|
#11
|
|||
|
|||
Vezi tu, cred că treptat vom fi ca Tom și Jerry, ne vom împotrivi permanent...:)
Păi, tu zici că Hristos te ține la ușă. După opinia mea, tocmai acest gând are darul să te țină la ușă. Cred că mai degrabă ne e folositor să cugetăm taman invers: noi Îl ținem la ușă pe Hristos. Cum adică? Păi, simplu: refuzăm să dăm curs Învățăturii și Energiei Lui, adică păstrăm în camera minții noastre orice alți oaspeți (diverse filosofii, diverse tipare de gândire și simțire, diverse motive, simțăminte, dorințe etc.) dar pe cele care vin de la Hristos le ținem deocamdată pe lista de așteptare. Astfel, noi nu Îl primim, nu Îi acceptăm Duhul, Învățătura. Deschidem ușa cugetului către orice duh, dar nu Duhului. Unii oameni (ferice de ei!) au simțământul prezenței lui Dumnezeu. Ei cred (și trăiesc aceasta) că Dumnezeu este pretutindeni (și așa se și roagă: "Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești..."), chiar aici aproape de mine, aproape de tine și chiar înlăuntrul nostru, în taina persoanei noastre, a fiecăruia. Mintea noastră, însă, adeseori ne ține sufletul ca într-o temniță (cineva se exprima inspirat chiar așa, zicînd: "pușcărie de sinapse" pentru obișnuita noastră minte lumească, iar psalmistul strigă "scoate din temniță, Doamne, sufletul meu"). Și prin pereții acestei temnițe noi nu voim să treacă altceva decât duhurile acestei lumi efemere, deșarte, pieritoare. În acest caz, spune și tu: ne ține Hristos la ușă? Ori, mai degrabă, noi refuzăm să Îi deschidem ușa sufletului nostru. Nu e indiferent ce conținuturi "rumegă" mintea noastră. Ce idei, ce simțăminte, ce imagini, ce atmosferă. Una e să primești (și să primenești) în minte cuvintele unei rugăciuni, alta e să "rumegi" un banc sau o socoteală de afaceri. De aceea îți spuneam că, deja, când noi începem să ne rugăm, când citim un verset din Scriptură și ne simțim atinși și începem să medităm, să întregim înțelesul și cu alte versete - deja Îl primim pe Hristos și începe în noi lucrarea Duhului. La fel, când la slujbă lăsăm alte gânduri la ușa conștiinței iar atenția o dedicăm în întregime rugăciunilor, cântărilor, întregii atmosfere din lăcaș, atunci se cheamă că am deschis ușa lui Hristos. Primim energia Lui, primim harul, primim ceea ce sufletul nostru (hărăzit să fie mireasă a Domnului) năzuiește cel mai mult să aibă: împărtășirea de Hristos, Care ni Se oferă manifestat în miezul cântărilor, rugăciunii etc. Cu atât mai mult în Sfânta Împărtășanie. Bună-voința noastră de a participa sufletește la aceste manifestări ale Lui înseamnă că am deschis ușa. În final, aș vrea să extind opinia mea cu o afirmație ce poate părea exagerată sau chiar nepotrivită. O fi, eu îți spun ce cred. Când Domnul ne vorbește despre ochi, acela ce poate fi murdar/întunecat și ne îndeamnă să îl scoatem, găsim aici o învățătură foarte prețioasă referitoare la conștiința noastră, la "ochiul minții", la paza gândurilor și, mai exact, la focarul minții care este atenția. În raport cu câmpul mai larg al conștiinței (care pe la periferie poate fi insuficient de clară), atenția este centrul de maximă claritate al conștiinței, centrul de lumină. E ca și cum ar fi un ochi. Organul părtășiei noastre cu lumina, prin care de fapt și cunoaștem. Ei bine, ochiul acesta poate să nu fie curat, adică, înțeleg eu, în conștiința noastră să fie amestecate și gânduri, amintiri, imagini, senzații care nu ne fac bine, nu ne țin în unitate cu Dumnezeu, ne scot din har și ne duc în rătăcire, ne îndepărtează de drumul și menirea naostră. În acest caz, Domnul spunem să scoatem ochiul, adică, înțeleg eu, să nu mai privim unde nu ne e de folos, să fim ca orbul față de acele false lumini care sunt gânduri dăunătoare etc. A scoate, cu sensul de a îndepărta o astfel de cugetare, o astfel de atenție. Și să ne recentrăm atenția (ochiul minții) pe ceea ce merită să trăim, adică pe tot ce ne învață Hristos. Iată deci ce este o viață de credință, iar nu formalism, cum îți părea. Formalism sunt, da, toate celelalte, care se dau drept adevăruri. Last edited by Ioan_Cezar; 16.01.2015 at 02:21:34. |
#12
|
|||
|
|||
De multe ori tocmai acesta cale ”murdara” ne duce spre Adevar,si chiar Dumnezeu ne ”forteaza” sa pasim pe ea.Probabil ca usile sunt deschise pentru toti,si sunt convins ca toate drumurile duc in final la o singura usa.Insa unsa e sa vezi clar intrarea,sa pasesti,sa fi constient de ce e inauntru,sa-L vezi pe Stapan,sa fi capabil sa_i duci si pe altii acolo,si alta e sa ratacesti pe drumul spre imparatie,sa fi distras si sa construiesti tu usi spre cer,ratacindu-i pe altii.
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau. |
#13
|
|||
|
|||
Citat:
Pe aici neoprotestanti nu intra sau daca vin vor sa demoleze ceea ce reprezinta ortodoxia.O pocainta fara iertarea pacatelor savarsita prin oameni alesi ai lui Dumnezeu -preotii se transforma in remuscari ,deci la protestanti pocainta e de fapt o parere de rau care ramane la acest nivel. Iertrea pacatelor se savarseste si prin sfanta Taina a Euharistiei sau Impartasanie in termeni mai pe inteles. De ortodoxie nu ar trebui sa fii dezamagit ci poate de ortodocsi ,dar asta nu trebuie sa afecteze relatia ta cu Dumnezeu.Un Dumnezeu viu nu poti gasi decat in ortodoxie. Noi ortodocsii simtim o bucurie dupa ce ne spovedim ,dupa ce ne impartasim.Simtim ca am scapat de o greutate . |
#14
|
|||
|
|||
Citat:
|
#15
|
|||
|
|||
Anita,eu stiu ca ortodoxia e cel mai plenar tezaur crestin.Dar majoritatea oamenilor,in special cei care sunt in varful ei pamantesc o neglijeaza,o fac de rusine,concret.Si e pacat ca o asemenea cale spre cer,e prafuita,neingrijita,ici colo,mai apare cate o lumina,o adiere mistica,o voce calda o muzica de ingeri.Acesta ortodoxie a cerului,devine una lumeasca.Si ne miram de succesul neoprotestant.Sa nu ne trezim cu darul furat,cu talantii neinmultiti.Dumnezeu nu e legat de religii,ci de suflete,chiar daca a intemeiat o Biserica pe pamant,nu e aceeiasi cu cea din Ceruri.
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau. |
#16
|
|||
|
|||
Citat:
Parintele meu duhovnic spune ca aurul straluceste si in gunoi si intre flori.Sa nu ne uitam la oameni ci sa ne aplecam asupra neputintelor si pacatelor noastre si sa ne indreptam.Unde e curatie sufleteasca vine si harul. Si daca vrem sa ne sfintim sa cautam oameni sfinti ,mai exista duhovnici cu mult har ,si sa ii cercetam ,exista carti sfinte.Protestantii la ce sfinti se roaga ,ce carti sfinte au ? |
#17
|
|||
|
|||
Citat:
Noi cei din trup, care năzuim să rămânem în Biserică și după momentul morții (să nu fim duși în întunericul iadului), avem conștiința / credința că Vița este Una, iar mlădițele sunt multe, unele dintre ele nefiind vizibile pentru toți. Dacă Biserica nu ar fi Una, atunci ar fi mai multe organisme și nu Unul, al cărui Cap este Hristos. Biserica este Una, Sfântă și Sobornicească, iar sobornicitatea ei nu constă numai în orizontalitatea organizării pământești ci și în verticalitatea dată de unirea dintre pământ și Cer. Comuniunea este duhovnicească, nu trupească. Când spunem "Tatăl nostru" ne referim și la cei din cer și la cei de pe pământ și voim, în mod expres, ca viața din Cer să fie împlinită și pe pământ. Așa ne rugăm. Apoi, noi ne rugăm pentru cei care s-au mutat la Domnul, prin aceasta arătînd credința că suntem uniți în aceeași Casă, în același Duh, în același Organism. Iar acesta nu e altceva decât Biserica - unii alcătuind partea triumfătoare iar ceilalți partea care mai luptă, încă, împotriva păcatului și a morții. Duhul Sfânt viază și pe pământ. Hristos lucrează și pe pământ. Sfinții ne ajută și pe noi, cei încă trăitori în trup. Biserica e Una, în Cer ȘI pe pământ. Suntem în Ea aici, pe pământ și năzuim să rămânem, prin Mila lui Dumnezeu, tot în Biserică și atunci când sufletul nostru va fi despărțit de trup. Last edited by Ioan_Cezar; 16.01.2015 at 13:22:23. |
#18
|
|||
|
|||
Citat:
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau. |
#19
|
|||
|
|||
Citat:
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau. |
#20
|
|||
|
|||
Citat:
Mă bucur că ești lămurit în privința unicității și unității Bisericii, în Cer și pe pământ. Cât privește prima problemă (a componenței Bisericii), s-au purtat deja numeroase discuții pe forum, poate le revezi. Toate cele bune! |
|