Cum sa birui deznadejdea

[tigerAvalo9]

Si eu am fost deznadajduit si depresiv si am scapat doar cu credinta ,cu rugaciune si cu trecerea timpului plus niste lacrimi multe din suflet.Am luat si pastile cateva,dar nu stiu daca m-au ajutat chiar asa de mult precum zic eu ca m-a ajutat credinta ,rugaciunea,lacrimile etc.
Deznadejdea pot spune eu ca e ''stupida'' fiindca INTOTDEAUNA EXISTA SPERANTA chiar si cand ochii si mintea noastra cred si vad ca nu mai exista nimic de facut si de sperat,nicio cale de a trece de necaz.Exista speranta mai ales in DUMNEZEU mereu.Sunt atatea minuni facute,mii,sute de mii,mici si mari facute de Sfinti cu ajutorul lui Dumnezeu,de Dumnezeu etc.Cum sa-ti pierzi speranta?Cum sa-ti pierzi nadejdea?Asta de acum stiu ,inainte nu stiam dar acum cand totul pare ca e pierdut pentru mine sper si cred eu ca nu e pierdut,mai exista DUMNEZEU ,mila Lui si Sfintii.
Doamne ajuta!

[Radu32]

in aceasta viata ne aflam, intr-un continuu razboi,un razboi nevazut purtat, pe alte coordonate decat cele ale lumii vizibile !
orice soldat al lui cristos,rabada vicisitudinile frontului animat de speranta in dreptatea cauzei si in victoria finala !

aceasta speranta in bine, incearca sa se numeasca...credinta !

[dalia11]

Deznadejdea poate fi biruita prin: rugaciune, post, participarea la Sfanta Liturghie si la celelalte slujbe ale Bisericii, spovedanie si impartasire, citirea Bibliei si a altor carti cu continut religios.
Sfantul Siluan spunea: "Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui!"
Personal, am cunoscut astfel de incercari pe care am reusit sa le biruiesc cu rugaciunea urmatoare:" Doamne Iisuse Hristoase, nu ma lasa prada deznadejdii!"

[mihele_m]

Doua lucruri ne sint necesare ,pentru a ne elibera de teama .In primul rind trebuie sa fim cu Dumnezeu , caci ,asa cum spune si Sf, Paul , acolo unde exista spiritul lui Dumnezeu exista si libertate .... doar cu dumnezeu suntem pe deplini liberi . Daca Dumnezeu se afla in noi , ne iubeste . prin urmare , iubirea de Dumnezeu este cea care ne da certitudinea , siguranta , curajul ,capacitatea de a raspunde cu dragoste celui care ne-a daruit dragoste . Fericit este acela care stie sa trezeasca in ceilalti iubirea elberatoare .

Un preot a fost intrebat de o crestina careia ii murise sotul ce sa faca pentru ca nu poate sa-si stapaneasca lacrimile. Parintele a spus ca diavolul incearca astfel s-o arunce in deznadejde.

A sfatuit-o sa constientizeze ca, plangand peste masura, face voia diavolului. Apoi sa inlocuiasca plansul cu rugaciunea pentru cel plecat dintre cei vii, adica sa faca o fapta placuta lui Dumnezeu.

Dreapta socoteala si supravegherea gandurilor ne ajuta sa luptam cu noi insine si sa ne mai si oprim pentru a vedea a cui voie o facem prin modul cum gandim, actionam sau vorbim.

Dumnezeu sa ne ajute. Amin.

[Paulas]

raspunsul il veti gasi in aceasta predica.....Dumnezeu stie cel mai bine ....ce avem nevoie, de ce ne ingaduie unele lucruri...!!


Toate la timpul lor
Pr. Mihai Gojgar

Duminica a V-a din Postul Mare ne prilejuieşte reîntâlnirea cu pilda Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, pomenită în sinaxarul Bisericii Ortodoxe în prima zi a lunii aprilie, căreia i se închină şi una dintre cele două pericope evanghelice citite în cadrul Sfintei Liturghii din această zi, Luca VII, 36-50. Ne oprim, însă, în cele ce urmează, asupra unui aspect din celălalt fragment evanghelic, Marcu X, 32-45, în fapt, o nouă vestire a Patimilor Domnului, cu puţin timp înainte de împlinirea lor.


MăreştePe drum ca şi noi, pelerini spre Răstignire şi Înviere, "suindu-se la Ierusalim" (v. 32), sfinţii apostoli Îl urmau pe Învăţătorul lor, ascultând înfricoşaţi cele ce aveau să se petreacă: "Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia" (v. 33-34). Cu o deosebită prezenţă de spirit, doi dintre ucenici, fiii lui Zevedeu, Iacov şi Ioan, se apropie de Domnul şi îi solicită... un primat. De cinste, de slavă, de putere, de jertfă... nu ştim precis ce au dorit cei doi în sinea lor, dar este cert că au vrut să fie deasupra celorlalţi. "Ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta" (v. 37).

Acum, pe lângă lipsa de colegialitate dovedită (până la urmă, ce îi făcea pe ei să ceară aşa ceva? De ce se considerau speciali, demni de această superioritate?), apare problema imaturităţii lor duhovniceşti. Desigur, erau amândoi tineri, probabil membri ai grupării zeloţilor, în orice caz firi temperamentale, nu degeaba li se spunea "fiii tunetului". Dorinţa lor nu este una de natură materială, ei solicită încadrarea Fiului lui Dumnezeu, mărturisindu-şi astfel disponibilitatea, dar şi credinţa că tot ceea ce spune Acesta este adevărat. Aşadar, începutul este bun şi nu ne avantajează într-o comparaţie cu noi, cei care frecvent ne rugăm sau cerem sau considerăm că ni se cuvin posturi mai înalte, mai dificile, dar din care decurg oarecare avantaje materiale sau haine moi pentru orgoliul nostru. Hristos este delicat, este părintesc în răspunsul Său. Nu îi jigneşte, nu îi mustră cu duritate, ci le spune: "Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit" (v. 39-40). Cu alte cuvinte, le-a temperat elanul, dar nu a condamnat entuziasmul sfânt ce îi mânase în respectivul demers. Aşa cum lucrează Dumnezeu şi cu noi. Nu ne pedepseşte pentru cererile noastre, nebuneşti pe alocuri, ci ne mângâie, zâmbeşte răbdător, pregătindu-ne pentru darurile Sale, acelea care ne sunt de folos, la timpul potrivit. Arzând etape, este posibil să ne provocăm vertijuri fatale, căderi de la înălţimi prea mari pentru noi, mânia celor din jur ("Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan" - v. 41).

Din aceeaşi ediţie:
Melancolii de-a gata
„Temeţi-vă de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă“
Între ţărână şi veşnicie
Sigur că soluţia propusă de Mântuitorul este cea care ne duce spre Împărăţia cerurilor, tărâmul unde sunt pomeniţi mai întâi cei "săraci cu duhul", cei smeriţi. Dar lupta noastră egoistă pentru lauri, pentru întâietate, pentru cucerirea unor piscuri în singurătate, ne împiedică să acceptăm că nu trebuie să fim cei mai mari după regulile vieţii petrecute pe acest pământ. Măreţia noastră derivă din bunătatea noastră, din generozitatea cu care ne punem la dispoziţia semenilor noştri. "Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă" (v. 43-44). Pentru că El mai întâi a făcut asta, făcându*se Om ca să slujească nouă, să moară pentru noi şi să ne învieze cu El

[George.m]

"Daca ai cazut in adancul relelor, sa nu deznadajduiesti nicidecum in ridicarea ta din nou, chiar daca te-ai rostogolit pana la ultima treapta a iadului rautatii.

Caci, daca ai pus mai inainte, cu caldura, temelie evlaviei prin virtutile cu fapta, chiar daca casa acesteia, zidita de tine din felurite pietre ale virtutii, s-a surpat pana la pamantul patimas al relelor, Dumnezeu nu va uita de vechile tale osteneli si sudori, daca ai inima zdrobita prin caderile tale.

Caci va cauta la tine degraba, facand sa vibreze cuvintele Sale si-ti va atinge nevazut ochii inimii tale indurerate si va intari temelia virtutii puse de tine mai inainte cu osteneala; si-ti va da o putere mai mare si mai desavarsita decat cea dinainte, ca, in caldura unui duh fierbinte, sa dobandesti iarasi, cu rabdare, faptele virtutii cele surpate din pizma celui rau si, in duh de smerenie, sa ridici din nou casa evlaviei, mai stralucita decat cea dintai, spre odihna vesnica a Lui, dupa cum s-a scris" (Nichita Stithatul).

[CelMandru]

Smerenie şi iubirea aproapelui

[Marimira]

Dezanadejea ?! Offffffff, ...de multe ori m-a vizitat..........singur Dzeu ne poate scoate din toate relele ...doar prin gandul nostru ca El poate face acest lucru...in DAR...noi credem ca El ne poate ridica din groapa mortii si din iad...speram ca El va face acest lucru...si dupa ce ne punem toata nadejdea ca nu ne va lasa in ghearele disprarii...El ne ridica intr-o clipa....

"În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El; "...

Deci credinta, speranta, rugaciunea, gandul inaltat simplu catre Domnul..."Doamne nu ma lasa, scapa-ma , izbaveste-ma, nu ma lasa, iarta-ma, ocroteste-ma, ajuta-ma!!!..."

Strigatul nostru spre El....adresat simplu din inima...este ecoul celei mai puternice rugaciuni...care ne scoate din disperare...pt. ca desi stim destule lucruri..totusi gresim...in toata vremea si in tot locul...si vom zice ca apostulul neamurilor..."pe cele pe care nu le-am vrut...pe acelea le-am facut..!"

Neputinta omeneasca si strigatul omului dupa ajutor sunt acoperite de mila Domnului peste toti cei ce se tem de EL.
"Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura."