Randuiala postirii de la Pasti pana la Rusalii

[calator prin ploaie]

Eu cred ca important este postul sufletului ....restul tine de traditie.....Apoi postul trebuie sa vina din proprie pornire, nu sa fie impus.....Doamne ajuta!

[cristiboss56]

În prealabil postat de calator prin ploaie

postul trebuie sa vina din proprie pornire!

Aici este cheia " succesului " ! ! !

[windorin]

În prealabil postat de calator prin ploaie

Eu cred ca important este postul sufletului... restul tine de traditie.
Apoi postul trebuie sa vina din proprie pornire, nu sa fie impus.

Postul sufletului este scopul, insa niciodata nu le putem dobandi pe cele mari, fara ca mai inainte sa le facem pe cele mici.
Dreptii, proorocii, Mantuitorul Insusi, Apostolii si toti sfintii au postit si trupeste. Este o "traditie" frumoasa, nu crezi ?!

Cat despre ideea de "impus"... nimeni nu impune, caci fiecare ramane liber.
Doar ca, omul cazut nu mai are mintea luminata, spre a intelege cele de care are nevoie in mod real.

[Mihailc]

Eu cred ca important este postul sufletului ....restul tine de traditie.....Apoi postul trebuie sa vina din proprie pornire, nu sa fie impus.....Doamne ajuta!

În prealabil postat de cristiboss56

Aici este cheia " succesului " ! ! !

Nu-mi face plăcere să mă cotrazic cu voi, dar trebuie să vă amintesc că postul este eclezial nu individual. De-aia postul este rânduit de Biserică, în anumite perioade, zile ş.a.m.d. Nimeni nu-ţi impune nimic, doar ţi se aminteşte că Biserica lui Hristos posteşte atunci şi atunci iar dacă faci parte din această Biserică posteşti în rând cu ea. Individuale sunt doar limitele, reale şi închipuite, pe care le avem în postire.


Cu privire la dezlegări, cred că n-ar trebui să ne inventăm probleme că şi aşa avem destule. "Dezlegare" înseamnă că dacă doreşti poţi să faci ceva, este îngăduit. Perioada Penticostarului este sărbătoare şi bucurie continuă, Părinţii o numesc "raiul anului".Dacă în Triod pocăinţa e în prim-plan iar bucuria se găseşte în plan secund, în Penticostar lucrurile se inversează, ideea e să nu abandonăm nici bucuria dar nici pocăinţa, doar să le dăm întâietate în ritmul liturgic la vieţii Bisericii luptătoare