Daca ar fi trait...

În prealabil postat de silverstar

[SIZE=3]Scorpia…[/SIZE]

Pentru cei care nu au trăit atunci, în comunism, pentru cei care nu ştiu cum şi cine dispunea după bunul plac de viaţa noastră, de yilele noastre o poveste amară şi… adevărată… Pentru mine, de neuitat…
…Pentru că paza şcolii trebuia asigurată non-stop în cele două zile “de aleasă sărbătoare”, b.o.b.-ul a stabilit ca fiecare cadru didactic să stea de pază, în şcoală, câte patru ore. Eu şi doamna Aspazia Pavelescu am fost programate de la ora 10 la ora 14. L-am luat cu mine şi pe Lucian. La cei 4 ani, chiar că era prea mic să stea singur acasă. În timp ce se juca cu alţi copii, eu şi colega am discutat despre câte-n lună şi stele ca să treacă timpul mai uşor.
Tocmai ce am terminat de scris procesul verbal că ne-a venit şi schimbul, iar noi am plecat, fiecare la casa ei.
La vreo două zile am fost chemată la cabinet. De partid, bineînţeles! Nu era prima dată, îi cunoşteam bine şi ei îmi cunoşteau (re)sentimentele… Acolo, în cabinet, erau directorii amândoi, tovarăşa Butucel, secretară b.o.b., în hainele ei de zile mari: costum bleumarin, cămaşă albă bărbătească, încheiată în nasturi pînă sus, în gît, pantofi negri cu şireturi şi talpă groasă, şi pieptănată lins, cu părul sur şi rar, prins la spate într-un coc ceva mai mare de o nucă… Pe un scaun, pe un colţ de birou, secretara şcolii avea maşina de scris pregatută. Mai de neînţeles era faptul că pe fotoliul din stânga, ocupat, de obicei, de tovarăşa b.o.b., se găsea secretarul de partid cu probleme de învăţământ de la municipiu. Tovarăşa b.o.b. era fericită, radia… Jurase să nu iasă la pensie pînă nu curăţă şcoala de “elemente” ca mine… Şi asta ţinea de ani de zile, de când am avut proasta inspiratie să corectez cu roşu greşelile de ortografie dintr-un proces verbal întocmit după o şedinţă “deschisă”, adică şedinţă dintr-aia la care erau obligaţi să participe şi nemembrii… Doamne, ce furtună a fost şi-atunci!… Da’ acum, acum ce-am făcut?
Am rămas în picioare. Nimeni nu-mi spusese să mă aşez… Priveam în jur, fără să înţeleg nimic, nici chiar atunci când, drept în mijlocul biroului frumos aranjat, am văzut sticla aceea de un sfert în care se găseau vreo două degete de lichid galben-maroniu.
- O cunoşti, tovarăşa? m-a întrebat răstit secretara b.o.b.
- Ce? am întrebat eu surprinsă, pentru că îi cunoşteam pe toţi din birou…
- Cum ce? Sticla… Te faci că nu ştii? Ai?
Am luat sticla în mâini, am sucit-o, am învârtit-o, am privit-o atent… Şi-apoi am aşezat-o la loc.
- Se poate, cred că e a mea, adică…
- Taci! a ţipat la mine secretara b.o.b.
Am tăcut.
- Rog să se consemneze. Tovarăşa a recunoscut că e sticla ei…
Nu recunoscusem nimic. Putea fi sticla oricui. N-avea etichetă… Nu înţelegeam nimic… Totul era din ce în ce mai confuz… Pentru mine…
- Poţi să ne povesteşti şi nouă ce-ai făcut mata în ziua când ai fost ofiţer de serviciu?
- Cu toată plăcerea, dacă vă interesează…
- Aaa, mai eşti şi obraznică?
- Mă scuzaţi, n-am spus nimic să vă supere…
- Păi…
- Păăăi… i-am luat eu vorba din gură, păăăi, am păzit şcoala cu devotament, cum am fost instruiţi, nu aşa trebuia?
- Atât?
Doamne, da’ ce nu am făcut? Chiar că nu mai înţelegeam nimic sau… Nu, nu, era prea de tot, nu era posibil, chiar nu se putea…
- Să vină tovaraşa Aspazia Pavelescu, a strigat secretara b.o.b. la elevul de serviciu. Apoi s-a întors către mine: de data asta ţi s-a înfundat… Fără milă, tovarăşa, zbori, înţelegi? Şi faţa ei, plină de cute, era vânătă… De fericire că mă vede zburând, poate, sau de ură nestăvilită… În colţul buzelor îi apăruse o spumă albă, cleioasă, pe care nici nu avea bunul simţ s-o şteargă…
Am ridicat din umeri şi priveam când pe fereastră, când la sticla aceea de pe mijlocul biroului…
Chiar când pe uşa cabinetului intra colega chemată, tovarăşa b.o.b. ruga asistenţa să mă privească şi să constate cât sunt de nesimţită…
- Eu?…
Doamna Pavelescu era la fel de nedumerită.
- Tovarăşa Pavelescu, de ce nu ne-aţi adus la cunoştinţă că ASTA, aici de faţă, (asta eram eu, aţi ghicit, nu?) a consumat băuturi alcoolice?
- Cum?
- Cunoaşteţi sticla?
- Sigur…
- Ştiţi că a fost plină de coniac, nu?
- Din neatenţie sau… a dat să continue secretara.
N-a putut să mai continue. Colega mea a luat sticla de pe birou, i-a scos dopul fulgerător şi, dintr-o înghiţitură, a golit-o. Toţi o priveau cu gura căscată, fără un sunet. Prima şi-a revenit tovarăşa Butucel.
- Ce-ai făcut, tovarăşa? a ţipat ea, ca scoasă din minţi…
Atunci tovarăşa, chemată ca martor al “dezmăţului meu bahic”, s-a şters la gură ţărăneşte, cu amândouă palmele, aşa cum văzuse că făcea tata sau bunicul după ce trăgeau o duşcă, s-a apropiat de secretara b.o.b. şi i-a suflat în nas cu toată puterea.
- A fost ceai, tovarăşi! Nu v-a trecut nici unuia prin cap să destupaţi sticla? A fost ceai pentru copil… Şi a mai suflat o dată, la fel de puternic, şi în nasul “invitatului special” care aproape că nu se mai zărea în fotoliu…
Am ieşit din cabinet râzând şi ţinându-ne de mână, ca două şcolăriţe - ştrengăriţe, fericite, că şi de astă dată, au reuşit să scape

Cu toata dragostea si de e sa nu recunosc admiratia pe care o am pentru tine Silvia,pentru felul tau de a fi bataios si sincer daca tot ai deschis acest topic iti voi spune cateva adevruri dar nu din afara ci din intrior! poate unele nu s-au spus niciodata.
Iata unul din ele:
-Invatamantul se bucura de o mare apreciere si sprijin din partea regimului"de trista amintire " cum ai spune tu si altii(si voi aduce multe argumente dar nu am timp acum)-cadrul didactic fiind apreciat si stimulat iar invatamantul era de calitate incomparabila cu cea de azi .
-Aproape toate cadrele didactice cu mici exceptii(mai ales cei cu parinti fosti chiaburi sau legionari)erau memebri de partid fiind profund implicati in educatia ateist stiintifica a noii generatii .
-Nu puteai ocupa o functie de conducere daca nu erai membru al partidului.
-Inca din facultate daca erai un student cu rezultate erai coptat in P.C.R sau in securitate.
Voi continua ceva mai tarziu daca este sa fim sinceri sa fim pe deplin.

[sia]

Mare drepate are Dorina. nu au existat,,argumente suficient de puternice,,care sa justifice executia lor in ziua de Craciun! Doar cei care au luat puterea au avut ,,argumente puternice ,, si au facut totul sa-i execute cat mai repede..Aveau nevoie de ,,spatiu ,, ca sa -si faca ei ,,numarul "..Totul pentru ei- nimic pt popor...Si cand ma gandesc cati tineri au murit pt democratie si libertate,mi se strange inima si azi cand ma gandesc la ei.. .la mamele care si-au ingropat copiii si care nici azi nu stiu de ce !?.Si Silverstar are dreptatea ei ,nici eu nu am amintiri placute legate de acea perioada..in special in ultimii 10 ani ,ai regimului comunist , viata noastra a fost o copie, un pact cu duplicitatea . Stiti ce vreau sa spun ,eram obligati sa ne prefacem multumiti ,fericiti si mai ales categoric de acord cu tot ce se hotara in numele nostru .Devenisem un popor de aplaudaci !NU cred ca ati uitat orele de stat la cozi pt un pachet de unt .uneori cu copilul in brate si cu altul in pantec ,sa poti sa cumperi doua ..imbulzeala ,umilinta , scandalul si dezumanizarea unora.....sunt sigura ca nu ati uitat cozile nesfarsite si faptul ca nici nu mai vindeau in magazin ci pe usa din dos .. pe unde primeau marfa ...sa nu se vada cozile din strada ..cata suparare daca se termina marfa inaite sa cumperi .sau ce multumire ca ai reusit -bine ca ai apucat, se spunea pe atunci .. si dupa toate astea trebuia sa urci cinci ,sase ,noua , zece etaje pe intuneric ..ca nu era curent ..si in casa trebuia sa aprinzi lumanarea, pana reuseai sa pui firele la bateria masinii ..si.. n-ati uitat, nu ,becul ala amarat ..care parca ti-era prieten sau un membru al familiei ... si..frigul din casa,de la serviciu si din inimi si daznadejdea ca ..nu se va mai termina. si ca aveai probleme daca nu erai membru de partid si nu te promovau ...si toamna lui " 82 cand ,plimbandu-mi copilul de un an si jumatate ,am fost oprita de o multime de oameni care priveau cu gura cascata ,fara sa zica nimic ,cum mutau ei biserica Olari -ca inca se construia pe Mosilor si nu aveau loc din ,,cauza ei "..da, nu aveau loc de biserici ,de Casa lui Dumnezeu ..se impiedicau ei ..de duhovnicii nostri ...de martirii neamului ,se impiedicau ei .. Daca ar fi putut ni l-ar fi scos din suflet si pe Dumnezeu sa nu mai avem nici o speranta si sa traim asa , sa fim traiti , ca niste marionete ...,,Doamne . bine nu ne-a fost nici noua ..,,spunea Grigore Vieru si ce bine le mai spunea !NU trebuie sa uitam si nici sa regretam ce-a fost ..VA doresc la toti o zi buna si cu folos ! Cat despre cei morti -Dumnezeu sa-i ierte !

[nadia.r]

În prealabil postat de dorinastoica14

Vanzatorii de paine,de carne,aprozaristii si toti acei care aveau "malaiul pe mana... bagatasii de astazi.

parintii mei au lucrat in comert vreme de 30 ani iar nu suntem nici pe departe bogati nici nu am fost vreodata.Imi amintesc de acele vremuri cind eram hulita in scoala fiindca tata nu le dadea mancare decat la ratie dar oare ce se intampla daca nu respecta asta si ar fi dat tot la unul ?Restul chiar ar fi murit de foame fiindca atat se primea atunci.Nu pot sa cred ca pe un forum crestin-ortodox acuzati pe cineva care nu a facut decat sa lucreze si sa respecte oamenii si dreptul lor pe care il aveau atunci.Nu sunt in satul nostru oameni care sa-i reproseze tatei ceva de atunci,acum cand exista de toate in magazine oamenii nostri nu au bani sa le cumpere,acum nu-si permit nici echivalentul ratiei de atunci si sunt persoane care nu vad prea des o bucata de paine.Exista ajutoare sociale care se dau dupa anumite criterii fara a se verifica prea mult starea sociala a oamenilor.Nu vreau sa jignesc pe nimeni dar care are pamant nu primeste nimic,dar oare acel pamant cine sa-l lucreze si cu ce?Sa-l vinda nu-l cumpara nimeni iar ei figureaza avuti si bogati dar adevarul e ca sunt singuri,neputinciosi in fata greutatilor cu pensii ca ale parintilor mei care abia ajung la 5 milioane vechi pe care ii dau pe lumina ,lemne de foc si medicamene.Tata este cardiac si are si diabet-astea ca boli principale-iar in decembrie a fost la spitalul bicaz pt controlul lunar si dupa trei drumuri a fost trimis la analize pe care le-a platit si care au costat in jur de 150lei,a mai platit medicamentele iar pentru sarbatori nu a mai ramas nimic din pensie.Ce se intampla daca nu eram noi sa-l ajutam din putinul nostru?Se traieste mai greu ca in orice perioada de pana acum,aici in zona noastra erau deschise mine unde aveau de lucru 90%din populatie,acum nu mai e nimic,sunt cateva gatere unde se lucreaza mai mult la negru iar restul plecati pe unde pot dupa ceva de lucru.De ce se aduc muncitoare din china sau alte locatii?De ce nu se aduc sectii de confectii in comune unde este mana de lucru?inainte asa se proceda si se descurca toata lumea,astazi suntem uitati printre promisiuni desarte,doar cu credinta in bunul Dumnezeu.

Te rog sa ma ierti draga Nadia.Cati oameni atatea rani care ne dor si nu s-au vindecat.
Indiferent de regim,de loc,de timp si de conditia sociala intodeauna vor fi oameni necinstiti,cozi de topor si oameni cinstiti.Sunt convinsa ca parintii tai au fost oameni cinsiti si crdinciosi dar nu este o regula! Spunea un invatat ca nu exista un singur adevar.Fiecare are adevarul lui.Asadar sa ne ingaduim unii pe altii si sa ne ducem in continuare pe langa crucea noastra personala si crucea acestui neam care parca este sortit durerii sau este blestemat.
Ar fi bine sa iertam sa uitam,sa ne gandim ce sa facem pentru generatiile urmatoare.
La topicul "Povestiri cu talc"cineva a postat o istorioara intitulata "[COLOR=darkred]In cutia ta cate piersici sunt?"[/COLOR]
Este vorba despre iertare:
[SIZE=3][COLOR=darkred]"De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane.In realitate insa acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=darkgreen]In cutia ta cate piersici sunt si ce ai de gand sa faci cu ele?" [SIZE=2][COLOR=black](ma[/COLOR][COLOR=black] ierti Silvia ca am luat putin verde de la tine chiar daca nu sunt ecologist!)[/COLOR][/SIZE][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]Acele vremuri au apus pentru todeauna si nici nu cred ca se vor mai intoarce vreodata.[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=black]Daca sunt crestin si porunca este sa-mi iubesc vrajmasii, eu ma straduiesc sa iert chiar si pe Ceausescu(sau macar sa-l uit) si pe toti cei asemenea lui de ieri si de azi si uite drept dovada ca pot, ii aduc o floare astazi cand ar fi implinit anii.[/COLOR]

În prealabil postat de mihailt

A sa nu uit pe vremea lui Nicoale Ceausescu avorturile au fost interzise prin anul 1967.
Deci copii care ar fi fost avortati si nu au fost avortati datorita lui Nicoale Ceausescu macar unul daca se mantuieste dupa dreptatea lui Dumnezeu si Nicoale Ceasusescu va fi mantuit.
Ca sa nu mai vorbim ca masoneria era interzisa si masonii erau unde le erau locul adica in puscarie.

Deci credeti dvs. ca Dumnezeu considerand toate aceste fapte foarte bune ale lui Ceausescu:
-interzicerea emisiunilor imorale la televizor
-interzicerea sectarismului , a practicilor pagane orientaliste
-interzicerea muzicii ocidentale decadente
-interzicerea masoneriei
-interzicerea avorturilor
-constructia de obiective folositoare pentru poporul roman
si altele

Si in partea cealalta avand cateva daramari de biserici?

Ce credeti dvs. ca nu e in Rai acum?
Fiti seriosi mai fratilor.

Vreau sa va spun o intamplare.Am mers la o manastire de calugari fiind tare necajita de atitudinea unor "crestini" din tr-una din bisericile noastre care au alungat un fost activist din biserica,atunci cand sarmanul de el a indrazinit sa-si doreasca mantuirea.
Iata ce mi-a povestit parintele staret care tin sa subliniez ca este tanar si are doua facultati pe langa teolgie si cateva licente si care merge ades la Muntele Atos.Am ramas inmarmurita cand mi-a spus:
-Ceausescu este in Rai!
-Cum asa parinte, dupa cat a infometat poporului roman cum sa fie in Rai?
Eu nu adug nimic de la mine sunt spusele acelui parinte.
-Uite povestirea pe care mi-a spus-o un parinte din muntele Atos cand l-am intrebat despre acesta .
Cand i-a venit randul la judecata au inceput sa treaca unul dupa altul suflete de copii pe care mamele ii avortasera spunand "el Ceausescu ne-a dat sansa sa ne nastem dar mamele au hotarat sa ne arunce-nu este vinovat.!!!"
[SIZE=3]Si numarul acelor suflete era cu mult mai mare decat a celor care murisera de foame .....care erau de fapt extrem de putini. [/SIZE]

[silverstar]

În prealabil postat de dorinastoica14

Sunt aceastea si toate cele pe care le vei sctie (adevarate fara dor si poate) argumente suficient de puternicie pentru ucudere lui in ziua de Craciun?

[COLOR=green]Spune-mi, te rog, dar daca se poate sincer, la momentul acela judecai la fel ca acum? [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Sincer? Eu nu. M-am bucurat că am scăpat. Dar, cu timpul a venit şi înţelepciunea. Nu trebuia împuşcat/i. Trebuia sa fie obligati, amandoi, sa trăiască exact aşa cum am trăit noi: în frig, fără curent, fără apă caldă, cu alimente dramuite, fără confortul consumabilelor necesare în fiecare casa, fără TV şi alte mijloace de informare, cu interdicţia de a ieşi din ţară. Poate asa ar fi înţeles drama românilor.[/COLOR]

[silverstar]

În prealabil postat de dorinastoica14

Cu toata dragostea si de e sa nu recunosc admiratia pe care o am pentru tine Silvia,pentru felul tau de a fi bataios si sincer daca tot ai deschis acest topic iti voi spune cateva adevruri dar nu din afara ci din intrior! poate unele nu s-au spus niciodata.
Iata unul din ele:
1. -Invatamantul se bucura de o mare apreciere si sprijin din partea regimului"de trista amintire " cum ai spune tu si altii(si voi aduce multe argumente dar nu am timp acum)-cadrul didactic fiind apreciat si stimulat iar invatamantul era de calitate incomparabila cu cea de azi .
2. -Aproape toate cadrele didactice cu mici exceptii(mai ales cei cu parinti fosti chiaburi sau legionari)erau memebri de partid fiind profund implicati in educatia ateist stiintifica a noii generatii .

-Nu puteai ocupa o functie de conducere daca nu erai membru al partidului.
3. -Inca din facultate daca erai un student cu rezultate erai coptat in P.C.R sau in securitate.

Voi continua ceva mai tarziu daca este sa fim sinceri sa fim pe deplin.

iti voi spune cateva adevruri dar nu din afara ci din intrior! poate unele nu s-au spus niciodata.

[COLOR=green]Multe din adevarurile tale sunt cât se poate de eronate şi asta pentru că nu ai făcut parte din sistem.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]1. Adevărat. Dacă nu aş fi avut ajutor de la stat, nu aş fi putut învăţa. Am avut bursă şi după terminarea facultăţii am primit apartament, butelie - locuiam, pe atunci, la Vaslui... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]2. Parţial fals. Tinerii din familii chiabure nu aveau acces la studii, asadar nu existau profesori proveniti din atare familii.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Nu ştiu dacă am fost un profesor bun, dar, dacă după 35 de ani de activitate neintrerupta la catedra nu m-au dat afara, cred ca am facut ceea ce trebuie. Nu am fost membra de partid pentru ca nu am acceptat. Am motivat ca nu sunt pregatita. Si stii ce ma ingrozea? Şedinţele! Însă, să nu-ţi imaginezi că am scăpat. De regula toate sedintele erau "deschise" - adica toti profesorii erau obligati sa participe, cu exceptia celor in care erau primiti noi membri. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]La momentul potrivit, nu am realizat că pot fi şi dezavantaje si inca mari si de durată. Nu am putut să-mi dau gradele la timpul potrivit, nu am beneficiat niciodata, până in '89, de gratificaţie (o primă de vacanţă) şi alte şi alte avantaje pe care le-au avut colegii-membrii de partid. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]3. dacă nu aş fi fost student cu rezultate, nu aş fi avut bursă. Bursele nu se dădeau pe ochi frumosi. Se muncea, se învăţa, nu ca acum. Pe atunci diplomele se obtineau studiind serios, nu se cumpărau de la tarabă, la metru sau la Kg, ca astăzi...[/COLOR]

[icamilin]

Tatal meu si altii de varsta lui, il regreta pe cel ce ne-a terorizat tineretea. Eu nu plang dupa el, nici dupa perioada mizerabila in care ne-am complacut, de voie, de nevoie. N-am fost membra de partid, n-am avut functii de conducere. In 1989 insa, am iesit in strada cu atata convingere ca ceva trebuie schimbat, paharul se umpluse, in Piata Operei se intonase rugaciunea
TATAL NOSTRU, doar cei prezenti acolo pot descrie starea spirituala din acel moment ( nu voi uita niciodata emotia si bucuria ca " poate " vom fi liberi ) dar nu m-am gandit niciodata ce pret vom plati pentru aceasta.
NU TREBUIAU OMORATI! NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU !
Trebuiau sa sufere, sa simta lipsa si ei macar vreo 20 de ani.
Dar cei care preluau puterea aveam alte ganduri, " Odiosii " ii incurcau in planurile lor, trebuiau sa dispara si sa nu se afle niciodata nimic din tot ce era legat de familia prezidentiala. Au trecu atatia ani de la REVOLUTIA de la TIMISOARA ( oare chiar a fost o revolutie??? ), au murit atatia tineri degeaba. S-au aflat cine erau "agenturiile straine?", s-a aflat " cine a tras in noi, dupa 22? ", se platesc si acum sume uriase unor asa zisi " eroi ai revolutiei ", Doamne, mi-e rau numai cand ma gandesc la ce speram , eu, personal, in zilele de 16- 20 dec.1989 si dupa atatia ani, la ce s-a ajuns.
Traim vremuri grele, poate chiar mai grele decat atunci. Diferenta intre un OM SARAC si un OM BOGAT este fara limite. Nu invidiez pe nimeni care prin munca cinstita a reusit sa adune niste banuti, insa miile de euro din conturile unora nu se pot obtine asa peste noapte. Dar, gandul ca in viata, totul se plateste, mai devreme sau mai tarziu, ma face sa dorm linistita.

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Spune-mi, te rog, dar daca se poate sincer, la momentul acela judecai la fel ca acum? [/COLOR]

[COLOR=green]Sincer? Eu nu. M-am bucurat că am scăpat. Dar, cu timpul a venit şi înţelepciunea. Nu trebuia împuşcat/i. Trebuia sa fie obligati, amandoi, sa trăiască exact aşa cum am trăit noi: în frig, fără curent, fără apă caldă, cu alimente dramuite, fără confortul consumabilelor necesare în fiecare casa, fără TV şi alte mijloace de informare, cu interdicţia de a ieşi din ţară. Poate asa ar fi înţeles drama românilor.[/COLOR]

Da m-am bucurat mult desi nu aveam nici un motiv sa ma bucur. Era o psihoza generala!!!

[silverstar]

În prealabil postat de dorinastoica14

Da m-am bucurat mult desi nu aveam nici un motiv sa ma bucur. Era o psihoza generala!!!

[COLOR=green]Da, ne-am lăsat duşi de val...[/COLOR]