Poezii preferate...

[SIZE=3][COLOR=sienna]Sa tin inca odata[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=sienna][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=sienna]Sa tin inca odata [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=sienna]Manuta ta la piept[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=sienna]Si-n ochii tai sa caut[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=sienna]Intrebator si drept.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=sienna][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=sienna]O strans-ambratisare[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=sienna]-Vis dureros de foc-[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=sienna]Si apoi sa plec in lume[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=sienna]Copil far-de noroc.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=sienna][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=sienna]Sa nu se mai aleaga[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=sienna]De viata mea nimic,[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=sienna]Sa mor uitat de oameni-[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=sienna]E soarta ce-mi prezic.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=1][COLOR=sienna](de Mihai Eminescu)[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=black]Dar iata ca prezicerea marelui poet nu s-a adeverit,oamenii nu l-au uitat.[/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=green][SIZE=3]Actualitatea lui M Eminescu[/SIZE] [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]“Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi…”[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]“Virtutea pentru dânşii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebuie să fie braţe tari…
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.”[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]“Ei îngrădiţi de lege, plăcerilor se lasă,
Şi sucul cel mai dulce pământului i-l sug…”[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]“De lege n-au nevoie - virtutea e uşoară
Când ai ce-ţi trebuieşte… Iar legi sunt pentru voi…”[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]“Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară…”[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]“Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă…”[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]“Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte…”[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]“Până când comedia aceasta? Până când panglicăria de principii, până când schimbările la faţă de pe-o zi pe alta?” (…)
[/COLOR]
[COLOR=green]“Suntem păpuşi, îmbrăcate când roşu, când alb, care azi pun o etichetă, mâine alta, numai să ne meargă nouă personal bine, numai ambiţiile noastre să fie satisfăcute?” (…)
[/COLOR]
[COLOR=green]“Ce suntem, comedianţi, saltimbanci de uliţă să ne schimbăm opiniile ca cămeşile şi partidul ca cizmele?”[/COLOR]

[silverstar]

[SIZE=3][COLOR=green]La steaua[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=green][SIZE=4]de Mihai Eminescu[/SIZE] [/COLOR]

[COLOR=green]La steaua care-a răsărit[/COLOR]
[COLOR=green]E-o cale-atât de lungă,[/COLOR]
[COLOR=green]Că mii de ani i-au trebuit[/COLOR]
[COLOR=green]Luminii să ne-ajungă.[/COLOR]

[COLOR=green]Poate de mult s-a stins în drum[/COLOR]
[COLOR=green]În depărtări albastre,[/COLOR]
[COLOR=green]Iar raza ei abia acum[/COLOR]
[COLOR=green]Luci vederii noastre,[/COLOR]

[COLOR=green]Icoana stelei ce-a murit[/COLOR]
[COLOR=green]Încet pe cer se suie:[/COLOR]
[COLOR=green]Era pe când nu s-a zărit,[/COLOR]
[COLOR=green]Azi o vedem, şi nu e.[/COLOR]

[COLOR=green]Tot astfel când al nostru dor[/COLOR]
[COLOR=green]Pieri în noapte-adâncă,[/COLOR]
[COLOR=green]Lumina stinsului amor[/COLOR]
[COLOR=green]Ne urmăreşte încă.[/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=#008000][SIZE=3]Rugăciune [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#008000]de Mihai Eminescu[/COLOR]

[COLOR=green]Crăiasă alegîndu-te [/COLOR]
[COLOR=green]Îngenunchem rugîndu-te , [/COLOR]
[COLOR=green]Înalţă-ne, ne mîntuie [/COLOR]
[COLOR=green]Din valul ce ne bîntuie; [/COLOR]
[COLOR=green]Fii scut de întărire [/COLOR]
[COLOR=green]Şi zid de mîntuire, [/COLOR]
[COLOR=green]Privirea-ţi adorată [/COLOR]
[COLOR=green]Asupră-ne coboară, [/COLOR]
[COLOR=green]O, maică prea curată [/COLOR]
[COLOR=green]Şi pururea fecioară, [/COLOR]
[COLOR=green]Marie ! [/COLOR]

[COLOR=green]Noi, ce din mila sfîntului [/COLOR]
[COLOR=green]Umbră facem pămîntului, [/COLOR]
[COLOR=green]Rugămu-ne-ndurărilor, [/COLOR]
[COLOR=green]Luceafărului mărilor; [/COLOR]
[COLOR=green]Ascultă-a noastre plîngeri, [/COLOR]
[COLOR=green]Regină peste îngeri, [/COLOR]
[COLOR=green]Din neguri te arată [/COLOR]
[COLOR=green]Lumină dulce, clară, [/COLOR]
[COLOR=green]O, maică prea curată [/COLOR]
[COLOR=green]Şi pururea fecioară, [/COLOR]
[COLOR=green]Marie ! [/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=#008000][SIZE=3]Împărat şi proletar[/SIZE] - Fragment
de Mihai Eminescu[/COLOR]

[COLOR=green]Religia - o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi...
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea -
[/COLOR][COLOR=green]Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.

Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;
Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,
Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,
Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân'.
[/COLOR]

[silverstar]

[SIZE=3][COLOR=green]Astea-s codrii de arama?[/COLOR][/SIZE]

[silverstar]

[COLOR=#008000]Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
[/COLOR][COLOR=#008000]Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama. [/COLOR]

[COLOR=green]Mihai Eminescu[/COLOR]

[silverstar]

[SIZE=3][COLOR=green]"Porni Luceafărul. Cresteau[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]In cer a lui aripe[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Si zeci de mii de ani treceau[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]In tot atatea clipe..."[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#008000][/COLOR][/SIZE]

[silverstar]

[COLOR=green]Lui Eminescu
de Ştefan Octavian Iosif şi Dimitrie Anghel

O, Doamne, câtă vreme rămasă înapoi!
Unde eşti tu acuma şi unde suntem noi,
Nevârstnicii romantici, sentimentali de-ieri,
Care plângeam cu tine şi-a tale mari dureri
Ni le-nsuşeam, asemeni acelor neofiţi,
Ce se visau aieve pe cruce răstigniţi
Şi resimţeau tot chinul, batjocora şi-amarul,
Ce le-ndurase-odată şi Christ urcând Calvarul? ...

Sunt ani de-atunci… şi astăzi nevârstnicii de ieri
Au încercat ei înşişi cumplitele dureri,
Au suferit şi dânşii şi-au plâns cu-adevărat,
Ca tine, nopţi de trudă adesea au vegheat,
Slujind plini de credinţă divinului tău cult,
Şi cine ştie dacă n-au suferit mai mult,
Lipsiţi de-aripa largă a geniului tău…

Azi când pluteşti dincolo de bine şi de rău,
Când nu mai simţi pe frunte cununa grea de spini,
Pătrunşi de pietate, ca nişte pelerini,
Ţi-aducem ţie altă cunună mai bogată –
Căci sunt şi flori pe lume ce nu mor niciodată!...

Ce pelerini cucernici, trudiţi de lungul drum,
Ne ridicăm privirea spre tine şi acum
Abia ne dăm noi seamă ce sfânt şi mare eşti:
Ce sus, tot mai puternic, mai mândru străjuieşti
Umplând tot orizontul cu raza ta cea clară,
Întocmai cum în zare luceafărul de sară
Pe cerul gol de stele răsare timpuriu…
Ca-n zori tot el să steie aprins cel mai târziu…

[/COLOR]
[COLOR=green]Lui Eminescu
Traian Demetrescu

Şi nu mai eşti! ... O groapă sub rînjetele-i crunte
Cuprinse necuprinsul din geniala-ţi frunte!
Şi după cum în viaţă a fost eternul dor:
Tu dormi, tu dormi acuma sub teiul plîngător!

Iar vîntul cînd va bate, în gîrbovita iarnă,
Puzderii de zăpadă desupră-ţi o s-aştearnă;
Şi vara o să-ţi cânte cu freamătul său trist,
Cum l-ai cântat tu, dulce al poeziei Crist!

Când moartea-ţi mă cuprinse de plângeri fără margini,
Erai cu mine-alături: în veşnicile-ţi pagini!
Te-am înţeles atuncea mai mult... apoi mi-am zis
Că poarta nemuririi chiar moartea ţi-a deschis!

Dormi!... Ţeasta ta o-ncape un biet coşciug de scânduri,
Ea, ce-a-ncăput în viaţă un univers de gînduri!...
O! Dormi, sub dulcea pace din al veciei cort,
Etern poet! căci numai pentru cei morţi eşti mort!

[/COLOR]
[COLOR=green]DOR DE EMINESCU
A.Păunescu, Al.Zărnescu

Într-o lume relativă ce-a facut şi-a desfăcut
Eminescu-i remuşcarea dorului de absolut.
Dacă unu şi cu unu nu mai vor să facă doi
Eminescu este chipul infinitului din noi.

Fără el oricare lucru şi-ar urma cărarea sa,
Fără el chiar steaua noastra dintre stele ar cădea.
Pe pământul vechii Dacii, când mai mare, când mai mic,
Dacă n-ar fi Eminescu viaţa nu ne-ar fi nimic.

El Moldovei ii e fiul şi Munteniei nepot,
L-a-nfiat intreg Ardealul, Eminescu-i peste tot.
Într-o lume relativă mai avem un nume sfânt
Eminescu-i România tăinuită în cuvânt.[/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=green]Coperta primei carti de poezii a lui Mihai Eminescu[/COLOR]