|
#11
|
|||
|
|||
Citat:
Nici sfintii nu ies din corp. Pot avea vedere in duh (adica inainte vedere), vad lucruri care se intampla in alta parte. Sau pot calatori foarte repede, sa ajunga aproape instantaneu in alt loc, la fel cum se deplaseaza si ingerii (fara sa fie in doua locuri in acelasi timp). E evident ca cineva preocupat de ocultism sau din alta religie (budistii si yoginii au astfel de experiente) nu are o harisma de la Dumnezeu si are experiente date de ingerii cazuti. Harismele le primesc cei imbuntatatiti duhovniceste, care au ajuns la despatimire, la sfintenie. |
#12
|
||||
|
||||
Citat:
Poate actiona intr-o infinitudine de moduri simultan - toate nefiind altceva decat expresii ale pacii launtrice. Pare ca pleaca dar nu pleaca niciunde, pare ca se inalta dar nu se inalta defel, pare ca se intrupeaza dar ramane in ceruri pururea. Omul obisnuit este cu totul inlantuit de simturi. Orice miscare este zbatere in plasa lor. Nu poate concepe realitatea decat prin fragmentare, raportare la identitati asociate partilor. Cand mintea se curatateste si devine unitara simturile nu o mai pot tulbura. Nicio miscare nu o mai clatina - pentru ca miscarea presupune in mod necesar o perceptie segregata. Omul este chemat la aceasta odihna - la ziua a 7-a ca sa petreaca in unire cu Dumnezeu.
__________________
|
#13
|
|||
|
|||
Sfintii ne spun ca mintea este pavaza impotriva demonilor. Ingerii cazuti cauta sa controleze sau sa influenteze mintea oamenilor. Eliberarea aceasta de ganduri din budism este de fapt o munca de a lasa ingerii cazuti sa controleze mintea (bineinteles, acestia nu-si dau seama ca asta fac). Cand ajung la performante mai inalte yoginii au parte si de experiente paranormale (viziuni, zbor prin aer, "calatorii astrale", etc.).
|
#14
|
|||
|
|||
Citat:
„Dreptul și de Dumnezeu insuflatul părinte Maxim Kafsokalivitul înota în marea darurilor divine, care sunt dăruite din Fântâna veșnică a Harului ce-i împodobește pe toți sfinții. De asemenea, el avea un dar deosebit ce numai rareori este dat unora. Putea să zboare. Putea să meargă dintr-un loc în altul prin aer. Era o pasăre a cerului, atât la figurat cât și literal. Biograful său, Teofan Peritheoriou, a fost martor al harului său special. Iată cum descrie el: [...]Am mers în spatele colibei sale și, privind spre drumul lui Isaia, era acolo. L-am văzut lângă bazinul lui Agelarios, la aproape două mile distanță, pe o întindere colțuroasă a unui drum stâncos, foarte dificil. L-am văzut pe sfânt ridicat deasupra pământului în aer. El zbura ca un vultur deasupra pădurii și a stâncilor, venind spre mine. În acel moment, m-am speriat și am strigat: «Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este îndeajuns spre lauda minunilor Tale». Fiindcă eram speriat, m-am tras înapoi, și el, cât ai clipi din ochi, a apărut în fața mea, cântând. Am căzut în genunchi, ca să-i fac plecăciune.[...]” Pasajul e din Patericul Atonit.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 23.12.2016 at 01:09:57. |
#15
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
De ce nu i-a dat Dumnezeu un astfel de dar, ca mijloc suplimentar, si lui Irod? Pentru ca era fatarnic.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
|