Iubirea de aproape-Iubirea de vrajmasi

[OvidiuO]

"Daca iubiti pe cei ce va iubesc pe voi, ce rasplata mai aveti, ce rasplata asteptati ? Oare nu si paganii fac asa ? Dar Eu va zic: Iubiti pe vrajmasii vostri." Aici este examenul iubirii. Cine sunt vrajmasii nostri ? Nu cei care ne sparg apartamentul, nu cei care ne-au furat masina, nu cei care vin cu sabii asupra tarii noastre. Vrajmasii nostri sunt cei pe care noi singuri ni-i facem. Sunt oamenii despre care noi avem o parere proasta, oamenii care ne tulbura prin prezenta lor, prin cuvintele lor, prin felul lor de a fi. Oamenii despre care noi spunem: "Lasa-ma, ca m-am saturat de el." Aici trebuie sa incepem lucrarea dragostei Cum ? Iarta ! "Nu pot sa-l iert, pentru ca este mandru. "Pai da tu cum esti ? Iarta ! Iertarea este semnul cel mai graitor si piatra de temelie pe care se zideste mai tarziu dragostea.....Wink
Sa iertam, pentru ca nu este cu neputinta. Nu este cu neputinta sa iertam pe acest om pacatos din fata noastra. Pentru ca insusi Dumnezeu l-a iertat. Aceasta este cugetarea cea mai de folos. Aceasta este raportarea pe care trebuie sa o avem fata de aproapele. Inainte de a-l judeca eu, trebuie sa ma intreb cum il judeca Dumnezeu pe el ? Si cum il judeca ? A murit pentru el ! Dumnezeu l-a iertat.".... Pr. Savatie Bastovoi

Am citit in lung si in lat pe acest forum si toata lumea vrea sa joace rolul celui bun,iubitor de Dumnezeu.
Dar iata ca in viata intalnim oameni, care accepta rolul celui rau, care ne incearca, pentru ca noi sa ne mantuim. Poate fi calificat acest lucru ca un sacrificiu, poate sacrificiul propriei mantuiri? Daca da, atunci, daca cineva se sacrifica pe sine, ca eu sa ma mantuiesc, atunci merita sa-l iubesc, tocmai pentru acest sacrificiu, caci omul prin om se mantuieste cum spune Pr. Arsenie Papacioc. Daca cineva vine si spune ca o face pentru anumite beneficii, atunci ii voi raaspunde ca cea mai mare recompensa e raiul si mantuirea. Cel care renunta la rai si la mantuire pentru ca eu sa ma mantuiesc, merita cu prisosinta sa fie iubit de mine, oricat durere mi-ar provoca. Scopul existentei mele este astfel implinit.

[OvidiuO]

În prealabil postat de ancah

Am citit in lung si in lat pe acest forum si toata lumea vrea sa joace rolul celui bun,iubitor de Dumnezeu.
...

Toata lumea ? De unde sti sora mea ce este in sufletul fiecaruia ? Nu cred ca toata lumea se crede cumva la teatru, interpretand vreun rol, caci pacat ne-am face. De ce crezi asta ?

:dozingoff: n-am mai auzit pana acum ca cineva sa isi propuna sa iti faca rau din spirit de sacrificiu... cred ca e o problema de perceptie si cel mult putem spune ca noi vedem acel rau ca pe un bine = o incercare, un fel de examen de viata la care suntem supusi.

Asa e OvidiuO; nu am cum sa vad ce e in sufletul fiecaruia. Presupun doar.
Sa ma explic: a juca rolul celui bun nu inseamna a juca un rol la teatru, ci a fi perceput drept bun de ceilalti, pentru ca buni suntem in interior. Asa credem noi. Eu am vazut ca un om, cat de rau, in interiorul lui tot bun se vede. Doar Dumnezeu ne face sa ne vedem greselile, caci fara el am crede ca suntem niste sfinti cu totii.

In ceea ce priveste pe vrajmasi, ei, fara sa stie, imi fac un serviciu, punandu-ma la incercare creind situatii grele, din care probabil ca numai eu am de invatat si de castigat, in timp ce ei se incarca de pacate. Asumandu-si acest rol (nu ca la teatru!) in viata mea, de fapt, fara sa stie, se pun in slujba binelui.

Da, Mirela, la acel examen de viata m-am referit.

Si apoi era doar un raspuns referitor la cum sa-i privim pe vrajmasi, pentru a-i putea iubi

[OvidiuO]

Atunci e bine daca doar presupui, in sensul ca ramane loc si pentru alta varianta.:)

[sofiaiuga]

tre sa ne iubim aproapele CA PE NOI INSINE ,spune porunca a doua din decalog. Dar probl. e CIT NE IUBIM FIECARE PE NOI INSINE!?Atunci cind ne vedem propriile pacate nu ne prea iubim pe noi insine ba constiinta ne mai si critica Deci Dumnezeu nu ne cere imposibilul;din categ. aproapelui nostru fac parte si asa zisii dusmani ,adica cei care ne vor raul sau ne ne plac ca ne critica,desi d.p.d.v. a lui Dumnezeu ei sint cei mai buni caci ne fac prin rabdare SA CISTIGAM CUNUNI REZISTIND LA DIVESE ISPITE din partea unora etichetati de noi ca dusmani.Avem povestea cu Achachie,sfintul care a ascultat de duhovnicul sau fiind mereu batut pina la moarte.Dar in felul cum a facut ascultare in ciuda acelor batai,fara a-l judeca ,a spusbinecuvintate a fie miinile care m-au batut si care mi-au permis sa cistig cununi.Etichetarea in prieteni sau dusmani a noastra este omeneasca ,iar judecata lui Dumnezeu nu e omeneasca.

[costel]

Puterea de a implini poruncile lui Hristos nu vine din cunoasterea acestora, ci din unirea cu El. Fara aceasta unire, exista pericolul sa faci si din cei apropiati niste straini. Cu atat mai greu sa prefaci ura fata de dusmani in iubire. Asa ca inainte sa iesim in lume spre a o imbratisa, e bine sa invatam sa imbratisam. Cea mai buna cale in acest sens, e unirea cu Hristos. Altfel, vom crede ca imbratisam si in realitate ii vom sufocam pe ceilalti.

[windorin]

parintele iustin parvu spune.. "macar unul singur dintr-o obste daca este cu gandul la Dumnezeu si traieste cu adevarat Sfintele Slujbe, acela ridica impreuna cu el intreaga obste.."

pot spune acelasi lucru despre familie.. macar unul singur dintr'o familie daca este asa cum trebuie, Dumnezeu se poate milostivi fata de intreaga familie.. insa acela unul sa fie bland, milostiv si cu frica de Dumnezeu.. si peste toate acestea, cu mare dragoste..

acel singur calugar din obste, care traieste in Duhul, trebuie sa iubeasca mai mult ca pe sine intreaga obste.. asa si cu mama, tatal sau copilul credincios.. acesta trebuie sa iubeasca pe ceilalti membri mai mult ca pe sine..

durerea aceluia unul pentru ceilalti.. ii poate mantui.. nu de putine ori s-au vindecat de "boli" copiii parintilor credinciosi, sau invers, parintii, pentru rugaciunile copiilor..

"fiica mea este rau chinuita de un demon.." ... "mergi in pace, fiica ta s-a tamaduit" ... sa fim noi cum trebuie, si multi in jurul nostru se vor mantui..

"dobandeste pacea si multi in jurul tau se vor mantui" (sfantul serafim de sarov) daca noi suntem cum trebuie si ii rabdam pe necredinciosi, ii vom tine si pe ei dupa noi.. si faptele noastre pot lucra in ei..

cu adevarat spun.. nu este greu !! ci este chiar foarte greu, aproape imposibil.. insa "ceea ce este cu neputinta la om, este cu putinta la Dumnezeu" ... si daca ar fi usor, cu siguranta aceasta nu ar fi semn bun..
lucrurile bune cu anevoie se dobandesc..

seara cu pace.

[cristiboss56]

Am sa redau in cele ce urmeaza, o scurta povestioara din carte "A iubi inseamna a ierta" scrisa de Savatie Bastovoi : In Pustia Egiptului se nevoiau doi calugari, care vreme de 20 de ani nu s-au certat niciodata, pentru ca in toate ascultau unul de celalt. Odat, unul dintre ei a zis : "frate, hai sa ne certam si noi macar o data, asa cum se cearta toata lumea ". "Dar cum"-a intrebat celalalt. "Uite, punem o caramida in mijloc si eu zic ca e a mea, iar tu zici ca e a ta". "Bine"-a zis fratele. Si au inceput sa mute caramida de la unul la altul. Dar de indata cel de al doilea a zis: "E a mea! ", primul a zis : "Bine, daca e a ta , ia-o". Si asa n-au mai reusit cei doi frati sa se certe. Cel care este atent sa nu-si implineasca voia, ci sa caute la necesitatile, durerile, si bucuriile aproapelui, ajunge la smerenie. Smerenia nu se vede pe sine si nu judeca faptele celorlalti, ceea ce este izvorul linistii si al pacii fericite. Parintii egipteni aveau convingerea ca, pana nu ramane omul singur cu Dumnezeu- adica sa nu se mai intereseze de faptele celorlalti- , nu poate avea liniste.Sfintii Parinti ne recomanda sa dam sfaturi si sa ne expunem parerea fata de anumite lucruri numai in cazul in care suntem intrebati. Asa ne spune si Inteleptul Solomon : " Cel ce raspunde la vorba inainte de a o fi ascultat este nebun si incurcat la minte" (Pilde 18, 13). Iubirea se imbraca in cel iubit ca intr o haina. In aceasta identificare ne descoperim unii pe altii in Hristos. Aceasta este starea din care Apostolul Pavel a putut sa zica "Nu mai traiesc eu, ci Hristos in mine".