comuniunea in casatorie

[arkash]

În prealabil postat de patinina34

Asta e ceva foarte relativ.Sint persoane care uita, dar nu iarta.
Sint persoane carte iarta, dar nu uita.
Si sint persoane indiferente: adica, nu are importanta ce s-a intimplat, familia este numarul 1, si atunci incearca cu indiferenta s atreaca peste asa ceva.
Depinde de fiecare, eu cred ca e relativ si ca din acest punct de vedere fiecare e diferit.
Oricum am lua-o, eu cred- este doar o parere personala- ca fiecare este ispitit si apoi gaseste "sotioara" iertatoare sau pe cea care vrea sa-i dea o lectie.
Probabil acuma cu criza asta, nu mai are multa importanta, se gasesc mai mult cele iertatoare!!!!!!!!!!!!!!

A ierta inseamna si a uita!
Dumnezeu ne tamaduieste ranile si ne iarta greselile, ramane ca noi sa avem un comportament demn si sa iertam aproapelui (si chiar sa uitam).Insusi Bunul Dumnezeu ne indeamna sa fim umili si buni, sa lasam deoparte toata mania si ura, iar noi ne rugam adesea sa ne lumineze mintea, sa puna inceput bun in faptele, cuvintele si, mai ales, in gandurile noastre.
Dragii mei, haideti sa gandim cu inima pentru ca Atotputernicul plange pentru fiecare dintre noi, haideti sa-i facem o mare bucurie simtind si traind pentru el.Ne iubeste atat de mult si, in permanenta este ocupat doar cu noi, cu nevoile noastre, cu grijile si bucuriile noastre.
Doamne-ajuta!

[arkash]

În prealabil postat de Anca-Miha

E clar. Femeile sunt ciudate cate odta: isi doresc ceea ce nu pot avea. De ce nu joci putin teatru si spui ca ti-ai gasit pe cineva. Inventeaza. abia atunci isi dau seama ce au pierdut.

Din pacate revin cu problemele spinoase.
Nu pot juca teatru, chiar o iubesc si imi doresc sa reapara acea intelegere care a fost al un moment dat.
A fost deja introdusa actiunea de divort pe cale amiabila.N-am vrut sa fac nici balci si nici teatru.Trebuie sa accept in continuare umilinta dar macar stiu ca-mi iubesc copilul si sotia(care in curand nu va mai fi sotie prin acte).Stiu doar ca in fata Tatalui Ceresc suntem aceeasi familie, cu aceleasi indatoriri si aceleasi responsabilitati.Nu-mi ramane decat sa nadajduiesc in continuare ca Bunul Dumnezeu ne va aduce pe calea cea buna si va fi din nou armonie si pace in familie.Doamne, ce mult imi doresc sa se reuneasca familia si sa traim in pace si buna intelegere.
Oameni buni, sufar pentru bine si adevar dar asta nu poate decat sa ma intareasca;ma bucur ca Dumnezeu imi da in continuare speranta si nadejde si as vrea din toata inima sa vars lacrimi de bucurie in fata Icoanei Maicii Domnului.
Dumnezeu sa va ajute pe toti ce ce nadajduiti intr-Insul si sa va dea numai lacrimi de bucurie.
Daca cititi acest mesaj, rugati-va pentru mine pacatosul!
Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, mantuieste-ma pe mine pacatosul!

In cazul acesta timpul le va rezolva pe toate. Poate ca si distanta.
Dumnezeu sa te aiba in paza Sa! Suferinta, daca o ducem cu demnitate si resemnare, ne innobileaza.
Cine stie, poate astfel incepe un nou capitol din viata ta.
Ai grija de tine, arcash-ule!

În prealabil postat de arkash

A fost deja introdusa actiunea de divort pe cale amiabila.

totusi, eu nu inteleg de ce sotia ta vrea sa divorteze, si de ce tu esti de acord.

spune-ne si noua motivul pentru care ea nu mai vrea sa fiti o familie. "celalalt" nu e viabil, ca s-a intors la familia sa, nu-i asa?

punctele cheie ale unei casatorii fericite:RESPECTUL unul fata de celalat,INTELEGEREA intre ei,COMUNICAREA si DRAGOSTEA .

RESTUL E...IUBIRE!!!!!!!!!!

În prealabil postat de mirelat

totusi, eu nu inteleg de ce sotia ta vrea sa divorteze, si de ce tu esti de acord.

spune-ne si noua motivul pentru care ea nu mai vrea sa fiti o familie. "celalalt" nu e viabil, ca s-a intors la familia sa, nu-i asa?

... evident, daca nu suntem indiscreti.

În prealabil postat de Anca-Miha

... evident, daca nu suntem indiscreti.

da, anca, merci de completare si ma gandesc ca nu suntem, din moment ce Radu ne-a spus atatea si ne-a cerut parerea si ajutorul in problema familiei sale.

[arkash]

În prealabil postat de mirelat

da, anca, merci de completare si ma gandesc ca nu suntem, din moment ce Radu ne-a spus atatea si ne-a cerut parerea si ajutorul in problema familiei sale.

Buna seara!
In primul rand nu-mi place sa fac spectacol cu martori si fel de fel de declaratii (pentru ca inca mai sper intr-o impacare ulterioara).
Nu pot sa umblu dupa fel de fel de probe de acuzare pentru ca inca o iubesc.
Oricum am fost acuzat ca le-am spus si parintilor ei (pe care ea oricum nu-i asculta si le-a spus sa nu se bage).
Azi chiar am vorbit cu un avocat care mi-a spus sa am rabdare ca, din cele relatate de mine, se pare ca e vorba de o ambitie de moment si o atitudine copilareasca a doamnei.
Cat il priveste pe cavaler, stiu ca acesta a inaintat cererea de divort si nu si-a mai sunat (ca de vazut...) copiii de vreo 2 luni.
Tot ce pot face acum e sa ma rog ca Bunul Dumnezeu sa ne lumineze mintile si sa-i deschida inima.
Multumesc ca sunteti alaturi de mine!
Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Arkash, in aceste clipe personajul cel mai important este copilul. El sa nu simta tensiunea si nici lipsa tatalui de langa el.
Cunosc un tanar de 26 ani, care nu si-a vazut tatal de la 3 ani, deci nu si-l mai aminteste si sufera din cauza aceasta. Intelege ca parintii nu s-au mai inteles, dar nu intelege de ce a fost el abandonat. Iata deci cum gandeste un tanar fara tata.

Scuze ca ma "bag"in discutiile d-voastra,dar am si eu nevoie de un sfat......poate sunt persoane care pot da un sfat.Cum sa procedez in familie daca sotul meu(diacon de profesie)m-a lasat singura,pt faptul ca sunt bolnava de cancer de tesut limfatic,boala care nu se mai vindeca?Nu suntem divortati pt ca si-ar pierde profesia,dar nu ma ajuta absolut deloc,din contra sufar continuu,pt ca tin f.mult la el.Merg singura la chimioterapie,lucrez pt a ma intretine si a putea face tratamentul,nu stiu ce sa fac..............sa mai sper ca se va indrepta vreodata?