DISTRUGEREA TOTALA A INDUSTRIEI ROMANESTI si TRANSFORMAREA TARII IN COLONIE [VIDEO]

[mihaiB]

.............................................. .................................................. ....

[Decebal]

OMV: INAMICUL NUMĂRUL 1 AL ROMÂNIEI

Sociolog Vasile I. ZĂRNESCU

Motto:
„Cine stăpâneşte PETROM are un cuvânt important de spus în economie şi cine are un cuvânt important de spus în economie are de spus şi în politică!“
Adrian Năstase, 2003

Recentele proteste contra scumpirii benzinei făcute de către automobilişti prin plata cu monede de un ban sau cinci bani, chiar dacă sunt ridicole şi fără efect, denotă, totuşi, că populaţia începe să conştientizeze că trebuie să treacă la anumite forme de opoziţie – oricare ar fi ele, dar să treacă! – faţă de consecinţele grave la care au dus toate guvernările postdecembriste, care, chiar dacă au afişat, spre a se diferenţia, demagogic, o doctrină politică de o anumită culoare, au fost identice prin practica definitorie: jefuirea Patrimoniului Naţional. Din această cauză, toate partidele care au guvernat trebuie subsumate unui singur concept politic: cleptocraţia postdecembristă.

***

Şocul petrolier din 1974-1975 şi înfiinţarea O.P.E.C. în urma acestui şoc relevă importanţa petrolului în economia mondială modernă, după cum intervenţia recentă a unor state în Afganistan şi, în mod repetat, în Irak, atestă ponderea importanţei acestui produs în economia şi politica Occidentului. Respectând proporţiile, aceeaşi valoare o are Societatea Naţională PETROM pentru ţara noastră, mai ales că petrolul intervine atât în activităţile industriale, cât şi în compunerea preţului „utilităţilor“ pe care guvernanţii sunt obligaţi să le pună la dispoziţia populaţiei, conform obligaţiilor instituite de Constituţie şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Cetăţeanului.

Premisele analizei

Propaganda pentru privatizare are la bază ideea că statul nu este un bun administrator şi, deci, toate – sau aproape toate – întreprinderile statului trebuie privatizate, fiindcă nu sunt eficiente, iar un particular are grijă mai bine de patrimoniul respectiv şi caută mai bine profitul. Dar aceasta nu este o axiomă. Joseph E. Stiglitz consideră, în deja faimoasa lui carte Globalizarea – speranţe şi deziluzii, că, dimpotrivă, în problema privatizării trebuia pornit de la două premise esenţiale: 1) dacă o întreprindere de stat este eficientă, ea nu trebuie privatizată, din motive evidente; 2) un monopol de stat este, totdeauna, mai bun decât un monopol privat, deoarece acesta „îi exploatează într-un mod şi mai nemilos pe consumatori“. Cei care au procedat altfel nu au urmărit decât un scop: să fure patrimoniul statului prin respectiva privatizare. Joseph E. Stiglitz este un om de mare competenţă, prestigiu şi probitate profesională şi e departe de orice acuză de naţionalism sau părtinire: laureat al Premiului Nobel pentru Economie pe anul 2001, fost prim-vicepreşedinte al Băncii Mondiale şi consilier al preşedintelui S.U.A., Bill Clinton. Evident, între Joseph Stiglitz şi Theodor Stolojan există aceeaşi diferenţă ca între un colos şi un nimeni. Cartea lui Stiglitz a apărut în anul 2000, iar în româneşte în 2003. Adrian Năstase avea toate motivele să o citească, fiind sociolog, doctor în drept şi prim ministru. Dar, modul cum, în calitate de premier, a privatizat S. N. PETROM a dovedit că este doctor în drept-curmeziş, iar sociolog este doar pe diplomă.

sursa şi mai multe la:
http://ro.altermedia.info/general/om...iei_22226.html

[Decebal]

România, ţinta celei mai mari operaţiuni de spionaj economic din ultimii 40 de ani

Recent, Securitatea românească, transformată după intrarea României în NATO într-o uniune a scenariştilor de la Hollywood, a turnat presei o poveste incredibilă de spionaj economic cu un cetăţean rus prins pe aeroportul Otopeni cu hărţi clasificate despre zăcămintele de cupru din România. În deceniul 2 al mileniului 3 a spune că un spion rus a încercat să treacă prin filtrul cu raze X de la aeroport un teanc de hărţi clasificate e o insultă la adresa inteligenţei românilor. Pentru că şi un elev de clasa a 5-a care are un telefon mobil mai performant le poate trimite instantaneu, în format electronic, pe internet, la celălalt capăt al lumii. Așadar, să vă propun să ne aplecăm asupra unui caz de spionaj adevărat de care Securitatea, sau cum s-o numi ea acum, n-a avut, n-are şi nici nu va avea vreun interes să se ocupe.

Într-un timp relativ scurt, socialismul reuşise să se impună pe plan mondial ca sistem economic şi politic, pe 26% din suprafața globului pământesc, unde trăia 30% din populaţia globului, care producea peste 40% din producţia industrială mondială. Imediat după şifonarea prestigiului SUA, prin înfrângerea suferită în războiul din Vietnam, a apărut criza din anii `70 generată de scumpirea petrolului, care a semănat disperare în administraţia SUA şi a ţărilor capitaliste dezvoltate.

Cum economiştii occidentali nu aveau nici o soluţie viabilă pe termen lung, în anul 1973 ieşirea din criză a fost deplasată de către liderii politici din interiorul economiei SUA şi a ţărilor capitaliste dezvoltate în afara frontierelor lor. Ei au hotărât că singura cale pentru scoaterea capitalismului din marea sa criză era distrugerea cu orice preţ a socialismului la nivel global prin utilizarea unei strategii oculte, prin care întregul cost al crizei economice să fie pus pe umerii acestuia. Modalitatea de punere în practică a acestui deziderat era un război secret, minuţios planificat, purtat prin operaţiuni sub acoperire (Covert Operation), executate simultan de către Pentagon, CIA, celelalte servicii şi agenţii ale SUA şi omoloagele lor din ţările membre NATO. Sursa de inspiraţie era Directiva NSC-68/ din 1947, emisă de preşedintele american Harry Truman, prin care CIA era autorizată să organizeze operaţiuni de război psihologic în Europa de Est și URSS cu scopul subminării şi ulterior schimbării regimului politic, distrugerea puterii militare a statelor vizate şi distrugerea sistemului politic şi social al acestora.

Şefii de stat şi guverne din Occident au stabilit totodată şi un PLAN DE ACŢIUNE, în cadrul căruia SUA, în calitate de coordonator al operaţiunii să se concentreze cu precădere pe situaţia din URSS; R.F. Germania și Anglia urmau să se ocupe (alături de SUA) de R.D. Germană, Polonia și Cehoslovacia, iar Franţa, Olanda şi Italia (sub conducerea SUA) de Ungaria, Bulgaria şi România.

Planul de acţiune stabilea că războiul secret dus împotriva economiei sistemului socialist trebuia să urmeze 4 direcţii de acţiune.
1. Recâştigarea lumii a treia şi restaurarea dominaţiei capitaliste prin noi forme neo-coloniale.
2. Reconstrucţia fostelor pieţe de desfacere prin expulzarea societăţilor aparţinând statelor socialiste.
3. Transformarea zonei ţărilor care au cunoscut regimuri socialiste în simple pieţe de desfacere pentru produsele industriale ale ţărilor capitaliste dezvoltate.
4. Preluarea controlului asupra principalelor surse de energie: petrol, gaze naturale, energie atomică.

Planul de acţiune etapiza războiul secret dus împotriva economiei sistemului socialist după cum urmează:

I. Etapa pregătitoare, cu o durată estimată la 10-15 ani în care erau utilizate, în secret, toate căile de subminare a economiei ţărilor socialiste.
II. Etapa acţiunilor de schimbare fundamentală a Europei socialiste, după principiul dominoului, prin fabricarea izbucnirii simultane a unor aparente Revoluţii cu o durată de maximum 1 an.
III. Etapa acţiunilor de Tranziţie a ţărilor socialiste din Europa cu o durată de 5-8 ani. Obiectivul imediat fiind desfiinţarea CAER-ului, desfiinţarea Tratatului de la Varşovia, dezmembrarea URSS, dezmembrarea Cehoslovaciei și a R.S.F Iugoslavia.
IV. Etapa consolidării ocupaţiei occidentale în ţările ”de facto” cucerite, neutralizarea RUSIEI şi stoparea dezvoltării R.P. Chineze cu o durată de 10 ani. Urmând ca R.D. Coreeană şi R.D. Vietnam să fie puse sub un control americano – japonezo – sud-coreean. Alte ţinte colaterale erau Iran, Irak, Libia şi Siria, acuzate de comunism islamic.

Acest plan de distrugere a adversarului ideologic printr-un război secret global marchează o premieră mondială în istoria războaielor şi a umanităţii, fiind considerat drept cea mai îndrăzneaţă concepţie aparţinând unui sistem de informaţii secret. Pentru că scenariul Revoluţiilor, nimic altceva decât o operaţiune sub acoperire de mare anvergură, a evidenţiat rafinamentul diversionist al doctrinei militare a SUA care a reuşit să-şi distrugă inamicul la el acasă, fără desfăşurări de trupe. Acest război secret a reuşit până în prezent să distrugă nu numai socialismul ci şi oamenii din Europa de Est și URSS.

sursa şi mai multe la: Vocea Rusiei
http://romanian.ruvr.ru/2012_10_28/92709097/

„Privatizarea“ şi falimentarea industriei bucureştene (1990-2010). Ce aveam în decembrie 1989 de Acad. Dinu C. Giurescu
http://www.revistaclipa.com/6183/201...decembrie-1989

[Decebal]

Şi că tot pomeneam despre Petrom şi OMV, zilele trecute s-a dat anunţul că OMV (aşa zisul Petrom) a înregistrat profituri nete pe primele nouă luni ale anului în valoare de 652 milioane de euro. Şi în astfel de profituri nete anuale o tot ţin de când Petromul a fost trecut din mâna rumânilor hoţi şi trădători în mâna austriecilor hoţi şi exploatatori. Decât să se îmbogăţească şi să trăiască rumânii şi Statul Rumân, mai bine rumânii să fie sclavagiţi în propria lor ţară iar austriecii să trăiască şi să se îmbogăţească pe spatele resurselor naturale din subsolul României şi pe spatele rumânaşilor pe care asudă cămaşa. Deşi era vizibilă încă de atunci trădarea Rumâniei, pe an ce trece vedem din ce în ce mai mult dimensiunea colosală a trădării şi a ticăloşiei occidentalilor hoţi şi exploatatori, precum şi a gangsterilor din interior care ne-au trădat ţara, poporul, economia, naţiunea.

OMV: INAMICUL NUMĂRUL 1 AL ROMÂNIEI

Vânzarea, pe un preţ de batjocură, a PETROM, care este un obiectiv strategic pe componenta Siguranţei Naţionale, prejudiciază grav interesele vitale ale României, aici fiind vorba de «subminarea economiei naţionale», faptă prevăzută de art. 165 Cod Penal şi sancţionată, în forma ei agravantă, cu 25 de ani de puşcărie. De aceea, împotriva primului-ministru Adrian Năstase şi a celorlalţi membri ai Guvernului, implicaţi direct în această veritabilă crimă, trebuie începută urmărirea penală. Totodată, Preşedinţia Republicii şi Parlamentul trebuie să oprească, imediat, preluarea a 51 la sută din PETROM de către marii escroci internaţionali de la OMV. Partidul România Mare constată că actuala Putere a declanşat un veritabil război de exterminare împotriva Poporului Român, cu complicitatea tacită şi, uneori, chiar explicită, a Alianţei P.N.L.-P.D. Dacă cineva mai avea vreo îndoială cu privire la întrepătrunderea şi colaborarea strânsă a structurilor mafiote din toate aceste partide, acum are ocazia să se convingă. (...)

Trădarea naţională comisă prin privatizarea PETROM

Să aprofundăm, însă, trădarea naţională a guvernanţilor şi a clicocraţiei comisă prin privatizarea întreprinderii strategice PETROM (precum fusese şi privatizarea altora: I.M.G.B., AUTOMATICA, DISTRIGAZ, SIDEX-Galaţi etc., sau cum va urma privatizarea unor bănci ca B.C.R., C.E.C.).

(...) Accelerarea „privatizării“ prin aceeaşi subevaluare criminală a patrimoniului naţional a devenit, deja, în conştiinţa politică folclorică, sinonimă cu jaful „legal“, purtând ştampila Fondului Proprietăţii de Stat (F.P.S.), rebotezat între timp, ca să i se piardă urma jafului. Acest jaf legal confirmă teza lui J. E. Stiglitz că privatizarea rapidă, aşa cum s-a făcut în Rusia şi în ţările Europei de Est, este echivalentă cu furtul.

Escrocheria cu privatizarea marii firme PETROM prin înghiţirea ei de către obscura firmă OMV va contribui la degradarea vertiginoasă a economiei ţării, deoarece PETROM este o întreprindere strategică pentru securitatea naţională a României – securitate care va fi grav subminată prin respectiva „privatizare“. Monopolul străin asupra petrolului şi derivatelor sale va dicta politica României, cum anticipase chiar premierul Adrian Năstase, relevând, cu suficienţă, strălucitul său raţionament, pus inclusiv ca motto, dar care trebuie repetat mereu, poate va ţine cont de el, acum, chiar premierul-înlocuitor şi preşedintele Traian Băsescu. Cu alte cuvinte, Austria va dicta politica de monopol a preţurilor petrolului şi, implicit, a energiei electrice şi termice din România, energie de care depinde supravieţuirea românilor. Dar, în mod dubios, Adrian Năstase şi-a uitat panseul, la care ţinea atât de mult, chiar înainte de „privatizarea“ PETROM. Astfel că, în cadrul politicii mincinoase oficiale, combinate cu politica „mafiei financiar-bancare“ pe care tot ex-premierul Adrian Năstase o acuzase, din senin, în scop electoral, în vara lui 2004, escrocheria înstrăinării întreprinderii PETROM va constitui un alt „argument“ pentru a se explica devalorizarea, în continuare, a leului ş, implicit, deteriorarea „obiectivă“ a calităţii vieţii. Dar, totodată, trebuie să constituie un major cap de acuzare a lui Adrian Năstase într-un proces penal veritabil de subminare a economiei naţionale şi nu într-unul ridicol, pentru mită şi termopane.

sursa:
http://ro.altermedia.info/general/om...iei_22226.html

Şi apropo că în acest articol se vorbeşte despre infracţiunea de subminare a economiei naţionale. Ei bine, la ora actuală această infracţiune extrem de gravă şi strigătoare la cerurile cerurilor, foarte practicată în perioada de după lovitura de stat din 1989, nu mai există în Codul Penal, pentru că cei care au sabotat şi subminat economia naţională a României au avut grijă prin manevraţii lor să scoată această infracţiune din Codul Penal. Hoţii, trădătorii, complotiştii, sabotorii şi subminatorii economiei rumâneşti, asasinii economici ai acestei ţări au ajuns să facă legea şi legile în această ţară.

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a confirmat că în noul Cod Penal nu se mai regăsesc infracţiuni precum complot şi subminarea economiei naţionale.

"În niciun caz nu am avut şi nu vom avea în vedere în această operă legislativă cazuri particulare sau dosare speciale. Reformele legislative au fost gândite cu foarte mulţi ani în urmă şi ele sunt făcute plecând de la constatări generale privind politicile penale ale statului la acel moment, privind legislaţia de drept comparat, în special legislaţia europeană, compatibilizarea legislaţiei noastre cu cea a ţărilor europene", a declarat Predoiu.

Citiţi mai mult: Ministrul Predoiu: Subminarea economiei naţionale nu mai există în Noul Cod Penal. Ioan Niculae ar putea fi ACHITAT > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/mini...ni-960424.html

http://www.revista22.ro/ministrul-pr...tat-12761.html

http://www.mediafax.ro/social/in-nou...plotul-9130621

[eliza-georgiana]

http://www.dailymotion.com/video/xuy...nie_shortfilms

[Decebal]

Statul român a pierdut 20 miliarde de dolari prin privatizarea Petrom

Una dintre marile curiozităţi ale procesului electoral din România constă în faptul că nu există vreo forţă politică care să se opună vânzării continue a resurselor naturale ale ţării. Unica diferenţă reală dintre alianţele aflate în cursa electorală se reduce la detalii şi la numele beneficiarilor „tainului” rezultant din aceste vânzări.

Presa, aservită politic sau economic unor interese politice sau proprietarilor străini ai resurselor vândute în ultimele două decenii, este dispusă să regurgiteze încontinuu „argumentele” prezentate de aceşti politicieni, fără a le supune unei analize critice.

Privatizarea Petrom este un caz celebru de vânzare pe nimic a unor resurse valoroase, dar şi astăzi toată clasa politică (şi o bună parte din mass media) încearcă să inoculeze electoratului ideea că, de fapt, acest jaf a fost o acţiune în beneficiul bugetului statului.

Printre „argumentele” lansate în susţinerea acestei teze se numără sofismul devenit celebru: înainte de privatizare Petrom era „pe minus”, iar după privatizare OMV-Petrom a devenit cel mai mare contributor la bugetul statului, deci privatizarea Petrom a fost un lucru bun. Implicit, se sugerează că unicul mod de a face profitabilă o companie petrolieră este de a o privatiza, ceea ce este total fals. În mod voit voi evita să aduc exemple din Rusia, dar sunt exemple şi din alte ţări, precum Norvegia unde principala companie petrolieră este deţinută de statul norvegian şi este foarte profitabilă.

Argumentul referitor la contribuţia OMV la bugetul statului este unul penibil, deoarece nu se ia în calcul faptul că în mod normal această contribuţie trebuia să fie de câteva ori mai mare şi acest lucru se poate demonstra destul de uşor.

sursa şi mai multe la: Vocea Rusiei
http://romanian.ruvr.ru/2012_11_14/94565211/

OMV şantajează guvernul României

În ultimii zece ani OMV s-a transformat dintr-un pitic al pieţei petroliere într-un jucător de talie medie numai şi numai datorită şantajului la care a fost supusă România în procesul aderării la Uniunea Europeană. Este un „secret deschis” faptul că intrarea României în Uniunea Europeană a fost condiţionată de vânzarea companiei Petrom la un preţ vădit subevaluat, această „privatizare” provocând pierderi de peste 20 de miliarde de dolari pentru bugetul statului.

sursa şi mai multe la: Vocea Rusiei
http://romanian.ruvr.ru/2012_11_30/O...rnul-Romaniei/

[Florinvs]

Dezastrul economiei romanesti a inceput din a doua parte a anului 1990 si in special din 1991, prin masurile total neinspirate a guvernului Petre Roman:

-idioata lege 18/1991, prin care s-au distrus CAP-urile, si s-a faramitat agricultura, s-a distrus sistemul de irigatii si parcul de tractoare si masini agricole. In timpul ministrului Ioan Avram Muresan a urmat distrugerea IAS-urilor, iar fostele SMT-uri au fost transformate in Ägromec""-uri in timpul lui Valeriu Tabara si vandute la fier vechi!
Astfel, ne-am intors la practicarea unei agriculturi de subzistenta, pe suprafete mici, cu mijloace rudimentare, necompetitiva! Astazi importam cam 60-70% din necesarul de produse agroaalimentare;

-distrugerea industriei. Daca imediat in 1990 sau 1991 marile unitati industriale, care atunci nu aveau datorii si aveau piata de desfacere, s-ar fi privatizat cu firme puternice din strainatate (de exemplu "Roman Brasov"cu Volvo, Äutobuzul Bucuresti cu DAF, Ëlectroputere Craiova"" cu General Electric, etc), care sa aiba accelasi profil de activitate si sa aiba si puterea financiara pentru a investi, alta ar fi fost situatia! Insa s-a preferat lozinca ""de ce sa le privatizam cu firme serioase, cand le putem fura noi "?"!
Apoi au aparut firmele-capuse (apartinand de multe ori chiar unor sefi din conducerea respectivelor intreprinderi), pierderea pietelor de desfacere, schimbarea conducerii pe criterii politice sau de "pile"", si blocajul financiar.
Atunci cand a afirmat ca ïndustria romaneasca e un morman de fiare vechi", Petre Roman a fost cel putin iresponsabil!

-abandonarea unor lucrari de infrastructura care erau incepute: caile ferate Harlau- Botosani, Dangeni- Saveni- Darabani, Valcele- Ramnicu Valcea, Alunu-Seciurile, canalul navigabil Bucuresti-Dunare, canalul de irigatii Siret-Baragan. Cu cele doua miliarde de dolari lasate de Ceausescu aceste lucrari puteau fi terminate.
S-a lasat ca reteaua feroviara sa fie in paragina, cu o infrastructura printre cele mai prost intretinute din Europa. Asta desi alte state (Polonia, Ungaria, Cehia, Austria, etc) investesc serios in reteaua lor feroviara, transportul pe calea ferata fiind mult mai eficient si economic decat cel rutier!
Flota maritima a fost vanduta, prin jaful organizat si dirijat de Traian Basescu!

-neinspirata "locatie de gestiune"" in turism, care a dus la degradarea bazelor turistice!
-distrugerea cooperatiei de consum si mestesugaresti.

Apoi, s-au adoptat unele mecanisme economice total paguboase: cresterea mult prea rapida a salariilor in anul 1990, lucru care a dus la aparitia unei inflatii accentuate, restituirea fortata a "partilor sociale"" catre populatie (lucru care a dus la decapitalizarea intreprinderilor), vanzarea locuintelor din proprietatea statului catre populatie la preturi mult subevaluate, nereusita privatizare prin metoda "cupoanelor"", etc.

Apoi, organizarea in "regii autonome"" (RENEL, SNCFR, in minerit, ROMTELECOM, etc) a fost total neinspirata! Astfel, statul a pierdut complet controlul asupra modului de cheltuire a banilor in acele "regii autonome"", care, in loc sa investeasca banii in modernizarea infrastructurii, i-au folosit pentru constructia de sedii, masini de lux si alte cheltuieli aberante!

Desi Theodor Stolojan si Nicolae Vacaroiu au fost ambii economisti destul de bine pregatiti, totusi nici ei nu au resit sa redreseze semnificativ situatia!

A urmat guvernarea 1996-2000, dezastroasa si ea, Victor Ciorbea fiind, alaturi de Petre Roman, cei mai slabi si nepragititi ministri din istoria recenta! S-a distrus mineritul, fara a se asigura ceva in loc pentru baza energetica! Intradevar, si in Marea Britania la un moment dat minele de carbuni au fost inchise, insa inainte de a face acest lucru conducatorii de acolo s-au asigurat ca au dezvoltat alte unitati energetice (termocentrale pe gaz metan, hidrocentrale sau centrale nucleare), care sa furnizeze curent electric in locul termocentralelor pe carbuni!

In legatura cu privatizarea, aici dupa parerea mea trebuie respectate urmatoarele principii:

-intradevar, intreprinderile industriale trebuiau privatizate, insa acest lucru trebuia sa fie facut cu firme serioase, care sa aiba accelasi profil de activitate, sa aiba o experienta de cel putin 20-30 de ani in domeniul respectiv si care sa aiba forta financiara necesara pentru a realiza investitii majore in intreprinderile cumparate;

-nu trebuiau privatizate anumite sectoare care tin de securitatea energetica a tarii si anume: productia si transportul energiei electrice (""Nuclearelectrica"", ""Hidroelectrica"", anumite termocentrale, "Transelectrica""), extractia, inmagazinarea si transportul gazului metan (""Romgaz"" si ""Transgaz""), ""Romtelecom"", ""Posta Romana"", ""CFR-Infrastructura"" (liniile secundare de cale ferata pot fi inchiriate unor operatori privati, dar cu obligatia acestora de a le intretine corespunzator), CEC, PETROM.

-de acord ca trebuie purtate discutii cu FMI si Banca Mondiala si imprumutul extern este necesar in anumite perioade, insa ceea ce conteaza este modul cum folosesti acei bani: in activitati direct productive (agricultura, industrie, infrastructura), care sa produca plus-valoare (cum de exemplu a facut Brazilia), si nu pentru consum!
Un guvern responsabil poarta intradevar discutii si negociaza cu organismele financiare internationale, insa nu accepta orice conditii! Si Nicolae Ceausescu a imprumutat bani de la FMI, insa i-a folosit intr-un mod mult mai inteligent si productiv!

[mihaiB]

.............................................. ................................................

[Decebal]

Robia FMI: Ai, n-ai, dai (Vocea Rusiei)
http://romanian.ruvr.ru/2012_05_28/76181097/

Îmi aduc aminte că în 1972, şeful statului de atunci, Nicolae Ceauşescu, în cursul unei vizite oficiale în SUA, a fost oaspetele FMI. De ce? Pentru că era în căutare asiduă de surse de finanţare pentru ambiţiosul program de industrializare al României. Şi pentru a-şi consolida poziţia bine-cunoscută de „rebel" în lagărul socialist. Cert este că, în urma acestei vizite, România a semnat primul său acord cu FMI şi Banca Mondială. Începutul a fost bun: cu banii obţinuţi s-au creat noi întreprinderi industriale, în domeniul industriei grele, electrotehnice, constructoare de maşini, petrochimice, uşoare şi alimentare chiar. S-a investit mult în infrastructură, adică s-a demarat un program amplu de dezvoltare şi modernizare a sistemului energetic naţional, s-a electrificat cea mai mare parte a magistralelor feroviare româneşti. Printr-o finanţare separată de la Banca Mondială s-a realizat un sistem de irigaţii naţional, ce cuprindea cu precădere sudul României, din Oltenia până în lunca inferioară a Siretului. Aşadar, România avea capacitate de producţie, în industrie şi agricultură, avea pieţe de desfacere: CAER, China, Orientul Apropiat, America Latină, chiar şi Africa şi Europa. Adică tot ce este necesar pentru a aplica axioma: producem, exportăm, asigurăm consumul intern - avem locuri de muncă, avem bani pentru a ne face viaţa bună şi pentru a investi în viitor. Este singura axiomă după care se poate dezvolta o ţară; alta nu există!

Trec acum peste evenimentele sângeroase din România din acele zile tragice din decembrie 1989. Ce a urmat constituie o adevărată tragedie: instaurarea dictaturii economico-financiare. Agenţii de influentă instalaţi la cârma României, toţi închinători la „marele licurici", au pus în aplicare măsurile trasate din vreme. Adică, profitând de lipsa cronică de alimente şi bunuri de larg consum, au tocat rezerva valutară pe o grămadă de importuri (alimente şi mărfuri soldate de la occidentali). Apoi, în urma dizolvării CAER, prin nerefacerea legăturilor comerciale cu statele foste socialiste, au distrus cea mai mare piaţă de desfacere a ţării. La asta s-a mai adăugat prăbuşirea pieţei din Orientul Apropiat, aşa că industria românească a capotat, multe fabrici s-au închis şi milioane de oameni au rămas şomeri. Prin lansarea lozincii „pământul înapoi ţăranilor" s-au distrus deliberat toate capacităţile agricole de stat şi cooperatiste şi s-a revenit la agricultura primitivă de acum un veac. Nu mai vorbesc de faptul că sistemele de irigaţii au fost distruse în totalitate!

Odată sărăcia instalată, ai noştri conducători ne-au spus că nu există altă cale decât să reluăm acordurile cu FMI. Şi le-am reluat: am împrumutat de nu ştiu câte ori mai mulţi bani ca în anii '70. Şi toţi aceşti bani s-au dus în consum, în speculaţii financiare, în plăţi de pensii şi salarii (pentru bugetari). Şi în „inginerii financiare" în urma cărora au apărut milionari şi chiar miliardari (în euro!). Nimic în relansarea industriei şi a agriculturii! Cu adevărat ROBIE FINANCIARĂ!

Ce se întâmplă acum în România este cu adevărat DICTATURA FMI! Pe scurt: îţi iau, ca popor, posibilitatea de a munci, de a avea câştiguri stabile, prin slugoii lor îşi trag înapoi banii pe care se prefac că te-au împrumutat, după care te pun să plăteşti! Vorba unui regretat comic: „AI, N-AI, DAI!" Aşa se explică declaraţia cinică a d-nei Lagarde, referitoare la greci. Iar referirea la săracii din tările Africii este clară: ca ăştia trebuie să ajungeţi! Aşa vrem noi, FMI!

[Florinvs]

Intradevar, in aceste comentarii se surprinde esenta a ceea ce s-a intamplat dupa 1990 in economia romaneasca!