Venirea Fiului Omului

[Tartaruga]

În prealabil postat de Decebal

Nu se susţine, pentru că în Apocalipsă, fiind o carte în esenţă de origine evreiască, numărul 666, numărul numelui fiarei, este calculat după "numerologia" alfabetul ebraic, nu a celui grec. În această capcană au căzut şi pseudo-creştinii adventişi cu interpretarea lor eretică în care atribuie nr. 666 expresiei "vicarius filii dei" folosită pentru a denumi în latină titlul papal roman de "locţiitor al Fiului lui Dumnezeu", doar că la semidocţii şi incompetenţii într-ale creştinismului adventişti, calculul se făcea după numerele atribuite literelor din limba latină. Dar este vorba despre acelaşi tip de interpretare eronată şi tendenţioasă.


Asta nu este o teorie de a dumitale, ci este o învăţătură a evangheliilor, prin urmare nu ai inventat dumneata această teorie. Iar lucrurile nu sunt chiar aşa de simple, pentru că pot fi, au fost şi probabil încă mai sunt şi vor mai fi oameni care sunt şi învăţaţi dar care sunt şi curaţi cu inima. Aceste două trăsături nu sunt incomptabile, doar că la unii mai puternici într-ale lumii acesteia le este mai greu să se înalţe la nivelul evnagheliei, ceea ce pentru ei ar constitui o imaginată "coborâre".


Iarăşi în materie de creştinism adevărat, nu este suficientă aşa zisa logică necoruptă a inimii, atâta timp cât necoruperea lumească a inimii nu este încununată de cununa revelaţiei sfinte, a neprihănirii şi nestricăciunii care vin din transcendenţa şi sfinţenia lui Dumnezeu, sau de la Mijlocitorul Iisus Christos în Sfânta Biserică prin Sfântul Spirit.

Ţi-am mai spus îţi repet că eşti profund heterodoxă în convingerile tale mai mult sau mai puţin creştine, şi că ar fi bine să faci o terapie de ortodoxie autentică, din harul lui Dumnezeu, ca să poţi să ai măcar o minimă legitimitate în poziţiile pe care le susţii, poziţii profund heterodoxe.

Eu mai am o teorie care imi place: cei curati cu inima il vor vedea pe Dumnezeu. Iar pe cel ce ajunge sa il vada pe Dumnezeu, credeti ca il mai intereseaza apoi nivelul stiintei si teoriilor omenesti? Eu sunt convinsa ca nu.

Cat despre numerologia evreiasca, dvs. o cunoasteti cumva? Exista? Daca da, ea se aplica alfabetului evreiesc sau celui latin?...

În prealabil postat de Tartaruga

Sunteti parinte? Este trist ca parinte sa aveti doar fii risipitori si rai. Iar daca aveti fii buni dar care traiesc mereu cu gandul ca ei ar fi vai de capul lor indiferent de cat bine ar face si cat de mult i-ati iubi, ati fi multumit ca parinte? Este normal sa isi ceara omul iertare pentru greseala, dar este la fel de normal sa fie si recunoscator pentru cele primite. Echilibrul este de aur dupa parerea mea.

Cand sensul metanoiei,care pleaca de la o pocainta profunda,reala,ce nu poate fi nici mistificata si nici confundata cu regretele obisnuite si nevolnice,isi arata intreaga sa semnificatie veti observa,intradevar, ca ea cheama nu numai la o pocainta pentru pacatele infaptuite ci iti indreapta privirea spre o noua intelegere,in directia asteptarii venirii Imparatiei.Esenta acestei Imparatii este domnia Duhului Sfant prin ea si in ea iar acest lucru nu se intimpla independent de noi,ci prin domnia lui Hristos in inima fiecaruia si prin fiecare asupra intregii lumii,o trecere transformatoare a Luminii prin noi,intr-o simbioza ce numai Duhul o poate realiza,cand tot ce este vechi va fi trecut iar Imparatia din fiecare va grabi venirea plinatatii sale: ,,vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie,Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului"(II Petru 3,11-12).In cadrul Cinei descrise in Marcu Mantuitorul spune ,,Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu."anuntand caracterul profund eshatologic al curgerii timpului insa nu spre distrugere si nimicire ci spre restaurare.La asta suntem toti chemati,Mantuitorul prin venirea Sa ar fi putut anihilia lumea printr-o judecata fara mila dar EL a ridicat lumea,apucand-o din mana intunericului,anihiland conditiile ce ar fi condamnat-o si i-a intors privirea pierduta spre propria ei vindecare,spre propria ei mantuire.

O uriasa forta spirituala a lui Dumnezeu, prin Fiul Sau, a invadat din acel moment lumea, ca un suvoi navalnic de neoprit, aducand, dar nu inca in totalitate, Imparatia printre noi si in noi.A venit nestiut printre noi,nestiut de cei pe care i-a chemat sa-i fie alaturi.Si noua ne spune la fel,,Vino dupa mine!"iar cei care aleg sa-l urmeze,saraci sau bogati,slabi sau puternici,inteligenti sau simpli,EL li-se reveleaza chiar prin intermediul durerilor,incercarilor si suferintelor prin care vor trece pentru EL si al triumfului inaltarii peste ele prin EL,iar acesta profunda taina,a drumului Crucii,va fi modul cum ei vor invata prin propriul lor drum cine este EL cu adevarat.

Traim cu frica ca daca ne-am implica cu toata fiinta am avea parte de suferinta dar uitam ca impartasind suferinta iti maresti si capacitatea de a trai si de a darui bucuria.Finalmente acesta bucurie sfanta,de a renunta la tine pentru cei din jur,din dragoste pentru Dumnezeu te duce in fata concluziei de neevitat ca nivelul fericirii dupa standardele normale nu conteaza pentru ca trece si ca de fapt chemarea este de a raspunde chemarii Evangheliei si acest raspuns va fi singurul lucru care va face fiinta umana sa traiasca cu adevarat profunda fericire la care a fost chemata in Eden,restaurati fiind in Imparatie si lasand in urma lumea sarpeului ce i-a fost zdrobit capul.

Cei care ii multumesc din inima si pentru tot lui Dumnezeu sunt cei cu adevarat bogati in spirit.Fericirea noastra interioara nu depinde de gradul de fericire lumeasca pe care-l experimentam,ci de gradul de recunostiinta pe care-l avem fata de Dumnezeu.Viata ti-se poate parea opaca cat timp te uiti la ea in modul omenesc obisnuit.Dar prin aceea dragoste fata de Dumnezeu,cand viata ta este ridicata in fata slavei Sale transformatoare,ea incepe sa straluceasca,sa radieze lumina si va veni ziua cand stand in fata Lui si privind la ea in urma sa te gandesti uimit cum aceea mica samanta pusa-n tine prin moartea si invierea lui Hristos a putut sa transforme ceva ce parea imposibil.In acest mod,invingand spectrul mortii,primind totul ca un dar de la Dumnezeu iti eliberezi mintea de lumesc si primesti aceea libertatea de a-l iubi din toata inima,cu tot sufletul si cu toata fiinta ta nu numai pentru ceea ce a facut ci mai ales pentru ceea ce este EL.

Doamna,domnisoara,asta am avut sa va spun,mai mult nu am si v-am alcatuit un mic crochiu fara valoare,petice rupte de citate din alte haine ce au trecut,in speranta ca dvs veti cauta Imparatia din toata inima si veti putea spune precum Apostolul Pavel: ,,eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc(Filipeni 3,8)

Doamne ajuta!+

[Demetrius]

În prealabil postat de Decebal

Nu se susţine, pentru că în Apocalipsă, fiind o carte în esenţă de origine evreiască, numărul 666, numărul numelui fiarei, este calculat după "numerologia" alfabetul ebraic, nu a celui grec... Dar este vorba despre acelaşi tip de interpretare eronată şi tendenţioasă...

Deci, ca să nu fie ”eronată și tendențioasă”, spuneți-ne și nouă care ar fi numele numărului fiarei după "numerologia" alfabetul ebraic?

[Tartaruga]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Cand sensul metanoiei,care pleaca de la o pocainta profunda,reala,ce nu poate fi nici mistificata si nici confundata cu regretele obisnuite si nevolnice,isi arata intreaga sa semnificatie veti observa,intradevar, ca ea cheama nu numai la o pocainta pentru pacatele infaptuite ci iti indreapta privirea spre o noua intelegere,in directia asteptarii venirii Imparatiei.Esenta acestei Imparatii este domnia Duhului Sfant prin ea si in ea iar acest lucru nu se intimpla independent de noi,ci prin domnia lui Hristos in inima fiecaruia si prin fiecare asupra intregii lumii,o trecere transformatoare a Luminii prin noi,intr-o simbioza ce numai Duhul o poate realiza,cand tot ce este vechi va fi trecut iar Imparatia din fiecare va grabi venirea plinatatii sale: ,,vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie,Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului"(II Petru 3,11-12).In cadrul Cinei descrise in Marcu Mantuitorul spune ,,Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu."anuntand caracterul profund eshatologic al curgerii timpului insa nu spre distrugere si nimicire ci spre restaurare.La asta suntem toti chemati,Mantuitorul prin venirea Sa ar fi putut anihilia lumea printr-o judecata fara mila dar EL a ridicat lumea,apucand-o din mana intunericului,anihiland conditiile ce ar fi condamnat-o si i-a intors privirea pierduta spre propria ei vindecare,spre propria ei mantuire.

O uriasa forta spirituala a lui Dumnezeu, prin Fiul Sau, a invadat din acel moment lumea, ca un suvoi navalnic de neoprit, aducand, dar nu inca in totalitate, Imparatia printre noi si in noi.A venit nestiut printre noi,nestiut de cei pe care i-a chemat sa-i fie alaturi.Si noua ne spune la fel,,Vino dupa mine!"iar cei care aleg sa-l urmeze,saraci sau bogati,slabi sau puternici,inteligenti sau simpli,EL li-se reveleaza chiar prin intermediul durerilor,incercarilor si suferintelor prin care vor trece pentru EL si al triumfului inaltarii peste ele prin EL,iar acesta profunda taina,a drumului Crucii,va fi modul cum ei vor invata prin propriul lor drum cine este EL cu adevarat.

Traim cu frica ca daca ne-am implica cu toata fiinta am avea parte de suferinta dar uitam ca impartasind suferinta iti maresti si capacitatea de a trai si de a darui bucuria.Finalmente acesta bucurie sfanta,de a renunta la tine pentru cei din jur,din dragoste pentru Dumnezeu te duce in fata concluziei de neevitat ca nivelul fericirii dupa standardele normale nu conteaza pentru ca trece si ca de fapt chemarea este de a raspunde chemarii Evangheliei si acest raspuns va fi singurul lucru care va face fiinta umana sa traiasca cu adevarat profunda fericire la care a fost chemata in Eden,restaurati fiind in Imparatie si lasand in urma lumea sarpeului ce i-a fost zdrobit capul.

Cei care ii multumesc din inima si pentru tot lui Dumnezeu sunt cei cu adevarat bogati in spirit.Fericirea noastra interioara nu depinde de gradul de fericire lumeasca pe care-l experimentam,ci de gradul de recunostiinta pe care-l avem fata de Dumnezeu.Viata ti-se poate parea opaca cat timp te uiti la ea in modul omenesc obisnuit.Dar prin aceea dragoste fata de Dumnezeu,cand viata ta este ridicata in fata slavei Sale transformatoare,ea incepe sa straluceasca,sa radieze lumina si va veni ziua cand stand in fata Lui si privind la ea in urma sa te gandesti uimit cum aceea mica samanta pusa-n tine prin moartea si invierea lui Hristos a putut sa transforme ceva ce parea imposibil.In acest mod,invingand spectrul mortii,primind totul ca un dar de la Dumnezeu iti eliberezi mintea de lumesc si primesti aceea libertatea de a-l iubi din toata inima,cu tot sufletul si cu toata fiinta ta nu numai pentru ceea ce a facut ci mai ales pentru ceea ce este EL.

Doamna,domnisoara,asta am avut sa va spun,mai mult nu am si v-am alcatuit un mic crochiu fara valoare,petice rupte de citate din alte haine ce au trecut,in speranta ca dvs veti cauta Imparatia din toata inima si veti putea spune precum Apostolul Pavel: ,,eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc(Filipeni 3,8)

Doamne ajuta!+

:)

Sunt deaccord cu cele scrise, asa este cum ati scris :)
Credeti ca poate cineva sa inteleaga cele scrise fara sa le fi trait macar o clipa in viata sa? Eu sunt convinsa ca nu

Doar o mica remarca am de facut - dupa ceea ce ati scris la sfarsit, mai urmeaza o treapta: dupa dobandirea lui Hristos, toate "gunoaiele" capata din nou sens, dar unul complet diferit de ceea ce era inainte, si de-abia din acel moment incolo incepe adevarata bucurie de a trai: acum si aici, la fel de mult ca si atunci si acolo... pentru ca Imparatia nu vine de nicaieri, ci ea traieste/se afla in inima noastra inca de pe acum, daca ii permitem

Numai bine!

În prealabil postat de Tartaruga

:)

Sunt deaccord cu cele scrise, asa este cum ati scris :)
Credeti ca poate cineva sa inteleaga cele scrise fara sa le fi trait macar o clipa in viata sa? Eu sunt convinsa ca nu

Doar o mica remarca am de facut - dupa ceea ce ati scris la sfarsit, mai urmeaza o treapta: dupa dobandirea lui Hristos, toate "gunoaiele" capata din nou sens, dar unul complet diferit de ceea ce era inainte, si de-abia din acel moment incolo incepe adevarata bucurie de a trai: acum si aici, la fel de mult ca si atunci si acolo... pentru ca Imparatia nu vine de nicaieri, ci ea traieste/se afla in inima noastra inca de pe acum, daca ii permitem

Numai bine!

Din pacate, iarasi va inselati foarte tare. Din necunoastere.
Imparatia lui Dumnezeu nu se afla in inima ta. Ca nu esti tu Dumnezeu care sa o contina. Confunzi ca intotdeauna creatura cu Creatorul.

Imparatia lui Dumnezeu, daca va fi vreodata dat tie sa o cunosti, este cognoscibila calatorind pe drumul drept ascuns in inima omului.
Cel care cauta Imparatia incepe un drum coborind mintea in inima. Astfel, cu mintea coborita in inima, la rugaciune, pe masura ce rugaciunea devine tot mai curata sufletul trece, vama dupa vama, purtat de Duhul Sfant, tot mai aproape de Imparatie...

Cand Usa Milostivirii se deschide pentru cautatorul de Imparatie, atunci el ajunge sa vada ceea ce mintea si vorba omului nu poate gandi si rosti.

Imparatia lui Dumnezeu este dincolo de inima omului. Dar drumul care duce catre Ea este inima, poarta secreta prin care incepe si, pana la o vreme continua periplul initiatic.

De voiesti sa incepi aceasta calatorie, de voiesti sa cunosti Imparatia lui Dumnezeu, va trebui sa iti gasesti calauza (ca in filmele cu indieni sau filmele lui Tarkovski). Aceasta nu este alta decat Traditia Bisericii si un rugator incercat, care sa iti fie duhovnic.

Intr-o zi vei afla, poate, ca toate cuvintele mele catre tine au fost adevarate. Eu nu am facut scorneli din cap, ca tine. Eu doar ti-am schitat, in mare, cam despre ce e vorba.
Dumnezeu sa te miluiasca si sa te conduca in Imparatia Lui! AMIN+

[Tartaruga]

În prealabil postat de ioan cezar

Din pacate, iarasi va inselati foarte tare. Din necunoastere.
Imparatia lui Dumnezeu nu se afla in inima ta. Ca nu esti tu Dumnezeu care sa o contina. Confunzi ca intotdeauna creatura cu Creatorul.

Imparatia lui Dumnezeu, daca va fi vreodata dat tie sa o cunosti, este cognoscibila calatorind pe drumul drept ascuns in inima omului.
Cel care cauta Imparatia incepe un drum coborind mintea in inima. Astfel, cu mintea coborita in inima, la rugaciune, pe masura ce rugaciunea devine tot mai curata sufletul trece, vama dupa vama, purtat de Duhul Sfant, tot mai aproape de Imparatie...

Cand Usa Milostivirii se deschide pentru cautatorul de Imparatie, atunci el ajunge sa vada ceea ce mintea si vorba omului nu poate gandi si rosti.

Imparatia lui Dumnezeu este dincolo de inima omului. Dar drumul care duce catre Ea este inima, poarta secreta prin care incepe si, pana la o vreme continua periplul initiatic.

De voiesti sa incepi aceasta calatorie, de voiesti sa cunosti Imparatia lui Dumnezeu, va trebui sa iti gasesti calauza (ca in filmele cu indieni sau filmele lui Tarkovski). Aceasta nu este alta decat Traditia Bisericii si un rugator incercat, care sa iti fie duhovnic.

Intr-o zi vei afla, poate, ca toate cuvintele mele catre tine au fost adevarate. Eu nu am facut scorneli din cap, ca tine. Eu doar ti-am schitat, in mare, cam despre ce e vorba.
Dumnezeu sa te miluiasca si sa te conduca in Imparatia Lui! AMIN+

Eu ma pot insela, Domnul insa nu. Iar El a spus sa nu cautam Imparatia in afara noastra, sa nu asteptam sa vina de undeva, ci sa o cautam in inima noastra. Eu nu am facut altceva decat sa constat pe propria piele ca are dreptate. Daca dvs. ati constatat altceva, si credeti ca dreptatea este de partea dvs. atunci asa sa fie in ceea ce va priveste, nu va pot contrazice. In ceea ce ma priveste insa, lucrurile stau asa cum le-a spus Domnul, eu am constatat in viata mea ca nu a mintit.
Multa pace sa aveti, ca vad ca va dau multa bataie de cap...

În prealabil postat de Tartaruga

Eu ma pot insela, Domnul insa nu. Iar El a spus sa nu cautam Imparatia in afara noastra, sa nu asteptam sa vina de undeva, ci sa o cautam in inima noastra. Eu nu am facut altceva decat sa constat pe propria piele ca are dreptate. Daca dvs. ati constatat altceva, si credeti ca dreptatea este de partea dvs. atunci asa sa fie in ceea ce va priveste, nu va pot contrazice. In ceea ce ma priveste insa, lucrurile stau asa cum le-a spus Domnul, eu am constatat in viata mea ca nu a mintit.
Multa pace sa aveti, ca vad ca va dau multa bataie de cap...

Cand vei cunoaste, prin harul lui Dumnezeu, din experienta persoanei tale, unde anume e locul prin care mintea ta sa intre in inima ta: atunci nu vei mai gandi, simti si trai asa cum o faci acum in necontenita ta insailare de pareri ganditoare...
Cred eu ca deocamdata nu pricepi cum vine "Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru" (Luca 17,21), deoarece confunzi aeroportul cu cerul.
Visezi ca zbori in timp ce, de fapt, faci tumbe pe langa avion. Care te asteapta, nou-nout sa il incerci... Cuvantul care iti joaca feste, deocamdata, cred ca este "inlauntrul". Ia aminte ca Aici e statia unde merita sa te opresti o vreme, deoarece vorbesti ca unul care, e vadit, nu detine experienta fie si minimala a rugaciunii inimii.

Pentru ca nu ai gasit locul acela doar al tau, pe unde mintea sa iti coboare in inima si sa vada lumea si pe tine insati de acolo, din inima infranta si smerita, din ACEST INLAUNTRU. Mintea care vede lucrurile fiind cocotata deasupra inimii, in solitudinea ei ratacita, in labirintul ei de pareri si impresii volatile, vede cu totul altfel decat mintea umilita si smerita din Camara Mantuitorului... Acolo, in Camara, e o alta ordine, sunt alte legi, e alta lumina...
E posibil sa gasesti repede Usa Milostivirii sau sa treaca ani de tatonari (adica nevointe).
Dar cand O vei gasi, acelasi Cuvant iti va aparea altfel si vei avea de spus atunci alte cuvinte, la randul tau, in alt duh...

Mie nu imi dai bataie de cap, precum iti zice ironia (batai un pic modificate ale inimii, poate!)... Dimpotriva, duhurilor inselarii tale, duhurilor rautatii le dau eu bataie de cap cu vorbele mele. Ele sunt cele care nu suporta ce iti scriu eu, pentru ca duhurile rautatii se simt, fireste, in pericolul ca tu sa scapi de inselarea lor vicleana.
Dar tu, deocamdata, experimentezi, asa cum ti-am sugerat in alt loc, "fenomenul Stockholm" - iti iei prietenii de dusmani, iar pe dusmani ii consideri prieteni. Tipic pentru un sarman si parasit copil rebel, cu inima speriata si dispusa la mangaierea orisicaror prefacuti care iti canta in struna durerii... Stiu aceasta... Si impartasesc si eu, atat cat pot, durerea ta.
Nu este vina nici a mea si nici macar a ta ca traiesti in ratacirile gandurilor si resentimentelor fata de Biserica. Sta insa in puterea alegerii tale sa cauti Usa Milostivirii! Cauta deci sa iti pui mintea, sub indrumarea unui rugator incercat, in locul acela tainic al inimii. Apoi mai vorbim. (Atunci, trag eu nadejde, intr-adevar ne vom pricepe reciproc!)
Deocamdata iti dau pace si te rog sa ma ierti ca te-am pus sub cazne.

Domnul sa te ocroteasca!
Dumnezeu sa ne miluiasca pe toti! AMIN+

Fratilor si surorilor intru Hristos Domnul, va marturisesc credinta si cunoasterea mea:
cata vreme nu ne tinem la curatie, pentru a putea nadajdui sa adincim prin Mila lui Dumnezeu experienta rugaciunii,
cata vreme nu ne insotim aceasta cu post si milostenie,
toate in cadrul vietii liturgice unde, la loc de capatai, stau ascultarea de duhovnic si impartasirea cu (toate) Sfintele Taine, atunci: nu primim har de la Dumnezeu
si, ca urmare i-mediata, TOATA TEOLOGIA NOASTRA ESTE O INCURCATURA SEARBADA SI NEBUNEASCA.
In cel mai bun caz este un amestec de literatura si psihologie de o calitate foarte indoielnica si, in orice caz, vorbire in desert. Imaginatie bolnava.
O marturisesc din propria exeperienta, vai mie, mai intai.

Ar fi, poate, potrivit sa incep cu reamintirea catorva sensuri ale termenului "Imparatia lui Dumnezeu", insa ma tin la firul pe care il incepusem mai sus in legatura cu rugaciunea. (Sensurile termenului se pot gasi cu usurinta in masiva literatura duhovniceasca pe aceasta tema.)

Apostolul Luca precizeaza in legatura cu Imparatia lui Dumnezeu (Lc. 16,16) ca "fiecare o ia prin asalt" sau, in alte traduceri "fiecare se sileste spre ea".
Aceasta silire de sine o cunoastem/practicam in Biserica sub diverse forme si, generic, noi o pomenim cu termenul de "nevointe". Tocmai din acest motiv, al efortului duhovnicesc aspru si statornic, Sfintii nostri Parinti folosesc si termenul corelativ de "atletii lui Hristos" pentru cei care se dedica ascezei crestine.

Daca vom citi, de pilda, Vietile Sfintilor sau carti mai noi precum cele despre viata Cuviosilor Gheron Iosif sau Paisie Aghioritul, suntem orientati suficient de clar asupra nevointelor atletilor care se catara catre Imparatie. Intreaga Filocalia, din care as alege acum ca exemplu Scara si Cuvintele Sfantului Isaac Sirul, ne arata cum se ia prin asalt Imparatia Cerurilor.

A spune asadar ca Imparatia Cerurilor este inlauntrul meu si a duce totodata o viata straina de urcusul duhovnicesc... ce poate inseamna?...
Orice ar insemna, e clar ca nu are nici o legatura cu Adevarul.

Ma opresc, mizind pe bunavointa voastra, asupra unei traduceri mai vechi a versetului din Evanghelia dupa Luca (17,21): "Caci, iata, Imparatia lui Dumnezeu se afla inlauntrul vostru."
La prima vedere "se afla" este o forma sinonima pentru "este". Sunt doua forme ale verbului "a fi". De aceea, in multe carti se foloseste tocmai aceasta forma verbala: "este". Exista. Are locul. Se intampla.
Cand, insa, spunem ca "Imparatia lui Dumnezeu se afla inlauntrul nostru", termenul acesta nu mai indica existenta, sa zic asa, pasiva a Imparatiei intr-un loc anume. Ci, mai degraba, sensurile sunt active, trimt la activitate, la cautare, la travaliu: o afla cine o cauta, este de gasit acolo, cel ce voieste sa o gaseasca trebuie sa caute aici, inlauntru, iar nu in afara. Iata locul "sapaturilor"! Inlauntrul fiintei noastre si anume in inima duhovniceasca (ne indica locul, pe dinafara, Sfantul Serafim in icoana...).

Asadar, in aceasta acceptiune, cuvantul Domnului il vom percepe, de binevoim asa, ca pe UN INDEMN LA CAUTARE! Iar nu un strigat de usurare ca, gata, am aflat...
Unde sa incepem cautarea Imparatiei lui Dumnezeu?
Raspuns: inlauntrul nostru.

Cum vom face insa?!... Cum vom proceda?

Pai, fratilor si surorilor, ceea ce inteleg eu de aici este: coborind noi cu mintea in inima (inlauntrul nostru) si lucrind acolo rugaciunea, ne aflam in conditia necesara (nu inca suficienta, macar ca luam in calcul Harul!) de a cauta, cu un activism aparte, specific rugaciunii, Imparatia Cerurilor. Ca o aflam sau nu, asta e prin Voia lui Dumnezeu.
Insa conditia necesara pentru a avea minima sansa a gasirii Imparatiei este sa coborim mintea in inima duhovnicesca. Nicaieri in alt loc sub soare!

Cu toate acestea, impreuna cu bucuria ca am aflat unde e locul din care incepem calatoria spre Cer, Evanghelia adauga imediat o alta conditie. Pentru a nu cobori cumva in inima, neglijent, cu mintea trufasa ori chiar dintr-un soi de curiozitate, e musai sa luam aminte si la cuvantul de capatai al Evangheliei. Permiteti-mi sa reamintesc inceputul bun al rugaciunii, al cautarii Imparatiei: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor!" (Mt. 4,17) Cuvant care la mine se ingina cu "Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit." (Ps. 50, 18)

A pune bun inceput rugaciunii si cautarii Imparatiei inseamna, asadar, ca noi sa traim cuvantul lui Ioan, pe care Domnul Insusi il pune inceput bun Lucrarii Sale in lume pentru mantuirea oamenilor: "Pocaiti-va!"... Care ma trimite insa si la indemnul "Lasa toate ale tale..."

Precum si cu "Adevar va graiesc: Nu este nici unul care a lasat casa sau femeie sau frati sau parinti sau copii pentru Imparatia lui Dumnezeu, care sa nu primeasca cu mult mai mult in vremea de acum, iar in veacul ce va sa vina, viata vesnica" (Luca 18, 29-30)
Iar acest cuvant, pentru mine ca mirean, ca om cu familie si activitati sociale, se traduce asa: cand ma asez la rugaciune las toate gandurile, preocuparile sufletesti legate de casa, femeie, frati, parinti sau copii si fac un singur lucru, dupa puteri: ma rog, tinindu-mi dupa puteri si cu harul Domnului mintea in inima. Aceasta nu e nici un secret, toti cei care va rugati sub indrumarea unui duhovnic rugator faceti acelasi lucru. E un mod de lucru, un fel de "metoda", o cale de a face lucrarea pe care noi am discutat-o si rasdiscutat-o pe diverse topicuri si care se afla expusa in nenumarate carti. Despre continutul intim al rugaciunii mele insa, fireste, nu se cuvine sa vorbesc aici.
Cat despre faptul ca rugatorul (cel ce a lasat pentru cateva minute sau ore casa, femeia, etc.) primeste "cu mult mai mult in vremea de acum", aceasta o marturisesc: adevarat este!
Intrucat bucuriile rugaciunii sunt cu mult mai mult (si sunt ALTCEVA) decat orice alte desfatari lumesti. O stiti cu totii, cei care va tineti la lucrarea rugaciunii.

Corelind in acest mod versetele (nu literar, ci in practica) rugatorul incepe sa experimenteze lucrarea rugaciunii si incepe sa inteleaga tot mai bine ce inseamna a cauta Imparatia inlauntrul inimii duhovnicesti. Multe se intampla in aceasta aventura! Multe intampina omul si multe il trag, il impiedica, il momesc... De aceea e nevoie de marturisire deasa, de sfat de la duhovnicul rugator incercat, de o viata cat mai curata, de dialogul permanent intre Evanghelie, Filocalia si alte carti ziditoare, pe de o parte, si viata de rugaciune, pe de alta parte.

Altfel nu se poate decat rataci, din pacate. Iar teologia inceteaza intrucat inaintea ei a incetat deja sa licareasca suflarea luminoasa a duhului omului launtric.

Sper ca intelegi, Tartaruga, de ce m-am grabit sa te atentionez in legatura cu Imparatia "dinlauntrul nostru". Pentru a incepe sa o cauti, vietuind curat in Biserica, la rugaciune. Si pentru a nu mai spune, daca voiesti, ca tu ai priceput deja, prea-bine cuvantul Mantuitorului, asa incat de comentariile mele vrei mai degraba sa fii scutita.
Oare ce om sub soare poate spune ca e sigur de intelesul curat si deplin al Evangheliei lui Hristos?
Sa fii tu Sfanta printre noi? M-as bucura nespus.
Eu iti urez, in Domnul, sa devii! AMIN+

Acesta e de fapt titlul pe care ma osindesc singur ca nu l-am pus de la-nceput...