Everghetinosul

[OvidiuO]

Dragii mei, nu cunosc sa fie vreo varianta, alta decat cea editata in cele doua volume. Urmeaza altele doua fiindca lucrarea este impartita in patru mari parti desi in lb. engleza puteti observ urmatoarele:
http://www.monasteryproducts.org/index.php?cPath=46_5&sort=2a&page=1&osCsid=04b6580 aa9cba647ce192747daebd8ea
Evergetinos: Volume I of First Book
Evergetinos: Volume I of Second Book
Evergetinos: Volume II of First Book
Evergetinos: Volume II of Second Book
Evergetinos: Volume III of First Book
Evergetinos: Volume III of Second Book
Evergetinos: Volume IV of First Book
Observi daca derulezi in partea de jos a paginii.
Apoi pe pag a doua se gaseste si: Evergetinos: Volume IV of Second Book
Insa...pretul ???????

Oricum la noi este in jur de 15-17 lei, depinde de unde cumperi. Repet nu au aparut in lb.romana decat primele doua volume si s-a inceput editarea cu vol II.

Aceasta carte cuprinde si Patericul aproape in intregime, dar si din Lavsaicon, Menologhionul (Vietile Sfintilor)alcatuit de Sfantul Simeon Metrafastul, Asezamintele Sfintilor Apostoli sau Constitutiile Apostolice si alte texte indedite din Vietile Sfintilor.

[OvidiuO]

Sa va mai spun cate ceva despre aceasta carte:
"A aparut in anul 1783 la Venetia. Cartea aceasta care este de fapt ca si Filocalia, o colectie cuprinzand invataturi din Sfintii Parinti, precum si intamplari din viata unor sfinti, a fost alcatuita pentru prima data de un monah cu numele de Pavel, ctitor al manastirii Maicii Domnului Binefacatoarea, de unde si numele "Everghetinos" dat acestei colectii. Prima editie din 1783 a fost urmata de a doua, la Contantinopol, in anul 1861, si apoi de o alta la Atena in 1900-1901. iar ultima editie a fost din Atena in patru volume, incepand cu 1959, sub ingrijirea ieromonahului Victor Matei, staretul unei manastiri aproape de Atena care a editat si multe alte carti patristice. Cartea "Everghetinos" a fost inmanata lui Nicodim Aghioritul de catre Macarie din Corint cu ocazia vizitei sale la Athos pe la 1777. Nicodim a corectat cartea de unele erori, tinand seama de manuscrisele corecte gasite in manastirea Cutlumus, si i-a scris si o prefata, in care lauda pe Sfintii Parinti care au luptat impotriva ispitelor, s-au curatit si s-au luminat prin harul dumnezeiesc. (culese din date despre opera scrisa a Sf. Nicodim Aghioritul)"

Avva carion spunea: "M-am trudit mai mult decat fiul meu Zaharia, si cu toate acestea nu am dobandit masura virtutii sale, datorita smereniei si tacerii sale."

Odata in timp ce acelasi avva Zaharia statea la Sketis, el a avut o viziune. S-a sculat de indata si i-a istorisit Batranului sau, avva Carion. Acesta din urma, fiind o fire practica, nu avea cunostinta unor astfel de intamplari. S-a ridicat din locul unde statea si l-a lovit pe Zaharia, zicand:
- Aceasta vedenie a venit probabil de la demoni.
Insa intrucat avva Zaharia continua sa aiba aceeasi viziune, intr-o noapte a plecat din chilia sa si s-a dus la avva Pimen.
Dupa ce l-a gasit pe avva Pimen, i-a povestit despre viziune si ca a simtit o senzatie arzatoare ilauntrul sau. Batranul si-a dat sema ca aceasta intamplare venea de la Dumnezeu si i-a zis lui Zaharia:
- Mergi la Batranul cutare si pune la inima ceea ce iti va spune.
Avva Zaharia s-a dus de-ndata la acest Batran, care inainte ca Zaharia sa fi deschis gura si sa-i spuna ceva, i-a descris cu amanuntime tot ce i se intamplase si, in concluzie, i-a zis:
- Aceasta viziune este de la Dumnezeu, insa mergi si supune-te parintelui tau duhovnicesc.

Avva Moise l-a intrebat o data pe acelasi Zaharia:
- Spune-mi Batrane, ce trebuie sa fac ?
Indata ce avva Zaharia a auzit aceasta, a cazut in picioarele lui avva si i-a zis:
- Parinte, pe mine ma intrebi ?
Atunci avva Moise i-a zis:
- Crede-ma, Zaharia, copilul meu, ca am vazut Duhul Sfant coborand asupra ta si din aceasta pricina ma simt constrans sa te intreb.
Atunci Zaharia si-a luat culionul pe cap si l-a pus sub picioare si calcandu-l a zis:
- Daca un om nu este zdrobit in acest fel, nu poate fi monah.

[krabu]

Doamne cat de frumos! De mult nu am mai citit asa ceva de frumos. Parca simti lumina, linistea si iubirea sfintilor.

[alexandra28again]

foarte frumoase cuvinte...

[OvidiuO]

Avva Pimen istorisea ca atunci cand avva Zaharia era pe punctul de a muri, avva Moise l-a intrebat:
- Ce vezi, avva ?
El a raspuns:
- Parinte, oare nu este mai bine sa taci ?
- Da copilul meu, i-a raspuns avva Moise, pastreaza tacerea.
In momentul mortii sale, avva Isidor, care statea in apropiere, si-a ridicat ochii spre ceruri si a zis:
- Bucura-te Zaharia, copilul meu, caci portile Imparatiei Cerului ti-au fost deschise.

Veneratul arhiepiscop Teofil s-a dus o data in muntele Nistriei. A fost vizitat de parintele duhovnicesc al ascetilor de pe acel munte. Arhiepiscopul l-a intrebat:
- Parinte, ce ai mai descoperit pe aceasta cale a ascezei ?
Batranul i-a raspuns:
- Intotdeauna sa ne consideram vrednici de toate reprosurile si sa ne mustram noi insine.
- Intr-adevar, a consimtit Arhiepiscopul, nu exista alta cale decat acesta.

Cand acelasi episcop a mers la Sketis, fratii s-au adunat impreuna si i-au zis lui avva Pambo (aprox.303-374)
- Spune-i Papii cuvant de povata
Batranul a raspuns:
- Daca nu ii va folosi tacerea mea, nici vorbirea mea nu ii va fi de folos.

[OvidiuO]

Avva Evagrie (aprox. 345-400) a zis: "Inceputul mantuirii pentru om este sa se mustre pe sine."

Odata avva Teodor (sec V) se intretinea cu cativa calugari. In timp ce ei mancau, au ridicat paharele in tacere si nu au rostit urarea obisnuita: "Iarta-ma".
Atunci avva Teodor a zis: "Calugarii si-au pierdut bunele obiceiuri nerostind: "Iarta-ma "

Odata un frate i-a zis aceluiasi avva Teodor:
- Doresc sa plinesc poruncile.
Batranul i-a raspus:
- Avva Toma a zis o data: Doresc sa-mi implinesc asa cum voieste Dumnezeu. De indata el a mers la cuptor si a copt paine. Cand niste oameni sarmani i-au cerut, el le-a dat toata painea. Cand alti sarmani au venit si au cerut ceva, el le-a dat cosurile in care tinea painea, precum si haina pe care o purta. El s-a intors, la chilie, purtand doar maphorion-ul pe care calugarii il poarta in jurul umerilor. Da chiar si dupa o astfel de milostenie, el se mustra, zicandu-si: "Nu am indeplinit poruncile lui Dumnezeu asa cum ar fi trebuit".

Un frate i-a zis lui avva Teodor:
- Da-mi cuvant de mangaiere, caci pier.
Iar avva Teodor i-a raspuns cu tristete:
- Si eu sunt in pericol de a pieri, asadar ce iti pot spune ?"

[OvidiuO]

Amma Teodora obisnuia sa spuna ca nici o asceza, nici greutatile, nici un fel de truda nu mantuieste, decat numai smerenia autentica. Ea a relatat aceasta istorisire:
A fost odata un anahoret care mergea sa alunge niste demoni. Mai intai el i-a intrebat:
- Cu ce putere sunteti alungati din om ? Prin post ?
- Nu mancam si nici nu bem, i-au raspuns ei.
- Prin priveghere ?
Iar ei i-au raspuns: Noi nu dormim deloc.
- Prin fuga de lume ?
- Nu, i-au raspuns ei, noi ne salasluim in pustietati.
Cand Batranul a insistat intrebandu-i cum pot fi alungati, ei au marturisit:
- Nimic nu ne infrange, decat smerenia.

Avva Ioan cel Scund (sec. IV) a zis: "Smerenia si teama de Dumnezeu sunt mai presus de celelalte virtuti".

Iarasi a zis el:
- Cine l-a vandut pe Iosif ?
Unul din frati a raspuns:
- Fratii sai.
- Nu, a adaugat Batranul, smerenia a fost cea care l-a vandut. Atunci cand a fost vandut, el ar fi putut spune: Sunt fratele vostru, si sa se inteleaga cu ei. Insa el s-a lasat vandut in tacere si smerenie, iar aceasta smerenie l-a facut conducator al Egiptului.

Din nou, el a zis: " Dand la o parte o sarcina usoara, anume mustrarea de sine, am luat-o pe cea mai grea, anume justificarea de sine".

Unul dintre Parinti a zis despre avva Ioan ca "prin smerenia sa, el a facut ca intregul Sketis sa atarne de degetul lui cel mic".

Avva Ioan Tebanul spunea: "Inainte de toate, un calugar trebuie sa dobandeasca smerenia, deoareceaceasta este prima porunca a Mantuitorului, care a zis: "Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor".

[urzicuta]

multumim mult Ovidiu.Doamne ajuta!

[OvidiuO]

În prealabil postat de urzicuta

multumim mult Ovidiu.Doamne ajuta!

Sa multumim intr-adevar Sfintilor Parinti !
Doamne ajuta !

Avva Matoes a zis: "Cu cat un om se apropie de Dumnezeu, cu atat se vede pe sine a fi mai pacatos, caci atunci cand profetul Isaia (aprox. 701 i.Hr.) l-a vazut pe Dumnezeu, el s-a numit pe sine ticalos si pacatos".

Acelasi Batran zicea: "Cand am fost tanar, am crezut ca mai faceam cate ceva bun, insa acum ca sunt batran, vad ca nu am nici o singura fapta buna sa arat."
Un frate l-a intrebat pe avva Matoes:
- Cum se face ca monahii din Sketis au izbutit sa faca mai mult decat spunea porunca, iubindu-si dusmanii mai mult decat pe ei insisi ?
- Pana acum, a raspuns Batranul, nu L-am iubit nici chiar pe Cel Care ma iubeste tot atat de mult cat ma iubesc eu.

Avva Iacov a zis: "L-am vizitat o data pe avva Matoes si, in timp ce plecam, i-am spus:
- Vreau sa vizitez chiliile sihastrilor.
- Saluta-l pe avva Ioan in numele meu, mi-a zis Batranul.
Astfel, atunci cand am mers la avva Ioan, i-am zis:
- Avva Matoes te saluta.
Batranul a raspuns cu incantare:
- Avva Matoes este "intr-adevar un israelit in care nu se afla viclesug !"
Dupa un an, l-am vizitat din nou pe avva Matoes si i-am transmis salutul lui Ioan catre el. El a raspuns cu modestie:
- nu sunt vrednic de lauda Batranului. cu toate acestea, sa stii ca atunci cand auzi un Batran cinstind pe semenul sau mai mult decat pe sine, poti fi sigur ca acest om a atins inaltimi mari; caci aceasta este ceea ce reprezinta in mod exact desavarsirea, ca un om sa-si cinsteasca pe aproapele mei mult decat pe sine insusi.

[irina-elena]

din ce limba e cuvantul acesta, AVVA,si ce inseamna?