea de Dumnezeu trebuie să împărăţească în om”:

“Numai iubirea de Dumnezeu trebuie să împărăţească în om, o, numai ea, şi de la ea vin toate pentru Domnul şi pentru om pe pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul din data de 21-9-2009)