![]() |
![]() |
|
#171
|
||||
|
||||
![]()
Caut în amintirile copilăriei dorul de Tine,
Demult am rătăcit chipul Tău, Vreau să Te revăd, De pe pereți, ferestre de lumină mă privesc, La porți de aurore, străină poposesc, Divinul să-mi deschidă dimineți. Doamne, învață-mă, în inimă de creștin Să-mi construiesc Noul Ierusalim! Nu îndrăznesc să Te poftesc Oaspete la cină să-mi fii, Numește-mă apostol, să Te măresc, Fiule Împărătesc! Spre Tine aleargă dorul meu, La umbra luminii Tale sfinte mă opresc, Cuminte privirea și sufletul îmi odihnesc Pe chipul Tău, Mărite, Adorate,Sfinte!
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#172
|
||||
|
||||
![]()
Într-o zi am să fiu doar flacără
Arzând de dorul lui Dumnezeu; Sufletul meu, suspin de viori Se va risipi în zori, Din inima mea va urca O scară spre cer, Mă voi răspândi printre flori Simfonie de culori, Printre crengi voi mlădia Durerea din viața mea, Bucuria-imn luminos, Dorul de Iisus Hristos; Vor ingenunchea în pulberi de stele Gândurile mele, Mă voi pleca, tăcândă, Îmbrățișând dureros Crucea sfântă a lui Hristos, Trecerea mea va lăcrima peste ape Dragostea mea pentru oameni, Cântec de curcubeu, Iubirea de Dumnezeu.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#173
|
||||
|
||||
![]()
Pe clape de pian
Lacrimile cad, În caușul palmelor m-am ascuns, Mi-e teamă să nu mă trezesc, În tăinuite acorduri Pașii mei rătăcesc… Muzica mă inspiră, Ferește, mi-am zis, De cei ce Te admiră! Gândul meu la Tine a ajuns, Tu, prima și ultima iubire, Cel uns și-n veșnicie necuprins, Lumina Ta pe umeri azi mi-a nins! Găsește-mă, ridică-mă, Ajută-mă, salvează-mă, Tu, cel dorit și-atât de așteptat, Tu cel lovit și fară de păcat, Revino, trezește-mă cu iubirea Ta, Tu prima și ultima stea, Iisuse-nviere, Dragostea mea!
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#174
|
||||
|
||||
![]()
Ah, dacă ai ști,
Regal ca un crin Sufletul meu se deschide, Mă regăsesc În cete de silfide Să Te cuprind aș vrea, Mărită Stea, Tron Ți-am gătit În inima mea ! La Răsărit E calea de lumină, Cu dor de Cer Sufletu-mi Ți se-nchină, .
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#175
|
||||
|
||||
![]()
Cu glas de înger vreau să Te cânt
Cât mai trăiesc pe pământ, Dor de lumină eu Ți-am cerut, Aștept Învierea să vină. Nepătrunsă e taina cerească, Oameni,învățați ce-i iubirea, Aripi din suflet lăsați să-nflorească, Dumnezeiască e răsplătirea !
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#176
|
||||
|
||||
![]()
Într-o lume gata să lovească
Trebuia cineva să mă iubească, Mi-ai spus atunci întâia oară Nimic să nu mă doară; Să Te caut printre stele și sori, În roua de pe flori, În foșnetul mătăsos Al iubirii de frumos, În strigătul verde al ierbii Și-n liniștite valuri de mare, Pe rătăcitele dealuri stelare Legănate de cireși în floare. Mi-ai strigat sfășietor „Să nu mori ! Îți voi veghea trecerea prin lume !” Dragostea de oameni are un nume: Dumnezeu,Cel ce lumea a zidit De la nadir la zenit ! Trudei Tale la nașterea mea Îi închin Șirag de mătănii Lacrima-mi-stea, Rug aprins înalț spre Tine, Nețărmurită, Dragostea mea.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#177
|
||||
|
||||
![]()
Bine-ai venit
În suflet curat, Îți strigă toată ființa, Tu, Dulce Mângâiere , M-ai ridicat Și mi-ai primit nevoința. De Te-am uitat, M-ai iertat, Înflorește-mă, Dulce chemare, Săracă de prieteni Te-am căutat, Dorite, dă-mi alinare !
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#178
|
||||
|
||||
![]()
Ți-am strigat într-o zi:
M-ai uitat, Dulcele meu Adorat ! De ce mă înlănțuie vechi dureri, Lacrimile mele se opresc La porți de Cer, Îndurare sper, Am suspinat tânguitor, M-ai uitat, Dulce Mângâietor ! Nu Mă lăsa în vremea necazului, Ți-am spus că de Tine Mi-e cumplit de dor, Obrazului lumina i s-a pierdut, N-am știut să mă apăr De urgia talazului, Nu de încercări mă feresc, La picioareleTale Vreau să sfârșesc, Crucea să-Ți îmbrățișez duios, Iubirea mea, Prietenul meu drag, Dulcele meu Hristos !
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#179
|
||||
|
||||
![]()
Decembrie cu dalbe flori și lerui ler,
Dar împărătesc, Cu înfrigurare mă gândesc, Ai fi putut fi Oricare dintre pruncii uciși În zori de zi, Steaua ar fi apus Fără să fi dus la capăt menirea Omenirea cine-ar fi salvat, Blândule,Dulce –Adorat, Brațele încă nedeprinse să legene, Izvorul care Te-a alintat Cui l-ai fi lăsat ? Plânsul Tău divin Ar fi sfâșiat cerul Și sufletul de mamă îndurerat, Magii cui s-ar fi-nchinat, Daruri pentru cine-ar fi adus, Pruncule Iisus ? Păstorii cum Te-ar fi aflat, Îngerii din cer cui ar fi cântat, Dulce Adorat ! Decembrie cu dalbe flori și lerui ler, Îmi gătesc sufletul să te aștept, Inima s-a făcut peșteră deRrai, La porți de cer Trei crai colindă lerui ler
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#180
|
||||
|
||||
![]()
Clipele de singurătate
Sunt pline deTine, Spre tărâmuri de vise călătoresc, Vina de aTe fi uitat o ispășesc, Să nu mă lași Doamne, Nu mă părăsi în momentele grele, Ridică-mă cu sufletul la stele, Redă-mi forța să biruiesc, Pe Tine, dorite, Te iubesc! Neprețuită comoară, Greșeli tăinuite de vremi Încep să mă doară, Revino ăn inima mea, Călăuzește-mă spre lumină, Tu, cel nepătat și fără de vină, O zi fără Tine e noapte, Un pas spre abis și spre moarte, Înflăcărează-mi dorul de Tine, Pentru ieri, pentru azi, pentru mâine!
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
De dragul părintelui Teofil | laurastifter | Stiri, actualitati, anunturi | 0 | 31.01.2012 22:22:10 |
|