Sa ne impartasim des sau rar?

[ory]

Mie nu mi-a spus nici un preot, nici duhovnicul si nici toti preotii pe care-i cunosc, si cunosc o gramada, ca ma pot impartasi inainte de nastere, fiind, de altfel, legata dinaintea ei cu 4 ani de zile. Daca mi-ar fi spus m-as fi dus cu incredere si cu credinta spre Sf. Impartasanie. Si, credeti-ma, am avut o nastere destul de grea si foarte dureroasa. In cele din urma am sarit de pe masa de nastere, de durere...nu mai puteam si, astfel mi s-a pus masca de oxigen.
Am auzit in maternitate cazuri de mame care au decedat pe masa de nastere, la unele supravietuind pruncul.
Excat cum spunea si Sofhia, preotii leaga, preotii dezleaga, acestia fac ce doresc dupa propriile conceptii, chiar si canoanele le talmacesc si le rastalmacesc dupa bunul plac. Iar noi depindem de judecata acestora, bine-nteles, insuflata de "duhul sfant".
Pacat ca acesti preoti sunt doar barbati, caci daca ar fi ei capabili sa perceapa cat de dureroasa este nasterea de prunci, poate nu s-ar manifesta cu atata aroganta. Ca sa nu mai vorbim de cresterea si protejarea copiilor, care se stie ca in mare parte reprezinta tot atributiile mamicii.

[ory]

Am inteles ca Sf. Impartasanie o poate primi o femeie inainte de nastere, pentru eventualitatea in care aceasta poate deceda. Ei bine, eu consider ca aceasta Sf. Impartasanie o merita o femeie inainte de nastere, indiferent daca aceasta este supusa unui pericol evident, sau nu. Ea merita Sf. Impartasanie doar pentru durerea ce urmeaza sa o suporte,durere care te vlaguieste de forte ca un naufragiu instantaneu si indelungat, care nu poate fi exprimata in cuvinte, care, parca te coboara in cele mai dedesupt ale iadului, spalandu-ti astfel pacatele. Plus, maretia nasterii unei fiinte, poate fi aceasta rasplatita prin multumire si Impartasirea cu Sf. trup si Sf. sange al Mantuitorului, fiindca numai Dumnezeu poate face posibila crearea unei fiinte, o fiinta atat de deosebita cum este omul si ratiunea lui.
Ma doare, ma doare toata aceasta raceala inumana bazata pe dogme, pe presupuse legi care nu apropie oamenii de Dumnezeu, ci mai degraba ii indeparteaza. Oamenii, in neputinta si nimicnicia lor sunt insetati de Dumnezeu, trebuie sa-L primeasca asa cum pot ei concepe prin simplitate.
Sotul meu mi-a spus; "de ce mai ramai intr-o biserica care nu te satisface sufleteste ?"
Nu stiu, poate tocmai datorita libertatii mele de gandire, incerc sa departajez natura omului din biserica, cu credinta proprie, fiindca eu stiu ca Dumnezeu este in aceasta Bisericuta, dar mai ales in cea a inimii fiecaruia care-L cauta, atat cat poate omul sa horbocaie printre rugaciuni si dorinte.

[ory]

Cat despre sarcina...nu mai vorbesc, am plans continuu, nu stiam ce-i cu mine . Aproape toate afectiunile si problemele care le-ai simtit de-a lungul vietii, apar in sarcina, tocmai datorita slabirii imunitatii si a sistemului neurovegetativ.
Oricum, multumesc Lui Dumnezeu pentru toate ! A fost si este bine !

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Cat despre sarcina...nu mai vorbesc, am plans continuu, nu stiam ce-i cu mine . Aproape toate afectiunile si problemele care le-ai simtit de-a lungul vietii, apar in sarcina, tocmai datorita slabirii imunitatii si a sistemului neurovegetativ.
Oricum, multumesc Lui Dumnezeu pentru toate ! A fost si este bine !

Da dragă Ory , ai dreptate în cele ce le-ai scris în postările tale , precum şi Sofia are dreptatea ei.
Orice om are nevoie de Biserică şi de Hristos, dar mai ales femeia gravidă are nevoie extraordinar de mult pentru că are o Viaţă în ea, mai poartă grijă de încă o viaţă şi trebuie să fie ajutată de către cei din jur, înclusiv de Biserică, sau mai cu seamă de Biserică. Sfânta Împărtăşanie este cel mai mare ajutor pentru ea. Am discutat problema asta cu mai mulţi preoţi , şi toţi au susţinut cele ce le-am scris, precum că : Femeia gravidă se poate Împărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului indiferent de canonul pe care îl are sau de păcatul săvârşit.

[Fani71]

În prealabil postat de ory

Am inteles ca Sf. Impartasanie o poate primi o femeie inainte de nastere, pentru eventualitatea in care aceasta poate deceda. Ei bine, eu consider ca aceasta Sf. Impartasanie o merita o femeie inainte de nastere, indiferent daca aceasta este supusa unui pericol evident, sau nu. Ea merita Sf. Impartasanie doar pentru durerea ce urmeaza sa o suporte,durere care te vlaguieste de forte ca un naufragiu instantaneu si indelungat, care nu poate fi exprimata in cuvinte, care, parca te coboara in cele mai dedesupt ale iadului, spalandu-ti astfel pacatele. Plus, maretia nasterii unei fiinte, poate fi aceasta rasplatita prin multumire si Impartasirea cu Sf. trup si Sf. sange al Mantuitorului, fiindca numai Dumnezeu poate face posibila crearea unei fiinte, o fiinta atat de deosebita cum este omul si ratiunea lui.
Ma doare, ma doare toata aceasta raceala inumana bazata pe dogme, pe presupuse legi care nu apropie oamenii de Dumnezeu, ci mai degraba ii indeparteaza. Oamenii, in neputinta si nimicnicia lor sunt insetati de Dumnezeu, trebuie sa-L primeasca asa cum pot ei concepe prin simplitate.
Sotul meu mi-a spus; "de ce mai ramai intr-o biserica care nu te satisface sufleteste ?"
Nu stiu, poate tocmai datorita libertatii mele de gandire, incerc sa departajez natura omului din biserica, cu credinta proprie, fiindca eu stiu ca Dumnezeu este in aceasta Bisericuta, dar mai ales in cea a inimii fiecaruia care-L cauta, atat cat poate omul sa horbocaie printre rugaciuni si dorinte.

Da Ory, este foarte trist ce se intampla in unele locuri, cand preotii sunt chiar mai duri decat canoanele (care spun ca unei femei insarcinate sa i se dea impartasania chiar daca este sub canon - fiind in pericol de moarte).
Ce se intampla cu ortodoxia noastra, in unele locuri?
Nu asta este ortodoxia care m-a chemat pe mine: ea este bucurie, dragoste, frumusete.
Da, este Dumnezeu in ortodoxie. Dar se imprastie si un duh fariseistic care este impotriva evangheliei. Indraznesc sa o spun.

ory, daca vei mai fi insarcinata, acum stii ca ai voie sa te impartasesti. Asta e important!

În prealabil postat de Fani71

Nu asta este ortodoxia care m-a chemat pe mine: ea este bucurie, dragoste, frumusete.
Da, este Dumnezeu in ortodoxie. Dar se imprastie si un duh fariseistic care este impotriva evangheliei. Indraznesc sa o spun.

Bucurie, dragoste, frumusete...dar fara suferinta?!?
Duhul fariseistic, pe care il invoci aici, se datoreaza greselii personale, nu a Bisericii.

[Fani71]

În prealabil postat de Anca-Miha

Bucurie, dragoste, frumusete...dar fara suferinta?!?
Duhul fariseistic, pe care il invoci aici, se datoreaza greselii personale, nu a Bisericii.

Ei, da, uitasem suferinta, dar aia nu vine din ortodoxie, ci din lume care este rea, din pacat. Hristos de asta a fost rastignit, ca raul era in lume. dar a inviat. A invins raul si moartea. Asta e ortodoxia.

Biserica nu inseamna preotii sau clerul, inseamna biserica trupul lui Hristios, format din toti credinciosii. Duhul fariseistic se strecoara si in credinciosi, in fiecare dintre noi, deci prin noi se strecoara in Biserica. Sigur, Biserica este vesnica si nici portile iadului nu o vor invinge, de asta nici nu am zis ca biserica a 'devenit' fariseica. Este o ispita impotriva careia trebuie sa luptam, un microb..

Credinta fara suferinta?!? Chiar daca Hristos a invins moartea, totusi nu a desfiintat pacatul.
Oameni fiind, avem pacate, caci materia e inclinata spre pacat. Iar ispita ne e data spre incercarea noastra. Nu prea vad despartita ortodoxia de suferinta, chiar daca suferinta e insotita de bucuria de a suferi pentru Hristos.

Oh, da, duhul farisesistic il gasim cu siguranta la credinciosi; dar Biserica nu sufera din cauza greselilor personale, caci este trupul lui Hristos si El o sfintesete prin prezenta Lui.

[cristiboss56]

Păcatul lui Adam a avut repercusiuni asupra întregii creaţii. Totul s-a alterat. Nu s-a stricat definitiv, dar aşa cum mărturisesc Sfinţii Părinţi , s-a alterat. Odată cu venirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe pământ împreună cu Legea şi Harul Său, omul cu întreaga creaţie au posibilitatea de a se curăţa, de a se "igieniza , de a reveni la starea iniţială paradisiacă", aşa cun arată într o carte a sa părintele Ioachim Pârvulescu. Vreau să mai arăt că o altă cauză < mai rar întâlnită>, pentru care suferim în viată este voia lui Dumnezeu. " Unii sunt bolnavi sau suferă nu din cauza păcatelor lor, nici a părintilor, nici din cauza vrăjilor, ci pur şi simplu îngăduie Dumnezeu aceste boli din pedagogia Sa divină spre a se arăta slava Sa , astfel de cazuri sunt foarte puţine", aşa cum arată într o carte a sa părintele Dumitru Păduraru. " Unui fier negru flăcările unui foc nu numai i-ar curăţa rugina, dar l-ar face incandescent . < Iubeşte-Mă deci , şi păcatele se vor arde, şi tu vei fi fericit > ".