Poveste de noapte buna

[delia31]

Pentru Ionut12

"I-am cerut lui Dumnezeu să fiu puternic si
Dumnezeu mi-a dat greutati pe care sa le inving

I-am cerut să-mi dea înţelepciune si
Dumnezeu mi-a dat o grămadă de probleme să le rezolv.

I-am cerut prosperitate si
Dumnezeu mi-a dat forţă şi creier să muncesc

I-am cerut curaj si
Dumnezeu mi-a dat situaţii periculoase prin care să trec

I-am cerut răbdare si
Dumnezeu m-a pus în situaţii în care eram obligat să aştept

I-am cerut iubire si
Dumnezeu mi-a trimis semeni cu probleme pe care să-i ajut.

I-am cerut favoruri si
Dumnezeu mi-a dat oportunităţi.

N-am primit de-a gata ce am cerut de la Dumnezeu dupa voia mea dar am primit tot ce aveam nevoie"

[Mtcrysty17]

Va multumesc din suflet pentru aceste invataturi, vad ca mai exista ingeri printre oameni. mi-ati dat serios de gandit. in curand o sa incerc sa plec la o manastire, in cautarea Lui. sper doar ca nu o sa se ascunda de mine. deznadejdea e foarte mare, niciodata nu m-am simtit asa rau fara El, dar sunt atat de dezamagit. toti spun ca atunci cand ceri si nu primesti este voia Lui, ca nu ai nevoie momentan.

[camy_d]

În prealabil postat de delia31

dedicatie pt. Mtcrysty17
''Dumnezeu, pe cei pe care ii iubeste, pe aceia ii si incearca''

''A fost odata ca niciodata un batran intelept, taietor de lemne ce traia
intr-un satuc aproape de granita cu Mongolia.
Intr-o zi, calul sau preferat, o frumoasa iapa alba sari gardul si trecuse in mainile dusmanului. Prietenii au venit sa-l consoleze:
- Ne pare rau de calul tau... ce veste rea.
Batranul le spuse:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
Dupa o saptamna, in timp ce omul privea pe fereastra, a vazut ca iapa sa se intoarce alaturi de un armasar alb. Prietenii lui erau entuziasmati de asta data:
- Ce cal frumos, ce veste buna!
Raspunsul batranului i-a socat iarasi:
- De unde stiti ca e o veste buna?! S-ar putea sa fie o veste rea.
A doua zi, singurul copil pe care-l avea a incalecat frumosul armasar. Acesta l-a aruncat jos, a cazut rau si si-a rupt piciorul. Din nou a fost vizitat de prietenii sai. Plini de compasiune i-au spus:
- Ne pare tare rau, ce veste rea!
Batranul, intru intelepciunea lui, zise iarasi:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
La putin timp dupa acest eveniment a izbucnit razboiul dintre China si Mongolia. Armata chineza si-a trimis oamenii sa ii inroleze obligatoriu pe tineri. Toti tinerii din zona au murit, in afara de baiatul taietorului de lemne care nu mersese la razboi din cauza piciorului rupt.
Atunci, batranul zise prietenilor sai:
- Vedeti, lucrurile pe care voi le-ati considerat bune au fost de fapt rele, iar lucrurile care parusera rele au fost bune.
Sa nu ne pripim niciodata in a da verdicte. Sa nu desconsideram incercarile din viata noastra. Sa nu ne plangem de incercari, si mai ales, sa nu-l invinovatim pe Dumnezeu. Daca vom ramane credinciosi, vom putea privi inapoi cu recunostinta.
Tot ce ni se intampla are un inteles imediat, pe termen scurt si un alt inteles dupa un timp oarecare".

be blessed MtCrysty si lasa-L pe Hristos sa-ti talcuiasca El ce se castiga cand ceva se pierde si ce se pierde cand ceva se castiga.

Sărumâna, căutam pilda asta şi n-o găseam.

Traia odata Intrun satuc Un om pe care lumea Il considera slab la minte pentru ca el nu se gIndea la ce va fi mIine nici nu se ingrija sa strInga averi, el lucra la cine-l chema si se multumea cu cei da or cine Insa el nu era lipsa la nici o ocazie unde se slujea o slujba Intru onorea si cinstea lui Dumnezeu,si nici nu lipsea de la vreo Sf. Liturghie duminica .
Tot In acel sat mai traia unul cu mare fala si cinste de-la consateni lui ca el era considerat cel mai jmecher si mai iscusit in a agonisi averi , si era considerat un om Intelept de consateni lui.
La o sarbatoare a satului unde sau adunat toti oameni din sat venira si cei doi Inteleptul vazut de lume , si nebunul considerat tot de lume, cum Il vazu bogatu pe sarac facu semn sa se opreasca muzica si chema In mijlocul multimi pe cel considerat nebun ,si zice acestuia , mai nebune uita tine de palaria asata a mea si de bastonul meu si sa nu le dai la nimeni si sa nu le pui jos din mina pIna cInd vei gasi unul mai nebun ca tine si la acela sa le dai cu aceleas cuvinte cu care leai prinit de la mine, a luat sarmanul cele doua obecte si a avtu grije de ele Insa nu a durat mult si a auzit ca bogatul este bolnav si este pe drum de duca, atunci cum face un bun crestin se duce la pretenul lui si Il Imbarbateaza cu varbe duhovnicesti , se duse si sarmanul nostru sa Imbarbateze pe pretenul lui bogat, si cum ajunse la casa lui intra si se puse pe vorbit cu bogatul si Intreaba sarmanul cum este , iar celalalt raspunse ca este bolnav si ca va muri , atunci sarmanul Intreaba bine dar daca ai sa mori din tot ce ai teai pregatit ceva ca sa duci cu tine, iara bogatul zise cu glas scazut si parca cu rusine, oare nu stii tu ca nu poate omul sa ia cu el nimic din lumea aceasta ca nu poate sa duca nimic ,numai cei da familia si acestea putrezesc In pamInt si nu se duc cu sufletul, numai faptele ce lea facut omul aici pe pamInt.
Atunci la ceti foloseste tot ce ai agonisti In aceasta veata daca nu poti lua cu tine nimic zise sarmanul, la nimic raspuns bogatul acestea toate ramin aici unde leam agonisit pe acest pamInt si in aceasta lume cu mine nu vine decIt faptele si gIndurile si pacatele mele toate.
Atunci spuse sarmanul uita am pastrat palaria si bastonul tau sperInd sa gasaesc unul mai nebun ca mine Insa pIna acum nu am gasit unul care sa nu se gIndeasca de veata sa de dupa moarte de tipul vesniciei asa de nepregatit ca tine de aceia eu consider ca tu meriti sati dau napoi cele doua obiecte ca tu esti mai Indreptatit sa le primesti si sa le porti ca mine.

Doamne daruieste slugi tale dupa buna voia si vionta ta cea mare amin amin amin

[Marimira]

În toamna anului 2000 un grup de călugări români s-au dus să se închine la Mănăstirea Sfân-tului Ierarh Nicolae din Andros. Stareţul i-a pri-mit cu multă căldură şi dragoste, propunându-le să rămână acolo peste noapte.

Pe peretele bisericii este pictată o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni. Când au mers românii să se închine, au văzut icoana Maicii Domnului plângând foarte tare; îi curgeau lacrimile Preasfintei Stăpâne de parcă ar fi fost vie. Atunci, înspăimântaţi, l-au întrebat pe stareţ de ce plânge Maica Domnului aşa de tare. Vă-zând-o şi el plângând aşa, a zis că se va întâmpla ceva rău, un necaz sau o catastrofă. Şi, într-ade-văr, a doua zi s-a anunţat că în noaptea aceea s-a scufundat o corabie dimpreună cu toţi oamenii.

Vedeţi, fraţii mei, cum plânge Maica Dom-nului pentru noi, iar nouă nici nu ne pasă şi nu ne oprim de la faptele cele rele?

[Marimira]

Sfântul glumeţ


Era o fată care dorea să se căsătorească, dar nu-şi găsea partea. Spunându-i bunicii ei, aceasta i-a dat o icoană cu Sfântul Apostol Anania şi i-a zis: „Ia această icoană şi să te rogi 40 de zile la sfântul acesta, dar să ştii că sfântul acesta este cam glumeţ şi mai face câteodată şi unele minuni hazlii”.

Luând fata icoana, s-a dus acasă, a aprins o candelă în faţa icoanei şi s-a pus pe rugăciune şi post. Când s-au împlinit cele 40 de zile, fata fiind supărată că nu i s-a împlinit dorinţa, a zis supărată către sfânt: „M-am rugat atâta timp şi nu ai vrut să mă asculţi, de acum nu mai am nevoie de tine!”. Zicând acestea, a luat icoana şi a aruncat-o pe fereastră, fără să se uite unde a căzut. După puţin timp, aude pe cineva bătând la uşă. Când a deschis, a văzut un tânăr cu capul spart şi fiind plin de sânge pe faţă. „Mă iertaţi de deranj, a zis el, dar mi-a căzut această icoană în cap şi văzând că a căzut de la geamul dumneavoastră, v-am adus-o înapoi”.

Atunci fata, cerându-şi iertare, l-a rugat să intre să se spele şi să-i bandajeze rana. După ce l-a îngrijit, l-a întrebat cum îl cheamă şi tânărul a zis că Anania. Fata l-a rugat să treacă şi în ziua următoare, ca să-i schimbe bandajul. Şi aşa, trecând tânărul de mai multe ori, s-au împrietenit, iar apoi, după scurt timp, s-au căsătorit.
povestită de Monah Pimen Vlad


Cu mulţi ani în urmă o tânără aştepta trenul în Gara de Nord. Pe lângă ea, trece grăbit, cu un geamantan de lemn, cum era atunci, un tânăr. Acesta, tot uitându-se pe tăbliţe, ca să vadă unde va gara trenul lui, a „acroşat-o”, din neatenţie, pe tânara despre care am amintit mai sus, rupându-i ciorapii. Desigur, fata s-a supărat foarte tare, ocărându-l pe bietul băiat şi făcându-l de ruşine în faţa atâtor oameni, care şi ei aşteptau trenul. Tânărul şi-a cerut scuze, a vrut să-i plătească ciorapii, dar fata nici nu voia să audă şi din „bădăran” şi „ţăran” nu-l slăbea, probabil, gândindu-se cum va pleca ea în clătorie aşa, cu ciorapii rupţi.

După un timp s-a potolit, văzând că apare trenul.

Întâmplarea a făcut ca tânărul cu pricina să aibă loc în tren, în acelaşi compartiment cu fata, şi chiar lângă ea. Între timp supărarea fetei i-a trecut şi au început să converseze mai civilizat, fiind unul lângă altul. Şi conversează şi astăzi, căci s-au plăcut şi s-au luat în căsătorie, mulţumind lui Dumnezeu de această întâmplare hazlie.



Fraţilor, ştim bine că Dumnezeu nu îngăduie ispita, dacă nu iese ceva bun. Aşa că, bine-ar fi, de câte ori avem câte o ispită, să fim liniştiţi, cu răbdare, şi să zicem: „Dumnezeu îmi pregăteşte o surpriză plăcută…”.

[delia31]

[quote=Marimira;327513]
Era o fată care dorea să se căsătorească, dar nu-şi găsea partea. Spunându-i bunicii ei, aceasta i-a dat o icoană cu Sfântul Apostol Anania şi i-a zis: „Ia această icoană şi să te rogi 40 de zile la sfântul acesta, dar să ştii că sfântul acesta este cam glumeţ şi mai face câteodată şi unele minuni hazlii”.
QUOTE]



Eu stiu o poveste cu o fata care nu vroia sa se casatoreasca si se gasea
intr-o mare dilema. Dar cum Dumnezeu are rezolvari la orice situatie...vezi povestea...

"Cu multi ani in urma, intr-un mic sat indian, un fermier avu nenorocul sa-i datoreze unui camatar o mare suma de bani.

Camatarul era batran, urat, viclean si foarte indragostit de frumoasa fiica a fermierului. Camatarul ii propuse fermierului un targ: sa i-o dea pe fiica lui de sotie in schimbul stergerii datoriei.
Atat fermierul cat si fiica lui au fost ingroziti de propunere asa ca vicleanul camatar le-a sugerat sa lase providenta sa hotarasca. Le-a spus ca va pune intr-un saculet gol pentru bani o pietricica alba si una neagra. Apoi fata va scoate o pietricica din saculet.

Daca va scoate pietricica neagra… va deveni sotia lui iar datoria tatalui ei va fi stearsa.

Daca va scoate pietricica alba… nu va trebui sa devina sotia camatarului iar datoria tatalui ei va fi de asemenea stearsa.

Dar daca ea va refuza sa aleaga o pietricica, tatal ei va fi trimis la inchisoare pentru neplata datoriei.

Toti satenii se stransesera pe cararea acoperita cu pietricele de pe domeniul fermierului. Asa cum stabilise mai inainte, camatarul se apleca sa culeaga doua pietricele. Fata observa ca el a cules si a pus in saculet doua pietricele negre. Camatarul ii ceru sa scoata din saculet o pietricica dupa cum le fusese intelegerea.

Imagineaza-ti ca ai fi fost acolo. Ce-ai fi facut in locul fetei? Daca ar fi trebuit s-o sfatuiesti, ce i-ai fi spus?
Dintr-o analiza atenta rezulta trei variante:

1. Fata ar trebui sa refuze sa aleaga o pietricica;
2. Fata ar trebui sa arate tuturor ca in saculet sunt doua pietricele negre si sa dovedeasca astfel cat de necinstit e camatarul;
3. Fata ar trebui sa aleaga o pietricica (inevitabil neagra) si sa se sacrifice pentru a-l salva pe tatal ei de la inchisoare si pentru a i se sterge acestuia datoria.

Tu ce ai fi facut?


Iata ce a facut fata:

Fata a varat mana in saculet si a scos o pietricica. Fara s-o priveasca o lasa sa-i scape rapid din mana si sa cada pe cararea plina de pietricele.
-“Vai… ce neindemanatica sunt!” spuse ea. “Dar nu conteaza. Daca te uiti la pietricica ramasa in saculet vei putea spune ce pietricica am ales.”

De vreme ce pietricica ramasa era neagra iar camatarul nu avea nici un interes sa se afle cat de necinstit era, fata a schimbat ceea ce parea a fi o situatie imposibila intr-una extrem de avantajoasa. Asta pentru ca… si cele mai complexe probleme au o solutie.

[Templier Knight]

În prealabil postat de delia31

dedicatie pt. Mtcrysty17
''Dumnezeu, pe cei pe care ii iubeste, pe aceia ii si incearca''

''A fost odata ca niciodata un batran intelept, taietor de lemne ce traia
intr-un satuc aproape de granita cu Mongolia.
Intr-o zi, calul sau preferat, o frumoasa iapa alba sari gardul si trecuse in mainile dusmanului. Prietenii au venit sa-l consoleze:
- Ne pare rau de calul tau... ce veste rea.
Batranul le spuse:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
Dupa o saptamna, in timp ce omul privea pe fereastra, a vazut ca iapa sa se intoarce alaturi de un armasar alb. Prietenii lui erau entuziasmati de asta data:
- Ce cal frumos, ce veste buna!
Raspunsul batranului i-a socat iarasi:
- De unde stiti ca e o veste buna?! S-ar putea sa fie o veste rea.
A doua zi, singurul copil pe care-l avea a incalecat frumosul armasar. Acesta l-a aruncat jos, a cazut rau si si-a rupt piciorul. Din nou a fost vizitat de prietenii sai. Plini de compasiune i-au spus:
- Ne pare tare rau, ce veste rea!
Batranul, intru intelepciunea lui, zise iarasi:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
La putin timp dupa acest eveniment a izbucnit razboiul dintre China si Mongolia. Armata chineza si-a trimis oamenii sa ii inroleze obligatoriu pe tineri. Toti tinerii din zona au murit, in afara de baiatul taietorului de lemne care nu mersese la razboi din cauza piciorului rupt.
Atunci, batranul zise prietenilor sai:
- Vedeti, lucrurile pe care voi le-ati considerat bune au fost de fapt rele, iar lucrurile care parusera rele au fost bune.
Sa nu ne pripim niciodata in a da verdicte. Sa nu desconsideram incercarile din viata noastra. Sa nu ne plangem de incercari, si mai ales, sa nu-l invinovatim pe Dumnezeu. Daca vom ramane credinciosi, vom putea privi inapoi cu recunostinta.
Tot ce ni se intampla are un inteles imediat, pe termen scurt si un alt inteles dupa un timp oarecare".

be blessed MtCrysty si lasa-L pe Hristos sa-ti talcuiasca El ce se castiga cand ceva se pierde si ce se pierde cand ceva se castiga.

Frumoasa povestea,ai de invatat ceva din asta ,aici se poate reaminti proverbul
''Tot raul spre bine'' :D