Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XI-a)

[/COLOR] Până la urmă, pe scaunul patriarhal a ajuns un altul (Daniel Ciobotea) care pe vremea aceea (în 1990) nici măcar nu era “în cărţi”. Nebănuite sunt căile Domnului! El a fost aşezat în scaun după alte gânduri şi după altă voie, cea a Sinodului, cu invocarea Duhului Sfânt.
“Unsul” Pucioasei trebuia însă să fie re-uns şi de Sinod, ca să se întărească aparenţa legalităţii. Teoctist este desemnat ca convoace Sfântul Sinod, să-l convingă să fie de acord, iar apoi să se ridice şi [COLOR=red]să ungă unsul[/COLOR]:
[COLOR=blue]“[…] Vin să fac curăţenie pe pământ, vin să scot urâciunea pustiirii din biserică şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vin să-l ridic pe cel de-al şaptelea uns al Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Iar tu, cârmuitor al Bisericii, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei veni şi vei aşeza sfat[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]te vei ridica apoi [/COLOR][COLOR=red]să-Mi ungi[/COLOR][COLOR=blue] cu untdelemnul sfinţeniei [/COLOR][COLOR=red]pe unsul[/COLOR][COLOR=blue] cel de la Mine, căci acesta este de la Mine, nu de la tine. Cu acesta voi încheia legământ viu şi voi aşeza din nou Ierusalimul şi voi face din el slava popoarelor şi lumina neamurilor. Scoală-te şi te împlineşte întru Mine şi vino să faci voia Mea[…]”[/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 15/28 octombrie 1990)
Până la întronizarea lui Irineu Pop Bistriceanul ca “al 7-lea patriarh al României”, Patriarhul Teoctist este invitat să-l ocrotească pe Irineu, ca nu cumva să păţească ceva:
[COLOR=blue]“[…] Iată, aşez un om să împlinească planul Meu. […] Nimănui nu-i voi da voie să-l îndepărteze, iar ţie, cârmuitor al bisericii Mele, ţie îţi poruncesc [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-l ţii alipit de tine până în ziua când va fi să-l aşezi[/COLOR][COLOR=blue]. Acela este de la Mine, şi Eu ţi-am pus în gând să-l chemi şi să-l ridici, căci l-am adus la Ierusalimul patimilor Mele şi l-am purtat în cârca Mea ca să ştie şi să mărturisească despre Mine, şi tot Eu l-am chemat înapoi, ca să fie pentru Ierusalimul gloriei Mele şi să împlinească voia Mea.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 15/28 octombrie 1990)


[COLOR=purple]4. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Sorin Dumitrescu[/COLOR]

Sorin Dumitrescu, pictor şi orator creştin, este o “piesă grea” în peisajul societăţii civile româneşti. Ademenirea lui către “raiul pucioşilor” devenea astfel în anul 1990 un obiectiv de invidiat.
Pentru început, Sorin este familiarizat cu oamenii de legătură ai “Dumnezeului de la Pucioasa”: liderii pucioşi. Pe aceştia, Sorin va trebui să-i primească şi să-i asculte ca pe Dumnezeu:

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către Sorin Dumitrescu[/COLOR]
[COLOR=blue]Chemarea către sfinţenie şi lucrarea credinţei[/COLOR]
[COLOR=blue]S[/COLOR][COLOR=blue]crieţi cuvântul lui Dumnezeu şi mergeţi cu el la acela spre care Domnul vă trimite, căci cel ce nu este împotriva Domnului, acela este cu Noi, acela este cu voi, iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel care vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte[/COLOR][COLOR=blue]. Amin.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Apoi, Sorin este tocmit la lucru. Pentru început însă, va trebui să se lepede de sine şi de învăţătura strămoşească, pe care va trebui s-o înlocuiască cu înţelepciunea pucioşească, venită “de la izvor”(adică, de la liderii pucioşi):
[COLOR=blue]“ Aşează-te întru înţelepciunea ce coborâtă prin acest izvor, căci iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să te tocmesc pentru lucrul Meu cel ascuns; ascuns[/COLOR][COLOR=blue], ca să-l pot lucra şi ca să-l pot împlini.” [/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Ascunderea pare a fi indispensabilă, pentru ca Cel Atotputernic să poată să reuşească. Pe vremea aceea, liderii pucioşi încă nu promovaseră următoarea “maximă”: “[COLOR=blue]Taina este de la Dumnezeu, iar ascunderea de la Diavol[/COLOR]”. Neavând caracter retroactiv, această maximă o putem neglija în acest context, pentru a putea trece liniştiţi mai departe.
Atunci, pot fi descoperite şi informaţiile care vin de la Dumnezeu, adică tainele:
[COLOR=blue]“ […] iată, voi veni spre tine şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]îţi voi descoperi tainele Mele[/COLOR][COLOR=blue], că te-am găsit vrednic să le poţi purta şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să ajuţi planului Meu ceresc[/COLOR][COLOR=blue] […].”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Aha, deci asta era: Sorin este vizat pentru niscaiva ajutor, de care are mare nevoie Cel Atotputernic. Ajutorul nu mai vine de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământuL; ajutorul vine de la Sorin Dumitrescu către Domnul. Şi cum trebuie să vină? Iată cum: sprijinind făţiş instaurarea monarhiei în ţară:
[COLOR=blue]“ Am dat să cunoască popoarele lumii despre taina României şi despre [/COLOR][COLOR=fuchsia]venirea celui uns de Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Iată, intrarea lui în Ierusalim a făcut să răsune în cer cântec de slavă, dar ai săi nu l-au primit, şi l-au alungat din nou în Egipt. Mâna Mea şi puterea Mea îl va aduce, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu voi triumfa cu puterea Mea prin unsul cel de la Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Am scris, prin servii Mei cuvânt de mărturie pentru ziua aceea, şi va mărturisi acel cuvânt.” [/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Nu numai schimbarea ordinii constituţionale, dar şi biruinţa Bisericii Noului Ierusalim asupra B.O.R. este proorocită lui Sorin Dumitrescu:
[COLOR=blue]“ Fii credincios, că Domnul face şi aşează biserică [/COLOR][COLOR=fuchsia]nouă[/COLOR][COLOR=blue], biserică [/COLOR][COLOR=fuchsia]sfântă[/COLOR][COLOR=blue], preoţie [/COLOR][COLOR=fuchsia]curată[/COLOR][COLOR=blue], aşa cum este scris, şi biserica se va [/COLOR][COLOR=fuchsia]slăvi[/COLOR][COLOR=blue], şi morţii acestei lumi vor învia, căci Domnul [/COLOR][COLOR=fuchsia]va birui prin biserica Sa cea vie, Biserica Noului Ierusalim[/COLOR][COLOR=blue]”. [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Sorin Dumitrescu, care e băiat deştept, va trebui să priceapă prin antiteză că biserica din care el încă mai face parte (B.O.R) este:
- veche
- nu este sfântă
- nu (mai) are preoţie curată
- nu (mai) are slavă
- nu (mai) este vie.
Apoi va trebui să se hotărască, ce are de făcut: rămâne în BOR, sau trece cu arme şi bagaje la NIP?
Din câte ştim noi, Sorin Dumitrescu a ales fără cea mai mică ezitare prima variantă. Dimpotrivă, nu s-a sfiit să spună pe faţă ce gândeşte despre operele artistice cu subiect religios ale colegului său de breaslă, Marian Zidaru:
[COLOR=purple]«Acadelele plastice confecţionate din materiale prolixe[…] obiectele lui Zidaru nu pot fi privite în sine, adorate unilateral, estetic[…] Obiectele şi textele lui Zidaru sunt una, iar fiecare luate în parte sunt incongruente[…][/COLOR][COLOR=fuchsia]eu le-am numit sectante[/COLOR][COLOR=purple][…]»[/COLOR][COLOR=purple] (citate dintr-un articol semnat Sorin Dumitrescu, din ziarul „România liberă“, 1995).[/COLOR]
O a doua misivă sosită din cer pentru Sorin Dumitrescu îl îndeamnă din nou să se înroleze în oastea “Domnului” de la Pucioasa şi-i promite că-l va ajuta să facă minuni:
[COLOR=blue]“ Pace ţie, şi lucrează cu Mine pentru rodul lucrului Meu din zilele ce vin. […] Fii întru Mine, căci cel ce este întru Mine acum, acela va fi, în zilele ce vin, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să lucreze minuni mai mari[/COLOR][COLOR=blue] ca acelea lucrate atunci.” [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 28 ianuarie/10 februarie 1991)
Apoi, [COLOR=green]Sorin Dumitrescu[/COLOR] este chemat la demnitatea de [COLOR=green]Apostol[/COLOR]:
[COLOR=blue]“ Iată, vin din nou spre tine, ca să aşez peste tine întreită putere şi ca să fii [/COLOR][COLOR=green]apostol[/COLOR][COLOR=blue], după adevărul cel întru Mine”. [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 28 ianuarie/10 februarie 1991)
În această calitate, [COLOR=green]Şfântul Apostol Sorindumitrescu[/COLOR] este invitat să asculte de liderii pucioşi, servii “de la izvor”, prooroci ai “Dumnezeului” de la Pucioasa. Iar dacă va face aşa, răsplătit va fi şi peste multe va fi pus:
[COLOR=blue]“ Am pe acest pământ izvor tainic, căci Eu n-am părăsit pe poporul Meu cel credincios, şi în toate vremurile am fost şi am lucrat, dar pământul acesta este cel ales de Mine ca să Mă slăvesc în el în vremea aceasta; este ţara strălucirii […] De aceea [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă ridic prin servii Mei[/COLOR][COLOR=blue] şi mai dinainte vestesc sfatul voii Mele, că nimic nu lucrez până nu vestesc taina Mea [/COLOR][COLOR=fuchsia]proorocilor[/COLOR][COLOR=blue]. Iată, Eu sunt, şi lucrez până la sfârşitul plinirii vremurilor, şi fericit este acela care ia parte la sfatul Meu şi lucrează cu Mine, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]acesta peste multe va fi pus[/COLOR][COLOR=blue].” [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 28 ianuarie/10 februarie 1991)

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XII-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]5. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Victor Atanasie Stănculescu[/COLOR]

Victor Stănculescu a fost curtat de pucioşi exact în perioada de apogeu a carierei sale: când era ministru al apărării naţionale. Sunt cunoscute două scrisori venite din cer pe adresa sa: una în 22 ianuarie 1991, alta în 22 martie 1991. Pe data de 30 aprilie 1991 guvernul a fost remaniat, iar după o lună Stănculescu a trecut în rezervă. De atunci, de fapt din 22 martie ’91, nici o scrisoare n-a mai venit de la Pucioasa pe numele lui. Ca simplu cetăţean, Stănculescu “[COLOR=green]nu mai avea nici un haz[/COLOR]”.
La început, Stănculescu este atras în “conspiraţia” concepută de liderii pucioşi, deghizaţi în formula “servii Domnului, martorii şi proorocii de la Pucioasa”:

[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=blue]Cuvântul Domnului către Victor Stănculescu [/COLOR]
[COLOR=blue]Îndemn pentru credincioşie faţă de planul ceresc de dezrobire a României de sub călcâiul fiarei roşii: comunismul[/COLOR]

[COLOR=blue]C[/COLOR][COLOR=blue]ătre mai-marele [/COLOR][COLOR=fuchsia]oastei armatei[/COLOR][COLOR=blue] române, pace şi har şi binecuvântare de la [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeul Preasfintei Treimi[/COLOR][COLOR=blue], Care lucrează şi vorbeşte în România! Amin.[/COLOR]
[COLOR=blue]Mă îndrept spre tine cu cuvintele Mele, spre tine, cel ce eşti aşezat mai-mare peste oastea României Mele cea binecuvântată şi aleasă de Mine[…][/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Ridică-te şi serveşte-Mi planului Meu şi lucrului Meu[/COLOR][COLOR=blue], căci servii Mei şi martorii Mei au de stat lângă Mine, au de împărţit cuvintele Mele pe unde îi trimit Eu şi au de strigat la Mine pentru România Mea, după cum le poruncesc Eu să lucreze cu Mine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Scoală-te şi crede în Mine[/COLOR][COLOR=blue] […].”( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 9/22 ianuarie 1991, sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Trecem peste neinspiratele, ori neînţelesele (de mine), combinaţii de cuvinte “[COLOR=blue]oastei armatei române[/COLOR]” şi “[COLOR=blue]Dumnezeul Preasfintei Treimi[/COLOR]” (oare armata are o oaste în subordine? oare Preasfânta Treime are un Dumnezeu Care O ascultă?), pentru a intra direct în miezul problemei. Conspiraţia asta are bătaie lungă: extinderea cortului Noului Ierusalim (“cortul sfânt”) peste graniţele României, în Europa şi în întreaga lume, şi transformarea întregii planete într-o “împărăţie sfântă” (Mondo Ierusalimul):
[COLOR=blue]“ Mă voi ridica să curăţ bine şi acest pământ, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]România [/COLOR][COLOR=blue]va fi un popor sfânt şi neprihănit, [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi cer nou şi pământ nou[/COLOR][COLOR=blue], va fi împărăţie cerească, va fi început de stare cerească pe pământ, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]de la ea Îmi voi lărgi cortul şi va fi peste tot împărăţie sfântă[/COLOR][COLOR=blue], aşa cum scrie în Cartea Adevărului pentru vremea aceasta.” ( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 9/22 ianuarie 1991, sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Presupunînd că Biblia este Cartea Adevărului la care se face referinţă aici, este adevărat că în Apocalipsă se vorbeşte despre un cer nou şi un pământ nou, dar în cu totul alţi termeni:
[COLOR=#993300]“Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este.”(Apoc. 21,1)[/COLOR]
Aşadar, Apocalipsa vorbeşte de o schimbare planetară, nicidecum despre un cer nou şi un pământ nou pentru România…(sau, şi mai ambiţios, [COLOR=fuchsia]România [/COLOR][COLOR=blue][…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi cer nou şi pământ nou)[/COLOR] de la care metoda, odată patentată, să se răspândească ulterior în toată lumea.
Stănculescu este somat să păstreze o confidenţialitate strictă a conspiraţiei:
[COLOR=blue]“ Iată, încheie şi Dumnezeu astăzi legământ cu tine: [/COLOR][COLOR=fuchsia]să păstrezi cu sfinţenie şi cu frică taina planurilor Sale şi taina izvorului Său[/COLOR][COLOR=blue] care curge în România prin servii Săi prooroci; să păstrezi taina lui Dumnezeu mai mult decât orice taină, căci Domnul coboară poruncă cerească pentru ascunderea lucrului Său şi a planului prin care lucrează şi descoperă voile Sale cele bine întocmite.”( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 9/22 ianuarie 1991, sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Spuneam în alt articol că e cam greu de înţeles cum va reuşi “Dumnezeul” de la Pucioasa să facă simultan şi “[COLOR=blue]ascunderea lucrului Său[/COLOR]”, şi “[COLOR=blue]descoperirea voilor Sale[/COLOR]”, deci va trebui să-l credem pe cuvânt că poate. Iată însă despre ce ascundere era vorba:
[COLOR=blue]“ Scoală-te şi crede în Mine şi lucrează-Mi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-Mi acoperi bine pe servii Mei[/COLOR][COLOR=blue]! Ia mantia credinţei şi cu ea [/COLOR][COLOR=fuchsia]pune-Mi deoparte aceşti copii[/COLOR][COLOR=blue] prin care Eu lucrez, căci lucrez pentru slava şi gloria acestui pământ binecuvântat.” ( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 9/22 ianuarie 1991, sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Va să zică, liderii pucioşi trebuiau acoperiţi şi sprijiniţi în lovitura de palat pe care o plănuiau: reinstaurarea forţată a monarhiei, pentru gloria României. Generalului Stănculescu i se promiteau în schimb “zile de glorie”:
[COLOR=blue]“ Iată, facem unul pentru altul. Serveşte-Mi planului Meu şi Eu voi fi cu tine, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi fi cu glorie cu tine[/COLOR][COLOR=blue]. Amin. Cel ce dă măcar un pahar de apă celor mai mici ai Mei, Mie Îmi dă acela, şi Eu îl voi da de-a dreapta mea în zilele gloriei Mele.” ( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 9/22 ianuarie 1991[COLOR=blue])[/COLOR]
Până atunci însă, generalului i se cere doar atât: să-i ocrotească pe cei ascunşi la Pucioasa (numiţi aici “[COLOR=blue]rămăşiţă sfântă[/COLOR]”), să nu-i divulge, să primească ordine, indicaţii şi sfaturi numai de la ei, şi să aştepte vremuri mai bune, când vor putea ieşi pe faţă împreună, în forţă, la acţiune:
[COLOR=blue]“ Iată că şi azi [/COLOR][COLOR=fuchsia]am ascunşi[/COLOR][COLOR=blue] în crăpăturile cele ascunse ale acestui pământ, [/COLOR][COLOR=fuchsia]am rămăşiţă sfântă[/COLOR][COLOR=blue], care lucrează cu Mine şi care se păstrează întru sfinţenie şi întru taină cerească. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Pe aceştia îţi cer să mi-i pui deoparte[/COLOR][COLOR=blue], ca să fie în lucrul Meu şi să nu iasă din rânduiala în care Eu i-am aşezat cu viaţa, ca să-Mi fie vase plăcute Mie şi să binevoiesc întru ei, spre izbăvirea acestui neam prin care Eu Mă voi preaslăvi. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Voi veni prin ei şi îţi voi vesti la timp planurile Mele[/COLOR][COLOR=blue], dar închide-Mă bine întru tine, [/COLOR][COLOR=fuchsia]căci nu Mă voi descoperi cu acest izvor decât atunci când [/COLOR][COLOR=red]voi aduce neamul acesta la credinţa care se cere în vremea aceasta[/COLOR][COLOR=blue].” ( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 9/22 ianuarie 1991[COLOR=blue])[/COLOR]
Cuvintele “[COLOR=red]voi aduce neamul acesta la credinţa care se cere în vremea aceasta[/COLOR]” arată limpede că altă credinţă se cere astăzi (cea a pucioşilor), ceea ce înseamnă că, inevitabil, credinţa creştină din Biserica majoritară nu mai e bună şi deci trebuie schimbată.
Prima epistolă adresată lui Stănculescu se încheie într-o notă triumfalistă, menită să confere o credibilitate zdrobitoare “profeţiilor” ticluite mai înainte, iar lui Stănculescu să-i spulbere orice urmă de neîncredere:
[COLOR=blue]“ Voi lucra cu tărie, voi lucra cu putere, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]toate se vor împlini[/COLOR][COLOR=blue] şi se vor desăvârşi, precum este scris în Cartea Adevărului, [/COLOR][COLOR=fuchsia]dar[/COLOR][COLOR=blue] ridică-te şi crede planului Meu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrează ocrotire planului Meu[/COLOR][COLOR=blue], căci toate merg spre biruinţă sfântă, şi Dumnezeu este şi veghează şi grăieşte şi împlineşte cele vestite şi adeverite dinainte prin robii Săi prooroci. Fii credincios Mie, căci prin această credinţă [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei fi cu Mine, şi Eu voi fi cu tine[/COLOR][COLOR=blue]. Amin.”[/COLOR]
Cu alte cuvinte: “[COLOR=green]Eu voi birui negreşit, căci sunt atotputernic, dar ajută-mă tu, te rog, ca să pot birui, că uite, toate celelalte merg singure spre biruinţă[/COLOR] ”. Şi încă, un mic şantaj: “[COLOR=green]Dacă vei fi cu Mine, şi Eu voi fi cu tine; dacă nu, nu[/COLOR]”.

[COLOR=blue]
[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XIII-a)

[/COLOR] O a doua epistolă picată “din cer”, şi adresată tot lui Victor Stănculescu, avea să pună punctul pe “i” şi să despecetluiască complet taina care, în prima epistolă, se cerea ocrotită de către “primul ostaş al ţării”. Capul armatei era chemat acum în mod imperativ ca să contribuie decisiv la re-instalarea regelui Mihai pe tronul ţării. Pentru a nu exista vreo şovăială, “Dumnezeul de la Pucioasa” îi mai promitea că nu va încăpea nici o împotrivire la acest “plan ceresc”:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către Victor Stănculescu [/COLOR]
[COLOR=blue]Proorocie pentru venirea regelui Mihai. Neliniştea iscoadelor[/COLOR]

[COLOR=blue]C[/COLOR][COLOR=blue]uvântul lui Dumnezeu se coboară pe pământ. Să se scrie cuvântul cel din cer şi să ajungă la cel cu care grăieşte Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=blue] Harul Meu şi pacea Mea peste tine din nou, mai-marele oastei României Mele![…]Iată, îl voi aşeza pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel binecuvântat de Mine[/COLOR][COLOR=blue], că el este de la Mine, el este proorocit prin proorocii care au avut cuvânt de la Mine. Îl voi aşeza cu braţul Meu cel tare, că de la el şi până astăzi nici un mai-mare stătător care a stat peste acest neam nu a mai avut ungerea de la Dumnezeu. Eu nu pot desfiinţa cele proorocite, căci Duhul Meu lucrează şi vesteşte şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]împlineşte în toată vremea[/COLOR][COLOR=blue].” ( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 9/22 martie 1991, sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]

O a treia epistolă căzută “din cer”, şi adresată tot lui Victor Stănculescu, avea să fie şi ultima. Pucioşii vor acum şi mai mult, adică totul: “să pună mâna” pe toată oastea, printr-o îndoctrinare forţată, prin care ideologia lor pseudo-creştină să fie impusă de sus în jos, chiar dacă este înconjurată de suspiciuni. Schimbarea oştirii într-o “oaste sfântă” va trebui impusă de generalul Stănculescu, după regulile primite “de la izvor” (adică de la Pucioasa, unde s-a ticluit “planul lui Dumnezeu”), şi după principiul:”Ordinul se execută, nu se discută”:

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către Victor Stănculescu[/COLOR]
[COLOR=blue]Oastea română trebuie să fie o oaste sfântă. Unsul României trebuie aşezat în cinstea ce i se cuvine celui ales.[/COLOR]

[COLOR=blue]I[/COLOR][COLOR=blue]ată, vine Dumnezeu cu cuvântul Său spre tine; vine iar, căci în vremea aceasta eşti scris la Dumnezeu mai-mare peste oastea română. Aşa eşti scris în cer, aşa [/COLOR][COLOR=fuchsia]eşti prins în planul Meu[/COLOR][COLOR=blue] din zilele acestea.[/COLOR]
[COLOR=blue]Cuvântul dumnezeiesc este sabie cu multe tăişuri, căci Dumnezeu vorbeşte duhovniceşte şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu trebuie să încapă îndoială peste cele cuvântate de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]. Oastea română [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi o oaste sfântă[/COLOR][COLOR=blue], iubitul Meu, şi de aceea am zis [/COLOR][COLOR=fuchsia]să stai bine lângă Mine şi lângă izvorul Meu[/COLOR][COLOR=blue] care curge în România.[…] Oastea română este cea binecuvântată, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi să fie sfântă[/COLOR][COLOR=blue], căci este Dumnezeu peste România.” (19 aprilie/2 mai 1991)[/COLOR]
Printre rânduri se poate deduce cum este generalul Stănculescu incitat la violenţă: el ar urma să pună la cale un puci militar, care “să-i cureţe” pe neo-comuniştii de la putere şi să aducă armata la cârma ţării (asta doar într-o primă fază, pentru ca după aceea, armata condusă tot de Stănculescu să-l readucă fără nici o opoziţie pe regele Mihai pe tron):
[COLOR=blue]“ România [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi bine curăţită[/COLOR][COLOR=blue] de Dumnezeu, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]apoi oastea ei cea sfântă va fi stăpână pe pământul ei cel sfânt[/COLOR][COLOR=blue]. Amin”. […] Oastea Mea cea binecuvântată va fi oastea României, iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel uns de la Mine este scris că va fi de la Mine peste Ierusalim[/COLOR][COLOR=blue]. “ (19 aprilie/2 mai 1991)[/COLOR]
Aici,[COLOR=fuchsia]Ierusalimul[/COLOR]este denumirea conspirativă a “României celei sfinte”, adică cea eliberată de neo-comunişti şi ocupată de “oastea ce sfântă”, reeducată la Pucioasa. Regele Mihai trebuie iubit de către generalul Stănculescu şi ajutat să vină la tron, după o lungă aşteptare şi dor chinuitor de pământul patriei sale. Apoi va conduce ţara, dar nu oricum, ci dirjat din umbră de liderii pucioşi, cu care “va lucra” nemijlocit:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Iubeşte pe unsul cel de la Mine[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]el îi va iubi şi[/COLOR][COLOR=fuchsia]va lucra cu cei ce sunt cu Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Eu sunt cu el şi-i întăresc răbdarea şi îi alin dorul lui cel greu, căci greu mai este dorul lui, măi iubitul Meu. Îţi spun şi Eu ţie că greu îl mai apasă dorul de acest pământ[…] “ (19 aprilie/2 mai 1991)[/COLOR]
Generalul Stănculescu nu este decât un“[COLOR=blue]serv[/COLOR]” care trebuie să îndeplinească “[COLOR=blue]planul[/COLOR]” bine ticluit de la Pucioasa. Pentru aceasta, generalul trebuie bine pregătit şi i se promite că va fi bine ocrotit de neo-comuniştii lui Iliescu, care “[COLOR=blue]vor să ţină încă rob acest neam[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“ Eu îmi pregătesc bine lucrul Meu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrez după plan bine întocmit[/COLOR][COLOR=blue] şi pregătesc şi ocrotesc pe cei pe care-i chem [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-mi fie servi[/COLOR][COLOR=blue] în zilele gloriei Mele, dar am nevoie de credinţă tare şi nu de îndoială şi nu de tăgăduire.[…] şi dacă am zis, iată, sunt împlinitor, căci am zis că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nici un rău nu se va apropia de tine[/COLOR][COLOR=blue] dacă eşti cu Mine, dacă crezi în Mine, şi am zis că [/COLOR][COLOR=fuchsia]tu ai nevoie de ocrotire[/COLOR][COLOR=blue]. Am zis că cei ce vor să ţină încă rob acest neam, le este teamă de tine, le este teamă că le zdrobeşti puterea, şi am zis că voi lucra şi îţi voi arăta, ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să ştii că sunt cu tine şi că te ocrotesc[/COLOR][COLOR=blue] ”.(19 aprilie/2 mai 1991)[/COLOR]
Planul a fost atât de bine întocmit, încât a eşuat cu succes. Iar cât de ocrotit a fost generalul, s-a văzut. Îndată ce guvernul din care făcea şi el parte a fost dizolvat, pucioşii l-au uitat pe general, iar promisiunile lor de “ocrotire” nu l-au ajutat să nu-şi piardă soţia într-un mod tragic şi să nu ajungă mai târziu la puşcărie.
Stănculescu este îndemnat să nu asculte decât de liderii pucioşi-fiii unsuroşi şi de Noua Evanghelie de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Fii dârz şi nu te pleca decât Evangheliei Domnului Iisus Hristos, Care Se arată în curând, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Care va lucra văzut prin fiii cei unşi ai acestui neam[/COLOR][COLOR=blue]”. (19 aprilie/2 mai 1991)[/COLOR]
O tăcere mormântală a urmat după retragerea generalului din viaţa publică: nici o epistolă de la Pucioasa! După ani şi ani, când a venit scadenţa răzbunărilor, generalul a înfundat şi puşcăria, fără a mai primi vreun semn de la cel care îi promitea cândva că-i va da oricând ajutor, numai să-l cheme: “Dumnezeul de la Pucioasa”.

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XIV-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]6. Pasaje din mesajele “venite din cer” către preotul Ioan Iovan şi maica Veronica Barbu[/COLOR]

Cei doi corifei ai Vladimireştilor sunt şi ei curtaţi să se alăture complotului de reformare a Bisericii şi a formei de guvernământ. Cotaţi de către pucioşi ca “trâmbiţe apocaliptice”, li se promite marea cu sarea dacă vor intra sub ascultarea liderilor pucioşi. Deşi această alianţă este proorocită ca sigură, deşi “Dumnezeul de la Pucioasa “ le promite celor doi clerici puteri înzecite pentru a se uni cu planul cel ceresc al coborârii “Cuvântului lui Dumnezeu”, acest deziderat nu s-a mai împlinit niciodată. Cei doi au rămas impasibili la strălucitoarele promisiuni ce li s-au făcut.
Chemarea este însă persuasivă şi sugestivă, scoţându-i însă în evidenţă tot pe liderii pucioşi:

[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=blue] Cuvântul Domnului peste trâmbiţele apocaliptice: preotul Ioan şi maica Veronica de la Vladimireşti[/COLOR]
[COLOR=blue]Ei sunt chemaţi la unire cu planul cel ceresc al coborârii cuvântului lui Dumnezeu, pildă de trăire făcătoare de minuni[/COLOR]

[COLOR=blue]C[/COLOR][COLOR=blue]uvânt ceresc se coboară pe pământ[…].[/COLOR]
[COLOR=blue]Iubiţii Mei, servii Mei, Ioan şi Veronica, neuitaţii Mei lucrători! Iată, caei care fac parte din turma acestei coborâri tainice, nici ei n-au uitat cuvintele Mele, şi le-am dat cuvânt să-şi amintească de cele scrise în cartea acestei lucrări în care scrie că şi aceste două trâmbiţe ale Mele vor sta din nou la această masă, îmbrăţişaţi cu Dumnezeu prin această lucrare. Am dat cuvânt atunci pentru acum, căci a venit acum vremea aceea să plâng cu ei în braţe, să plângem împreună vremea despărţirii, şi să le dau cuvânt ceresc să se ridice [/COLOR][COLOR=fuchsia]să sune din trâmbiţe peste turma lor[/COLOR][COLOR=blue], să-şi adune turma [/COLOR][COLOR=fuchsia]într-o singură inimă[/COLOR][COLOR=blue], într-o singură iubire, şi într-o împlinire a celor ce se cer acum să se împlinească [...]”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1991)
Mesajul este limpede: cele două “trâmbiţe”, Ioan şi Veronica, trebuie să se pună de urgenţă la dispoziţia liderilor pucioşi, ca să trâmbiţeze apoi după cum vor spune aceştia. Adică să facă strigare, iar turma vladimireştilor să se adune sub acelaşi toiag, [COLOR=fuchsia]într-o singură inimă[/COLOR] (voinţă), adică să împlinească voia celor de la Pucioasa, şi să fie o singură turmă şi un păstor, “Dumnezeul” de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Iubiţii Mei, [/COLOR][COLOR=fuchsia]trâmbiţele[/COLOR][COLOR=blue] Mele, servii Mei, Eu sunt Dumnezeul Preasfintei Treimi şi sunt în lucru ca să descopăr şi să lucrez taina planului Meu, căci au venit zilele slavei Domnului, măi iubiţii Mei. Are Domnul pe tot pământul [/COLOR][COLOR=fuchsia]scule[/COLOR][COLOR=blue] prin care lucrează cerul, dar iată că planul lucrului Meu cel mare din zilele ce vin, iată cum îl aduc aici, iată cum îl lucrez aici. Nici poporul lui Moise nu a vorbit cu Mine aşa cum vorbesc aceştia din zilele de azi cu Mine, căci Eu vorbeam cu Moise, iar Moise vorbea poporului, dar acum iată cum lucrez Eu aici.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1991)
Dacă Ioan şi Veronica sunt numiţi “[COLOR=fuchsia]trâmbiţe[/COLOR]”, Mihaela şi Nicuşor sunt numiţi [COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]scule[/COLOR][COLOR=blue]” prin care lucrează cerul[/COLOR], mai mari decât Moise din Vechiul Testament, şi despre care se “prooroceşte” că din nou vor pune trâmbiţele (pe Ioan şi pe Veronica) la lucru. Ceea ce nu s-a mai întâmplat, pentru că “sculele” n-au fost prea convingătoare, iar “trâmbiţele” au refuzat să mai trâmbiţeze.
Şi totuşi cei doi sunt ademeniţi cu promisiunea că vor primi multă putere şi chiar vor face minuni, şi vor face exact ceea ce li se va cere, şi ca răsplată, vor vedea “zilele Domnului”:
[COLOR=blue]“ O, neuitaţii Mei, o, servii Mei, Ioan şi Veronica! Iată, vă dau întreită putere. Amin. Ridicaţi-vă şi faceţi-vă pidă de trăire făcătoare de minuni, că iată, în zilele voastre se vor lucra minuni mai mari ca la început […] Toate sculele seminţiei lui Israel, începând cu Avraam, Isaac şi Iacov, au dorit, dar n-au văzut zilele Domnului, ci numai le-au nădăjduit prin credinţă […]”[/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1991)
Cei doi sunt ademeniţi să intre sub ascultarea pucioşilor, inclusiv oferindu-li-se ca model “ascultarea” lui Irineu Pop, care ar fi primit drept răsplată ( în realitate, Irineu nutrea faţă de ei doar o simpatie supradimensionată şi o dragoste necontrolată) :
[COLOR=blue]“ Am pe acest copil iubit prin care voi lucra biserică nouă şi curată şi veşnică. Am pus duhurile Mele, am pus cele şapte duhuri dumnezeieşti peste el, despre care a proorocit Isaia, proorocul Meu, care a vorbit pentru Mine.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1991)
Cei doi ar urma să conlucreze strâns cu arhiereul Irineu, intrând sub ascultarea lui, căci el le ştie mai bine pe toate (de la liderii pucioşi, desigur, de la care ar urma să primească ordinele):
[COLOR=blue]“ Luaţi şi voi şi lucraţi alături de el, [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucraţi bine cu el, că el ştie de la Mine[/COLOR][COLOR=blue] şi are peste el puterea cea bună, puterea cea lucrătoare de putere, şi iată, întru el voi binevoi pentru biserica Mea cea de la sfârşit, şi nimeni nu poate să-Mi zădărnicească aşezările Mele, şi ceea ce fac Eu cine poate strica? Dar ascundeţi taina izvorului Meu, iubiţii Mei, apostolii Mei, servii Mei, neuitaţii Mei, şi iată, nedespărţiţii mei, de acum.[…] Pace vouă, nedespărţiţii Mei!”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1991)
Formula “[COLOR=blue]nedespărţiţii mei, de acum[/COLOR]” anunţă prea devreme o izbândă văzută ca şi sigură. Cei doi “chemaţi” nici măcar n-au răspuns la chemare, darămite să mai rămână şi nedespărţiţi de liderii pucioşi.
Formula “[COLOR=blue]ascundeţi taina izvorului Meu[/COLOR]” are şi ea tâlcul ei. Cei doi sunt invitaţi să evite orice dialog cu terţe persoane, pentru ca nu cumva să fie influenţaţi negativ şi apoi să refuze chemarea.
Ca lucrătura să fie trainică, şi Irineu este anunţat la rândul lui, în altă scrisoare, că va fi să colaboreze cu cei doi şi să-i conducă după cum i se va spune. În acest fel, celula conspirativă e completă, iar cercul se leagă:
[COLOR=blue]“ Pune viaţă adevărată în inima aleşilor mei Ioan şi Veronica, fiindcă şi ei, de acum, va trebui să înceapă viaţă cerească, să înceapă să trăiască aşa cum trăieşti tu. Propovăduieşte viaţa aceasta şi virtuţile ei, că e vremea începutului de viaţă nestricăcioasă, măi copilul Meu.[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 7/20 ianuarie 1991)

Epistola se încheie într-un ton triumfalist:
[COLOR=blue]“Slavă întru cele de sus, şi pace peste voi, servii Mei, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Veronica şi Ioan[/COLOR][COLOR=blue], care sunteţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]scrişi la Mine în numărul celor şapte trâmbiţe[/COLOR][COLOR=blue] din timpul domniei lui Edom şi a fiarei roşii, care a mers până acolo de Mi-a schimbat şi vremurile şi sărbătorile, şi care a pus moarte peste viaţa bisericii Mele, de Mi-a făcut pustiire şi urâciune în biserica Mea. Dar iată, Domnul Se ridică şi Se încinge şi aşează la loc aşezămintele cele stricate de vremea răutăţii, căci Dumnezeu este Domnul puterilor. Amin.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1990)
Promisiuni deşarte şi vorbe goale. Au trecut 19 ani de atunci şi calendarul bisericesc a rămas neschimbat, deci şi sărbătorile despre care se face atâta caz aici. Declaraţia pucioşilor că “[COLOR=blue]Domnul puterilor[/COLOR]” de la Pucioasa va impune cu putere Bisericii revenirea la “stilul vechi” a rămas la stadiul de promisiune neonorată.

[COLOR=purple]7. Pasaje din mesajele “venite din cer” către preotul Ieronim[/COLOR]

Preotul Ieronim este chemat să părăsească B.O.R. şi să se înroleze ca ostaş în solda Noului Ierusalim, a “noului Israel”:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către preotul Ieronim[/COLOR]
[COLOR=blue]Îndemn spre lucrare de ucenic credincios, netemător şi statornic[/COLOR]

[COLOR=blue]P[/COLOR][COLOR=blue]ace ţie, pace de la Dumnezeu![…] [/COLOR]
[COLOR=blue]Copilul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]fii ucenicul Meu[/COLOR][COLOR=blue], fii neamul Meu, căci neamul lui Israel din vremea aceasta este fiul cel mai mic al poporului Israel, care va împărţi de la Dumnezeu făgăduinţele făcute părinţilor săi, cei care nu au apucat vremea celor făgăduite, ci numai le-au crezut şi le-au văzut de departe, aşa cum scrie în Scripturi.[…] Ferice de tine, copil iubit, dacă vei stărui în făgăduinţa care, iată, este scrisă la Mine [/COLOR][COLOR=fuchsia]în dreptul numelui tău[/COLOR][COLOR=blue].”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 8/21 ianuarie 1991)
Preotul Ieronim nu va lucra oricum, ci sub stricta oblăduire a liderilor pucioşi, “fiii de la ieslea Cuvântului”. El va trebui să părăsească învăţătura cea sănătoasă şi “să se adape numai de la ieslea Cuvântului de la Pucioasa”:
[COLOR=blue]“ Fii copil statornic şi bucură-te sub ploaia binecuvântării şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a învăţăturii cu care lucrez prin această iesle![/COLOR][COLOR=blue]” [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 8/21 ianuarie 1991)

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XV-a)

[/COLOR] Ascultarea de liderii pucioşi este prezentată aici ca o ploaie de “binecuvântare”. Nici recompensele şi nici rezultatele acestei ascultări nu vor întârzia să vină. Raiul Noului Ierusalim va ieşi din graniţele României, va cuprinde mai întâi Europa (Euro Ierusalimul) şi apoi tot pământul (Mondo Ierusalimul):
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vreau[/COLOR][COLOR=blue] să vin cu vremea cea bună, vreau să aşez Edenul pe pământul României, şi de la ea [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-Mi lărgesc cortul pe tot pământul[/COLOR][COLOR=blue] apoi, căci pământul a fost creat de Dumnezeu”.[/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 8/21 ianuarie 1991)
“Aşezământul” de la Pucioasa va rămâne loc de pelerinaj pentru toţi oamenii pământului, un fel de Mecca al creştinilor pucioşi din întreaga lume:
[COLOR=blue]“ În curând acest munte se va ridica peste vârfurile munţilor, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vor curge spre el noroadele scăpate cu viaţă[/COLOR][COLOR=blue].”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 8/21 ianuarie 1991)

[COLOR=purple]8. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Doina Cornea [/COLOR]

Doina Cornea este cunoscută pentru opiniile sale pro-monarhiste. Acesta este şi motivul principal pentru care liderii de la Pucioasa au inclus-o cu prioritate în campania lor, de cooptare a simpatizanţilor ideii de monarhie, în falangele restauraţioniste:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către Doina Cornea[/COLOR]
[COLOR=blue]Pilda vitejiei sufleteşti a Iuditei, fiică a poporului Israel cel după trup.[/COLOR]

[COLOR=blue]O,[/COLOR][COLOR=blue] iată Eu şi pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu, spre semne şi minuni în Israel![…][/COLOR]
[COLOR=blue]Har şi binecuvântare pentru tine, iubita Mea, căci de Mine este lucrată inima-ţi dulce şi dragostea din ea! Pacea Mea peste tine, că tu porţi pe România Mea în inima ta! Fericiţi cei curaţi cu inima, fericiţi cei ce cred în Mine şi în puterea Mea şi în sfatul voii Mele, că întru Mine nu mai este nici iudeu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nici elin, nici grec[/COLOR][COLOR=blue], şi una sunt toţi întru Mine, precum Eu, unul sunt.” (11/24 februarie 1991)[/COLOR]
Interesant, foarte interesant acest citat “după ureche” din Sfânta Scriptură. Textul autentic sună astfel:
[COLOR=#993300]“Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.”(Gal. 3,28)[/COLOR] Un alt text asemănător care ar putea fi invocat ca model este următorul:
[COLOR=#993300] “Unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos.”(Col. 3,11)[/COLOR]
Cu toate acestea, nici unul din textele de mai sus nu face uriaşa gafă de a alătura pe greci lângă elini!
Chiar aşa! O fi atât de incult bietul “Dumnezeu de la Pucioasa”, încât să nu ştie că “[COLOR=fuchsia]elin[/COLOR]” şi “[COLOR=fuchsia]grec[/COLOR]” înseamnă acelaşi lucru? O fi atât de “obosit” încât să nu mai fie capabil să reproducă fără greşeală un text arhicunoscut din Scriptură? Mai degrabă va fi să credem că liderii pucioşi, care se străduiesc din răsputeri să-L imite pe Adevăratul Dumnezeu în scrierile lor, intitulate pompos “Cuvântul lui Dumnezeu”, au şi ei “limitele lor de incompetenţă”, că doar sunt oameni, nu dumnezei…
Da! dar ei au vrut să fie subtili, şi să arate că nu-i deranjează că pe Doina Cornea o mai cheamă şi Iuhasz (după soţ), aşa cum îi deranjează pe xenofobii de la Vatra Românească şi de la România Mare!
Doina Cornea este chemată să se alăture complotului pucios, dar nu oricum, ci “[COLOR=green]să ia sabia în mână şi să taie capul asirianului Olofern[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“ Ridică-te şi fii ca Iudita, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]fă ce a făcut ea pentru neamul ei[/COLOR][COLOR=blue], căci Iudita cea credincioasă nu s-a îndoit în credinţă […](11/24 februarie 1991)[/COLOR]
Această incitare la asasinat politic face parte din planul conspirativ al pucioşilor:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Alătură-te planului Meu[/COLOR][COLOR=blue], că inima ta e mare, e toată România Mea în ea, dar fără Mine n-ai putere tu. Planul cel din zilele acestea este bine întocmit de Mine, şi după acest plan se lucrează biruinţa din zilele acestea. (11/24 februarie 1991)[/COLOR]
Chiar dacă “[COLOR=blue]planul bine întocmit[/COLOR]” s-a dovedit a fi un “fâs”, intenţiile condamnabile şi lipsite de scrupule ale pucioşilor rămân înscrise în istorie.
Doina Cornea este mai departe îndemnată să asculte de “profeţii de la Pucioasa”, drept pentru care va trebui să conlucreze strâns cu capul desemnat (de pucioşi) al Bisericii, adică cu Irineu Pop Bistriceanul, cel ales ca să-i aducă Doinei Cornea misivele de la Pucioasa):
[COLOR=blue]“ Iată, vin spre tine ca să [/COLOR][COLOR=fuchsia]te aşez întru unire cu cel care Mă aduce spre tine[/COLOR][COLOR=blue], căci peste toată biserica Mea vreau să aduc vremea aceea care a fost, când [/COLOR][COLOR=fuchsia]preotul stătea la sfat cu profetul[/COLOR][COLOR=blue], căci Eu grăiesc prin prooroci până la sfârşit, după făgăduinţa care am făcut-o când am spus: “ Iată, Eu voi fi cu voi până la sfârşitul veacului.”[/COLOR] [COLOR=blue](11/24 februarie 1991)[/COLOR]
Acum se pot da cărţile pe faţă: scopul “monstruoasei coaliţii” în care urmează a fi cooptată de acum (fără voia ei) Doina Cornea este… reinstaurarea monarhiei:
[COLOR=blue]“ Vin spre tine, vin să Mă unesc cu tine, vin cu puterea Mea peste tine, ca să poţi lucra întru puterea Mea.[…] O, dă-mi inima ta ca s-o lucrez! Lasă-te lucrată[…] Lucrează cu Mine […] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vreau să pregătesc calea unsului Meu Mihail[/COLOR][COLOR=blue], căci el este de la Mine, şi este vestit de prooroci[…](11/24 februarie 1991)[/COLOR]
Ordinele pe care urmează să le primească Doina Cornea vor veni de la “izvor”, adică de la liderii pucioşi, prin intermediul lui[COLOR=blue] “Irineu cel drag”:[/COLOR]
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fă-ţi unire bună cu cel drag al Meu[/COLOR][COLOR=blue] pe care-l ai aproape, că el este legat cu Mine şi cu izvorul Meu care curge în România, şi cere-i apă din acest izvor, ca să bei şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să crezi în cuvintele Mele care curg prin acest izvor[/COLOR][COLOR=blue]. (11/24 februarie 1991)[/COLOR]
Doina Cornea va trebui să fie o Iudită a neamului românesc, prin al cărei eroism va fi instalat pe tron regele şfânt Mihai al II-lea (fost Mihai I):
[COLOR=blue]“Am dat de ştire [/COLOR][COLOR=fuchsia]unsului Meu Mihail[/COLOR][COLOR=blue] că el este de la Mine şi că [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi un rege sfânt[/COLOR][COLOR=blue]. Am vărsat peste el mângâiere şi răbdare cu Mine. Am scos din acest izvor şi am dus spre el şi i-am spus că [/COLOR][COLOR=fuchsia]el prin Mine va domni[/COLOR][COLOR=blue], dar nu vreau necredinţă în cele ce Eu voi împlini. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fii ca Iudita[/COLOR][COLOR=blue], că Eu n-am fost un Dumnezeu neputincios faţă de rugăciunea ei, rostită din credinţă.” (11/24 februarie 1991)[/COLOR]
Cuvintele “[COLOR=fuchsia]el prin Mine va domni[/COLOR]” arată intenţia clară de a-l reinstala pe Mihai I pe tronul de domnie. În prezent, liderii pucioşi încearcă să-şi justifice eşecul lor în încercarea de a reinstaura monarhia, pretinzând că n-au avut niciodată această intenţie!! Ei pretind că dintotdeauna a fost vorba numai de ceva simbolic, care s-ar fi rezumat la intenţia lor de a obţine recunoaşterea că regele este rege, şi atât. În realitate, această declaraţie de vorbe nu este suficientă. Regele este rege atâta timp cât domneşte (şi atât). Restul, sunt şi rămân vorbe.
Ca şi Sorin Dumitrescu, Doina Cornea este trecută în ceata Apostolilor dirijaţi de la “izvor”, adică de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Eu sunt izbăvitorul, Eu sunt împlinitorul, dar veniţi-Mi lucrători. Lucrează cu Mine, lucrează planului Meu, că M-am ridicat să-Mi trezesc [/COLOR][COLOR=fuchsia]apostolii[/COLOR][COLOR=blue] la lucru şi pe mulţi îi voi scula şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă voi îndrepta spre ei prin izvorul cuvintelor Mele[/COLOR][COLOR=blue], şi vom lucra întru planul Meu cel bine întocmit.” (11/24 februarie 1991)[/COLOR]
Doina Cornea primeşte sarcina să-i convertească la pucioşenie şi pe membrii Casei Regale, cu ajutorul “fiului credincios” Irineu, a “servilor” de la Pucioasa (liderii pucioşi) şi a celorlaţi “apostoli”:
[COLOR=blue]“ Adu-Mi aproape de legătura izvorului Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]inimioarele cele din casa unsului Meu Mihail[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să le fac unire cu Mine[/COLOR][COLOR=blue], cu acesta care este legat cu Mine, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]acest fiu credincios[/COLOR][COLOR=blue] lucrului Meu are de la Mine poruncă să aşeze viaţa Mea şi puterea Mea peste casa unsului Meu Mihail, rege al României. Eu sunt Cel ce voi împlini; Eu şi Duhul Meu; Eu şi servii Mei; Eu şi apostolii Mei; şi vom ridica pe România spre vremea slavei ei, că ea este regina Mea şi gloria Mea din vremea aceasta.”[/COLOR][COLOR=blue](11/24 februarie 1991)[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XVI-a)

[/COLOR] O nouă epistolă “sosită din cer” pentru Doina Cornea o angajează şi mai concret în postura de emisar special al pucioşilor şi curier pe lângă regele Mihai:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către Doina Cornea[/COLOR]
[COLOR=blue]Solie către unsul Domnului, Mihai I.[/COLOR]

[COLOR=blue]D[/COLOR][COLOR=blue]umnezeu S-a ridicat să aşeze dezrobire peste România, şi va birui Domnul. Amin. Domnul puterilor este numele Meu, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi vărsa din Duhul Meu peste mulţi[/COLOR][COLOR=blue] şi voi lucra dezrobire acestui neam ales.[…][/COLOR]
[COLOR=blue]Pace ţie, iubita Mea! Pace din cele cereşti, din înălţimea Sfintei Treimi, din iubirea Mea, pace ţie! Vin spre tine iar, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]te-am scris în schiţa planului cel ceresc[/COLOR][COLOR=blue] după care lucrează cerul în vremea aceasta.” (25 aprilie/ 8 mai 1991)[/COLOR]
Doina Cornea este îndemnată să adere la credinţa cea nouă, credinţa în “Cel de la Pucioasa”:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Crede tu Mie[/COLOR][COLOR=blue], căci cei ce vor să lucreze la dezrobirea acestui neam, nu vor izbuti fără Mine.[/COLOR]
În calitate de[COLOR=green]Apostol al neamului românesc[/COLOR], Doina Cornea primeşte binecuvântarea Pucioasei şi îndemnul de a trece la acţiune:
[COLOR=blue]“ M-am ridicat să pun binecuvântare peste apostolii acestui neam, ca să biruiască aceştia, dar cei ce Mă tăgăduiesc pe Mine, aceia nu iubesc acest neam.[…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Scoală-te, iubita Mea, şi ascultă-Mi glasul! Deschide-Mi ca să intru[/COLOR][COLOR=blue] şi să cinez cu tine! Eu sunt Cel ce a făcut cerul şi pământul.” (25 aprilie/ 8 mai 1991)[/COLOR]
Ţinta principală a [COLOR=red]stăpânului lumii acesteia[/COLOR] este readucerea regelui din exilul de la Versoix ( prezentat alegoric drept “robia Egiptului”) şi reinstalarea lui pe tron. Pentru aceasta, va trebui certată cu asprime şi apoi debarcată conducerea atee criptocomunistă condusă de Ion Iliescu:
[COLOR=blue]“ Eu sunt [/COLOR][COLOR=red]Stăpânul lumii[/COLOR][COLOR=blue], dar nu Mă voi lăsa tăgăduit de făptura Mea. Vin să-Mi fac arătarea, dar vin să dezrobesc acest neam care este rob şi vin [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fac cale unsului cel de la Mine[/COLOR][COLOR=blue], căci al lui este acest popor. Vin să-i fac dreptate şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să cert cu asprime pe cei ce au călcat peste acest neam ca să-l robească[/COLOR][COLOR=blue]. Cei ce l-au robit, nu sunt de la Mine aceia, nu sunt din spiţa cea binecuvântată a acestui neam. Acest neam este al Meu, şi prinţ peste el este cel de la Mine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Trag din greu ca să-i gătesc venirea, ca să-l aduc din Egipt[/COLOR][COLOR=blue]. Trag din greu, căci este necredinţă în Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeu, şi nu este Dumnezeu afară de Mine, dar toţi s-au abătut de la Mine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vreau să pun coiful biruinţei pe creştetul unsului Meu[/COLOR][COLOR=blue], că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să-l ridic[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]să[/COLOR][COLOR=fuchsia]scape acest neam de sub robie[/COLOR][COLOR=blue], dar nu se suie credinţă în Mine de la cei care lucrează fără Mine peste acest neam ca să-l ajute.” (25 aprilie/ 8 mai 1991)[/COLOR]
[COLOR=green]Şfânta Apostoliţă Doinacornea [/COLOR]este îndemnată să fie o amazoană asemenea biruitoarei Iudita şi să-l iubească exclusiv pe “Cel de la Pucioasa”, cu care va trebui “să stea în unire”:
[COLOR=blue]“ Ridică-te spre Mine şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]stai în unire cu Mine[/COLOR][COLOR=blue], ca să vezi cum vei birui întru Mine şi să te bucuri şi să crezi apoi. Am spus să [/COLOR][COLOR=fuchsia]fii ca Iudita[/COLOR][COLOR=blue], căci Iudita a biruit cu Mine. Iubeşte pe România, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]iubeşte-Mă pe Mine[/COLOR][COLOR=blue], după adevăr iubeşte-Mă. Cei ce zic că Mă iubesc pe Mine şi nu fac voia Mea, aceia nu Mă iubesc pe Mine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Iubirea e numai una[/COLOR][COLOR=blue], şi cei ce se bizuie pe Domnul, aceia cunosc iubirea.” (25 aprilie/ 8 mai 1991)[/COLOR]
[COLOR=green]Noua Iudită[/COLOR]va trebui să stea lipită şi de iubitul şi preafericitul părinte Irineu Pop Bistriceanul, cel care urmează să fie urgent numit “[COLOR=blue]Întemeietorul Bisericii Ortodoxe Noul Ierusalim România[/COLOR]” (titulatură pe care o vom regăsi ad litteram pe coperta interioară a cărţii “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]”, ediţia 1995). Sub blajina ocrotire a monarhului Mihai II (fost Mihai I) şi înţeleapta păstorire a patriarhului Irineu I, Biserica Noul Ierusalim va trebui să “înghită” B.O.R., ca să fie “doar o turmă şi un păstor”, parafrazând o binecunoscută zicală şi promovând una nouă: “peştele cel mare este înghiţit de cel mic”:
[COLOR=blue]“ Am în tine o inimă mare şi dulce, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să fii cu Mine în tot locul[/COLOR][COLOR=blue]. Stai aproape [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu cel iubit al Meu[/COLOR][COLOR=blue] care este aproape de tine, şi stai în sfat cu el mereu, că vreau mereu să vărs prin el binecuvântarea Mea peste tine. M-am ridicat să-Mi desăvârşesc turma, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi face o singură turmă, voi face numai una[/COLOR][COLOR=blue], precum Eu, Unul sunt. Voi alege între oaie şi oaie şi voi deosebi grâul de neghină şi voi aşeza sfinţenie şi stare îngerească peste turma cea aleasă şi credincioasă, şi voi împlini. “(25 aprilie/ 8 mai 1991)[/COLOR]
Doina Cornea este a pentru a doua oară împinsă spre a face un lobby inteligent prin care şi Casa Regală să fie atrasă în sfera de atracţie a găurii negre numită “Noul Ierusalim”:
[COLOR=blue]“ Lucrează în ogorul Meu, lucrează cu cele de la Mine şi scoală-te să crezi în Mine, ca să fii tare cu Mine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fă-Mi unire cu casa unsului Meu Mihail,[/COLOR][COLOR=fuchsia]regele acestui neam românesc[/COLOR][COLOR=blue]. Vreau să-i mângâi aşteptarea, dar vreau să aşez [/COLOR][COLOR=fuchsia]peste el şi peste casa lui[/COLOR][COLOR=blue] binecuvântarea şi lucrarea cu care Eu lucrez în România. Eu sunt Cel biruitor, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi aduce pe unsul Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Eu sunt adevărat, şi nimic nu este cu neputinţă la Dumnezeu. Dacă iubeşti pe România, [/COLOR][COLOR=fuchsia]dacă iubeşti pe unsul cel de la Mine, stai cu Mine în unire[/COLOR][COLOR=blue], că Eu lucrez ca să-l aduc, şi voi împlini, iubita Mea. Un pic, şi cei ce ţin încă rob acest neam, aceia nu vor mai fi. Lucrez peste mulţi, iubita Mea, lucrez cu mulţi din cei ce iubesc pe România. Lucrăm împreună ca să biruim. România va fi cea mai frumoasă, căci Eu voi fi cu slavă văzută peste ea, şi toate noroadele vor vedea şi vor curge să i se închine. “(25 aprilie/ 8 mai 1991)[/COLOR]
“Cel de la Pucioasa” propune ca iubirea dintre el şi [COLOR=green]Şfânta Apostoliţă Doinacornea [/COLOR]să fie un troc, adică un echivalent pentru o monedă de schimb. Şi asta, pentru binele unsului României, Mihai I:
[COLOR=blue]“ Nu Mă tăgădui. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu te iubesc. Şi tu să Mă iubeşti. Iubire pentru iubire[/COLOR][COLOR=blue], şi vom fi învăluiţi de iubire. Mi-e dor să o scot pe România de sub piatra robiei, dar lucraţi cu Mine voi, cei ce iubiţi acest pământ ales. Lucraţi, dar nu fără Mine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vreau să scurtez aşteptarea unsului cel de la Mine[/COLOR][COLOR=blue], şi vreau credinţă să se ridice spre Mine de la fiii cei adevăraţi ai acestui neam. […]”(25 aprilie/ 8 mai 1991)[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XVII-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]9. Pasaje din mesajele “venite din cer” către preotul Gherasim[/COLOR]

Preotul Gherasim este manipulat de către liderii pucioşi ca să aducă “ungere” lui Ilie Bunea-fiul, cel care avea să fie astfel primul “preot” al Bisericii Noul Ierusalim. Deşi canonic ar fi ca hirotonia să se facă de un episcop, aici s-a încălcat în mod deliberat această condiţie. [COLOR=fuchsia]Puterea de ungere cerească este[/COLOR] [COLOR=fuchsia]de la Şfânta Virginia[/COLOR] (nu de la Duhul Sfânt). Căci Verginica trâmbiţează din nou (de data aceasta în chip nevăzut, cu duhul ei din ceruri) şi-l alege pe Gherasim ca să pună umărul la efortul de întreită schimbare:
- a bisericii ( “[COLOR=fuchsia]căci biserica va fi nouă în curând[/COLOR]”),
- a ierarhiei canonice( căci ierarhii şi preoţii “bisericii din lume” n-au fost în stare să facă nouă biserica pe care “[COLOR=fuchsia]au stăpânit-o în vremea cea mai de pe urmă[/COLOR]”,
- a calendarului şi a sărbătorilor bisericeşti( căci se va trece de la stilul nou la stilul vechi, în curând). Şi iată cum trâmbiţează ea din ceruri:

[COLOR=blue]“ Trâmbiţarea sfintei Virginia peste preotul Gherasim[/COLOR]
[COLOR=blue]Îndemn la ascultare de cei aleşi ai Domnului pentru lucrarea mântuirii făpturii[/COLOR]

[COLOR=blue]S[/COLOR][COLOR=blue]e aşează mămica Gigi la lucru ca să scrie încă o carte, măi copii[…] [/COLOR]
[COLOR=blue]O, fiule Gherasime […] am lucrat ca să te adaug lucrului meu din vremea aceasta. […] Te-am adus şi te-am lipit lucrului Meu ca să mărturiseşti despre Domnul şi despre mine[…] Te-am adăugat lucrului meu[…] Ţi-am folosit şi mânuţa ta, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]am pus şi în ea putere de ungere[/COLOR][COLOR=fuchsia]cerească[/COLOR][COLOR=blue], şi a făcut Domnul semn văzut de mulţi martori, semnul întreitei cruci, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, atunci când Domnul a uns peste biserica Sa ce va să fie pe cel pe care-l avem ales să fie în fruntea turmei bisericii, [/COLOR][COLOR=fuchsia]căci biserica va fi nouă în curând[/COLOR][COLOR=blue]. Te-am ales şi te-am lipit de mine ca să fie crezută aşezarea pe care [/COLOR][COLOR=fuchsia]o stricaseră cei care au stăpânit biserica în vremea cea mai de pe urmă[/COLOR][COLOR=blue], şi am lucrat ca să aşezăm peste acest popor, să punem la loc sărbătorile sfinţilor, căci erau strămutate de la locul lor.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Ilie Bunea (zis [COLOR=blue]Iliuţă[/COLOR]) este cotat ca un biet copil neştiutor, bun de manipulat conform [COLOR=blue]planului[/COLOR] pucioşilor, care se folosesc de Gherasim pentru a da “hirotoniei” lui Iliuţă o aparenţă de canonicitate. Gherasim “face ascultare”, iar “copilul Iliuţă” primeşte sarcină să facă liturghie în fiecare zi pentru “[COLOR=fuchsia]poporul cel slab de tot[/COLOR]” al “Dumnezeului” de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Te-am lipit cu mine şi am venit împreună în acest acoperământ, pentru că eu am găsit [/COLOR][COLOR=fuchsia]scris în planul lui Dumnezeu pe copilul[/COLOR][COLOR=blue] cu care am făcut legământ să încep aici [/COLOR][COLOR=fuchsia]jertfă de fiecare zi pentru acest popor slab de tot[/COLOR][COLOR=blue] faţă de puterea care trebui să se vadă la fiii acestui popor. Am avut scris acest [/COLOR][COLOR=fuchsia]copil ales de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] şi am venit la vremea hotărâtă şi te-am luat cu mine,ca să vii aici şi ca să fii crezut de la mine în poporul meu, şi ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fie acest copil aşezat la lucru[/COLOR][COLOR=blue] ca să aducă lui Dumnezeu jertfă plăcută şi curată pentru izbăvirea şi luminarea poporului meu.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Gherasim nu lucrează de capul lui, ci după planul primit de la liderii pucioşi, care pretind că este şi “[COLOR=fuchsia]planul cerului[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“ Ţi-am făcut cunoscut planul cel cu poporul meu şi am lucrat peste tine cu tot cerul, după [/COLOR][COLOR=fuchsia]planul cerului[/COLOR][COLOR=blue], ca să aduci spre ştire aşezarea cea de aici.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Tot preotul Gherasim este desemnat să facă “ungerea preoţiei” şi peste ceilalţi doi candidaţi aleşi de către pucioşi: Nicolae Nedelcu şi Spiridon Şerban. Cei doi urmează să-l sprijine pe Iliuţă într-o “întreită lucrare liturgică” de fiecare zi. De acum încolo, ei vor fi cunoscuţi sub denumirea de “cei trei fii unşi” sau “troiţa şfântă”:
[COLOR=blue]“ A dat Domnul spre împlinire şi a vestit prin tine, mai înainte ca să se împlinească cele ce s-au împlinit, şi iată, am adăugat acestui copil, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să fie trei stâlpi întăriţi aici[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]întreită jertfă[/COLOR][COLOR=blue], ca să se lucreze cu putere în vremea aceasta, că iată, se lucrează la vremea biruinţei acum. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Am pus aici la lucru pe fiecare[/COLOR][COLOR=blue], după cum am găsit scris în planul de la Dumnezeu, căci Domnul lucrează aici pentru acest popor, şi lucrează după plan bine întocmit.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Gherasim n-a fost “ales” la întâmplare de către liderii pucioşi, pentru “a face pe arhiereul”. Profilul lui de “văzător cu duhul”, marcat de labilităţi pshice şi de apetitul pentru “vedenii”, era perfect. Gherasim a auzit şi el despre lelica Maria de la Pucioasa prin care “vorbea Domnul” şi imediat a început să aibă vedenii “la subiect”. Vedeniile lui explică destul de bine de ce a ajuns urgent la Pucioasa şi de ce a fost angajat ca să-i “hirotonească” pe cei trei “preoţi” pucioşi. Iată cum îşi povesteşte Gherasim însuşi experienţele sale de la Pucioasa (versiunea originală, tipărită în anul 1995, este redată cu culoarea albastră; pasajele cu culoare roşie reprezintă unele adăugiri frauduloase, respectiv “cosmetizările” principale aduse textului de către liderii pucioşi, odată cu reeditarea din anul 2006 a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”):
[COLOR=blue]Sunt Gherasim, preot la Piatra Neamţ[/COLOR][COLOR=red], şi sunt cuprins de vederea celor ce nu se văd[/COLOR][COLOR=blue]. Pe 25 mai 1990, în ziua celei de-a treia aflări a capului sfântului Ioan Botezătorul, după ce am citit acatistul sfântului Ioan Botezătorul şi al sfântului Nicolae, am avut deodată o mare pace sufletească, apoi am început să plâng şi să mă rog în taină pentru pacea creştinilor pe care i-am cunoscut prin proorociţa Maria (sora proorociţei Verginica), căci am văzut neînţelegere între ei. Şi am văzut un munte înalt, căruia nu i se vedea vârful, care părea să străpungă cerul. Pe acel munte era un castel de aur curat în forma unei migdale. Acest castel era păzit de patru heruvimi cu săbii de foc. Un alt heruvim, al cincilea, era la intrare în castel, tot cu o sabie de foc în mână. Acesta nu dădea voie nimănui să intre în castel dacă nu era pregătit. Le spunea tuturor ce au de îndeplinit şi, dacă ascultau şi împlineau, puteau intra în castel. La acest castel veneau încolonaţi ca la armată, în rânduri de câte 5, mulţi oameni, dar ca să poată ajunge la castel, trebuiau să treacă pe un drum foarte îngust, numai pentru 5 persoane lăţime, drum care şerpuia paralel cu o prăpastie. Unii dintre ei mergeau pe partea dreaptă a drumului, aveau în mână câte o sabie de foc şi intrau în castel. Pe ceilalţi, o mână neagră îi împingea în prăpastie, dar li se spunea la fiecare ce anume are de împlinit. Deasupra castelului era Sfânta Treime în felul acesta: trei ochi şi trei bărbi, adică Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Părea un om cu trei ochi şi cu trei bărbi, totul pe acelaşi chip. O voce se auzea: „Hristos a înviat!“; alta: „Cuvine-se cu adevărat!“; alta: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot!“. Acest castel era învăluit de o pară de foc, ce se învârtea continuu, iar de castel nu se putea apropia nimeni, că ar fi fost ars. Focul acela mergea şi prin faţa uşii de la intrare, dar pe cei pregătiţi nu-i ardea, căci erau din acel foc. Am înţeles atunci neînţelegerea dintre creştinii hrăniţi de Dumnezeu prin mama Verginica şi mama Maria, şi mulţumesc lui Dumnezeu şi la tot cerul sfânt de această taină. [/COLOR]
[COLOR=blue]Pe 10 iulie[/COLOR][COLOR=red], anul 1990,[/COLOR][COLOR=blue] eram la Bucureşti, la Sfântul Dumitru. Deodată, [/COLOR][COLOR=red]am avut o vedenie:[/COLOR][COLOR=blue] în mijlocul celor trei cruci de piatră [/COLOR][COLOR=red]de la Patriarhie[/COLOR][COLOR=blue] a apărut un domn care mi-a spus să iau în spate crucea cea mare de piatră. Atunci am spus acelui domn că mi se pare grea, că doar o macara o poate ridica, dar domnul [/COLOR][COLOR=red]acela[/COLOR][COLOR=blue] mi-a zis că nu e grea, şi atunci am luat-o şi am plecat cu ea în spate spre Pucioasa. Când am ajuns acolo, creştinii m-au primit cu toată dragostea, şi m-am uşurat de greutatea din spate. Acolo, în curte, [zăresc][/COLOR][COLOR=red][am zărit][/COLOR][COLOR=blue] trei găuri în pământ, ca nişte fântâni cu apă. Pe acele găuri ieşeau foi scrise cu vedenii şi proorocii de la [/COLOR][COLOR=red]mama[/COLOR][COLOR=blue] Verginica şi mama Maria. Mi-a apărut apoi acelaşi domn de la Bucureşti, care mi-a zis că a sosit vremea ca aceste proorocii să fie cunoscute şi explicate. [/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XVIII-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]Tot în acea zi, cum stăteam în curte la acei creştini, am simţit cum mă cuprindeau nişte curenţi de aer şi am început să plâng, şi deodată îmi apare în faţă acel domn care avea cu el mii de lumânări cu lumini strălucitoare. Apoi au apărut nişte blocuri cu trei etaje, şi alături de ele, chilii în diferite culori. M-a întrebat domnul acela unde mă aflu, şi i-am răspuns că sunt la Pucioasa. „Nu“, mi s-a răspuns. „Nu. Eşti în oraşul vedeniilor. Adu-ţi aminte că în 1967, când erai preot la Dorohoi, ţi-am arătat oraşul vedeniilor Noului Ierusalim. Tu mi-ai zis că te simţi în ceruri, iar Eu ţi-am spus că şi pe pământ va fi ca-n ceruri şi că vei ajunge vremea şi vei vedea cu ochii aceasta“. [/COLOR]
[COLOR=blue]La 19 februarie 1991 am văzut-o pe mama Maria că era în convorbire cu Dumnezeu, prin rugăciune. Şi am văzut doi porumbei albi, unul la gura mamei Maria, şi unul aducea grâu din ceruri. Domnul Iisus Hristos era viu în mama Maria. O rază de lumină ieşea din gura ei, şi îngerii cântau: „Hristos a înviat!“. Apoi am văzut-o pe cel mai înalt munte din lume, dar, un diavol cu o caţă, voia să o tragă de pe munte în prăpastie. Am strigat la sfântul Mihail să vină în ajutor, şi o sabie de foc a apărut ca un fulger şi a topit diavolul. Am văzut-o apoi pe maica Verginica cu oraşul Noului Ierusalim în braţe, şi mii de îngeri îl păzeau cu săbii de foc. După aceea l-am văzut pe sfântul Ioan Botezătorul supărat cu o sabie de foc în mână, spunând că i-a sosit vremea să omoare pe irozii şi irodiadele care i-au tăiat capul fiindcă spunea adevărul.[/COLOR]
Motivaţia pentru care liderii pucioşi au apelat la aceste cosmetizări ale textului este analizată pe larg pe acest blog, în articolul 47. Misterele Pucioasei (XLIII): Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa ( Partea a XXXI-a. Schimbări în capitolul Mărturisiri ale creştinilor, la 25 martie 1995)
Acesta este aşadar profilul psihic al preotului Gherasim, personajul care a adus în lume “preoţia cea nouă, după rânduiala lui Melchisedec”, şi a lăsat-o pe creştetele celor trei “fii unşi”, cei ce aveau să fie “Şfânta Troiţă a Noului Ieruşalim”:
[COLOR=blue]“ Căci am făcut început nou, început tainic după rânduiala lui Melchisedec şi am aşezat în această grădină troiţă vie şi ca să se aducă întreită jertfă vie şi curată, precum Eu curat sunt” ( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 22 iulie 1992; sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
După ani de zile, măcinată de invidie şi de lupte intestine pentru putere, “troiţa” s-a făcut ţăndări: cei trei “preoţi” au înlocuit dragostea dintre ei cu ura, iar speranţa întâlnirii iminente cu Domnul, cu deznădejdea.
Ca un firesc, Şfânta Virginia în cuvântul ei preţuieşte fără şovăire viziunile “lucrătorului” Gherasim, iar pe sine însăşi se preţuieşte ca pe o regină care împărăţeşte ( sau ca o împărăteasă care regeşte – tot una este) a liderilor pucioşi, “copilaşii de la Pucioasa”:
[COLOR=blue]“ Te-am unit cu mine ca să mă ajuţi, şi când [/COLOR][COLOR=fuchsia]am intrat ca o regină în acest locaş[/COLOR][COLOR=blue] ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să împărăţesc[/COLOR][COLOR=blue] aici şi ca să încep să sun aici, şi de aici peste tot poporul meu, atunci când am văzut că se apropie vremea ridicării mele spre lucru [/COLOR][COLOR=fuchsia]prin aceşti copilaşi[/COLOR][COLOR=blue], am venit spre ei şi le-am arătat în vedenie cerească [/COLOR][COLOR=fuchsia]încă un lucrător alături aici, cu mine şi cu ai mei[/COLOR][COLOR=blue]. Şi te-am adus apoi aici cu mărturisiri cereşti, şi au fost scrise aici toate mărturisirile care întăresc [/COLOR][COLOR=fuchsia]vremea lucrului meu cu aceşti copii[/COLOR][COLOR=blue]. (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Şfânta Regină Virginia[/COLOR][COLOR=fuchsia] care împărăţeşte[/COLOR] se arată aşadar la rândul ei mare amatoare de “vedenii” cereşti, prin care şi lucrează neostoit, de altfel. De asemenea, ea dezvăluie că cel care le-a adus pucioşilor ideea schimbării calendarului este însuşi acest Gherasim de la Moldova (probabil un simpatizant fervent al Bisericii de stil vechi de la Slătioara), pe care îl elogiază pentru serviciile lui nepreţuite:
[COLOR=blue]“ O, cât s-a luptat duhul rău să te ţină departe de lucrul meu de aici! Eu sunt aici mereu, şi mereu te aştept, că mă doare, şi rău de tot mă doare când îi văd zdrobiţi de săgeţi şi când îi văd nemângâiaţi. Iată, îţi spun acum că nimeni din poporul meu nu te-a iubit atât cât te iubesc aceştia, şi nimeni n-a lucrat credinţă în cele de sus aşa cum au lucrat ei, cu credinţă în aşezarea pe care am venit s-o pun la loc aşa cum a fost ea în toate vremurile strămoşeşti şi părinteşti, [/COLOR][COLOR=fuchsia]aşezarea sărbătorilor cereşti,[/COLOR][COLOR=blue] căci de cer au fost aşezate şi nu de cineva de pe pământ, aceste sărbători ale bisericii.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Din context reiese că numai liderii pucioşi au fost încântaţi de ideile novatoare ale lui Gherasim de la Moldova, iar ceilalţi creştini au încercat să se opună acestei schimbări a calendarului; nu pentru că ar fi fost mai bună sau mai rea, ci pentru a nu creea o nouă schismă în biserică.
Odată făcută revenirea la stilul vechi, pucioşii aspiră să o impună întregii Biserici, pe care ei n-o mai consideră vie, ci moartă, deoarece singura biserică vie este biserica lor:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=blue] Această aşezare la loc [/COLOR][COLOR=fuchsia]trebuie să fie în curând lucrată peste toată biserica Domnului[/COLOR][COLOR=blue]. Şi iată, va fi [/COLOR][COLOR=fuchsia]biserică nouă[/COLOR][COLOR=blue], biserică sfântă, biserică vie. Aici avem început de biserică vie, aici a pus Domnul o temelie vie, şi lucrează Domnul aici, ca să se facă lumină de aici peste tot.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Şfânta Virginia îl îndeamnă pe Gherasim să rămână mai departe alături de liderii pucioşi şi să “lucreze” mai departe împreună cu ei, pentru mângîierea liderilor pucioşi care fabrică din greu “cuvântul”. Prilej de a observa că pasajul ”[COLOR=fuchsia] mă aduc pe mine cu cuvântul în mijlocul poporului meu[/COLOR]” dezvăluie că “poporul” şi “cuvântul” nu sunt ale lui Dumnezeu, ci ale Virginiei. Avem de-a face aşadar nu cu “cuvântul lui Dumnezeu”, ci cu “cuvântul Virginiei”; iar Virginia fiind de mult în mormânt, o exprimare şi mai exactă ar fi “cuvântul liderilor pucioşi”, adus “poporului liderilor pucioşi”:
[COLOR=blue]“ Stai în lucru cu mine. Stai cu inima şi cu mângâierea peste acest cuib de inimioare care sunt puse la lucrul mântuirii făpturii lui Dumnezeu. Stai cu inima lipită aici. Fii un duh cu ei mereu, că duhul rău îşi face mereu cotloane ascunse, ca să atace la timp şi la netimp acest acoperământ şi acest început de împărăţie cerească. […] Eu sunt mereu aici, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să punem mereu mângâiere peste inima acestor copilaşi care mă aduc pe mine cu cuvântul în mijlocul poporului meu[/COLOR][COLOR=blue]. Misiunea acestor copii este cerească şi nu este uşoară, dar aici lucrează cerul. Hai cu cerul, că eu sunt aici şi lucrez după planul întocmit de cer. Amin. […] Un picuţ mai avem de tras din greu, şi apoi vom intra în bucurie.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
N-a fost să fie aşa. Din motive neelucidate, Gherasim i-a părăsit pe pucioşi pentru totdeauna.

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XIX-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]10. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Maria de la Ucea[/COLOR]

Să nu credeţi că liderii pucioşi şi acoliţii lor apropiaţi trăiesc cu aer; sau, cum spune Biblia, [COLOR=#993300]“cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mat. 4,4).[/COLOR] De aceea, orice ajutor material şi financiar este binevenit. Desigur, toţi sponsorii sunt recompensaţi în mod obligatoriu cu “obiecte de artă”, adică ceea ce iese din mâinile câtorva pucioşi mai talentaţi, care sunt tocmiţi pe viaţă simbriaşi fără soldă (sau soldaţi fără simbrie – tot aia e) în slujba liderilor pucioşi. Una din devotatele simpatizante şi cotizante este şi Vlad Maria, o creştină din micuţa localitate ardeleană Ucea de Jos din judeţul Braşov. Râvna ei de la începuturi este recompensată cu un “cuvânt din cer”, în care Şfânta Virginia vorbeşte de pe lumea cealaltă şi o încurajează pe [COLOR=green]Maria Delaucea[/COLOR] să-şi continue “lucrarea” (adică să mai dea), iar pe pucioşi să-i aibă mereu la inimă, la inima ei mare şi dulce. Şi mai ales, [COLOR=fuchsia]să aibă grijă de Dumnezeu[/COLOR], şi “să iubească locul şfânt de la Pucioasa”, după principiul sănătos: “[COLOR=purple]Dar, din dar se face[/COLOR]”:

[COLOR=blue]“ Cuvântul sfintei Virginia către creştina Maria de la Ucea[/COLOR]
[COLOR=blue]Suferinţa este cămaşa curăţeniei.[/COLOR]

[COLOR=blue]O,[/COLOR][COLOR=blue] inimioară dulce, că dulce îţi este inimioara! Hai, mămică, să vorbim un picuţ amândouă[…] Şi iată, vorbeşte mama Gigi cu tine. Eu ţi-am încredinţat o lucrare, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să-mi ai grijă de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să iubeşti acest loc, după darul[/COLOR][COLOR=blue] care ţi-a fost dat de la Dumnezeu.”(8/21 decembrie 1990)[/COLOR]
Şfânta Virginia recunoaşte deschis că cei 25 de ani de “propovăduire” asupra creştinilor din “poporul său cel de demult” (anii 1955 – 1980) au fost un eşec: ei şi-au învârtoşat inimile, s-au răzvrătit şi au trădat. De aceea, cu actualii lideri pucioşi (copiii de la ieslea cuvântului) ea va trebui să lucreze nu numai tainic, ci şi ascuns:
[COLOR=blue]“ Eu am dat cuvânt acestor copii ca să ştie lucrul tău, şi vezi mereu cum sunt cu tine ca să te ajut să-ţi împlineşti lucrarea aceasta, fiindcă eu [/COLOR][COLOR=fuchsia]în poporul cel de până acum nu am sprijin[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]trebuie să lucrez [/COLOR][COLOR=red]tainic[/COLOR][COLOR=red]şi[/COLOR][COLOR=red]ascuns[/COLOR][COLOR=fuchsia]cu aceşti copii[/COLOR][COLOR=blue] ca să ajung la capăt bun cu ei pentru tot poporul meu, dar nu pot lucra cu cei slabi la inimă, nu pot cu cei neînţelepţi şi nu pot cu cei trădători.” (8/21 decembrie 1990)[/COLOR]
[COLOR=green]Maria Delaucea[/COLOR] este cotată ca o creştină de nădejde, căci s-a lăsat folosită de spiritul Verginicăi:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Te-am folosit[/COLOR][COLOR=blue] şi pe tine de ajutor, scumpa mea. Te-am încercat şi te-am găsit vrednică să-mi ajuţi aceşti copii să-i scot din mijlocul lumii şi să lucreze cerului.” (8/21 decembrie 1990)[/COLOR]
Recompensa Mariei este iubirea lui “Dumnezeu Cel de la Pucioasa”, unica adevărată, căci nimeni n-o iubeşte pe ea cu adevărat, şi de aceea şi plânge ea mereu:
[COLOR=blue]“ Nimeni nu te poate iubi mai mult decât Dumnezeu. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Toţi cei care ar zice că te iubesc, acea iubire este o deşertăciune[/COLOR][COLOR=blue], căci adevărata iubire e numai una, scumpa mea. Dacă ai vedea tu cât lupt eu pe urmele tale, dacă ai vedea cât rău dobor eu la pământ ca să te ţin pe tine în picioare, ai plânge mai mult decât plângi tu mereu.” (8/21 decembrie 1990)[/COLOR]
Afirmaţia de mai sus o face să pălească pe o alta, spusă un pic mai devreme, în care dragostea liderilor pucioşi nu mai părea deşertăciune:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Atâta dragoste am pus eu în inima acestor copii ai mei pentru tine[/COLOR][COLOR=blue], pentru că aceştia nu fac nimic decât ce le spune Dumnezeu să facă.” (8/21 decembrie 1990)[/COLOR]
Prinsă în caruselul întrajutorărilor (tu îmi dai o mână, eu îţi dau degetul mic), Maria n-are nici o şansă să mai scape de posesivitatea spiritistă:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu nu te las[/COLOR][COLOR=blue], pentru că nu pot să te las, dar nu te îndura nici tu să mă laşi. Să avem dragoste una de alta, că eu pe toţi copiii mei îi ajut […]” (8/21 decembrie 1990)[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XX-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]11. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Marian Zidaru[/COLOR]

Artiştii plastici Marian şi Victoria Zidaru sunt două dintre cele mai preţioase achiziţii “pe viaţă” făcute de către liderii pucioşi. Atraşi de promisiunea unei trăiri autentic creştine şi de aparenţa unei vieţi idilice, în care prioritară este “întoarcerea la izvoare”, cei doi artişti creştini şi-au făcut educaţia teologică printre pucioşi, asimilând fără discernământ toate învăţăturile şi “rânduielile” pe care le-au auzit de la liderii-ideologi şi sistematizate de ei în aşa-zisul “Cuvânt al lui Dumnezeu”. Încă de la început, cei doi Zidari au fost angrenaţi în planurile conspirative de reinstaurare a monarhiei în România. Profitând de o perioadă în care expoziţiile din străinătate ale celor doi artişti erau ceva obişnuit, liderii pucioşi l-au investit pe Marian să fie un “curier special” cu mesaje şi daruri pentru regele Mihai, aflat pe atunci în exil în Elveţia, la Versoix. La întoarcere, Şfânta Regină Virginia (zisă şi “mama Gigi”) îi face lui Marian o primire elogioasă, ca unui “sol credincios”, “sculă dumnezeiască” şi “mare apostol al neamurilor”:

[COLOR=blue]“ Cuvântul sfintei Virginia către Marian Zidaru[/COLOR]
[COLOR=blue]Gloria bucuriilor vine pe uşa smereniei[/COLOR]

[COLOR=blue]O,[/COLOR][COLOR=blue]măi copiii mei, copii ai slavei cereşti, se bucură mama Gigi de voi[…]. S-a întors mama Gigi glorioasă, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]mama Gigi este regină la voi[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]am adus înapoi pe copilul meu[/COLOR][COLOR=blue] cu care am început [/COLOR][COLOR=fuchsia]marele apostolat[/COLOR][COLOR=blue], pe copilul pe care l-am aflat vrednic de [/COLOR][COLOR=fuchsia]a-mi împrăştia solia mea pe pământ,[/COLOR][COLOR=blue] căci copilul acesta crede, măi copii, crede şi vine întru împlinirile cele din credinţă aşa cum au făcut atâtea [/COLOR][COLOR=fuchsia]scule dumnezeieşti[/COLOR][COLOR=blue] pe care le-a folosit Dumnezeu întru lucrările Sale.”(24 septembrie/7 octombrie 1990)[/COLOR]
Spiritul Verginicăi, omniprezent, îi face primirea lui Marian, îi dă ceea ce-i poate da(sfaturi) şi îl avertizează că acesta este doar începutul: vor mai fi mai multe de făcut de acum încolo, dar pentru aceasta el va trebui să facă făgăduinţe asiguratorii, adică să se declare credincios, iubitor şi supus fără şovăire liderilor pucioşi:
[COLOR=blue]“ Măi copilul meu care ai fost cu mine în depărtare, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ţi-am făcut primire tot eu[/COLOR][COLOR=blue], te-am întâmpinat tot eu, mămică, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]ţi-am dat ce am putut eu să-ţi dau[/COLOR][COLOR=blue]. Am de stat de vorbă cu tine de acum încolo. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vom mai avea multe de făcut[/COLOR][COLOR=blue], şi îţi cere mama Gigi [/COLOR][COLOR=fuchsia]dragostea ta[/COLOR][COLOR=blue], legată bine cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]ascultarea[/COLOR][COLOR=blue] şi cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]dreapta socoteală[/COLOR][COLOR=blue], căci planul Domnului este bine, bine întocmit, şi trebuie să mergem bine după planul acesta, şi trebuie multă înţelepciune, multă răbdare şi multă, multă linişte a duhului cel lucrător.”(24 septembrie/7 octombrie 1990)[/COLOR]
Rolul de sol al lui Marian la Versoix în Elveţia este dat acum pe faţă. Regele trebuia angrenat într-un plan conspirativ complex, a cărui finalitate era supunerea întregii lumi sub “lucrarea de Nou Ierusalim”:
[COLOR=blue]“ Am spus că vom lucra numai cu minuni. Bucuraţi-vă că lucrăm aşa şi numai aşa, că aşa este acum. Am dus, mămică, de aici, [/COLOR][COLOR=fuchsia]am dus la cel uns de la Dumnezeu [/COLOR][COLOR=fuchsia](regele Mihai, n.r.)[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]podoabe de la Noul Ierusalim[/COLOR][COLOR=blue], podoabe care nu se mai găsesc pe pământ, că pământul de la voi de aici nu mai este pământ. Am zis ca să ştiţi de la cuvintele mele că vor umbla regi întru mărirea care se coboară la voi de la cer. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Am zis că lumea se va pleca şi se va supune sub această lucrare care va umple pământul de slavă văzută[/COLOR][COLOR=blue]. Am zis şi am să mai zic[…]” (24 septembrie/7 octombrie 1990)[/COLOR]
Spiritul neobosit al Verginicăi revine cu un nou mesaj către Marian, după numai o săptămână. La început, ea îi reconfirmă public pe liderii pucioşi (denumiţi duios “copilaşi”), ca fiind cei prin care spiritul ei face spiritism şi vorbeşte, vestitorii Noului Ieruşalim în lume şi totodată sculele prin care monarhia română va stăpâni peste tot pământul :

[COLOR=blue]“ Cuvântul sfintei Virginia către Marian Zidaru[/COLOR]
[COLOR=blue]Chemarea la lucrarea apostoliei, care va face duh de trezire peste România şi peste înţelepţii pământului românesc [/COLOR]

[COLOR=blue]S[/COLOR][COLOR=blue]tă şi aşteaptă duhul lui mama Gigi pe lângă voi, copilaşilor. O, dacă aţi râvni voi după darurile care curg prin cuvintele de la mine nu v-ar ajunge timpul să-mi scrieţi mie, că aşa pot eu vorbi acum, aşa, mămică, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mă folosesc de voi ca să pot vorbi cu voi[/COLOR][COLOR=blue]. Fără voi nu pot vorbi cu nimeni, şi eu trebuie să vorbesc mult de tot acum, că asta îmi este misiunea, şi e misiune pentru învierea cea mare şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru ca să ridic coroana română deasupra tuturor înălţimilor de pe pământ[/COLOR][COLOR=blue], ca să ridicăm România noastră la treapta strălucirii care o aşteaptă, căci strălucirea care o aşteaptă pe ea a fost proorocită în toate timpurile, de toţi proorocii, pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]România este Canaanul[/COLOR][COLOR=blue] în care va trăi şi va intra tot neamul cel ales al Noului Ierusalim. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ea este Noul Ierusalim, care va triumfa peste toate popoarele şi peste toate înălţimile[/COLOR][COLOR=blue], căci în vremea aceasta [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul alege iarăşi Ierusalimul[/COLOR][COLOR=blue], şi Domnul Se va odihni de toate ale Sale în Ierusalimul acesta ales.” (30 septembrie/13 octombrie 1990)[/COLOR]
Apoi, Marian Zidaru este tocmit rugător şi lucrător la lucrul restauraţiei monarhiei în România. Coroana României şi purtătorul ei trebuie să se reîntoarcă în România, şi acest lucru se va întâmpla în mod necondiţionat:
[COLOR=blue]“ Copilul meu iubit, cel cu care am fost în depărtare, te-am adus acasă cu biruinţa cu care trebuia să vii, şi trebuie să pricepeţi că aşa lucrează Dumnezeu acum, după cum este scris pentru vremea de acum. Trebuie să ne rugăm pentru [/COLOR][COLOR=fuchsia]coroana României ca să vină în România[/COLOR][COLOR=blue], că dacă vine ea acasă, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vine cu cel ce o are dată de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]. Rugaţi-vă pentru cel ce are coroana română să poarte în gândul lui gândul lui Dumnezeu, să poarte în credinţa lui credinţa lui Dumnezeu, să crească în inima lui dorinţa după Dumnezeu şi după hrana lui Dumnezeu, să aibă întru merindea lui merindea lui Dumnezeu, cea dăruită de la Dumnezeu, ca să se sfinţească şi să se pregătească şi să se învrednicească de întoarcerea sa în slujba lui Dumnezeu, şi când va veni, să fie aşa cum scrie în Scriptură, să fie după cum zice Dumnezeu să fie, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]altfel nu se va putea să fie[/COLOR][COLOR=blue] decât aşa cum este scris. Amin.” (30 septembrie/13 octombrie 1990)[/COLOR]
“[COLOR=fuchsia]Altfel nu se putea să fie[/COLOR]”, dar a fost. De întors, regele s-a întors abia în 1992, dar rege domnitor, pe tron, n-a mai reuşit să ajungă.
Marian Zidaru este instruit apoi să înveţe din abilităţile liderilor pucioşi, cum să lucreze cu dibăcie de acum, cu toţi oamenii. El va trebui să-i descoase mai întâi pe fiecare şi abia după aceea să-i aleagă numai pe cei de folos, ca să-i câştige de partea pucioşilor, lucrând astfel ca un apostol eficient, uns de pucioşi(cu toate alifiile):
[COLOR=blue]“ Trebuie, mămică, să lucrăm numai sub aripa Duhului de la Dumnezeu, ca să rămână în picioare tot lucrul nostru. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Cercetează-l bine pe cel din faţa ta şi lasă-l mai întâi să-ţi arate tot ce are el şi cum are el, ca să ştii apoi ce să faci cu el, căci apostolii au avut această înţelepciune[/COLOR][COLOR=blue] de la Duhul Sfânt.[/COLOR][COLOR=blue]De aceea ţi-am spus că trebuie mai întâi să încapă ei în inima ta, ca să vadă cum este în ea, şi apoi va fi ca să încapi şi tu în inima lor. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Acesta este rostul cel bun al unui apostol dumnezeiesc[/COLOR][COLOR=blue], căci până nu-i cunoşti, nu-i poţi câştiga de partea lui Iisus Hristos ca să-i faci să fie asemenea cu viaţa lui Iisus Hristos.” (30 septembrie/13 octombrie 1990)[/COLOR]