|
#11
|
|||
|
|||
Citat:
Apropo a apucat cineva sa citească Sfântul Paisie Aghioritul volum. 4 " viaČ›a de famile"??? |
#12
|
|||
|
|||
Da, de abia acum am reusit sa citesc raspunsurile voastre...daca ar fi pentru mine, as pleca si maine...parintii v-am zis deja ce m-au sfatuit..sa am rabdare, ca Dumnezeu ne va ajuta, ca nu ne lasa, mai ales ca suntem implicati mult in activitatatea bisericii, sotul nu e un cantaret in cor, ci chiar cantaretul de la strana, el conduce corul si cantarea in biserica..Parintele zice ca de asta si ne munceste atata diavolul pt ca e implicat direct impreuna cu preotul in nsavarsirea slujbelor in biserica, dar ca Dumnezeu nu ne lasa...nu stiu ce sa zic...o fi asa, El stie...Eu ezit din mai multe pdv..e clar ca nu-mi place situatia, nici pt mine, nici pt copil..daca o iau in directia asta,da, ar trebui sa ma gandesc sa plec..as avea unde, in ro am pe mama si bunica, casa mea parinteasca, sunt singura pe care o au, ele ar fi fericite sa stau acolo, sa le ajut, doar ele m-au crescut..bani nu am, sanatatea e mai subreda, dar am studii supeioare, si ma gandesc ca mi-as gasi ceva de munca cu ajutorul lui Dumnezeu...nu mi-ar fi usor, asta e clar, in afara de casa de care dispun, as insemna sa iau totul de la 0..DAR, eu am crescut la fel, ai mei s-au despartit cand eram de 3,8 ani, mama a ramas cu parintii ei si cu mine, apoi cand aveam 12 ani a murit bunicul si am ramas doar noi 3 femei..le-a fost ft greu sa ma creasca , si financiar dar si asa in general..apoi , oricat s-ar descurca femeile fara un barbat, uitandu-ma in urma imi dau seama ca daca ar fi fost un barbat in familie, poate anumite lucruri ar fi fost altfel..mi-a fost greu cand am ales facultatea de ex, in adolescenta am avut niste derapaje pe care poate nu mi le-as si permis daca as fi avut autoritatea unei figuri paterne...desigur,pt ca nu am trait aspectele negative ale vietii de familie, certuri intre parinti si nimic de genul, am fost crescuta sufleteste parca prea in puf...nu cunosc reversul..poatedaca as fi avut tata, ar fi fost mai greu, poate nu se inteegraeu si cresteam intr-o atmoscefra ca cea din familia mea de acum...dar avea dreptate cineva care a raspuns mai sus..nu am avut un model real de familie..din cauza asta imaginea mea e una poate prea ideatica, mmereu am visat marae iubire, ca prin desene sau filme, cu finalul aub trait fericiti pana la adanci batraneti...ori finalul nu e clar acesta, nici pt cei care se inteleg...Poate ca neavand un model masculin am si avut asteptari prea mari... Mai sunt apoi si scrierile unor parinti induhovniciti care spun ca femeia aflata in astfel de situatii sa aiba rabdare, sa se roage si prin rabdarea ei lucrurile se pot schimba, sau poate contribui la mantuirea ei si a familiei..acum sa ziceam ca m-ar tine capul sa ignor jignirile, pana la urma atatia au fost huliti in lume, pana si Iisus, dar daca s-ar ajunge la violenta fizica serioasa...clar nu e bine, in primul rand pt copil, sa vada asa ceva, nu mai vb sa simta...oricum nu am nicio garantie, nici ca se ajunge nici ca nu, desi in ritmul asta nu se intrevad lucruri bune..De fapt asta cautam cu postrea mea, mai mult decat sfaturi, mmarturii de la cei care au trecut, sau au auzit cazuri asemanatoare, in care ascultaea de ceea ce zice biserica s-a dovedit buna, unde lucrurile s-ai schimbat in bine...uneori acelea imi par doar pilde menite sa incurajeze femeile sa fie supuse si sa aiba rabdare in crucea casniciei, cand in fapt ceea ce vedem si in cazul meu simt, e doar violenta , cearta, neintelegeri, suferinte..nu neg faptul ca Dzeu ajuta, sau ca cele care rabda isi primesc cununa..dar, am vreo garantie ca daca rabd, pt pacatele mele, pt mantuire, etc, Dzeu imi va feri copilul de repercursiunile negative...oare copilul meu nu va creste traumatizat de tensiunile si circul constant pe care-l faca tatal lui?...Va spun sincer, daca n-as avea copilul si as fi in situatia asta, as alege sa rabd pt pacate, considerand ca asta e ingaduit de sus , si ar rabda cat as putea, bineinteles, pana la violenta fizica grava...Dar sa aleg pt copilul meu, nefiind impacata indiferent ce as alege...mereu, chiar si acum ma gandesc ca poate daca mama ar fi rabdat mai mult as fi avut o familie, si poate era bine, sau poate rau..dar daca n-a fost, ma gandesc cum ar fi fost..si niciodata motivele pe care ea mi le-a explicat nu mi s-au parut suficiente...in sinea mea, eu am crescut fara tata pt ca mama a ales sa nu rabde mai mult..daca as pleca acum, oare ce i-as putea raspunde peste ani copilului meu..ca a crescut fara tata pt ca tatal lui ma facea dobitiaca , nenoricita etc si ma prindea de barbie la nervi?...nu spun ca nu e grav fata de modelul ideal al unei familii...dar parca e totusi banal pt alegerea unei vieti fara tata pt copilul meu....DAR daca ar fi sa ajunga sa ma loveasca efectiv, cred ca n-as mai avea de ales..sau am sa intru in randul acelo biete femei agresate, care on sa tot spere , zicand ca e doar o palma, doar o data, doar....doar...si poate...Imi venea sa-i zic paintelui ieri, " e usor sa zici sa am rabdare, cata vreme dta pe preoteasa o ridici mereu in slavi, o sprijini, si copiii dtale cresc linistiti, in intelegere si cu exemple frumoase", dar eu cand vad cumn sta puiul meu si asista la cum urla, jigneste si loveste tatal lui in masa, mi se strange inima in mine pt sufletelul lui...ca desi e mic si poate nu pricepe multe la nici 3 ani, dar sigur undeva in sufletelul lui e influentat..Iertati-ma, am scris tot ce mi-a venit in minte, si m-am descarcat aici...pe undeva simt ca ma ia disperarea, pe alta parte ma gandesc ca mai am o luna si daca ajuta DZEU ajungem in tara, o vad pe mama, ajung la Prislop si la preotii mei si poate ma vor ajuta dansii cu raspunsuri la toate astea..Rugati-va pt noi:)
|
#13
|
|||
|
|||
Cunosc o femeie care intretine trei copii si un sot alcoolic.
El e o ruina de om si foarte multi au sfatuit-o sa-l dea pe poarta afara. Isi duce crucea de foarte multi ani si din ce am observat, Dumnezeu ii da har. Nu stiu cum sa explic, are ceva special femeia asta, se vede pe chipul ei. Cred ca bunatate si inca ceva.. harul nu-l pot descrie, dar sigur e cu ea. Sunt convinsa ca toti copiii ei vor ajunge bine, se vor aranja la casa lor, ca o rasplata a lui Dumnezeu, aici, pe pamant, ca rabdarea ei nu e in zadar. Probabil, daca l-ar fi alungat, ar fi intepenit in vreun sant. Stiu sigur ca mama, fratele, sora si cumnatul ei au sfatuit-o insistent sa-l lase. Nu e tata pentru copii, nu e sot femeii sale, nu e barbat in casa si totusi nu l-a lasat de izbeliste. Unde mai pui ca a si inselat-o. Un tablou jalnic al unei casnicii in mijlocul caruia ea straluceste. Si mai cred ca prin jertfa ei, patima bauturii, transmisa pe linie paterna in familia lui, nu va musca si din copiii lor. Mai stiu un caz al unei femei casatorite, cu copii, care la un moment dat s-a indragostit de altcineva. S-a rupt de pacat urmand calea bisericii si mi-a descris lupta infioratoare pe care a dus-o cu dracul desfranarii care a impins-o sa greseasca. Mai sa-si piarda mintile. Dar a iesit invingatoare. In prezent, copiii ei au devenit remarcabili, daruiti de Dumnezeu. Nu intru in detalii, dar este evident ca Dumnezeu vede si rasplateste lupta cea buna. Familie crestina este si aceea in care exista probleme mai ceva ca la necredinciosi. Totul e sa nu plecam urechea la ce ne sopteste diavolul. Dumnezeu sa ne ajute pe toti!
__________________
36. Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? 37. El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. 38. Aceasta este marea şi întâia poruncă. 39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 40. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii. (Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 22) Last edited by crincrin; 22.05.2018 at 01:08:02. |
#14
|
|||
|
|||
Cu siguranta o vacanta v-ar prinde bine, chiar si o perioada fara el.
Poate mai e ceva: poate ca lucrurile ( gandurile sentimentele temerile noastre) nu sunt "ale noastre" ( nu ca am.fi.posedati doamne fereste ) ci le vedem așa, în negru din cauza problemelor noastre ( anxietate, depresie). Vedem amenintare acolo unde nu e defapt, sau dispret, umilire. Si nu doar la noi. Poate si la el e la fel. Daca jigneste și dispretuieste nu inseamna ca chiar meriti asta ci ca si el din cauza unor probleme sau ispite care il lupta vede o realitate deformata. Uneori jignirea celor dragi poate fi o forma de autoagresiune chiar dacă el nu isi da seama. Ori e "parere de sine" în cazul unora...ori e urmare a faptului ca tu ai stima de sine scazuta și asta te "scade " si in ochii lui...ori îi lipsește ceva ( se teme ca nu il iubești indeajuns sau ca nu l-ai iubit niciodata, poate nu ai mai aratat suficienta afectiune fata de el decan au venit copiii cu grijile aferente)... pot fi multe cauze si bine ar fi dacă si-ar deschide si el sufletul,.eventual sa mergeți la o consiliere de cuplu, dar acest lucru e greu de realizat daca intervine "autosuficienta"sau dacă pur și simplu omul.nu vrea sau nu poate sa isi deschidă sufletul de teama sa nu dezgroape niste rani. Dacă era mai bine sa nu se fi despartit parintii nu stiu ce sa zic, eu înclin sa cred xa nu. Deci așa zice și al meu ca si ai lui s-au despartit și poate era mai bine sa nu...desi nu a fost martor la neintrlegerile lor. Eu cred ca și în cazul tau, desi nu ao vazut cu ochii tai, mama ta tot ti-a insuflat teama de așa ceva. Uneori amenintarea unei nenorociri , teama de a nu se produce, ne face cel puțin la fel de mult rau. Poate ai văzut prin ochii mamei tale Cum e o casnicie cu probleme . Poate nici ea nu a depasit momentul și de asta acum ti se intampla si tie la fel. Si mie, și multor femei. Si barbatilor, chiar dacă ei sunt autorii. Altii sunt victime, femeile fiind cele care creaza tulburare și probleme . Poate ca pur și simplu nu stim Cum sa ne traim viata în pace și armonie, și nici Cum sa ne învățăm copiii...Raul pana la al ... (nu mai stiu cat)- neam, binele pana la al miilea...deci clar ca daca cei dinaintea noastră nu ar fi facut și multe lucruri bune, nu mai apucam sa fim noi acum aici... Va inteleg și eu cand snt acasă cu copilul și este și taica -su sunt foarte stresata. Poate când va merge la gradi și veți găsi ceva de lucru sa mai iesiti din casa va mai detensionati. Pacat ca nu puteti sa că descarcati sufletul la duhovnic , poate era mai bine daca era doar "al dvs" nu și al lui...așa ori e partinitor ori dvs credeti asta și va e frica sa ii spuneti tot ce se intampla sau simtiti, credeți ca se intampla ori pur și simplu va e rușine și nu vreți sa va discreditat soțul. ..ceea ce e de inteles în cazul vostru. |
#15
|
||||
|
||||
Citat:
Ascult predicile Parintelui Calistrat de cativa ani buni acum...nici dansul nu da liber la asemenea manifestari marlanesti. Marlania nu este tolerata in crestinism.Nu conteaza cine o manifesta...barbati ...femei...copii Modelul nostru crestin este Iisus,iar dansul nu a fost marlan, nu a lovit pe nimeni, nu a fost brutal, nu s-a certat,nu a injurat,nu s-a ratoit, nu s-a dat rotund etc Daca dorim sa-i fim ucenici,adica crestini trebuie sa-i copiem atitudinea!
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#16
|
||||
|
||||
Citat:
Sunt clienti siguri pt sedintele viitoare de terapie si consiliere. Cineva trebuie sa-i salveze,terapetul...preotul... Oamenii (aici copii) sunt lasati sa traiasca in armonie, cu iubire; daca nu o au ,o iau razna! Simplu!
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#17
|
||||
|
||||
Citat:
Ce legatura are viitorul copiiilor cu mama care duce lupta desfranarii ?? Sunt suflete diferite ,cu experiente si dari de seama diferite. De ce sa am viata pangarita deja pt ca mama nu a reusit sa duca lupta cu dracul desfranmarii? Total neadecvat.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#18
|
||||
|
||||
Am vrut să nu mai scriu deloc pe forum, dar mi se pare antrenant câteodată.
Citat:
Copiii pot să corecteze în căsnicia lor orice lucru deficitar în comportamentul părinților și mulți chiar au dorința de a nu repeta ceea ce nu le-a plăcut în căsnicia părinților lor, mi se pare o scuză facilă să dai vina pe mediul din familia nucleu pentru o eventuală nereușită în căsnicia proprie când ești deja adult și pe picioarele tale. Unii oameni pot avea o ambiție extraordinară să reușească în căsnicie și să lupte pentru asta având și modele de jertfă, decepțiile părinților îi pot ambiționa și conștientizează valoarea căsniciei, chiar și orfanii visează să-și facă ei căminul pe care nu l-au avut și unii reușesc. Citat:
O fi fost crescut și el cu multă iubire, nativii comentau pe acolo că era crescut să fie prea „entitled”. „By the way” , observ că și lui îi e destul de greu să aibă un loc de muncă, sunt multe zone de sărăcie și în State, Detroitul e oraș-faliment, există homeleși la colțuri și în statele bogate, deci nu doar în „romanika” e greu să ai și să ții de un job, din care să mai și trăiești după ce ai plătit chiria, acțiunea din subiect oricum se petrecea în Italia. Citat:
Citat:
Subscriu integral la ideea de mai sus.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 26.05.2018 at 21:18:44. |
#19
|
||||
|
||||
Citat:
Cum sa fie un copil responsabil pt ce a devenit daca 18 ani sau mai mult a avut drept modele,doua lichele de parinti? Unde sa vada binele,echilibrul cand cel mai aproape exemplu este un dezastru? Unde sa vada familia aia model, cand el are acasa doi oameni care se urasc de moarte? Da,mai tarziu vede la altii si nu intelege de ce altii au reusit si el nu. In ultima perioda m-a fascinat cam mult psihologia criminalistica. Cert este ca parintii astia problematici dau societatii marea marja de criminali. Pt ca nu este nimic bun de urmat de pe urma unui betiv care nu-si face datoria de sot si parinte si este si violent pe deasupra. Sfintii parinti si duhovnicii dau sfaturi dupa masura omului; nu dau acelasi sfat la toti. In concluzie, nu le spun tuturor femeilor si copiiilor sa stea si sa indure. Nici eu nu cred in sfaturile la gramada. Este foarte comun in US sa te dea parintii afara daca treci de 28-30 de ani si inca locuiesti cu ei. Stiu pare SF insa daca stai si te gandesti cum lucrurile la ei sunt foarte larg materializate si totul se bazeaza pe credit ,pe faptul ca elevii de 16 ani pot lucra un part-time (si avea carnet de conducere tot la 16 ani),ca isi pot plati studiile prin credit sau imprumut de student, apoi tot prin credit isi pot lua o locuinta sau o pot inchiria ,toate aceste inlesniri pt independenta individuala care produce tranzactie dupa tranzactie si face lumea capitalista sa prospere. Parintii vor ca copii sa urmeze acelasi model de independenta vizavi de familie (cu dependenta de credit insa). Care era de fapt exemplul tau? Ca nu l-au iubit parintii destul? Pai, pana la 30 de ani ce au facut ? Inca il mai iubesc de aceea l-au trimis sa pescuiasca singur ,nu sa fie o momaie dupa ce mor ei. Da ,exista si parinti care fac un copil si apoi il divinizeaza,il protejeaza de toate greutatile etc... Pt ca multi parinti sunt narcisisti si fac copii ca o extensie a egoului lor; sa devina ce nu au putut ei sa devina, sa nu treaca prin ce au trecut ei, sa urmeze modelul lor de fericire etc. Toate sufletele astea au vieti distincte ,nu apartin ca propriete parintilor care ii cheama la viata cu un act fizic de reproducere.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. Last edited by Yasmina; 26.05.2018 at 23:45:24. |
#20
|
||||
|
||||
Citat:
După 18 ani faci ce vrei, sunt oameni care au reușit fără să aibă nu știu ce familii, dar nu s-au victimizat e mai comod să te victimizezi, să-ți cauți scuze, subterfugii, să dai vina pe părinți că nu ți-au lăsat o stare. Oare la Judecata sufletului se va putea da vina pe părinți pentru păcatele personale, chiar de ar fi fost un mediu nociv acasă ? Tot ce nu ți-a plăcut la părinți, poți să nu faci în căsnicia ta, nu merge să ascunzi eșecul marital numai în spatele părinților, e ca și cum nu ți-ai asuma mare lucru la trecerea prin viață și n-ai avea discernământ integru dacă stai doar la influența altora. De fapt asta e maturizarea, să ieși din „labirintul codependenței” și să reușești, sunt mulți oameni care și-au depășit traumele, condițiile, i-a și ambiționat mult să aibă ceea ce n-au avut acasă și să-și facă ei, să-și educe ei copiii cum le-ar fi plăcut să fie educați ei. Sunt șanse mari ca omul care vede cât de nocivă e băutura să nu bea, cel care a avut rude pierite în accident să conducă mai responsabil, cel care a avut rude bolnave de obezitate să se apuce de sport și dietă, deci e o evoluție și o compensație în toate, iar Dumnezeu ajută la „healingul” sufletesc al celor care au plecat dezavantajați la startul vieții și vor să depășească, condiția e și să vrea. Citat:
E greșit raționamentul că toți care au avut copilării grele devin subiecți penali, unii devin oameni de succes pentru că au avut o ambiție și o motivație foarte mare să îndrepte unele lucruri. Din nefericire în State sunt și criminali care au avut familii bune, dar au scăpat ei din mână și și-au făcut de cap. Citat:
Din ce înțeleg copiii scandinavilor pleacă cel mai repede de acasă, e tradiție să plece până în 21 de ani, dar acolo se încurajează foarte mult meseriile și se trăiește bine fără facultate. Citat:
O fi avut și el ghinion la locul de muncă, nu se știe nici fondul lui psihologic are circumstanțele lui.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 27.05.2018 at 21:29:54. |
|