Despre pastorii de suflete:
http://www.cbrom.de/Sf-Siluan/scrier...e-pastorii.htm
Citat:
Până în zilele noastre există Monahi care au experiența iubirii dumnezeiești, năzuiesc după ea ziua și noaptea. Ei slujesc lumea prin rugăciunile și scrierile lor. Dar această sarcină apasă mai cu seama asupra Păstorilor Bisericii, care poartă în ei un har atât de mare, că dacă oamenii i-ar putea vedea strălucirea, lumea întreaga ar fi în uimire; dar Domnul a ascuns-o, ca slujitorii Lui să nu se trufească, ci să se mântuiască prin smerenie. Domnul cheamă Episcopi să pască turma Sa și le dă în dar harul Sfântului Duh. Duhul Sfânt a așezat în Biserică Episcopi (Faptele Apostolilor 20, 28) și în Duhul Sfânt ei au puterea de a lega și dezlega păcatele (Ioan 20, 21-22). Iar noi suntem oile Domnului pe care El le-a iubit până la capăt (Ioan 13, 1) și ne-a dat pe sfinții noștri Păstori.
Domnul a dat Păstori în Sfânta Biserică. În chipul lui Hristos ei săvârșesc Sfânta Liturghie și lor le-a fost dată puterea de a ierta păcatele prin Duhul Sfânt. Poate că vei gândi: cum poate avea pe Duhul Sfânt cutare Episcop, Părinte duhovnicesc sau Preot, pentru că îi place să mănânce și are atâtea slăbiciuni? Dar eu iți voi spune: este cu putință cu condiția să nu primească gânduri rele; astfel încât, deși are unele defecte, acestea nu împiedică harul sa rămână în sufletul lui, așa cum un pom verde poate avea și ramuri uscate, fără ca aceasta sa-l împiedice sa aducă și roadă; sau într-un câmp de grâu, chiar daca grâul este amestecat cu neghină, aceasta nu-l împiedică să crească. Prin harul care le-a fost dat, ne conduc la Hristos. Ne învață să păzim poruncile Domnului, ne împărtășesc cuvintele Domnului ca să îl cunoaștem pe Domnul. Ne arată calea mântuirii și ne ajută să ne ridicăm la înălțimea dumnezeieștii smerenii a lui Hristos. Ei adună în staulul Bisericii oile Domnului care suferă și rătăcesc, ca sufletul lor să-și găsească odihna în Dumnezeu. Se roagă pentru noi ca toți sa ne mântuim. Pot ca niște prieteni ai Domnului să roage pe Domnul și să ceară: pentru cei vii smerenia și harul Sfântului Duh, pentru cei morți iertarea păcatelor, în sfârșit pentru Biserică pacea și libertatea. Poartă în ei pe Duhul Sfânt și prin Duhul Sfânt ne iartă păcatele noastre. Ei au cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt și, ca niște îngeri văd pe Dumnezeu în duh. Sunt destul de tari ca să desfacă și mintea noastră de pământ și să o statornicească în Domnul. Suferă când văd că noi supărăm pe Domnul și împiedicam pe Duhul Sfânt să locuiască întru noi. Asupra lor apasă suferințele întregului pământ. Sufletele lor sunt atrase de iubirea lui Dumnezeu și se roagă neîncetat ca să dobândim mângâiere în necazurile noastre și pace pentru întreaga lume. Prin rugăciunile lor fierbinți ei ne atrag și pe noi să slujim lui Dumnezeu cu smerenie și iubire. Pentru smerenia lor și pentru iubirea lor de oameni îi iubește Domnul.
Domnul ne-a iubit atât de mult încât a pătimit pentru noi pe Cruce. Tot așa și Păstorii noștri suferă pentru noi, deși adeseori nu vedem suferințele lor. Noi, oile, trebuie sa înțelegem asta și să-i iubim și cinstim pe Păstorii noștri.
Fraților, să rămânem în ascultare față de Păstorii noștri. Atunci va domni peste tot pacea și Domnul va rămâne în fiecare din noi prin Duhul Sfânt.
Mare este Preotul, slujitorul altarului lui Dumnezeu. Cine-l supără, supără pe Duhul Sfânt care este în el.
Duhul Sfânt, este scris, a așezat în Biserică Episcopi ca să pască turma lui Hristos(Faptele Apostolilor 20, 28). Dacă credincioșii și-ar aduce aminte de aceasta, ei i-ar iubi pe Păstorii lor cu o mare iubire și s-ar bucura din toata inima la vederea unuia din ei. Cel care are în el harul Sfântului Duh știe despre ce vorbesc.
N-avem o dreaptă înțelegere a ceea ce e puterea așezată de Dumnezeu și din această pricină devenim neascultători. Dar, daca ne-am preda voii lui Dumnezeu, am înainta repede, pentru ca Domnul iubește sufletul smerit și ascultător și îl povățuiește El însuși. Iar daca sufletul este neascultător, El așteaptă cu răbdare și bunătate ca el să se îndrepte. Cu înțelepciune povățuiește Domnul sufletul prin harul Său ca un bun Învățător și un adevărat Părinte. Dar chiar și un părinte face greșeli, în vreme ce Domnul nu se înșeală niciodată, iar un învățător nu știe totul, dar Domnul este atoateștiutor.
Toate nenorocirile noastre provin din faptul că nu cerem sfatul duhovnicilor care au fost așezați să ne călăuzească. Pot sa spun despre mine însumi: toate păcatele mele și toate greșelile mele au venit din aceea că, în ceasul ispitei și greutăților n-am chemat pe Domnul, dar acum am învățat să cer harul lui Dumnezeu și Domnul mă păzește prin rugăciunile Părintelui meu Duhovnicesc. Astfel, noi toți trebuie sa învățăm să recunoaștem voia lui Dumnezeu. Dar dacă nu ne vom strădui să o aflam, nu vom cunoaște niciodată această cale.
Domnul a zis: “ Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi și tu Mă vei preamări” (Psalm 49, 16). Domnul luminează pe om prin Duhul Sfânt. Dar, lipsit de Duhul Sfânt, nici un om nu poate gândi drept. Înainte de venirea Duhului Sfânt, Apostolii înșiși nu erau nici tari, nici înțelepți, până într-atât încât Domnul le-a spus odată: “Pana când vă voi mai răbda?” (Matei 17, 17)
Dacă oamenii ar putea vedea în ce slavă se afla un Preot când săvârșește Sfânta Liturghie, atunci la aceasta vedere ar cădea la pământ. Și daca Preotul însuși s-ar vedea în ce strălucire dumnezeiască stă, ar deveni un mare ascet ca să nu întristeze cu nimic harul Duhului Sfânt care este în el.
Scriu aceste rânduri și mintea mea se bucură de aceea că Păstorii noștri sunt asemenea Domnului Iisus Hristos. Dar și noi, oile, deși nu avem decât un har slab, suntem asemenea Domnului. Oamenii nu cunosc aceste taine, dar Sfântul Ioan Teologul a spus limpede: ”Vom fi asemenea lui.”((I Ioan 3, 2) și aceasta nu numai după moarte, ci încă de-acum, căci Domnul Cel milostiv a dat pe pământ pe Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt trăiește în Biserica noastră, în sfinții Păstori, în inima credincioșilor și El îndeamnă sufletul să lupte împotriva patimilor, dă puterile necesare împlinirii poruncilor lui Dumnezeu, ne conduce la tot adevărul și îl face pe om atât de frumos, că el devine asemenea Domnului.
Trebuie să ne aducem aminte pururea că un Părinte duhovnicesc își împlinește slujirea sa în Duhul Sfânt și de aceea trebuie să-i fie arătată cinstire. Credeți, fraților, că dacă s-ar întâmpla cuiva să moară de față cu un Părinte duhovnicesc și cel ce moare îi spune: “Părinte sfinte, dă-mi binecuvântarea de a vedea pe Domnul în Împărăția cerurilor”, iar duhovnicul îi spune:”Du-te, fiul meu, și vezi pe Domnul”, se va întâmpla după binecuvântarea Părintelui duhovnicesc, pentru că Duhul Sfânt este Același în cer și pe pământ.
Mare putere au rugăciunile unui Părinte duhovnicesc. Am suferit mult din partea demonilor din pricina mândriei mele, dar Domnul m-a smerit și s-a milostivit de mine datorită rugăciunilor Părintelui meu duhovnicesc. Și acum Domnul mi-a descoperit că Duhul Sfânt odihnește asupra Părinților duhovnicești și de aceea am o mare evlavie față de ei. Prin rugăciunile lor primim harul Sfântului Duh și bucuria în Domnul, Care ne iubește și ne-a dat tot ce e de trebuință pentru mântuirea sufletelor noastre.
Daca omul nu spune totul Părintelui său duhovnicesc, calea sa e plina de chinuri și nu duce la mântuire, dar cel ce spune totul va merge drept în Împărăția cerurilor.
Un monah m-a întrebat:” Spune-mi, ce să fac să-mi îndrept viata mea”? Ii plăcea sa mănânce mult și în afara orelor rânduite. I-am spus: ”Scrie în fiecare zi cât de mult ai mâncat și care au fost gândurile tale, iar seara citește-le părintelui tău duhovnicesc”. El insa mi-a zis:”Nu pot să fac aceasta”. Astfel el n-a putut trece peste mica rușine de a-și mărturisi slăbiciunea și a murit de un atac. Domnul să-l ierte pe fratele nostru și sa ne păzească de astfel de moarte.
Un Părinte duhovnic trebuie să se bucure atunci când Domnul călăuzește spre el un suflet care vrea să se pocăiască și, după harul care i-a fost dat, trebuie să poarte de grijă de acest suflet, iar pentru aceasta va primi de la Dumnezeu răsplată mare, ca un bun Păstor al oilor Lui. În Sfânta Taina a Spovedaniei Duhul Sfânt este Cel ce lucrează prin duhovnic și, atunci când vine de la părintele lui duhovnicesc, sufletul simte înnoirea lui printr-un sentiment de pace și iubire față de aproapele. Dar daca pleci tulburat de la Părintele tău duhovnicesc, înseamnă că nu te-ai mărturisit cum se cuvine și n-ai iertat din toata inima ta greșeala fratelui tău.
Sf. Siluan Athonitul
|
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor
Amin.
|