|
#11
|
|||||||
|
|||||||
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Sa zicem ca femeia se inchina la Zeus si Dumnezeu, gelos, ii imbolnaveste de moarte copilul. Asta este un exemplu mai aplicat pe a doua porunca, si genul asta de pedeapsa mi se pare nedreapta. Last edited by Alex89; 17.02.2017 at 02:07:49. |
#12
|
|||
|
|||
Se imbolnavesc si copii crestini si pagani. Suferintele vin si peste cei buni si peste cei rai. La fel si binecuvantarile. Intradevar, acest algoritm e imposibil de descifrat omului cu exactitate. Dumnezeu cand pedepseste, nu o face cu patima, ca intr-o clipa am fi praf si pulbere. El doar isi retrage ocrotirea. Si unde Dumnezeu se indeparteaza se degradeaza armonia trupeasca si spirituala.
Dar zi despre tine. Prin ce greutati ai trecut ca sa te faca sa crezi ca Dumnezeu te-a pedepsit? Sau la ce nenorociri ai fost martor? |
#13
|
||||
|
||||
Citat:
E un Tată iubitor și milostiv, care, din dragoste pentru toți oamenii, Îl trimite pe Fiul Său ca jertfă, să-i scape de moartea veșnică. E Tatăl care iese în întâmpinarea fiului risipitor, iertându-i păcatele chiar înainte ca acesta să apuce să le mărturisească, doar pentru că s-a întors acasă. E un Dumnezeu care îi vindecă pe copii la rugămintea părinților și care se îndură mai mult decât pedepsește (și în VT îndurarea Lui se întindea pe mai multe generații decât pedeapsa). Iar când pedepsește o face pedagogic, tot spre mântuirea celui pedepsit. Dacă înainte de Hristos omenirea era sub Lege - care era menită îndreptării și, oricât de aspră ne pare nouă astăzi, era mai bună decât modul de viață pe care îl instituiau societățile care nu-L cunoșteau pe Dumnezeu - după învierea Sa și după ce S-a pogorât Duhul Sfânt, trăim în har, prin care cunoaștem mila și mângâierea lui Dumnezeu. Pedeapsa poate fi înțelească acum ca o consecință a depărtării de harul lui Dumnezeu, care se petrece când păcătuim ș persistăm în păcat. Atunci ne îmbolnăvim, suferim, iar păcatele noastre afectează și familia, copiii, în diverse moduri: fie că îi concepem, îi naștem ori îi creștem în această stare lipsită de har. Revenind la VT, trebuie să înțelegem că Dumnezeu se adresează omului pe ''limba'' pe care acesta o pricepe. Omul e cel care gândește în termenii geloziei, însă pentru Dumnezeu aceasta înseamnă altceva, care în zilele noastre s-ar traduce altfel, după cum în zilele generaților următoare iarăși altfel s-ar înțelege. Ca să înțelegem limba lui Dumnezeu, însă, trebuie să parcurgem un drum ce nu are sfârșit, pentru că se înaintează necontenit pe el. Pentru asta trebuie să începem să Îl cunoaștem pe El, curățindu-ne, luminându-ne, deschizându-ne inimile pentru lucrarea Sa în noi. Vorbind și gândind despre El este cu totul altceva decât a vorbi cu El. Iar vorbind cu El (în rugăciune, se înțelege), trebuie să și tăcem, și abia atunci vom putea auzi ''glasul'' Lui în inima noastră. Încă o dată, nu în cuvinte omenești, ci într-un mod tainic, pe care numai rugătorii îl cunosc și au încercat să ni-l facă și nouă cunoscut.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) Last edited by CristianR; 17.02.2017 at 11:29:12. |
#14
|
|||
|
|||
Citat:
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
#15
|
||||
|
||||
Citat:
Omul exista prin relatie, in dependenta cu tot ceea ce exista. Nu fiinteaza autonom, independent, izolat - o existenta de altfel imposibila. Nu exista nicio particica din realitate cu care sa nu fie in relatie, in interactiune. O constiinta trezita opreste raul in numele tuturora, nu doar pentru sine. Isi asuma intreaga responsabilitate pentru o realitate defectuoasa, imperfecta. Incepe cu sine insusi corectia necesara, mantuitoare atat pentru inaintasi cat si pentru urmasi. Rabda cu bucurie greselile tuturora in numele salvarii tuturora.
__________________
|
#16
|
||||
|
||||
__________________
|
#17
|
||||||||
|
||||||||
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
#18
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
https://youtu.be/mvZARLkQmLk |
#19
|
||||
|
||||
Citat:
''Care este cea mai poruncă din Lege? Să-l iubești pe Dumnezeu din totu cugetul tău, din toată inima ta, cu toată puterea ta; și pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci sunt toată Legea și Prorocii." Legea a fost dată de Dumnezeu Tatăl, într-adevăr. Însă omul căzut n-a fost capabil să o înțeleagă din această perspectivă a iubirii de aproapele, până n-a venit Fiul să ne lumineze. La fel e și în privința robilor. Dacă aplici această lege a iubirii, nu mai este, practic, rob. De aceea, atunci când în istorie a avut loc dezrobirea, mulți dintre cei eliberați au preferat să nu plece de la stăpân, dacă acesta era bun. Ordinea socială o instituim noi, oamenii. Dumnezeu are grijă de inimi, care dacă nu devin curate și bune, nicio ordine socială nu poate fi bună.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#20
|
|||
|
|||
Acelea erau legi date pentru poporul de atunci si intelegerea lor, la fel cum si azi sunt legi. De exemplu pentru cei de atunci omorul era ceva obisnuit. Au fost legi ca sa poate fi intelese de cie de atunci, cu mentalitatea lor. La fel, unui credincios obisnuit nu i se cere sa se comporte ca un sfant, pentru ca nu poate.
|
|