Sfantul Isaac Sirul

[Marius22]

Am descoperit ca pe acest site se gaseste Filocalia in format audio.Tinand seama ca uneori ne este mai usor sa ascultam decat sa citim, recomand acest link, care ne conduce catre scrierile Sfantului Isaac Sirul: http://www.crestinortodox.ro/predici...dio-87669.html

[Daniel777]

Citatele date nu sunt din Filocalie.
Ciatatele au avantajul de a fi scurte,cuprinzand o selectie e celui care le ofera.
Eu personal nu sunt fanul ascultarii audio,decat poate daca as fi la volan.

[Daniel777]

Descoperirea binelui ascuns in noi este simtirea cunoasterii adevarului,precum sta spus: "Imparatia cerurilor e in chip tainic(mistic) inauntrul nostru.Cunoastrea adevarului e gustarea Imparatiei cerurilor.Dar adevarul acestei lumi nu este adevarul.Asculta deci:numim "adevar" gandirea corecta despre Dumnezeu care vine de la El,si de care gandul omului se izbeste ca lovit de un fel de uimire;si atunci in suflet se ivesc ganduri minunate prin miscarile starnite de Duhul cu privire la cele ascunse,cu uimire fata de tainele duhovnivesti.Acestea sunt roadele care desavarsesc vietuirea omului dinauntru.

[Rodica50]

RUGACIUNEA SFANTULUI ISAAC SIRUL

“Calea lui Dumnezeu e Crucea de fiecare zi, căci nimenea nu s-a suit la cer cu răsfăţul”



“Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Carele ai plans pentru Lazar si lacrimi de intristare si de milostivire ai varsat pentru dansul, primeste lacrimile mele. Cu patimile Tale vindeca patimile mele, cu ranile Tale tamaduieste ranile mele, cu sangele Tau curateste sangele meu si patrunde-mi trupul cu misreasma trupului Tau, celui de viata facator. Fierea cu care vrajmasii Te-au adapat sa indulceasca amaraciunea cu care potrivnicul ma adapa. Trupul Tau intins pe cruce sa intinda catre Tine mintea mea cea trasa-n jos de catre diavoli. Capul Tau, pe care L-ai aplecat pe cruce, sa inalte capul meu palmuit de potrivnici. Preasfintele Tale maini, pironite de necredinciosi pe cruce, sa ma traga spre Tine din prapastia pierzarii, precum preasfanta gura Ta a fagaduit. Fata Ta, cea batjocorita cu palmuiri si scuipari, sa umple de stralucire fata mea cea intinata in faradelegi. Sufletul Tau, pe care L-ai dat Tatalui cand erai pe cruce, sa ma povatuiasca spre Tine prin darul Tau.

Nu am inima indurerata ca sa Te caut, nu am pocainta si nici umilinta care-i intoarce pe fii la mostenirea lor, nu am lacrimi mangaietoare, Stapane. Intunecatu-s-a mintea mea cu cele lumesti si nu poate sa caute spre Tine cu durere. Racitu-s-a inima mea de-atatea ispite si nu poate sa se-nfierbante cu lacrimile dragostei de Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeule, vistierul bunatatilor, daruieste-mi pocainta nestirbita si inima indurerata ca sa pornesc cu tot sufletul in cautarea Ta; caci fara de Tine ma voi instraina de tot binele.

Da-mi asadar, Bunule, darul Tau. Tatal, Carele mai inainte de veci Te-a nascut din sanurile Sale cele mai presus de timp, sa innoiasca in mine inchipuirea icoanei Tale. Te-am parasit, nu ma parasi; am iesit de la Tine, iesi in cautarea mea. Du-ma la pasunea Ta. Numara-ma intre oile turmei Tale celei preaalese. Hraneste-ma impreuna cu ele, din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine. Caci inima lor curata este salasul Tau si intr-insa se vede stralucirea descoperirilor Tale. Stralucirea Ta este mangaierea si odihna celor ce S-au ostenit pentru Tine in necazuri si in tot felul de chinuri. Acestei straluciri ma invredniceste si pe mine, nevrednicul, cu darul si cu iubirea Ta de oameni, in vecii vecilor. Amin”.

[Rodica50]

De îndatã ce harul observã cã în gândul omului a început sã aparã o oarecare pãrere de sine si el a început sã gândeascã înalt pentru sine, îngãduie sã se întãreascã împotriva lui ispitele, pânã îsi va cunoaste neputinta sa si se va umple de smerenie pentru Dumnezeu (Sf. Isaac Sirul).

[Daniel777]

Cel ce a ajuns la dragostea de Dumnezeu nu mai doreste sa ramana aici(pe pamant).Caci dragostea scoate afara frica.Iubitilor,fiindca m-am facut nebun,nu mai rabd sa pastrez taina in tacere,ci ma port ca unul fara de minte pentru folosul fratilor.Pentru ca aceasta este dragostea adevarata,ca nu mai poate rabda sa pastreze ceva in taina fata de cei iubiti.De multe ori cand scriam acestea,mi se opreau degetele pe hartie si nu mai puteam sa le misc de placerea ce se ivea in inima mea si care ma aducea la tacerea simturilor.Deci,fericit este cel ce se indeletniceste pururea cu Dumnezeu si se opreste de la toate cele lumesti si numai cu El se ocupa toata cunostinta lui.Si de va fi indelung rabdator,nu va intarzia mult sa se arate rod mare. Bucuria cea intru Dumnezeu este mai puternica decat viata de aici.Si cel ce a aflat-o pe ea,nu numai ca nu mai cauta spre patimi,ci nu se mai intoarce nici spre viata sa;si nu mai are vreo alta simtire a ei,daca bucuria aceasta i-a venit din adevar.Dragostea e mai dulce decat viata.Caci e mai dulce intelegerea cea dupa Dumnezeu,din care se naste dragostea cea mai dulce ca mierea si ca fagurul.Dragostea nu se intristeaza cand trebuie sa primeasca moartea infricosatoare pentru cei pe care ii iubeste.Dragostea este fiica cunostintei.Iar cunostinta e fiica sanatatii sufletului.Si sanatatea sufletului este puterea ce se naste din multa rabdare.

Intrebare:Si ce este cunostinta?

Raspuns:E simtirea vietii nemuritoare.

Intrebare:Si ce este viata nemuritoare?

Raspuns:Simtirea lui Dumnezeu.Caci din cunoastere este iubirea.Iar cunoasterea de Dumnezeu este imparateasa tuturor poftelor,si sufletul ce o primeste nu mai are nevoie de vreo alta dulceata de pe pamant.Caci nimic nu este asemenea dulcetii cunoasterii lui Dumnezeu.

Rugaciune:Doamne,umple inima mea de viata vesnica.

Viata vesnica este mangaierea in Dumnezeu.Si cel ce a aflat mangaierea in Dumnezeu socoteste de prisos orice mangaiere lumeasca.

Intrebare:De unde simte omul ca a primit intelepciune de la Duhul?

Raspuns:Din simtirea care-l invata in ascunsul lui si in simtiri chipurile smereniei.Si i se descopera in intelegerea lui ca a dobandit smerenia.

Intrebare:Si cum simte cineva ca a ajuns la ea?

Raspuns:Din aceea ca ii e greata sa placa lumii in purtarile lui sau in cuvant si este urata in ochii lui slava lumii acesteia.

[Rodica50]

Iubirea care are pe Dumnezeu de cauza este ca un izvor tasnitor, care nu-si intrerupe niciodata curgerea. Caci insusi El este izvorul iubirii si materia care o alimenteaza nu se sfarseste niciodata. Niciodata nu-i lipseste celui ce s-a invrednicit de e materia care-l poarta spre pomenirea lui Dumnezeu, incat si in somn sta de vorba cu Dumnezeu. - Sfantul Isaac Sirul



Moartea infricosata o socoteste bucurie si niciodata contemplatia mintii nu mai sufera vreo intrerupere in intelegerea celor ceresti… Cunostinta si vederea lui cea naturala au disparut si nu mai simte miscarea lui, care se misca printre lucruri si chiar daca face ceva nu simte ca unul ce are mintea plutind in contemplatie si cugetarea lui intr-o vorbire continua cu cineva - Sfantul Isaac Sirul.