|
#11
|
|||
|
|||
Citat:
Însă după cum vede oricine în jurul lui, dacă nu în propria casă, multe căsnicii se destramă după o vreme, sau dacă nu se destramă, se ajunge la o înstrăinare între cei doi, la necomunicare, dacă nu chiar la ură. Fiecare e pentru sine, fiecare își trăiește propria viață și încearcă să se bucure, cum poate, pe sine însuși. E semn că lupta pentru iubire și credință a fost pierdută, sau poate nici nu a avut loc. De multe ori căsnicia începe cu o iubire doar sufletească, neînduhovnicită. În cazurile bune, cei doi sunt credincioși și își pun problema desăvârșirii (creșterii) împreună. Totuși, trecerea de la iubirea sufletească la cea duhovnicească nu se face ușor, și ea poate dura mulți ani, în care celălalt te va sili mereu să te autodepășești, să-ți jertfești egoismul. El îți va pune de multe ori în fața ochilor, uneori cu brutalitate, o oglindă în care nu vrei să te vezi, pe care o vei refuza. Îți va spune, poate, cuvinte dure, pe care ori le vei respinge, socotindu-le ca venind dintr-o inimă rea, ori le vei accepta și vei face efortul să ți le însușești, iar atunci îți vor fi de folos, smerindu-te și ajutându-te să te pocăiești mai bine. Lupta cu celălalt, dacă nu e lipsită de aspirație duhovnicească, nu e doar o luptă egoistă; e și egoistă, pentru că foarte greu scapi de dușmanul din tine, dar e și pentru celălalt, pe care continui să-l iubești și îi dorești mântuirea așa cum ți-o dorești și ție. Poți fi ispitit foarte tare să-l urăști. Și dacă nu-L chemi mereu și mereu pe Hristos în ajutor, să mijlocească între voi, cazi, ajungând la niște sentimente oribile. Dar dacă Îl chemi, s-ar putea să ajungi să iubești cu adevărat, cândva. Războiul acesta poate fi uneori deosebit de dramatic, cu înfrângeri ce ți se par catastrofale. Însă dacă îți păstrezi credința și dragostea, dacă atunci când te vezi doborât la pământ știi că nu te-ai lepădat de Hristos, că n-ai căzut din dragostea Lui și că mereu te-ai străduit să-L asculți pe El, nu pe tine, vei vedea că, tocmai atunci când ai pierdut totul, ai câștigat, de fapt, Împărăția. Citat:
|
#12
|
||||
|
||||
ceva frumos
Citat:
__________________
'Fara Duhul Sfant, omul nu e decat lut si pacat.'(Sf Siluan Athonitul) 'Domnul stie ca suferi, dar iubirea Lui straluceste peste tine asa cum soarele straluceste peste lume. Nu te teme! E spre binele tau.'(Sf Siluan Athonitul) |
#13
|
|||
|
|||
Citat:
Deci nimic nu mai este individual după ce te-ai căsătorit: nici lupta cu sine, nici rugăciunea, nici mântuirea. Totul e împreună; și e minunat acest împreună, e cu adevărat taină dumnezeiască, dar e și luptă grea uneori. Poate fi ca un foc - spre mântuire sau spre pierzanie. |
#14
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
'Fara Duhul Sfant, omul nu e decat lut si pacat.'(Sf Siluan Athonitul) 'Domnul stie ca suferi, dar iubirea Lui straluceste peste tine asa cum soarele straluceste peste lume. Nu te teme! E spre binele tau.'(Sf Siluan Athonitul) |
#15
|
|||
|
|||
[quote=AlinB;427322]Aoleu, ai omorat speranta in cei care credeau ca o data cu timpul lucrurile pot merge mai bine.
Corect. Ce sa mai zicem atunci noi incepatorii? |
#16
|
|||
|
|||
Citat:
Lasand gluma la o parte, am auzit ca o casnicie sau o cumunitate in care nu exista certuri, discutii incontradictoriu, nu e tocmai ok, e posibil ca toata lumea sa se prefaca ca e totul bine si la un moment dat sa explodeze ceva... Ma rog, nu stiu sa ma exprim mai plastic la ora asta. |
#17
|
|||
|
|||
Poate ca si in relatia cu sotul/sotia putem fii ca si in relatia cu Dumnezeu, "fii, argati sau robi".
Adica sa existe raporturi de iubire, obligatie sau frica. Poate exista o corelatie intre felul cum Il vezi pe Dumnezeu si felul cum iti vezi sotul/sotia. (Sau poate nu, in cazul meu nu e valabil.) Poate ca suntem lasi, chiar daca ne batem cu pumnii in piept ca nu avem nevoie de altceva/altcineva pe lumea asta decat de Dumnezeu, totusi avem nevoie unii de altii. Pana la urma asa am fost lasati de Dumnezeu, sa traim in comunitati si mai ales, chiar El a binecuvantat randuiala casatoriei. Poate tocmai asta e marea provocare pentru noi. Chiar daca credem ca ar fi mai usor pentru mantuirea noastra sa traim singuri, atunci nu am mai putea sa perpetuam specia, si poate ne-ar fi greu chiar sa supravietuim. Daca insa ne adunam in "haite" mai mari si ne gandim doar cum sa ne facem viata mai buna, indepartandu-ne ne voia Domnului, ajungem unde am ajuns acum. |
#18
|
|||
|
|||
Lupta...
Ca si fratele nostru (Ne)priceputu, m-am lovit de-alungul timpului de lipsa scrierilor duhovnicesti despre casnicie scrise de preoti sau mireni cu experienta. Lucrarile scrise de calugari nu sunt relevante pentru multitudinea de "lupte'' se dau intr-o familie. Daca unul e credincios, celalalt nu este, poti sa-i spui tu despre calitati divine sau frumusetea trairii impreuna a credintei? Poate te ia ca esti aiurit si de aici inainte tine-te frate la razbelul cu demonii invocati! Cred ca si in acest subiect pe forum se face prea multa teorie si prea putina practica. Daca eu zic ca cunosc o sotie care nu a lasat sotul sa duca fata cand era mica la biserica, voi mari teologi, ce ati fi facut in locul lui?! Cumva-cumva a dus-o, dar in ea nu e acea credinta VIE care lucreaza IUBIREA lui HRISTOS, deoarece nu a venit indrumarea de la ambii parinti (iar mama e mai apropiata de copiii, nu?). Credeti ca nu s-a rugat si nu a postit sotul pentru ele?! Credeti ca nu a plans pentru ele?! Credeti ca nu a avut momente in care a zis ca ce cauta el acolo?! Credeti ca nu s-a BUCURAT pana la Cer cand s-au spovedit si impartasit impreuna?! Si in ciuda a toate a vazut ca zdrobirea inimii lui a fost degeaba?! Care au fost roadele? Sub raze firave de lumina se ascund palcuri groase de necunoastere religioasa, patimi care izbucnesc din te miri ce, autosuficienta ignorantei...
(Ne)priceputu e de fapt mare priceput...E TRAITOR. |
#19
|
|||
|
|||
Citat:
Uitam insa adesea ca lupta aceasta, impotriva "imparatului acestei lumi" si a pornirilor noastre pacatoase, nu trebuie sa fiu una in doi, ci impreuna cu Hristos. El este Izbanda noastra, Mantuitorul nostru. Numai El poate preschimba oricand "apa in vin". |
#20
|
|||
|
|||
Citat:
Daca insa un credincios/credincioasa isi ia un sot/sotie necredincios/oasa, nu stiu care este explicatia : e ispita diavolului pentru a-l pierde pe credincios, sau e o incercare de la Dumnezeu? Mai sunt si situatii in care amandoi sunt aparent necredinciosi, iar (doar) unul din ei la un moment dat se trezeste, si incearca sa-l traga si pe celalalt dupa el. Aici s-ar putea spune ca e intr-adevar o incercare de la Dumnezeu, si inca una grea. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Mataniile mirenilor in Biserica | Dacian | Reguli in Biserica | 30 | 27.04.2012 17:15:11 |
casnicia alaturi de un necredincios | Aspasia | Nunta | 38 | 12.12.2010 22:15:41 |
Ajutatima sa-mi salvez casnicia | eduard40 | Rugaciuni | 6 | 06.01.2010 16:19:22 |
Patericul mirenilor | Laurentiu | Generalitati | 17 | 20.07.2009 09:49:11 |
|