Dincolo de ratiune

Vad ca subiectul tinde catre superficial, acea judecata de suprafata pentru gestul in sine al lui Iuda sau a oricarui om pacatos la urma urmei. Nedumerirea mea nu in asta consta, ci in faptul ca Planul lui Dumnezeu are in calcul oameni care sunt certati cu toate legile lumii. Iar acesti oameni se nasc "meniti" sa savarseasca un mare pacat, pentru ca Planul lui Dumnezeu sa se poata infaptui.
Eu ma refer la aceasta alchimie divina, acest "joben" din care Dumnezeu mai scoate cate un iepuras sau cate un balaur, creaza conjuncturi speciale pentru ca balaurul si iepurasul sa ajunga in conflict, iar cand bietul iepuras este sacrificat, toata padurea primeste revelatia Marelui Pacat. Dumnezeu nu are puteri limitate. El stie, El creeaza, El judeca! Cu totii suntem creatia Lui, dar oare unde ne situam in cadrul Planului? Cineva sustinea ideea ca Iuda ar mai fi avut inca timp sa se mantuiasca, cerandu-si iertare, dar blestemul gloatei ramane in veacul-veacului, iar asta e groaznic, indiferent de iertarea pe care-o mai ceri tu cand realizezi gravitatea faptei tale! Uneori ii auzim pe unii spunand "Nu stiu ce-a fost cu mine... Mi-a luat Dumnezeu mintile!..." ...Mi-a luat Dumnezeu mintile!... Conjunctura, conflictul, nebunia, rezultatul, remuscarea!...
Oameni aparent la fel, in conditii firesti, uneori oameni cu mare evlavie, oameni cu frica de Dumnezeu, victime ale unor conjuncturi dezastruase, ajunsi acolo fara vina lor poate, dar care ofera "lovitura de gratie!" Iar noi, norocosii, in loc sa spunem "Multumesc, Doamne, ca n-am fost eu in locul lui in acele momente de mare zbucium si incercare sufleteasca!", aruncam cu pietre, judecam, ne credem speciali, nu prin voia lui Dumnezeu, ci prin calitatile noastre deosebite!...

Later edit: - Vad ca intre timp au mai aparut cateva idei noi... Incepeti sa va apropiati cumva de ideea de baza a topicului!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de MariS_

Si inca un aspect foarte important, pe langa cele spuse de
AndruscaCIM, acela ca Domnul Iisus i-a ales pe cei 12 apostoli,
inclusiv pe Iuda, desi stia ca acesta il va vinde. Deci Planul
prevedea moartea pe cruce.
Biblia trebuie mult adancita ca sa intelegi, in primul rand, Planul
Lui Dumnezeu. E mai bine s-o intelegem decat s-o memoram.

Din cate am putut intelege eu, Iuda a tradat dar la scurt timp a constientizat pe deplin ce urma sa se intample...el a facut asta intr-un moment de ratacire sa zicem, dar nu el l-a ucis practic, el l-a vandut celor care aveau un ac mare impotriva lui deja. De ce nu au ales mai marii Sinedriului sa il ridice direct???... pentru ca le trebuia un pion, cineva care ii fusese alaturi si care a fost dispus totusi sa il vanda...aceasta a fost pretextul lor, pentru ca alltfel nu ar fi avut ce sa-i reproseze si ei stiau asta si simteau dar totusi urau. Cred ca Iuda l-a vandut pe Mantuitorul, insa ulterior a fost inspaimantat de evolutia lucrurilor in urma hotararilor Sinedriului si a planului lor....

Nu cred ca era neaparat un plan al lui Dumnezeu( iertati-ma daca gresesc), dar a fost pur si simplu decizia si refuzul unor oameni( pentru ca o parte din iudeii de atunci sunt ortodocsii de astazi) de a crede in Iisus Hristos si Noul Testament. Noul Testament a fost lasat pentru a-l implini pe cel Vechi, insa o parte din iudei nu l-au recunoscut si nu l-au primit in consecinta, ba mai mult au simtit o amenintare dar si dezamagire in persoana Mantuitorului pentru ca ei asteptau altceva si nu au pus pret pe nimic din ce a spus si facut Iisus Hristos pe pamant...in final alegand sa il elimine din peisajul iudaic. L-au acuzat, insa avand o retinere si nedorind totusi ca uciderea Lui sa fie chiar exclusiv din vina lor, si sa isi pateze asemenea lui Pilat mainile de sange nevinovat...au ales metoda de a-l duce in fata lui Pilat care era stiut ca fiind un om foarte curd si care nu pregeta sa ucida. Desi practic Pilat nu avea nimic de impartit cu Mantuitorul, a simtit ca face o greseala, a incercat sa evite sa il ucida desi nici nu il cunostea si nici nu l-ar fi putut afecta acuzele aduse de Sinedriu. Cu toate acestea, Sinedriul a insistat cu inversunare, sustinandu-si cauzele pentru care Mantuitorul a fost adus acolo...si Pilat s-a conformat vazand atata inversunare, dar el practic nu avea ce imparti cu Iisus Hristos si nici nu ar fi avut vreun motiv sa il ucida peronal..deci eu vad lucrurile cam in maniera asta.

[MariS_]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Din cate am putut intelege eu, Iuda a tradat dar la scurt timp a constientizat pe deplin ce urma sa se intample...el a facut asta intr-un moment de ratacire sa zicem, dar nu el l-a ucis practic, el l-a vandut celor care aveau un ac mare impotriva lui deja. De ce nu au ales mai marii Sinedriului sa il ridice direct???... pentru ca le trebuia un pion, cineva care ii fusese alaturi si care a fost dispus totusi sa il vanda...aceasta a fost pretextul lor, pentru ca alltfel nu ar fi avut ce sa-i reproseze si ei stiau asta si simteau dar totusi urau. Cred ca Iuda l-a vandut pe Mantuitorul, insa ulterior a fost inspaimantat de evolutia lucrurilor in urma hotararilor Sinedriului si a planului lor....

Nu cred ca era neaparat un plan al lui Dumnezeu( iertati-ma daca gresesc), dar a fost pur si simplu decizia si refuzul unor oameni( pentru ca o parte din iudeii de atunci sunt ortodocsii de astazi) de a crede in Iisus Hristos si Noul Testament. Noul Testament a fost lasat pentru a-l implini pe cel Vechi, insa o parte din iudei nu l-au recunoscut si nu l-au primit in consecinta, ba mai mult au simtit o amenintare dar si dezamagire in persoana Mantuitorului pentru ca ei asteptau altceva si nu au pus pret pe nimic din ce a spus si facut Iisus Hristos pe pamant...in final alegand sa il elimine din peisajul iudaic. L-au acuzat, insa avand o retinere si nedorind totusi ca uciderea Lui sa fie chiar exclusiv din vina lor, si sa isi pateze asemenea lui Pilat mainile de sange nevinovat...au ales metoda de a-l duce in fata lui Pilat care era stiut ca fiind un om foarte curd si care nu pregeta sa ucida. Desi practic Pilat nu avea nimic de impartit cu Mantuitorul, a simtit ca face o greseala, a incercat sa evite sa il ucida desi nici nu il cunostea si nici nu l-ar fi putut afecta acuzele aduse de Sinedriu. Cu toate acestea, Sinedriul a insistat cu inversunare, sustinandu-si cauzele pentru care Mantuitorul a fost adus acolo...si Pilat s-a conformat vazand atata inversunare, dar el practic nu avea ce imparti cu Iisus Hristos si nici nu ar fi avut vreun motiv sa il ucida peronal..deci eu vad lucrurile cam in maniera asta.

Draga AndruscaCIM, eu prin plan inteleg doar actiunile Mantuitorului
dupa Intrupare, nu si pe ale celorlalti participanti: apostoli, prooroci,
rude, prieteni, conationali, etc. La acestia Mantuitorul le anticipa
reactiile si actiunile prin prestiinta, dar nu le determina, nu-i folosea
pe post de pioni sacrificabili. El viza doar sacrificiul Sau, nu al altora,
si prestia ca va fi sacrificat si a acceptat acest sacrificiu pentru a
invinge si moartea "cu moarte calcand". Deci rastignirea, patimile,
moartea pe cruce, coborarea la iad, invierea si inaltarea au facut
parte din plan. Tradarea, lepadarile, vinderea, judecata sinedriului
si a lui Pilat nu erau determinate in plan, dar erau prestiute de Fiul
Lui Dumnezeu ca raspunsuri ale oamenilor in atari conditii si situatii.
In Plan trebuie sa vedem doar sarcinile Mantuitorului in vederea
mantuirii noastre. Iar in prestiinta, restul.

[MariS_]

În prealabil postat de OmuBun

Vad ca subiectul tinde catre superficial, acea judecata de suprafata pentru gestul in sine al lui Iuda sau a oricarui om pacatos la urma urmei. Nedumerirea mea nu in asta consta, ci in faptul ca Planul lui Dumnezeu are in calcul oameni care sunt certati cu toate legile lumii. Iar acesti oameni se nasc "meniti" sa savarseasca un mare pacat, pentru ca Planul lui Dumnezeu sa se poata infaptui.
Eu ma refer la aceasta alchimie divina, acest "joben" din care Dumnezeu mai scoate cate un iepuras sau cate un balaur, creaza conjuncturi speciale pentru ca balaurul si iepurasul sa ajunga in conflict, iar cand bietul iepuras este sacrificat, toata padurea primeste revelatia Marelui Pacat. Dumnezeu nu are puteri limitate. El stie, El creeaza, El judeca! Cu totii suntem creatia Lui, dar oare unde ne situam in cadrul Planului? Cineva sustinea ideea ca Iuda ar mai fi avut inca timp sa se mantuiasca, cerandu-si iertare, dar blestemul gloatei ramane in veacul-veacului, iar asta e groaznic, indiferent de iertarea pe care-o mai ceri tu cand realizezi gravitatea faptei tale! Uneori ii auzim pe unii spunand "Nu stiu ce-a fost cu mine... Mi-a luat Dumnezeu mintile!..." ...Mi-a luat Dumnezeu mintile!... Conjunctura, conflictul, nebunia, rezultatul, remuscarea!...
Oameni aparent la fel, in conditii firesti, uneori oameni cu mare evlavie, oameni cu frica de Dumnezeu, victime ale unor conjuncturi dezastruase, ajunsi acolo fara vina lor poate, dar care ofera "lovitura de gratie!" Iar noi, norocosii, in loc sa spunem "Multumesc, Doamne, ca n-am fost eu in locul lui in acele momente de mare zbucium si incercare sufleteasca!", aruncam cu pietre, judecam, ne credem speciali, nu prin voia lui Dumnezeu, ci prin calitatile noastre deosebite!...

Later edit: - Vad ca intre timp au mai aparut cateva idei noi... Incepeti sa va apropiati cumva de ideea de baza a topicului!

In postarea precedenta am evidentiat ca prin Plan nu se intelege
decat actiuni predeterminate ale Mantuitorului, nu si ale oamenilor.
Trebuie facuta distinctie intre Plan si Prestiinta. In Plan intra doar
actiunile Mantuitorului in vederea mantuirii noastre, in Prestiinta,
restul actiunilor oamenilor.
Banuiesc ca te nedumireste rolurile diferite jucate in drama mantuirii
de oameni obisnuiti. De exemplu sunt sigur ca te nedumireste rolul
jucat de apostolul Pavel si cel al lui Iuda. Pavel, cel care vana crestini,
ajunge cel mai insemnat, iar Iuda, cel ce era printre apostoli, ajunge
cel mai damnat.
Oameni aparent la fel, in conditii firesti, uneori oameni cu mare evlavie, oameni cu frica de Dumnezeu, victime ale unor conjuncturi dezastruase, ajunsi acolo fara vina lor poate, dar care ofera "lovitura de gratie!"
Deci Pavel si Iuda, ce-i desparte, ce-i uneste???
Trebuie mestecata bine inainte de-a raspunde, dar poate ne sar si
altii in ajutor.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de MariS_

Draga AndruscaCIM, eu prin plan inteleg doar actiunile Mantuitorului
dupa Intrupare, nu si pe ale celorlalti participanti: apostoli, prooroci,
rude, prieteni, conationali, etc. La acestia Mantuitorul le anticipa
reactiile si actiunile prin prestiinta, dar nu le determina, nu-i folosea
pe post de pioni sacrificabili. El viza doar sacrificiul Sau, nu al altora,
si prestia ca va fi sacrificat si a acceptat acest sacrificiu pentru a
invinge si moartea "cu moarte calcand". Deci rastignirea, patimile,
moartea pe cruce, coborarea la iad, invierea si inaltarea au facut
parte din plan. Tradarea, lepadarile, vinderea, judecata sinedriului
si a lui Pilat nu erau determinate in plan, dar erau prestiute de Fiul
Lui Dumnezeu ca raspunsuri ale oamenilor in atari conditii si situatii.
In Plan trebuie sa vedem doar sarcinile Mantuitorului in vederea
mantuirii noastre. Iar in prestiinta, restul.

Si ai dreptate...insa stiu ca exista si alte interpretari gnostice conform carora Iuda ar fi fost pionul pozitiv si cu un rol foarte important, lui datoreandu-i-se de fapt totul...la acel gen de interpretare a planului faceam eu referire.

Doamne ajuta!

[MariS_]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Si ai dreptate...insa stiu ca exista si alte interpretari gnostice conform carora Iuda ar fi fost pionul pozitiv si cu un rol foarte important, lui datoreandu-i-se de fapt totul...la acel gen de interpretare a planului faceam eu referire.

Doamne ajuta!

Stiu de o interpretare care spune ca Iuda ar fi fost pacalit de
cei din Sinedriu, el crezand ca va pune fata in fata pe Iisus cu
mai marii preotilor iudei, dorind prin asta sa provoace acceptarea
Lui Iisus ca Mantuitor. E posibil. Totusi a acceptat plata celor 30
de arginti si nici n-a cerut mila Domnului, preferand sinuciderea.
Pe de alta parte unii judeca pozitiv rolul lui Iuda spunand ca fara
tradarea sa Mantuitorul n-ar fi patimit in locul nostru. Aici cred
ca e prea mult spus, doar Mantuitorul prin bunatatea Sa a facut
ca dintr-o fapta reprobabila, chiar condamnabila, sa rezulte un
bine pentru mantuirea noastra. Deci meritul nu e al lui Iuda, ci
al Mantuitorului. Dealtfel, chiar din rolul cel mai intunecat al satanei
si ajutoarelor sale, Dumnezeu intoarce raul in bine. Satana e folosit
de Dumnezeu pentru a scoate un bine mai mare. Asta nu inseamna
ca e meritul satanei.

Doamne pazeste!

[florina_drossu]

În prealabil postat de OmuBun

Oare ce s-ar fi intamplat cu planul Lui Dumnezeu, daca Iuda n-ar fi fost un tradator?

Dumnezeu stie dintotdeauna ceea ce se va intampla si ceea ce va alege fiecare. Dumnezeu nu predestineaza, dar viitorul este inaintea Lui cum este prezentul pentru noi. Deci, Dumnezeu a vrut mantuirea si binele lui Iuda, insa a stiut ca acesta Il va vinde. Vedem din Psalmi profilul moral al lui Iuda inca inainte ca acesta sa se nasca.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de OmuBun

Vad ca subiectul tinde catre superficial, acea judecata de suprafata pentru gestul in sine al lui Iuda sau a oricarui om pacatos la urma urmei. Nedumerirea mea nu in asta consta, ci in faptul ca Planul lui Dumnezeu are in calcul oameni care sunt certati cu toate legile lumii. Iar acesti oameni se nasc "meniti" sa savarseasca un mare pacat, pentru ca Planul lui Dumnezeu sa se poata infaptui.

Am sa incerc si eu sa-ti raspund, pe cat ma pricep. Si am sa incep prin a compara doua stari: starea lui Adam dinainte de cadere si starea omului mantuit. Diferenta intre cele doua este evidenta, dupa parerea mea: starea lui Adam din rai era o stare a omului neincercat - cu alte cuvinte sfintenia lui nu avea niciun aport personal, in timp ce oamenii ce se mantuiesc se mantuiesc si cu aportul vointei lor, printr-un act asadar personal.

Eu cred ca starea de preferat a omului este cea in care izbandeste dupa ce este incercat, cu alte cuvinte omul este alaturi de Creatorul sau nu doar prin faptul ca este creat, ci mai ales pentru ca doreste sa se alipeasca Lui.

In acest context, toate actele noastre se misca intre departarea si apropierea de Dumnezeu si prin tot ce ni se intampla ne putem apropia sau departa de Dumnezeu.

Nimeni nu se naste "menit" sa faca un anumit pacat. Adam putea alege sa asculte de Dumnezeu, Iuda putea alege sa nu-l vanda pe Hristos, Pilat putea alege sa aiba curaj si sa-L elibereze, Faraon putea alege sa ii elibereze pe evrei etc.

Un bun exemplu este pacatul originar. Ai putea spune ca daca Adam nu ar fi cazut in pacat, Hristos nu S-ar fi intrupat. Insa Hristos ar fi venit oricum, dar, asa cum arata Parintele Staniloae, existenta Lui nu ar fi luat chipul torturii, crucii, mortii si invierii. Avem aici un exemplu despre Planul lui Dumnezeu: planul este sa intram in comuniune cu El, restul este pedagogie si metoda.

[mihailt]

Pai puteau sa-l gaseasca si fara ca Iuda sa mearga sa spuna.
Si Sfantul Petru s-a lepadat,s-a intors si tot Sfant Apostol a fost mai apoi.
Nu stim pentru care motiv dar Satana venise la Dumnezeu sa ceara lui Dumnezeu sa il lase sa ispiteasca pe Sfintii Apostoli:
"29.Şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu,
30.Ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
31.Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu;
32.Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi."
Daca era prestiut ca Iuda sa tradeze atunci de ce le zice tuturor Sfintilor Apostoli:
"judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel"?
Si mai apoi pentru ce este ales inca un Sfant Apostol, sa fie iar doisprezece Sfinti Apostoli?
"26.Şi au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli."
Ca Sfantul Apostol Pavel abia mai apoi e uns Sfant Apostol de Dumnezeu iar mai apoi au fost treisprezece Sfinti Apostoli cu Sfantul Apostol Pavel.


Dumnezeu ii pune sa privegheze adica sa ia aminte la ei insisi si ce o mai fi insemnand ca stia ispitele de le va aduce Satana asupra lor.
Noi nu trebuie sa judecam pe Iuda;oricum nu stim ce a fost mai apoi cu Iuda si care a fost planul lui Dumnezeu mai apoi.
Sfintii Apostoli au fost lasati sa fie ispititi de Satana,pe noi nu lasa Dumnezeu sa fim ispititi de Satana.
Mai apoi chiar sutasul Longhin,care l-a impuns cu sulita in coasta pe Dumnezeu Iisus Hristos;care sutas Longhin a comandat soldatii de l-au rastignit pe Dumnezeu Iisus Hristos este serbat ca Sfant in Biserica Ortodoxa,ca mai apoi crezand ca Iisus Hristos e Dumnezeu a primit Sfantul Botez si mai apoi a adormit ca Sfant Mucenic marturisind celorlalti pe Dumnezeu Iisus Hristos.

In legatura cu "prestiinta" trebuie citit modul in care Sfantul Simeon Noul Teolog a raspuns celor care interpretau ca exista unii prestiuti spre mantuire si altii nu ; Sfantul a zis ceva in genul : pai Dumnezeu Iisus Hristos cand predica le-a zis unora : pe voi v-am prestiut pocaiti-va,pe voi nu v-am prestiut nu va pocaiti?

Nu le-a zis.Acum unii cred ca Sfintii sunt foarte seriosi si tristi tot timpul da nu e chiar asa,aci Sfantul Simeon Noul Teolog a glumit pentru a ne arata aiureala inselarilor duhurilor rele.
Ca duhurile rele ba ne spun ca noi suntem prestiuti spre mantuire spre a ne arunca in negrija ca sa pacatuim sa ne facem paguba sufleteasca,sau ca suntem prestiuti spre pierzanie spre a ne arunca in deznadejde si atunci sa pacatuim ca oricum nu o sa fim mantuiti,sau ca nu stiu care e om rau si e prestiut spre pierzare si atunci avem justificare sa nu il ajutam,sa nu fim milosi cu el etc si alte absurditati de ale duhurilor rele.

Dumnezeu Iisus Hristos il mustra pe Iuda care deja fusese dus de Satana sa vanda pe Dumnezeu Iisus Hristos la arhiereii evreilor.
Ca odata ii arata ce va dobandi in Imparatia lui Dumnezeu,odata il mustra zicandu-i ca mai bine era de nu s-ar fi nascut pe Pamant,orice ca sa il faca sa nu faca asa ceva,ca doar nu trebuia sa sarute Iuda pe Dumnezeu Iisus Hristos pe obraz,ce nu il stiau arhiereii si ostasii dupa fata pe Dumnezeu Iisus Hristos?
:)
Si ii zicea de imparatia lui Dumnezeu ca sa ii arate ca l-a iertat si ca dorea sa il puna la loc Sfant Apostol.E o predica a Sfantului Ioan Gura de Aur in legatura cu aceasta.
Apoi chiar parintele Rafail Noica zice in legatura cu aceasta.
A zis Dumnezeu Iisus Hristos vreodata inainte de a fi Iuda dus de Satana acolo ca il va trada unul din cei doisprezece Sfinti Apostoli?
Nu a zis.

În prealabil postat de hmiron

La urma urmei, intregul mesaj al lui OmuBun se poate rezuma la „de ce se intampla lucruri rele oamenilor buni si lucruri bune oamenilor rai”. Ca pana la urma asta e intrebarea care ne macina cand ne miram de inegalitatile dintre oameni, de diferentele uneori foarte mari.

Exact asta am vrut sa spun. Poate noi suntem intr-o oarecare masura privilegiati pentru ca vadem un pic altfel lucrurile (si nu inteleg de ce fiindca eu personal nu ma simt mai presus decat oricare altcineva, fiindca nu am facut nimic special, ci toate au venit de la sine in viata mea!!!), dar ce ne facem cu fratii nostri, cu prietenii nostri, uneori chiar cu parintii nostri care sunt "surzi" si "orbi" oricat ai incerca tu sa le arati Calea, Adevarul si Viata? Vezi unele lucruri la cei dragi si parca ai vrea sa le schimbi, parca ai vrea sa-i ajuti sa inteleaga cat de scurta este viata si asta-i unica sansa ce ni s-a dat, iar noi o ratam fara sa ne dam seama. Nu stiu daca si voi simtiti la fel, dar pe mine uneori ma sfasie gandul ca nu pot sa fac nimic pentru cei dragi, decat sa ma rog si sa-i pomenesc la acatiste. De ce suntem noi privilegiati? Ce-am facut sa meritam asta? De ce ne-am nascut aici si nu in China, in India, in Africa? Oameni "buni", oameni "rai", oameni "cu har", oameni "rebut" intru credinta, dar de care suntem atat de dependenti material... "Marto, Marto, te silesti si te ingrijesti de multe, dar un singur lucru trebuie! Maria, insa, partea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea!" Fiecare dintre noi este o "Marta" de cele mai multe ori, dar cum am mai prospera, cum am mai avea copii, cum ni i-am mai creste, daca ar trebui sa alegem in fiecare zi "partea buna?" Nimeni nu e numai rau sau numai bun. Fiecare are acel "ceva" care se incadreaza perfect in "Sistem", chiar daca aparent suntem tentati sa credem ca "se poate si fara!" Nimeni nu s-a nascut degeaba (poate si de aceea, sinuciderea este atat de crunt condamnata!), iar sansa mantuirii o avem - cred - oricare dintre noi pana in clipa mortii. Doar rautatea omului mandru poate nimici speranta in om!... "Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!"

În prealabil postat de Fani71

(...)
Dar ce este cel mai interesant: pana la urma se dovedeste ca aceasta manipulare a realitatii spre 'binele omenirii' impiedica omenirea sa evolueze...

Ai nuantat perfect ideea. "Rau cu rau, dar mai rau fara rau!" Si totusi, pentru "rau" se plateste scump, oricat ar fi el de indispensabil!!!