Cu cine a fost ROCOR in comuniune?

[Antoni0]

În prealabil postat de BogdanF2

Cand a parasit PS Galaction Cordun BOR? Am o vaga impresie ca dupa teoriile mateitilor, BOR pierduse demult Harul cand a plecat PS Galaction.

Vezi ca s-ar putea sa ai probleme si cu florinitii de genul sinodului lui Ortodoxia.i.thanatos. Din cauza ca ei declara ca BOR nu mai are Har, iar BOSV nu are o pozitie clara si se abtine, e posibil sa piarda si BOSV Harul, ca, vezi tu, nu-i anatematizeaza pe "eretici". Cam asta a fost si motivul ruperii mateiti - floriniti, florinitii nu declarasera ca cei pe stil nou nu mai au Har.

Nu te speria de ce am scris mai sus, eu nu cred povestile alea, iti spun doar ca sa fii pregatit.

În anul 1955, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România, recunoscută prin actul Ministerului Cultelor nr. 38955 din 03 august 1945 şi funcţionând sub denumirea de Cult Creştin Tradiţionalist, în conformitate cu Canonul Întâi al Sfântului Vasilie cel Mare, şi urmând principiul iconomiei bisericeşti, acceptă ca validă hirotonia episcopului Galaction Cordun, cel care în acel an (1955) va reveni la Biserica Ortodoxă de Stil Vechi.

În această vreme, un alt episcop din cadrul Bisericii Ortodoxe de stil nou (B.O.R.) manifestă şi el simpatie faţă de Biserica Tradiţională, ocârmuită de ieromonahul Glicherie Tănase. Este vorba de episcopul Atanasie Dincă Bârlădeanul, hirotonit în 1945 şi exclus din B.O.R. de către patriarhul Justinian Marina şi sinodul său, în anul 1948, din motive politice.

Revenirea arhiereului Galaction la Biserica Ortodoxă strămoşească, păstrătoare a vechilor predanii ale Sfinţilor Părinţi a fost înfăptuită la 05 aprilie 1955 şi se concretizează prin declaraţia publică (mărturisirea de credinţă) din aceeaşi dată. Personalitatea sa, de o verticalitate fără cusur, nu admitea ascunzişuri de acest fel, iar poziţia sa fermă, cu privire la păstrarea Sfintei Tradiţii şi păzirea Sfintelor Canoane, erau deja foarte bine cunoscute, atât în mediile înalte bisericeşti, cât şi în rândul poporului ortodox.

Declaraţia de revenire în cadrul Bisericii strămoşeşti a fost o adevărată mărturisire de credinţă. Iată cuprinsul ei: „Subsemnatul arhiereu Galaction Cordun, cu domiciliul în Bucureşti, raionul Nicolae Bălcescu, str. Cuza Vodă nr. 2, şeful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Tradiţionale de Răsărit (Biserica Ortodoxă de Stil Vechi), declar prin prezenta, în faţa clerului şi poporului din toate parohiile şi mănăstirile de pe teritoriul R.P.R. că: Eu, arhiereul Galaction Cordun, de bunăvoia mea şi nesilit de nimeni, am acceptat propunerea şi alegerea pe care poporul a făcut-o în persoana mea, de a fi şeful spiritual al acestei Biserici, arhiereul ei, aşa cum am declarat Sf. Sinod în scrisoarea pe care am trimis-o prin Tribunalul Capitalei R.P.R. la 5 aprilie 1955, scrisoare menţionată în revista Bisericii Ortodoxe Române, Buletinul oficial al Sf. Sinod, nr. 34. Asupra acestei declaraţii publice n-am renunţat niciodată. Declar în faţa poporului dreptcredincios, că sunt şi rămân Arhiereul şi Şeful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Tradiţionale de Răsărit, mărturisire pe care o fac odată pentru totdeauna.”

În concluzie, prin această declaraţie publică a episcopului Galaction Cordun din data de 05 aprilie 1955, adresată atât Tribunalului Capitalei Republicii Socialiste România, cât şi Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, condus de Justinian Marina, el devine „Şeful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Tradiţionaliste de Răsărit” (Buletinul oficial, nr.3-4/1956), actualmente recunoscută sub titulatura de Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România.

Primirea sa oficială ca Mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Răsărit a avut loc la data de 21 mai 1955, dar la acea dată mărturisirea sa de revenire la Biserica Dreptslăvitoare de Răsărit (Cultul Creştin Tradiţionalist) fusese deja dată.

Conform canonului mai sus numit, Preasfinţitul Galaction Cordun a fost primit tot ca arhiereu, prin mărturisirea credinţei apostolice.

Este ştiut că în secolul al IV-lea, Sfinţii Părinţi din Africa, prin iconomie, au primit hirotoniile schismaticilor donatişti (Tâlcuirea Can. 66, 61 din Cartagina, nota 346) iar cei hirotoniţi ai donatiştilor au fost primiţi în aceleaşi ranguri clericale, prin întoarcerea lor la Biserica Dreptslăvitoare. Asemenea şi noi, într-o conglăsuire cu aceia de atunci şi tot prin principiul iconomiei bisericeşti, l-am primit pe episcopul Galaction Cordun în acelaşi rang clerical. Deci, acest lucru a fost făcut prin iconomie (pogorământ) şi numai pentru acea vreme (1955).

Astăzi, când prin mila şi cu ajutorul lui Dumnezeu, Biserica noastră şi-a întărit ierarhia, nu mai poate fi aplicat principiul iconomiei, ci cel al scumpătăţii (acriviei), prin care au tărie canoanele Sfinţilor Părinţi. În virtutea acestui principiu, hirotoniile schismaticilor nu mai sunt acceptate ca valide.

În conglăsuire cu Sfântul Vasilie cel Mare, care, în primul său canon, prin iconomie primeşte botezul şi hirotonia schismaticilor engratişti şi novatieni, deşi îi numeşte „lipsiţi de har şi ca nişte botezaţi şi hirotoniţi de mireni”, iar în Can. 47, acelaşi Sfânt, prin scumpătatea Bisericii, leapădă şi botezul şi hirotonia acestor schismatici, pentru că la acea vreme nu mai era nevoie de folosirea iconomiei, aşa şi noi împreună cu Sfântul Chiprian al Cartaginei şi sinodul său; împreună cu Sfântul Firmilian al Iconiei şi Patriarhul Dositei al Ierusalimului (la Dodecavivlios, fila 221) spunem că „ceea ce s-a făcut prin iconomie într-o oarecare vreme (adică primirea hirotoniei episcopului Galaction Cordun în 1955) nu se face ca o lege în Biserică”.

Şi, pentru că Biserica Ortodoxă de Stil Vechi a depăşit perioada de prigoană şi lipsă de slujitori, renunţăm la principiul iconomiei şi adoptăm pricipiul scumpătăţii, în virtutea căruia astăzi nu mai primim hirotoniile schismaticilor.

http://mitropoliaslatioara.ro/eclesiologia_bosv.php

[Antoni0]

În prealabil postat de BogdanF2

Nu la asta ma refeream. Uite un exemplu de neintelegere, cand Sf. Pavel l-a infruntat pe Sf. Petru ca acesta avea o atitudine "speciala" fata de iudei si fata de non-iudei (vei intr-una din epistole). NU au fost 100% de aceeasi parerein acel moment.

Justifica aceste exemple actuala erezie propovaduita de ecumenisti ca Daniel, Bartolomeu, Kiril, s.a.m.d.?

Sa inteleg ca aceste pareri ale sfintilor sunt la fel, adica le putem pune pe acelasi plan cu "parerile" ecumenistilor si anti-ecumenistilor? E doar o ... "cearta", intre diferite pareri; si Sfintii s'au "certat" si ecumenistii, si anti-ecumenistii fac la fel... E ceva normal; e ceva normal sa hulesti Duhul Sfant!

Asta sa inteleg?

În prealabil postat de BogdanF2

Probabil va veni si momentul asta.

Adevaratii Crestin-Ortodocsi s'au ingradit de eretici de mult!

[BogdanF2]

În prealabil postat de Antoni0

În anul 1955, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România, recunoscută prin actul Ministerului Cultelor nr. 38955 din 03 august 1945 şi funcţionând sub denumirea de Cult Creştin Tradiţionalist, în conformitate cu Canonul Întâi al Sfântului Vasilie cel Mare, şi urmând principiul iconomiei bisericeşti, acceptă ca validă hirotonia episcopului Galaction Cordun, cel care în acel an (1955) va reveni la Biserica Ortodoxă de Stil Vechi.

În această vreme, un alt episcop din cadrul Bisericii Ortodoxe de stil nou (B.O.R.) manifestă şi el simpatie faţă de Biserica Tradiţională, ocârmuită de ieromonahul Glicherie Tănase. Este vorba de episcopul Atanasie Dincă Bârlădeanul, hirotonit în 1945 şi exclus din B.O.R. de către patriarhul Justinian Marina şi sinodul său, în anul 1948, din motive politice.

Revenirea arhiereului Galaction la Biserica Ortodoxă strămoşească, păstrătoare a vechilor predanii ale Sfinţilor Părinţi a fost înfăptuită la 05 aprilie 1955 şi se concretizează prin declaraţia publică (mărturisirea de credinţă) din aceeaşi dată. Personalitatea sa, de o verticalitate fără cusur, nu admitea ascunzişuri de acest fel, iar poziţia sa fermă, cu privire la păstrarea Sfintei Tradiţii şi păzirea Sfintelor Canoane, erau deja foarte bine cunoscute, atât în mediile înalte bisericeşti, cât şi în rândul poporului ortodox.

Declaraţia de revenire în cadrul Bisericii strămoşeşti a fost o adevărată mărturisire de credinţă. Iată cuprinsul ei: „Subsemnatul arhiereu Galaction Cordun, cu domiciliul în Bucureşti, raionul Nicolae Bălcescu, str. Cuza Vodă nr. 2, şeful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Tradiţionale de Răsărit (Biserica Ortodoxă de Stil Vechi), declar prin prezenta, în faţa clerului şi poporului din toate parohiile şi mănăstirile de pe teritoriul R.P.R. că: Eu, arhiereul Galaction Cordun, de bunăvoia mea şi nesilit de nimeni, am acceptat propunerea şi alegerea pe care poporul a făcut-o în persoana mea, de a fi şeful spiritual al acestei Biserici, arhiereul ei, aşa cum am declarat Sf. Sinod în scrisoarea pe care am trimis-o prin Tribunalul Capitalei R.P.R. la 5 aprilie 1955, scrisoare menţionată în revista Bisericii Ortodoxe Române, Buletinul oficial al Sf. Sinod, nr. 34. Asupra acestei declaraţii publice n-am renunţat niciodată. Declar în faţa poporului dreptcredincios, că sunt şi rămân Arhiereul şi Şeful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Tradiţionale de Răsărit, mărturisire pe care o fac odată pentru totdeauna.”

În concluzie, prin această declaraţie publică a episcopului Galaction Cordun din data de 05 aprilie 1955, adresată atât Tribunalului Capitalei Republicii Socialiste România, cât şi Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, condus de Justinian Marina, el devine „Şeful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Tradiţionaliste de Răsărit” (Buletinul oficial, nr.3-4/1956), actualmente recunoscută sub titulatura de Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România.

Primirea sa oficială ca Mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Răsărit a avut loc la data de 21 mai 1955, dar la acea dată mărturisirea sa de revenire la Biserica Dreptslăvitoare de Răsărit (Cultul Creştin Tradiţionalist) fusese deja dată.

Conform canonului mai sus numit, Preasfinţitul Galaction Cordun a fost primit tot ca arhiereu, prin mărturisirea credinţei apostolice.

Este ştiut că în secolul al IV-lea, Sfinţii Părinţi din Africa, prin iconomie, au primit hirotoniile schismaticilor donatişti (Tâlcuirea Can. 66, 61 din Cartagina, nota 346) iar cei hirotoniţi ai donatiştilor au fost primiţi în aceleaşi ranguri clericale, prin întoarcerea lor la Biserica Dreptslăvitoare. Asemenea şi noi, într-o conglăsuire cu aceia de atunci şi tot prin principiul iconomiei bisericeşti, l-am primit pe episcopul Galaction Cordun în acelaşi rang clerical. Deci, acest lucru a fost făcut prin iconomie (pogorământ) şi numai pentru acea vreme (1955).

Astăzi, când prin mila şi cu ajutorul lui Dumnezeu, Biserica noastră şi-a întărit ierarhia, nu mai poate fi aplicat principiul iconomiei, ci cel al scumpătăţii (acriviei), prin care au tărie canoanele Sfinţilor Părinţi. În virtutea acestui principiu, hirotoniile schismaticilor nu mai sunt acceptate ca valide.

În conglăsuire cu Sfântul Vasilie cel Mare, care, în primul său canon, prin iconomie primeşte botezul şi hirotonia schismaticilor engratişti şi novatieni, deşi îi numeşte „lipsiţi de har şi ca nişte botezaţi şi hirotoniţi de mireni”, iar în Can. 47, acelaşi Sfânt, prin scumpătatea Bisericii, leapădă şi botezul şi hirotonia acestor schismatici, pentru că la acea vreme nu mai era nevoie de folosirea iconomiei, aşa şi noi împreună cu Sfântul Chiprian al Cartaginei şi sinodul său; împreună cu Sfântul Firmilian al Iconiei şi Patriarhul Dositei al Ierusalimului (la Dodecavivlios, fila 221) spunem că „ceea ce s-a făcut prin iconomie într-o oarecare vreme (adică primirea hirotoniei episcopului Galaction Cordun în 1955) nu se face ca o lege în Biserică”.

Şi, pentru că Biserica Ortodoxă de Stil Vechi a depăşit perioada de prigoană şi lipsă de slujitori, renunţăm la principiul iconomiei şi adoptăm pricipiul scumpătăţii, în virtutea căruia astăzi nu mai primim hirotoniile schismaticilor.

http://mitropoliaslatioara.ro/eclesiologia_bosv.php

Asta spui tu, am o vaga impresie ca mateitii vor spune altceva :)

Daca nu gresesc, se spune ca primirea unui cleric prin iconomie implica ca acesta primeste Har din Biserica care il primeste, de la clericii care au deja are acel Har. Dar pana in 1955 BOSV nu avea nici un episcop, deci de unde sa primeasca Galaction Cordun Har, daca nu l-ar fi avut deja?

In afara de asta, aplicarea iconomiei, adica acceptarea prin iconomie a hirotonirii unor clerici se face de catre episcopii unei Biserici, dar BOSV nu avea asa ceva, deci nu avea cine sa-l accepte pe PS Galaction Cordun, daca acesta nu ar fi avut deja Har. Poate un preot sa accepte prin economie hirotonia unui episcop? S-au se poate aplica iconomia retroactiv, adica PS Galaction sa hirotoneasca niste episcopi, care apoi sa-i accepte acestuia hirotonia prin iconomie? Ma indoiesc, singura voastra alternativa e ca PS Galaction sa fi avut deja Har cand a venit la BOSV, altfel nu prea cred ca merge...

[BogdanF2]

În prealabil postat de Antoni0

Adevaratii Crestin-Ortodocsi s'au ingradit de eretici de mult!

Spune-mi tu, cand in istoria Bisericii s-au mai petrecut asemena "ingradiri" si separari?

S-a rupt Biserica in 2 pe vremea arienilor, in BO Adevarata si BO Ariana?

S-a rupt Biserica in 2 pe vremea iconoclastilor, in BO Adevarata si BO Fara Icoane?

S-a rupt Biserica in 2 pe vremea sinodului de la Florenta?

S-a rupt Biserica in 2 pe vremea cand la Constantinopol era un patriarh eretic (Nestorie parca)?

S-a rupt biserica in 2 de fiecare data cand a aparut cate o erezie?

Oare sfintii marturisitori nu au dus lupa impotriva ratacirilor din sanul Bisericii, asa cum au facut si fac unii si de la noi? Asa a fost sau gresesc eu?

[Antoni0]

În prealabil postat de BogdanF2

Asta spui tu, am o vaga impresie ca mateitii vor spune altceva :)

Daca nu gresesc, se spune ca primirea unui cleric prin iconomie implica ca acesta primeste Har din Biserica care il primeste, de la clericii care au deja are acel Har. Dar pana in 1955 BOSV nu avea nici un episcop, deci de unde sa primeasca Galaction Cordun Har, daca nu l-ar fi avut deja?

In afara de asta, aplicarea iconomiei, adica acceptarea prin iconomie a hirotonirii unor clerici se face de catre episcopii unei Biserici, dar BOSV nu avea asa ceva, deci nu avea cine sa-l accepte pe PS Galaction Cordun, daca acesta nu ar fi avut deja Har. Poate un preot sa accepte prin economie hirotonia unui episcop? S-au se poate aplica iconomia retroactiv, adica PS Galaction sa hirotoneasca niste episcopi, care apoi sa-i accepte acestuia hirotonia prin iconomie? Ma indoiesc, singura voastra alternativa e ca PS Galaction sa fi avut deja Har cand a venit la BOSV, altfel nu prea cred ca merge...

Revenirea arhiereului Galaction la Biserica Ortodoxă strămoşească, păstrătoare a vechilor predanii ale Sfinţilor Părinţi a fost înfăptuită la 05 aprilie 1955 şi se concretizează prin declaraţia publică (mărturisirea de credinţă) din aceeaşi dată.

Si inca ceva: ROCOR-ul a acceptat hirotonia facuta de IPS Galaction! Iti zice ceva?

[Antoni0]

În prealabil postat de BogdanF2

Spune-mi tu, cand in istoria Bisericii s-au mai petrecut asemena "ingradiri" si separari?

S-a rupt Biserica in 2 pe vremea arienilor, in BO Adevarata si BO Ariana?

S-a rupt Biserica in 2 pe vremea iconoclastilor, in BO Adevarata si BO Fara Icoane?

S-a rupt Biserica in 2 pe vremea sinodului de la Florenta?

S-a rupt Biserica in 2 pe vremea cand la Constantinopol era un patriarh eretic (Nestorie parca)?

S-a rupt biserica in 2 de fiecare data cand a aparut cate o erezie?

Oare sfintii marturisitori nu au dus lupa impotriva ratacirilor din sanul Bisericii, asa cum au facut si fac unii si de la noi? Asa a fost sau gresesc eu?

In 415, a Council in Antioch convened by St. Flavian finally brought an end to the Antiochian schism which had existed since 359. The reason for the schism was that St. Eustathius of Antioch was removed from his throne by the Arians. St. Eustathius' close followers, called Eustathians remained Orthodox, refusing to recognize a series of Arian Bishops of Antioch. However, St. Meletius, who had been ordained by Arian Bishops in Sebastia, became bishop of Antioch and proclaimed Orthodoxy. Many Orthodox therefore recognized him, but the strict Eustathians rejected him, and St. Paulinus was consecrated Bishop of Antioch by St. Lucifer of Calaris, to lead the Eustathians. Ss. Basil the Great, Gregory the Theologian and the Asian and Cappadocian Fathers recognized Meletius, while Ss. Athanasius the Great, Epiphanius of Cyprus and the entire Churches of the West recognized Paulinus. St. Meletius presided over the Second Ecumenical Council, and was recognized by both East and West. However, after his repose, the bishops elected a new Bishop of Antioch, even though the Eustathian bishop of Antioch was still alive. Both sides of the schism were Orthodox, and both sides were equally at fault for the continuation of the schism, perhaps the Meletians more so than the Eustathians. However, when the two sides finally reconciled in 359, it was on equal terms.

ii. In 920, a Patriarch Theophylact of Constantinople healed a schism which had been caused in 907 due to the fourth marriage of Emperor Leo VI. Two rival Patriarchs were set up, namely, Euthymius and Nicholas Mysticus. However, in 920, both sides of the division were accepted on equal terms, and both of the rival Patriarchs, Nicholas Mysticus and Euthymius, were glorified as saints of the Orthodox Church.

iii. Another similar case occurred in 1266, when the Orthodox of Constantinople were divided into Arsenites and Josephites, over the issue of whether or not the Emperor John Lascaris was to be absolved of his sins and permitted communion. This division lasted 46 years, and was healed in 1312, when both sides were reconciled on equal terms. Although the Arsenites had previously been referred to as schismatics by the Jospehites, the reposed leader of the "schism," Patriarch Arsenius was glorified as a saint by this Council.

iv. The Russian Orthodox Church restored its communion with the rest of the Orthodox Churches in 1589, following the disruption between the Churches which had existed since 1448. The reason for the disruption was that Metropolitan Isidore of Kiev had signed the union with the Papists at the False Council of Florence. Upon his return to Russia, he was immediately rejected, and the Russian hierarchs elected their own Metropolitan to replace him, declaring the Russian Orthodox Church to be autocephalous. The union of Florence was also rejected by the majority of the Greek population, although the Emperor and Patriarch, and many of the bishops had not repudiated the union, and were still in communion with the Papists. In 1472, the uniate Greeks repented and revoked the false union, anathematizing the Papists. Following this they were received back into communion by the Orthodox. However, despite the Orthodoxy of both sides, the Russians and Greeks remained out of communion. The reason for this was not because of any schism or heresy. For the Russian Church did not declare its autocephaly for nationalistic purposes, but rather in order to preserve the True Faith, and although many of the Greeks were completely Orthodox throughout this time, the Patriarch of Constantinople was not, and therefore submission to him would be harmful. Yet when the truly Orthodox Greeks managed to acquire the Patriarchate and restore the Faith, such a need for division was no longer necessary. Despite this, however, the two Churches did not enter into communion until 1589, when Patriarch Jeremias II the Illustrius traveled to Moscow, entered into communion with the Russian Orthodox Church on equal terms, and elevated the Metropolitan of Moscow to the rank of Patriarch of Moscow and all Russia.

http://genuineorthodoxchurch.net/eng...uccession.html

Oare sfintii marturisitori nu au dus lupa impotriva ratacirilor din sanul Bisericii, asa cum au facut si fac unii si de la noi? Asa a fost sau gresesc eu?

Ce intelegi tu "din sanul Bisericii"? Din "sanul Bisericii" adica continuand pomenirea ierarhilor eretici?

Pe timpul arienilor, pe timpul lui Nestorie, si chiar la Florenta, dupa ce au aparut aceste erezii si rataciri, S'A FACUT SOBOR unde ereticii au fost osanditi! Nestorie a fost osandit chiar cand era in viata, Arie la fel! Dupa Florenta, ierarhii s'au intors inapoi la credinta Ortodoxa!

Acum ce vedem? Toata asa zisa biserica face ecumenism! Mitropolitul de Pireu a dat anatemei pe ecumenisti, pe aceeasi ecumenisti pe care'i pomeneste la Liturghie! Ce consecventa uimitoare...

Cine sa faca Sobor Ecumenic pentru a osandi ecumenismul? Bartolomeu? Kiril? ...

Poate vei zice si tu ca Epifanie, ca dupa Bartolomeu va veni un alt Patriarh... am vazut cu Athenagoras! Aceeasi linie dusa de acesta a fost preluata de Dimitrie si Bartolomeu; nici o schimbare, din partea lor! Toti ecumenisti pana'n maduva oaselor!

[BogdanF2]

În prealabil postat de Antoni0

Revenirea arhiereului Galaction la Biserica Ortodoxă strămoşească, păstrătoare a vechilor predanii ale Sfinţilor Părinţi a fost înfăptuită la 05 aprilie 1955 şi se concretizează prin declaraţia publică (mărturisirea de credinţă) din aceeaşi dată.

Asta nu are nici cea mai mica legatura cu ce am zis eu, mai citeste odata :).

În prealabil postat de Antoni0

Si inca ceva: ROCOR-ul a acceptat hirotonia facuta de IPS Galaction! Iti zice ceva?

Vorbeam de hirotonia lui PS Galaction, nu de hirotonia facuta de el de unul singur. De ce oare a acceptat-o? Oare nu din cauza ca PS Galaction mai avea Har cand a venit din BOR?

[BogdanF2]

În prealabil postat de Antoni0

In 415, a Council in Antioch convened by St. Flavian finally brought an end to the Antiochian schism which had existed since 359. The reason for the schism was that St. Eustathius of Antioch was removed from his throne by the Arians. St. Eustathius' close followers, called Eustathians remained Orthodox, refusing to recognize a series of Arian Bishops of Antioch. However, St. Meletius, who had been ordained by Arian Bishops in Sebastia, became bishop of Antioch and proclaimed Orthodoxy. Many Orthodox therefore recognized him, but the strict Eustathians rejected him, and St. Paulinus was consecrated Bishop of Antioch by St. Lucifer of Calaris, to lead the Eustathians. Ss. Basil the Great, Gregory the Theologian and the Asian and Cappadocian Fathers recognized Meletius, while Ss. Athanasius the Great, Epiphanius of Cyprus and the entire Churches of the West recognized Paulinus. St. Meletius presided over the Second Ecumenical Council, and was recognized by both East and West. However, after his repose, the bishops elected a new Bishop of Antioch, even though the Eustathian bishop of Antioch was still alive. Both sides of the schism were Orthodox, and both sides were equally at fault for the continuation of the schism, perhaps the Meletians more so than the Eustathians. However, when the two sides finally reconciled in 359, it was on equal terms.

ii. In 920, a Patriarch Theophylact of Constantinople healed a schism which had been caused in 907 due to the fourth marriage of Emperor Leo VI. Two rival Patriarchs were set up, namely, Euthymius and Nicholas Mysticus. However, in 920, both sides of the division were accepted on equal terms, and both of the rival Patriarchs, Nicholas Mysticus and Euthymius, were glorified as saints of the Orthodox Church.

iii. Another similar case occurred in 1266, when the Orthodox of Constantinople were divided into Arsenites and Josephites, over the issue of whether or not the Emperor John Lascaris was to be absolved of his sins and permitted communion. This division lasted 46 years, and was healed in 1312, when both sides were reconciled on equal terms. Although the Arsenites had previously been referred to as schismatics by the Jospehites, the reposed leader of the "schism," Patriarch Arsenius was glorified as a saint by this Council.

iv. The Russian Orthodox Church restored its communion with the rest of the Orthodox Churches in 1589, following the disruption between the Churches which had existed since 1448. The reason for the disruption was that Metropolitan Isidore of Kiev had signed the union with the Papists at the False Council of Florence. Upon his return to Russia, he was immediately rejected, and the Russian hierarchs elected their own Metropolitan to replace him, declaring the Russian Orthodox Church to be autocephalous. The union of Florence was also rejected by the majority of the Greek population, although the Emperor and Patriarch, and many of the bishops had not repudiated the union, and were still in communion with the Papists. In 1472, the uniate Greeks repented and revoked the false union, anathematizing the Papists. Following this they were received back into communion by the Orthodox. However, despite the Orthodoxy of both sides, the Russians and Greeks remained out of communion. The reason for this was not because of any schism or heresy. For the Russian Church did not declare its autocephaly for nationalistic purposes, but rather in order to preserve the True Faith, and although many of the Greeks were completely Orthodox throughout this time, the Patriarch of Constantinople was not, and therefore submission to him would be harmful. Yet when the truly Orthodox Greeks managed to acquire the Patriarchate and restore the Faith, such a need for division was no longer necessary. Despite this, however, the two Churches did not enter into communion until 1589, when Patriarch Jeremias II the Illustrius traveled to Moscow, entered into communion with the Russian Orthodox Church on equal terms, and elevated the Metropolitan of Moscow to the rank of Patriarch of Moscow and all Russia.

http://genuineorthodoxchurch.net/eng...uccession.html

Astea sunt exemple perfecte ca au mai fost schisme in Biserica, si inca schisme in care au fost sfinti de ambele parti ale problemei. Asa ca nu va mai grabiti sa aruncati cu pietre si cu anateme in Cuv. Paisie, Porfirie, Arsenie Boca, si nici macar in Pr. Cleopa, chiar daca aceste din urma ar fi gresit in problema calendarului. Nu stiti voi judecatile lui Dumnezeu.

Mai citeste odata cu luare aminte ce ai scris si invata de acolo.

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de BogdanF2

Eu cred ca s-ar putea sa nu compari mere cu mere. In afara de asta, sa stii ca in ortodoxie, calea cea dreapta nu este asa de stricta incat daca ai gresit cu un milimetru la stanga sau la dreapta, gata, ti-ai pierdut sufletul. daca ar fi asa, nu s-ar mai mantui nimeni. Oamenii mai si gresesc si mai au si pareri diferite, chiar daca sunt sfinti. Vezi ca si intre sfintii Apostoli au fost mici neintelegeri, citeste in Noul Testament.

Esti mai rau decit un copil! Tot ii tragi cu ratacirile unuia sau altuia de parca n-ar exista documente oficiale care confirma din plin implicarea BOR in ecumenism si arata abaterile grave de la dogma. De asemenea, dupa 85 de ani ierarhii vostrii sint atit de patrunsi si incrincenati in erezie cum cei de la 1924 nici nu au visat ca se putea vreodata ajunge. Cred ca a venit vremea ori sa te trezesti si sa-ti invingi frica, ori sa taci din gura si sa-ti vezi mai departe de religia ta acolo unde iti inchipui ca se afla Biserica.

Si odata pentru totdeauna: prin faptul ca Biserica Ortodoxa primeste crestini de Stil Nou prin Mirungere inseamna ca socoate Bisericile ecumeniste ca fiind lipsite de Har Mintuitor. Prin Mirungere se da darul Duhului Sfint, care nu pate fi primit in Bisericile cazute in erezie. Daca ar considera ca exista acolo Har, fii tu convins ca nimeni nu ar indrazni sa repete Mirungerea!

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de BogdanF2

Eu sunt de acord cu Pr. Iulian. Nu uita insa ca Pr. Iulian este de la schitul romanesc, nu e rupt de BOR, sau eu asa stiu.

Pr. Iulian, ca si Pr. Iustin, Pr. Arsenie Papacioc si altii, iau atitudine impotriva ratacirilor, dar inca nu s-au rupt de cei rataciti. Daca ar trebui sa mai astepte sau sa se rupa si sa se mute la BOSV, nu stiu, si nu sunt eu in masura sa ii judec pe ei. Cred ca au ei mai mult discernamant decat am eu.

Prin tot ce spui doar dovedesti ca nu esti decit un jalnic sectant dupa Iustin, Arsenie, Paisie si oricare altul, cu vedenie in Duh sau nu, care s-o mai fi gasind sa schimbe sau sa adauge la cele spuse de Parintii Ortodoxiei ca sa nu trebuiasca sa iesi tu din zoaiele in care scalzi din lene si din frica.

“Atunci cind Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: “Dar cine sint eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cirmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba un amestec. Sau un sarac care de-abia isi cistiga existenta?... Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramine nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramii tacut si dezinteresat?” (Sf. Teodor Studitul, +826, Migne, PG Epistola II.81).

Si-acuma, ca tot te dai ortodox, gaseste-mi macar un sfint de la Hristos si pina la 1923 care sa fi indemnat sa faci pe prostul (pe lipsitul de discernamint, ca tot iti place vorba!) si sa dai ascultare unora care indraznesc sa schimbe sau sa adauge la Credinta Ortodoxa!

Sfintul Canon spune clar sa nu te impartasesti cu ereticii si nu sa nu te impartasesti cu ereticii din potir comun. De asemenea, invatatura ortodoxa zice sa fugi de eretici si sa-i eviti in toate si nu sa stai printre ei si sa te impartasesti in Bisericile lor pina cind Sf. Ilie s-o intoarce pe pamint sau pina cind o sa-i vezi ca se impartasesc cu alti eretici!

Si indiferent daca nu-stiu-care traitor al secolului XX a spus sau nu raspicat ca cu exista Har Mintuitor in tainele savirsite in Bisericile cazute in erezie, invatatura ortodoxa este categorica in aceasta privinta: NU EXISTA HAR MINTUITOR IN "TAINELE" SAVIRSITE DE ERETICI!

Poate lucrurile astea ti s-or fi parind marunte (ca lui andrei_im, de altfel), dar ele sint grave, ca si de viata si de moarte.