Sfinti militari

[glykys]

Sfantul Gheorghe - http://www.calendar-ortodox.ro/luna/.../aprilie23.htm
Sfantul Mina - http://www.msmina.ro/viata_sfantului_mina_1.html

Asa este, un crestin trebuiesa fie luptator, sa lupte lupta cea buna! Dar sa luptam cu pacatele, nu cu fratele nostru!

[AndreiM]

În prealabil postat de IonelS

Manat de crestinismul lesinat, practicat de unii sau altii, jenat de caposenia cu care refuza intreaga traditie crestin-ortodoxa, avand chiar nerusinarea de a ne impune lesinul lor, am gandit sa va ofer aceasta compilatie de sfinti militari. Totodata incerc sa va constientizez de dimensiunea acestui profil unic, incercat de istorie - sfantul militar.
“Crestinul cand lucreaza, se obliga sa lucreze ca pentru Dumnezeu”. Imaginati-va ce inseamna un crestin care trebuie sa lupte ca pentru Dumnezeu. Acestia au fost cei din-naintea voastra, caci daca n-ar fi fost asa n-am mai fi fost noi azi neam, n-am mai fi avut tara si nici credinta.
Am ales sa etalez aici vietile a doar o parte din acesti sfiinti, acestia facand parte dintr-un grup de sfinti militari apreciati in lumea moldo-valaha. O parte din acestia au fost pictati la cererea lui Stefan cel Mare in biserica unde se odihneste.

Apropo, stiati ca frica era considerata pacat de moarte in trecut, motiv pt care canonul era pe masura ? Acum , in mileniul 3, acest pacat a disparut din canoanele bisericesti ! A disparut pt ca frica a invins credinta !

Eu nu am auzit niciodata de un asa crestinism, lesinat. Stiu crestinul care face tot ce poate sa lupte cu sine, sa duca razboiul nevazut. Sfintii militari au fost neinfricati si au luptat pentru tara lor, pentru a apara tinutul lor si credinta crestina, trebuie apreciati pentru talantul pe care l-au avut.
Mie imi plac foarte mult acei sfinti, printre care si militari, care si-au dat viata in martiriu iertandu-i pe cei care i-au prigonit. Iar aici amintesc pe Sfantul Andrei Stratilat.
Cati dintre noi putem spune in ultima clipa a vietii noastre "Fii binecuvantat frate, caci tu nu mi-ai facut nimic. Te iert, iar tu in fata Domnului nu ai nimic impotriva mea lucrat."? Mare e acela in fata lui Hristos!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de IonelS

Şi aşa a căzut Lucifer din cinstea de arhangel

Mai exact din cinstea de Heruvim.

Iezechiel 28

14. Tu erai heruvimul pus ca să ocroteşti; te aşezasem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc.
15. Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale şi până s-a încuibat în tine nelegiuirea.

[IonelS]

Nu-mi aduc aminte sa fi avut o asemenea postare, cu un asemenea text.

Amfilohie Branza are dreptate cand spune ca se practica un crestinism lesinat in Romania de azi ! Ati vazut voi martiri pe aici si eu nu stiu? Dar macar o bruma de sacrificu de sine pt binele altora ati vazut prea mult ? Acestea tind sa devia basme din pricina neputintelor noastre !

[IonelS]

Acesta a trait pe vremea imparatului Licinius (308-321), tragandu-se cu neamul din Evhaita. Si, fiind un general viteaz - numele de Stratilat arata ca era un mare conducator de oaste -, imparatul ii incredintase carmuirea cetatii Heracleeea, langa Marea Neagra. Si intrecea Sfantul pe multi, cu podoaba sufletului, cu frumusetea trupului si cu puterea cuvantului si multi cautau sa-l aiba prieten. Pana si Licinius imparatul dorea sa-l intalneasca, macar ca auzise ca este crestin. Auzind insa ca acest dregator al sau, nu numai ca s-a indepartat de cinstirea zeilor, dar se ostenea si cu propovaduirea credintei in Hristos, si indeamna, pe toti, sa se lepede de inchinarea idolilor, imparatul hotari sa-l cerceteze el insusi si, de nu se va intoarce, cu infricosatoarea moarte sa-l piarda. În realitate, Sfântul Teodor dorea ca în cetatea sa să fie martirizat şi să mărturisească tuturor credinţa în Hristos.

Pentru întâlnirea cu împăratul Liciniu, Teodor Stratilatul s-a pregătit... cu rugăciune, având o vedenie dumnezeiască, în care i se spunea „Îndrăzneşte, Teodore, că sunt cu tine." Iar o parte din rugăciunea sa era astfel: „Doamne Dumnezeule atotputernic, Care nu părăseşti pe toţi cei ce nădăjduiesc în Tine şi îi aperi, fii milostiv şi mă păzeşte de înşelăciunea vrăjmaşului, prin a Ta apărare...".

Venind împăratul în Iraclia, credea că Teodor e iubitor de zei, dar dorea să-l pună să arate aceasta înaintea tuturor din cetate, adică să se închine statuilor mari ale zeilor, din aur şi din argint, pe care le adusese cu el, din Nicomidia. Numai că Teodor alt gând a avut. A cerut împăratului să-i lase statuile să se închine în palatul lui, şi abia apoi în văzul lumii. Primindu-le, el le-a sfărâmat şi le-a împărţit săracilor, fără ca împăratul să ştie. Apoi s-a arătat în mijlocul mulţimii, când împăratul îl aştepta să aducă cinstire zeilor şi a mărturisit că e mai bine că a împărţit idolii la săraci, că de alt folos nu erau asemenea „zei" neputincioşi.

Vă daţi seama că împăratul a fost înşelat în aşteptările lui şi mânia lui a crescut de zeci de ori!!! S-a simţit batjocorit în faţa mulţimii adunate şi a ostaşilor lui, părându-i rău şi de idolii distruşi. Şi nu a vrut să înţeleagă împăratul neputinţa şi minciuna închinării la zei. De aceea a poruncit ca Teodor să primească sute de lovituri cu vâna de bou, apoi cu vergi de plumb, apoi cu unghii de fier să-l zgârâie, cu făclii să-l ardă şi cu cioburi să-i frece rănile. Şi în toate aceste chinuri Sfântul Teodor răbda cu rugăciune, fără să dea dreptate împăratului necredincios.

Pregătiţi-vă acum pentru lucruri şi mai înspăimântătoare şi mai minunate de auzit. Căci Sfântul Teodor a pătimit precum Domnul nostru Iisus Hristos. În mânia lui, Liciniu a hotărât ca Stratilatul să fie răstignit pe cruce! Şi aşa i-au făcut, după care tot îl chinuiau, scoţându-i şi ochii... “Eu - zice scriitorul pătimirilor lui -, Uar, notarul, văzînd chinurile lui cele grele şi auzind suspinele lui cele dureroase, aruncînd cărticica pe care o scriam, am început să plîng înaintea picioarelor lui, zicînd: “Binecuvîntează-mă. Dă cuvîntul tău cel mai de pe urmă robului tău”. Iar stăpînul meu, ostaşul lui Hristos - Teodor - a zis către mine cu glas blînd: Uare, nu lăsa slujba ta şi nu înceta privind la chinurile mele, ci scrie toate pătimirile mele şi ziua sfîrşitului meu”.
În dureri, Teodor se ruga de Dumnezeu, să nu fie părăsit! Dar, minune..., în noaptea de după răstignire, un înger a venit la Teodor şi l-a vindecat, coborându-l de pe cruce. Iar Sfântul Teodor stătea lângă cruce, jos, lăudând pe Dumnezeu.

Liciniu credea că între timp Teodor murise. El dorea să arunce în mare trupul Sfântului, într-un sicriu de plumb, ca nu cumva creştinii să i-l ia şi să i-l cinstească. Dar soldaţii trimişi de Liciniu, văzând marea minune şi pe Teodor vindecat lângă cruce, au mărturisit toţi că sunt creştini şi nu mai ascultau de Liciniu. Mai întâi au fost trimişi doi sutași (conducători peste câte o sută de soldaţi), apoi sute de alţi soldaţi. Şi cu toţii se rugau şi preamăreau pe Dumnezeu. Atunci, Teodor a mers şi a eliberat pe cei închişi în temniţă pentru credinţa lor şi poporul din cetate, aflând de minune, a venit să-şi mărturisească credinţa în Hristos. Şi mergea poporul cu Teodor, dar Liciniu a trimis un slujitor să-i taie capul lui Teodor răzvrătitorul. Poporul l-ar fi apărat pe Teodor, dar acesta, care nu dorea nicidecum revoltă şi altă vărsare de sânge, a făcut semn mulţimii să se supună şi l-a lăsat pe acela să-i taie capul.

Iar trecerea sa la cele cereşti s-a făcut în ziua de 8 februarie 312, trupul său fiind cinstit ca sfinte moaşte şi multe minuni făcându-se atât până să moară Sfântul Teodor, cât şi după aceea. Sfintele moaşte ale sale au fost duse mai apoi în cetatea Evhaita, unde se născuse Sfântul Teodor Stratilat. În aceeaşi cetate s-a născut şi a pătimit mai înainte şi Sfântul Teodor Tiron, în anul 289.

[IonelS]

Sfantul Mare Mucenic Andrei Stratilat si a celor ce s-au savarsit impreuna cu el, doua mii cinci sute nouazeci si trei de ostasi (+305).



Acesta a trait in vremea paganului imparat Maximian, din partile Rasaritului, si era in dregatoria ostaseasca de stratilat, care inseamna capetenie de ostasi, de unde-si trage si numele.

Deci, navalind persii in Siria, cea din hotarele romanilor, Antioh, capetenie peste toata ostirea, l-a trimis pe Sfantul Andrei impreuna cu alte osti, impotriva navalitorilor, care pustiau tara. Si s-a rugat mult Andrei, chemand el insusi pe Hristos in ajutor si indemna, si pe ostasii sai, sa se roage. Si au infrant pe dusmani, luandu-i la goana si ucigandu-i. Si cu aceasta biruinta, mai presus de nadejde, Andrei a tras pe multi din ostasii lui la credinta lui Hristos.

Si era Antioh om rau la suflet, crunt la fire si dusman neimpacat al crestinilor. Deci, a fost parat Sfantul Andrei si ostasii lui, catre Antioh ca se inchina lui Hristos. Si au fost adusi in fata lui, ca niste vinovati. Si, marturisindu-si ei credinta, pe ostasii care au crezut in Hristos, legandu-i in lanturi, i-a osandit sa fie surghiuniti in afara de hotarele Siriei, iar, pe Sfantul Andrei, dupa ce l-au intins pe un pat de fier ars in foc si a ramas nevatamat, s-au gandit sa-l osandeasca la moarte. Socotind insa, ca nu este bine ca pe niste ostasi slaviti si viteji, precum erau ei, sa-i piarda in mijlocul poporului, a poruncit sa-i lase liberi, hotarand sa-i piarda, in taina, pentru alte pricini.

Deci, Sfantul Andrei si ostasii lui, vazandu-se liberi, au mers indata la Cilicia si s-au botezat toti, in credinta lui Hristos, ceea ce afland, dregatorul a poruncit sa li se taie tuturor, capetele, prin sabie. Si s-au numarat ca la doua mii cinci sute de ostasi, care s-au botezat si au primit, atunci, cununa mucenicilor, impreuna cu Sfantul Andrei, crezand in Hristos Dumnezeu.

[cristiboss56]

În prealabil postat de IonelS

Este drept ca nu v-am luat cu duhul blandetii, insa vietile acestor sfinti militari este ceea ce ar aduce un echilibru in trairea multor crestini. Noi discutam aici de a invata cum a fost consacrata LUPTA DREAPTA si nu altfel de lupta ! In acelasi timp povestile sfintilor militari sunt sublime !

Da , Ionel , ai dreptate , si-ti multumim pentru efortul tau ! Il amintesc la randu-mi pe Sfantul Mare Mucenic Mercurie , de care am vorbit pe un alt thread . Am marea bucurie sa merg la Biserica Sfantului Mare Mucenic Mercurie , unde Dumnezeu mi-a daruit un mare duhovnic , pe parintele Paul Lepadatu . www.mercurie.ro

[IonelS]

Acest sfânt a trait în zilele împaratului Liciniu în Bizant, si se
tragea de la Roma, fecior fiind lui Prov, împaratul Romei, împreuna
cu un frate al sau, Dometie cu numele, ce ajunsese episcop în Bizant,
dupa Tit. Deci fericitul Adrian dorind a patimi pentru Hristos, s−a dus
la Nicomidia si a mustrat pe Liciniu, caci stricase în desert si fara
socoteala ostile romane, cu pricina prigoanei asupra crestinilor. Drept
aceea fiind supus la multe chinuri, i s−a taiat capul; iar fratele sau
Dometie episcopul luându−i sfintele moaste le−a pus în Arghiropoli,
unde erau si moastele Mucenicului Adrian, ale Nataliei si ale
Apostolului Stahie, cel ce a fost întâiul episcop al Bizantului, dupa
Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat


Majoritatea fricosi rau de tot in lumea crestina ! Azi se cere miscare, un minim sacrificiu: fa un bine in fiecare zi, strange doi-trei prieteni si actionati in numele unei idei nobile, activati social, caci aveti obligatii si fata de societate. Grecii au creat cuvantul IDIOT, care inseamna om care nu vrea sa participe la viata cetatii.. Voi sunteti calugari ? Nu . Traiti in lume, deci luptati in lume ! Luptati LUPTA DREAPTA !
http://www.youtube.com/watch?v=LPqpsrb7n7I

[IonelS]

Citit si incercati sa nu mai muriti pe voi de frica ! Oricum suntem datori cu o moarte ! Macar ganditi sa muriti demn, crestineste ! Mai bine mucenici decat ....Sau poate asa va place, ca ramele !

Acesta a trăit pe vremea împăratului Maximilian, fiind întâiul slujitor al palatului împărătesc şi făcând totodată parte şi din senat. După porunca împăratului ca toţi creştinii care erau în armată, dacă nu se vor lepăda de Hristos, să fie dezbrăcaţi de uniformă şi să petreacă viaţă de rând, Isihie a fost dezbrăcat de veşmintele cele de mult preţ cu care era îmbrăcat, a fost îmbrăcat mai departe cu o haină proastă de lână fără de mâneci şi a fost dus ca să trăiască laolaltă cu femeile. După aceasta, împăratul chemându-l la sine l-a întrebat dacă nu se ruşinează că a fost coborât din cinstea de magistru la felul acela de vieţuire cu totul necinstit, de vreme ce el, ca împărat, nu poate să aşeze pe creştini în vredniciile şi la puterea pe care Isihie o avea mai înainte. Dar sfântul Isihie spunând că cinstea din veacul acesta este trecătoare şi că numai cinstea pe care o are cineva înaintea Domnului Hristos este veşnică şi nesfârşită, împăratul a poruncit să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în râul care se cheamă Oronte şi în care sfântul şi-a găsit sfârşitul său fericit.

[AndreiM]

Lupta dreapta e impotriva noastra, a pornirilor noastre si a patimilor, a rautatii noastre. Nu a spus Mantuitorul ca stapanitorul lumii asteia desertice ne vrea in imparatia sa de gheena? De ce sa luptam pentru ce va fi praf si pulbere?
Fiti fratilor crestini, exemplu de dragoste frateasca! Intalniti-va doi sau trei si mergeti la saraci, ajutati copii orfani si dati milostenie! Asta inseamna sa lupti, nimic nu e mai greu sa lovesti in rautatea ta si sa te smeresti pe sine!