Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 06.02.2014, 18:28:16
marina31 marina31 is offline
Member
 
Data înregistrării: 20.02.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 32
Implicit

Dpdv crestin cred ca a gandi corect inseamna a avea discernamant in ce spui si ce faci, discernamant pe care trebuie sa il cerem in rugaciune de la Dumnezeu.
Si mai mult decat discernamant trebuie sa cerem sa facem voia lui Dumnezeu. Atunci corect-ul sau gresit-ul nu stiu cum mai poate fi evaluat.

Last edited by marina31; 06.02.2014 at 19:03:12.
Reply With Quote
  #12  
Vechi 06.02.2014, 22:10:43
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Citat:
În prealabil postat de marina31 Vezi mesajul
Dpdv crestin cred ca a gandi corect inseamna a avea discernamant in ce spui si ce faci, discernamant pe care trebuie sa il cerem in rugaciune de la Dumnezeu.
Si mai mult decat discernamant trebuie sa cerem sa facem voia lui Dumnezeu. Atunci corect-ul sau gresit-ul nu stiu cum mai poate fi evaluat.

Discernamantul nu exista prin sine sau de la sine - este un fruct care apare prin antrenamentul cugetarii - printr-un lung sir de rationamente succesive. Al cere doar de la Dumnezeu fara efortul de a citi invataturile si experienta altora - este putin probabil ca va fi dobandit. Toate puterile intelegatoare trebuie sa lucreze unitar / sinergic.

Discernamantul se aplica functie de o "referinta". Aceasta "referinta" este rezultanta unei proces gradual de compilatie a invataturilor pe care le primim (biblice si patristice - in cazul de fata).

Situatiile mundane sunt comparate cu "referinta" si in urma deciziei rezulta un anumit tip de actiune asumat.

Spunem ca luam decizia corecta (ca avem discernamant) daca actiunea intreprinsa produce un "bine adevarat".

Gandirea critica (studiul acesteia - terminologia si mecanismele) poate rafina si eficientiza procesul cognitiv - in primul rand prin faptul ca devenim constienti de procesul insusi.

Este un alt nivel la care ridicam cugetarea - "cugetarea care cugeta la cugetare".

Orice urmeaza acesteia, orice proces cognitiv, se afla pe un teren mai solid - mai ferit de alunecusuri si caderi in extreme.
__________________


Last edited by florin.oltean75; 06.02.2014 at 22:21:27.
Reply With Quote
  #13  
Vechi 06.02.2014, 22:48:18
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Citat:
În prealabil postat de guardian knight Vezi mesajul
O gandire corecta este ceea ce am putea defini parafrazand criteriul adevarului la Aristotel,adica adecvarea intre gand,gandire (cogitas) si lucru (res).adica intre gandire si fenomenalitate.

Astfel conceputa definitia gandirii ,putem numi gandirea buna, luciditate ,adica puterea sau virtutea de a-si reprezenta lucrurile si fenomenele adecvat cu starea de fapt reala !

Convingerea mea este ca aceasta gandire buna, sau clara ,este o forta mai degraba datorata unei structuri neuronale si celebrale mostenita genetic, si neavand prea mult de-a face cu educatia !
Desigur, educatia poate sa slefuiasca si sa dea straluciri si efecte baroce ,pur estetice, diamantului numit gandire buna,insa chiar si fara educatie,lasat in starea sa bruta, diamantul nu e mai putin cel mai dur si taios cristal !

Daca nu educatia are un rol central in forjarea gandirii,probabil, ca ea se cizeleaza sau transforma sub impactul puternic al altei scoli. Unii o numesc "scoala vietii",altii o numesc experienta situatiilor limita,insa in orice caz, sub efectul ei,gandirea se poate numi si intelepciune.

Definita astfel,gandirea buna este menita sa duca la conservarea cea mai puternica a individului in fata factorilor nocivi si agasanti exteriori ?!
Daca am raspunde ,da, ce ne facem cu eroul ?
Eroul este un om cu o gandire buna, in timpul actului sau eroic ? Sau este un om putin smintit ?!

Imi vine acum in minte un exemplu de comportamant eroic al unui general neamt de cavalerie Otto von Panwitz,care a devenit Ataman al unei divizii de cazaci albi,in timpul Ww2.
Nu stiu ce fapte ori fi facut in timpul conflagratiei,si nu asta conteaza in cadrul povestirii de aici, insa cand a venit finalul razboiului,acesta i-a prins pe undeva pe la Linz ,in Austria.
Daca initial,prin contacte,se stabilise ca predarea sa se faca englezilor, pana la urma englezii i-au dat pe mana armatei rosii pe prizonierii cazaci,nu inainte de a-i spune generalului ca el poate ramne la ei ca prizonier de razboi,avand astfel sansa sa-si crute viata !
Ce credeti ca a facut generalul in aceasta situatie limita ???
A refuzat oferta englezilor, preferand sa ramana cu oamenii lui, spre a le imparatasi aceeasi soarta !
Iar soarta lui a fost una crunta, deoarece dupa cca un an a fost executat prin spanzurare de catre un tribunal sovietic in URSS.

In virtutea carei gandiri si evaluari, generalul nostru a luat aceasta decizie ce i-a schimbat destinul ???

In virtutea faptului ca prin reflectii si evaluari ale propriilor experiente, generalul a ajuns sa valorizeze in mod profund "principiul identificarii cu ceilalti" - cel mai inalt principiu - principiul principiilor.

Asemeni cum mama se identifica cu copilul ei si este gata sa-si dea viata pentru acesta, asa cum un Dumnezeu moare pe cruce strapuns de cuie si spini pentru noi toti. Pentru ca, paradoxal, acest Dumnezeu nu poate trai fara noi si, firesc, nici noi fara El. Pentru ca, in chip tainic, daca noi "murim" (duhovniceste) si Dumnezeu "se sfarseste" impreuna cu noi - "moare de dor" in noi insine. Din aceasta perspectiva, trebuie sa fim foarte atenti, caci avem putere de viata si moarte asupra unui Dumnezeu care ni se daruieste complet si neconditionat.

In mod curent, noi ne identificam doar cu propriul sine - nu cu ceilalti. Suntem o insula intre insule.
__________________


Last edited by florin.oltean75; 06.02.2014 at 23:41:29.
Reply With Quote
  #14  
Vechi 07.02.2014, 08:11:47
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 3.080
Implicit

Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75 Vezi mesajul
Discernamantul nu exista prin sine sau de la sine - este un fruct care apare prin antrenamentul cugetarii - printr-un lung sir de rationamente succesive. Al cere doar de la Dumnezeu fara efortul de a citi invataturile si experienta altora - este putin probabil ca va fi dobandit. Toate puterile intelegatoare trebuie sa lucreze unitar / sinergic.

Discernamantul se aplica functie de o "referinta". Aceasta "referinta" este rezultanta unei proces gradual de compilatie a invataturilor pe care le primim (biblice si patristice - in cazul de fata)...
”Referința” se numește Dumnezeu, iar orice proces, analiză sau judecată care nu ține seama de această realitate nu are nici o legătură cu discernământul, sau altfel spus, cu înțelepciunea, fiindcă aceste noțiuni sunt definite numai de credința în Dumnezeu.
Altfel gândirea s-ar numi... inteligentă, rațională, isteață șa.

Prin urmare, dacă ”referința” există prin Sine, sau de la Sine, atunci nici discernământul (înțelepciunea) nu face notă discordantă și se confirmă prin fraza dvs: Toate puterile intelegatoare trebuie sa lucreze unitar / sinergic.
Doamne ajută.




P.S. Dacă am înțeles eu greșit ce ați vrut să spuneți, îmi cer scuze și vă rog să mă corectați.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)

Last edited by Demetrius; 07.02.2014 at 08:16:57.
Reply With Quote
  #15  
Vechi 07.02.2014, 21:32:03
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
”Referința” se numește Dumnezeu, iar orice proces, analiză sau judecată care nu ține seama de această realitate nu are nici o legătură cu discernământul, sau altfel spus, cu înțelepciunea, fiindcă aceste noțiuni sunt definite numai de credința în Dumnezeu.
Altfel gândirea s-ar numi... inteligentă, rațională, isteață șa.

Prin urmare, dacă ”referința” există prin Sine, sau de la Sine, atunci nici discernământul (înțelepciunea) nu face notă discordantă și se confirmă prin fraza dvs: Toate puterile intelegatoare trebuie sa lucreze unitar / sinergic.
"Referinta absoluta" este intradevar Dumnezeu. Ideal ar fi sa-L vedem direct - sa avem acces direct la sursa si astfel sa avem un discernamant impecabil, desavarsit.

Insa, fiecare persoana este diferita. Gradul ei de luminare launtrica este diferit - asa ca, practic, avem acces la o "referinta relativa" - relativa pentru ca il percepem pe Dumnezeu intr-un mod personal, in parte, ca prin oglinda (perceptie individualizata rezultata in urma eforturilor proprii si proniei) - nu asa cum este El in adevar.

Aceasta "referinta relativa", prin gandire critica (dreapta chibzuinta)/binecuvantari, poate fi apropiata asimptotic de "referinta absoluta".
__________________


Last edited by florin.oltean75; 07.02.2014 at 21:37:03.
Reply With Quote
  #16  
Vechi 08.02.2014, 04:41:51
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 3.080
Implicit

Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75 Vezi mesajul
"Referinta absoluta" este intradevar Dumnezeu. Ideal ar fi sa-L vedem direct - sa avem acces direct la sursa si astfel sa avem un discernamant impecabil, desavarsit.

Insa, fiecare persoana este diferita. Gradul ei de luminare launtrica este diferit - asa ca, practic, avem acces la o "referinta relativa" - relativa pentru ca il percepem pe Dumnezeu intr-un mod personal, in parte, ca prin oglinda (perceptie individualizata rezultata in urma eforturilor proprii si proniei) - nu asa cum este El in adevar.

Aceasta "referinta relativa", prin gandire critica (dreapta chibzuinta)/binecuvantari, poate fi apropiata asimptotic de "referinta absoluta".
Relativă și, totuși, după dreapta chibzuință a fiecăruia.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
Reply With Quote
  #17  
Vechi 08.02.2014, 08:13:10
iondan iondan is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 07.02.2014
Mesaje: 26
Implicit

Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75 Vezi mesajul
"Referinta absoluta" este intradevar Dumnezeu. Ideal ar fi sa-L vedem direct - sa avem acces direct la sursa si astfel sa avem un discernamant impecabil, desavarsit.
.
Adam si Eva chiar vorbeau direct cu "referinta absoluta", deci greșala nu s-a datorat necunoasterii.
Reply With Quote
  #18  
Vechi 08.02.2014, 10:37:49
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
Relativă și, totuși, după dreapta chibzuință a fiecăruia.
Corect. "dreapta chibzuinta a fiecaruia" - aceasta este problema de chintesenta.

Un discernamant care vine prin instruire (cateheza - in particular).

Nu ne nastem cu o minte crestina.

Mintea este populata progresiv cu idei si rationamente crestine - din care emerge " o dreapta chibzuinta", care, ca orice alt fenomen, nu este fixa - poate evolua sau involua.
__________________

Reply With Quote
  #19  
Vechi 08.02.2014, 10:44:00
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iondan Vezi mesajul
Adam si Eva chiar vorbeau direct cu "referinta absoluta", deci greșala nu s-a datorat necunoasterii.
In acest rationament se presupune ca se intelege perfect ce inseamna 'a vorbi cu Dumnezeu'.

Tot timpul...sau sunt si pauze in dialog? Caci orice pauza presupune o separare momentana, deci imperfectiune. Prin mici hiatusuri in relatia cu Dumnezeu apar conditii/stari de necunoastere care favorizeaza caderea.

Este o diferenta intre "a vorbi" si "a vedea"?

Este o diferenta intre "a-L vedea" si "a fi plin de Dumnezeu"?
__________________

Reply With Quote
  #20  
Vechi 08.02.2014, 13:08:33
iondan iondan is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 07.02.2014
Mesaje: 26
Implicit

Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75 Vezi mesajul
In acest rationament se presupune ca se intelege perfect ce inseamna 'a vorbi cu Dumnezeu'.

Tot timpul...sau sunt si pauze in dialog? Caci orice pauza presupune o separare momentana, deci imperfectiune. Prin mici hiatusuri in relatia cu Dumnezeu apar conditii/stari de necunoastere care favorizeaza caderea.

Este o diferenta intre "a vorbi" si "a vedea"?

Este o diferenta intre "a-L vedea" si "a fi plin de Dumnezeu"?

Prima data a fost voința de a-l asculta pe șarpe si apoi a intervenit ca si consecinta pauza in dialog, inițiata de Dumnezeu, cand si-a retras harul.
Cred că pentru Adam sa greșeasca era la fel de greu cum e pentru noi ,azi, sa facem faptele virtutii.
Reply With Quote
Răspunde