|
#11
|
||||
|
||||
Citat:
rezultatul? zero. a, nu chiar zero. în unele cazuri câte un medic reușește imposibilul. și surpriză ... cui crezi că îi este atribuită "minunea"? |
#12
|
||||
|
||||
:........................
|
#13
|
|||
|
|||
Dumnezeu ingaduie sa ne imbolnavim cu un rost. Daca vedem mana lui Dumnezeu in bolile si in ispitele noastre, atunci crucea suferintei noastre este usoara. Oare ni se cuvine sanatatea pentru a putea pacatui in voie?
Dumnezeu ne iubeste cu iubire dumnezeiasca, nu omeneasca. Cunosc o familie in care sotia era credincioasa, iar el nu prea. Aceasta a alergat la preoti si calugari sporiti in rugaciune pentru a-l ajuta prin rugaciuni sa se vindece de cancer. Unul dintre ei a mers si i-a facut Sfantul Maslu acasa si i-a spus sa renunte la fumat si sa se roage si el. Nu stiu cat s-a rugat, dar pe ascuns fuma si in scurt timp a murit. Prin rugaciuni, s-au vindecat multi oameni, dar nu toti. Pur si simplu, pentru mantuire, unora le e mai de folos boala decat sanatatea: http://www.carteaortodoxa.ro/2008/04...-si-acatistul/ Important este sa invatam sa o ,,valorificam'' duhovniceste. Ne rugam pentru sanatate, dar fiind dispusi sa acceptam voia lui Dumnezeu in caz ca aceasta nu coincide cu a noastra. Caci spunem in rugaciune ,,Faca-se voia Ta'', nu voia ,,mea". Sfantul Grigorie Decapolitul si multi alti sfinti nu s-au rugat pentru sanatatea proprie. Dumnezeu nu poate fi privit ca un comerciant. Adica ii spun o rugaciune sau las un acatist la o biserica, ma inchin mai mult sau mai putin si se face musai voia mea. Poate ca prin boala acceptata ca nevointa duhovniceasca si primita cu multumire, Dumnezeu ne pregateste ceva mai bun decat ne putem imagina. De aceea, in caz de boala, sa nu deznadajduim. Deznadejdea este de la diavol, sa fie clar. Sa-i iertam pe cei ce ne-au gresit, ca sa ne ierte si pe noi Dumnezeu. Sa ne apropiem de Dumnezeu cu smerenie, sa ne spovedim si sa ne impartasim, sa ne rugam pentru sanatate, cercetand apoi medicii. Si sa acceptam si voia lui Dumnezeu. |
#14
|
||||
|
||||
Desi am putina experienta, marturisesc ca in familia mea au fost cazuri de boala care s-au rezolvat prin credinta.
In rest sunt taine mari. Insa cateodata rugaciunea se poate transforma si intr-o ispitire: ia sa ii cer eu ceva lui Dumnezeu sa vad daca mi se indeplineste! Alteori e si interes la mijloc. Divagand putin, stiu ca m-a intristat o afirmatie a cuiva care, in copilarie, era credincios, apoi devenise mai liber cugetator. Auzind ca multi s-au convertit citind despre pariul lui Pascal, a dorit sa citeasca, sperand intr-o convertire - nimic mai imbucurator, fireste. Numai ca respectivul avea un interes egoist: nu Il dorea pe Dumnezeu pentru El insusi, ci pentru ca isi amintea ca pe vremea cand era credincios, avea o stare de spirit mult mai buna si un echilibru pe care si l-a pierdut acum. Nu Il cauta pe Dumnezeu, ci o stare sufleteasca mai buna. E ca si cum ti-ai dori sa te casatoresti cu cineva pentru ca are multi bani, iar cand respectivul nu isi deschide baierele pungii, pentru ca se prinde ca e folosit, atunci nu il mai socotesti bun de nimic. Prea mult ne-am invatat sa cerem, nedaruind nimic!
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#15
|
|||
|
|||
Citat:
S-ar putea să fie doar o problemă de interpretare a textului. |
#16
|
|||
|
|||
Citat:
Cu prima propoziție sunt de acord. Există oameni care se străduiesc să se apropie de Dumnezeu. Last edited by Annyta; 08.11.2013 at 17:03:42. |
#17
|
|||
|
|||
De urmarit filmul urmator, minutele 23-27:
http://www.youtube.com/watch?v=zBltI7xb0uQ |
|