|
#11
|
|||
|
|||
Serios? Ia incearca sa-l contrazici!
|
#12
|
|||
|
|||
[quote=Erethorn;274973]"Voi crede ca albul pe care il vad este negru, daca Biserica il defineste astfel" - Sfantul Ignatius de Loyola [quote]
Chiar asa de credul sa fi fost parintele Ignatius? Ar fi crezut orbeste fara ca biserica sa-i demonstreze acest lucru? Este interesant felul in care o declara( in caz ca a facut-o:)))), insa suna de parca, in caz ca biserica i-ar cere-o, el s-ar arunca fara sa ezite de pe turla ei. |
#13
|
|||
|
|||
Nu inteleg ce vrei sa spui, eu nu cred ca avem ierarhi care se considera infailibili!
|
#14
|
|||
|
|||
Cerceteaza si vezi ce au zis marii parintii de dinainte de schisma despre asta.
|
#15
|
|||
|
|||
:)Pai mai intii incearca (daca ai curaj) sa il contrazici pe unul cind o sa ai ocazia... si dupa aceea mai vorbim.
|
#16
|
|||
|
|||
[quote=andreicozia;275301][quote=Erethorn;274973]"Voi crede ca albul pe care il vad este negru, daca Biserica il defineste astfel" - Sfantul Ignatius de Loyola
Citat:
Ignatius de Loyola a fost caracterizat de o mare obedienta fata de ierarhie. El a infiintat si ordinul iezuitilor. Iezuitii sunt "mana inarmata" a papei, direct subordonata acestuia. Conducatorul este numit si Papa cel Negru (Black Pope). |
#17
|
|||
|
|||
Ignațiu este al doisprezecelea copil al unei familii nobile și s-a născut în anul 1491, în castelul Loyola din Țara Bascilor, Spania. La vârsta de 14 ani, a primit tonsura clericală, primul pas spre viața preoțească, dar, nesimțind nici o atracție spre o astfel de viață, a încins sabia cavalerească și a urmat cariera militară. Pe când era angajat într-o luptă de apărare a orașului Pamplona (în nordul Spaniei), un obuz îi rupe piciorul și chiar îi pune viața în primejdie. După primele îngrijiri, începe o perioadă lungă de convalescență. Pentru a-i trece timpul mai ușor, cere să i se aducă diferite romane, dar, deoarece în casă nu se aflau astfel de cărți, începe să citească „Legenda de aur" - o colecție cu multe vieți de sfinți - și „Viața lui Isus". Pe măsură ce înaintează cu lectura, sufletul lui se transformă, astfel încât, după ce s-a vindecat complet, se duce și atârnă sabia la altarul Maicii Domnului din Mănăstirea Monserrat și face jurământ de castitate pentru toată viața. Îmbrăcat într-un sac, cere să fie primit la spitalul din Manreza, de unde adesea se retrage într-o peșteră și petrece timp îndelungat în rugăciune și meditație. Ca rod al frământărilor sufletești prin care a trecut și al luminilor primite de sus, redactează acea carte de aur, care, deși mică, a săvârșit nenumărate și adevărate minuni de transformare a sufletelor: „Exerciții spirituale pentru a te învinge pe sine însuți și a-ți orândui viața proprie fără a te lăsa determinat de vreo afecțiune dezordonată". Cu gândul de a dobândi de la Dumnezeu harul cunoașterii drumului pe care trebuie să-l urmeze în viață, face un pelerinaj la locurile Sfinte, cerșind cu umilință cele necesare pentru călătorie și pentru viață și primind bucuros insultele pe care i le adresau unii dintre călători. La întoarcere, știa ce avea de făcut. Începe să frecventeze școala, mai întâi la Barcelona, apoi la Salamanca, și, în cele din urmă, la Paris. Cu toate că era luat în râs din pricina vârstei lui înaintate, el nu s-a descurajat; până la urmă, purtarea lui demnă și viața sufletească profundă pe care o ducea l-au făcut respectat de către toți. În jurul lui s-a format un grup de opt tineri eminenți, captivați de idealurile apostolice ale lui Ignațiu, și, în ziua de 15 august 1534, au făcut împreună un legământ de a merge să răspândească credința lui Cristos în mijlocul păgânilor. După ce și-au terminat studiile, au trecut în Italia, ca să pregătească călătoria spre Locurile Sfinte. Împrejurările sociale și politice nu le-au permis să-și împlinească promisiunea făcută, de aceea, s-au hotărât să se prezinte la Sfântul Părinte Papa Paul al III-lea și să-i pună la dispoziție întreaga lor viață, pentru a sluji Biserica acolo unde vor fi trimiși. În anul 1540, Papa Paul al III-lea aprobă societatea în care ei s-au constituit, numită „Societatea lui Isus" și având ca deviză: „Ad majorem Dei gloriam" - „Spre mai marea slavă a lui Dumnezeu".
Însuflețiți de acest mare ideal, încep o activitate intensă în domeniul învățământului, a răspândirii credinței pe pământurile nou-descoperite, a reînvierii credinței în rândurile creștinilor căzuți sub influența curentelor timpului. Între timp, atrași de zelul primilor membri ai Societății lui Isus, mulți tineri cer să fie primiți în rândurile lor. Peste 16 ani, când Sfântul Ignațiu va închide ochii în ziua de 31 iulie 1556, Societatea lui Isus va număra peste o mie de membri, repartizați în mai bine de o sută de așezăminte; la baza vieții tuturor stăteau exercițiile spirituale și dorința de a trăi „spre mai marea salvă a lui Dumnezeu". Sfântul Ignațiu, călit în viața militară, în faptele de aspră pocăința și în lipsurile vieții de pelerin, generos, dar adesea imprudent în chinurile pe care și le-a impus, va mărturisi mai târziu cu candoare: „Nu știam încă ce înseamnă umilința, iubirea, răbdarea, discernământul". Ceea ce vrea să spună că mai târziu a învățat să fie discret, răbdător, umil și afectuos. Când și-a dat seama că a trecut măsura în privațiuni, va mărturisi surâzând că a învățat din greșeli. Nu au lipsit nici piedicile. În Spania a fost suspectat de erezie și aruncat în închisoare. „Nu există atâția butuci de tortură în Salamanca și atâtea lanțuri", scria el,„ încât eu să nu doresc mai multe din dragostea pentru Dumnezeu". Unii l-au considerat pe Sfântul Ignațiu un mare om de acțiune, preocupat doar de buna reușită a planului propus. În realitate, Sfântul Ignațiu este un mare mistic. Secretul spiritului său de dăruire, mobilul acțiunilor sale este bucuria de a-l iubi pe Dumnezeu „con toto el core, con tota l`anima, con tota la volontad", cum repeta el adesea, amestecând limba spaniolă cu limba italiană, „a-l iubi pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată voința". „O.A.M.D.G"., „Omnia Ad Majorem Dei Gloria", „Toate spre mai mare slavă a lui Dumnezeu". |
#18
|
|||
|
|||
Citat:
Sa ne fereasca Dumnezeu de asemenea "spirite daruite" cu sabii in mina! Doamne ce perioada sinistra in istoria omenirii au fost "the dark ages" evul mediu NEGRU, plin de "sfinti"... negri Ce binecuvintare ca traim in aceasta epoca!..suntem incredibil de norocosi! |
#19
|
||||
|
||||
QUOTE=andreicozia;277280]Daaaa, nutucule, asa este!
Sa ne fereasca Dumnezeu de asemenea "spirite daruite" cu sabii in mina! Doamne ce perioada sinistra in istoria omenirii au fost "the dark ages" evul mediu NEGRU, plin de "sfinti"... negri Ce binecuvintare ca traim in aceasta epoca!..suntem incredibil de norocosi![/quote] Andreicozia, secolele XV-XVI sunt in plina Renastere. Evul Mediu intunecat fusese cu aproape un mileniu in urma (cam in per. 400-700 d.Hr), mai exact in perioada migratiilor, cand, in occident, a existat un regres destul de mare fata de civilizatia romana. Pentru informatii mai sigure in domenii in care nu avem competente, exista Google si Wikipedia |
#20
|
||||
|
||||
Ca ne mai rabda Dumnezeu ! ! !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
O biserica unde se fac cateheze | Elenis | Generalitati | 18 | 14.04.2011 22:32:33 |
Iubire de dusmani... pana unde? | crestinOrtodoxa | Intrebari utilizatori | 8 | 06.01.2011 21:52:55 |
Unde greseste Biserica? | Garrett | Teologie si Stiinta | 176 | 03.12.2010 08:36:35 |
Până unde merge ascultarea de duhovnic | florina_drossu | Preotul | 29 | 05.04.2010 14:28:56 |
Pana unde poate patrunde biserica in viata noastra privata? | sophia | Despre Biserica Ortodoxa in general | 54 | 12.11.2009 13:54:22 |
|