Cum impartim lumea cu Dumnezeu?

[iustin10]

Lumea inchipuie iadul si raiul.Lumea este cea care te ia in posesie,te amageste te tranteste pana ce ajunge sa iti raceasca sufletul si sa ti-l umple de scarba.Dar tot lumea este cea care te inalta,care iti da prliej sa gusti fericirea absoluta ,si anume implinirea Cuvantului lui Dumnezeu.Caci in lume si nu in afara ei,faci faptele de milostenie, de dreptate ,de iubire,cele care sunt adevarata scara spre cer.
Hristos insusi a iubit lumea,El ,imparatul cerurilor ,a iubit sa ia masa cu pacatosii ,sa imprastie lumina adevarului peste miile de necajiti ,veniti sa il asculte. Hristos este al lumii!! El este Imparatul primit cu ramuri de finic ,la intrarea Sa glorioasa in Ierusalim .
De unde aceasta glorie? Din faptul ca a facut ca viata sa fie frumoasa,chiar si pentru cel mai necajit om.

In concluzie lumea este rea,dar doar noi suntem cei care o putem lumina.Noi ,nu altcineva.

[Seraphim7]

Foarte interesant ati raspuns la subiectul propus de mine.Am vazut diverese afirmatii:,,noi sa luminam lumea'',asa e noi o si intunecam dar paradoxal chiar noi o si luminam,sau ,,sa luptam'',da deci trebuie sa si luptam cu lumea,foarte interesant Traditie1 zicea ca trebuie sa ,,batjocorim lumea '' si ,,sa fugim de lume'' ,da cei ce au facut acest lucru au scapat de ispita lumii si au de luptat doar cu ei si cu diuavolul,iar mihnea zicea ,,noi suntem in lume,nu ai lumii''.
Da iata o mica sinteza a raportului:noi,lumea si Dumnezu.
Acum sa vedem lucruri din lumea noastra ,de azi care ne pot ajuta si care ne pot smintii.Oferiti exemple concrete

[adrian010155]

În prealabil postat de Seraphim7

,,Cine iubeste lumea si cele ce sunt ale lumii,in acela nu este dragostea lui Dumnezeu'',spune Sf Ioan Teologul,dar noi toti traim in lume ,facem parte din ea,noi suntem lumea ,fiecare dintre noi este un element al lumii.Dar cum putem iubii pe Dumnezeu ,sau cum putem atrage dragostea lui,salasluind in lumea care ne trage dupa ea,care ne momeste,care nu ne lasa in pace oferindu-ne din cupele ei pline cu mireasma atatatoarea.Putem oare slujii cu adevarat pe Dumnezeu gustand uneori si din cupele placerii desarte?

Gustam in fiecare zi din cupele placerii desarte, cu cuvantul, cu fapta, cu gandul dar, tot in fiecare zi, ne straduim sa ne lepadam de continutul acestor cupe. Este o lupta surda, care dureaza toata viata. In aceasta lupta avem, ca arma, sabia pe care ne-a adus-o Dumnezeu cand a venit in lume si ea se numeste marturia Adevarului, aceea pe care a folosit-o si Arhanghelul Mihail cand l-a alungat pe diavol din cer. Dupa dorinta de mantuire a fiecaruia dintre noi sunt si sabiile noastre. Unii au sabii de otel, altii de bronz, altii de carton. Indiferent de care ar fi, lupta in sine conteaza. Ea arata dorinta noastra de a ne elibera de stapanirea diavolului si alegerea lui Dumnezeu. Aceasta ne da nadejdea in mila lui Dumnezeu spre iertarea pacatelor noastre. Nu se pune problema atragerii dragostei lui Dumnezeu, pentru ca El ne iubeste pe toti din veac in veac, de aceea, pentru noi, S-a intrupat si S-a rastignit si S-a ingropat si a inviat. Vrea de la noi un gest cat de mic, o cat de firava dorinta de eliberare din lanturile diavolului. Conteaza enorm.

[PuiMicGeorgiana]

Eu cred ca Sfantul se refera la lume ca si pacat,ci nu la oameni,chiar Iisus a spus sa iubesti pe aproapelui tau ca tine insiti. Corect noi traim in lume,dar avem libertatea sa alegem Eu una am ales pe Dumnezeu Ca lumea te face numai sa suferi. TOTUL DEPINDE NUMAI DE NOI:)

În prealabil postat de Seraphim7

,,Cine iubeste lumea si cele ce sunt ale lumii,in acela nu este dragostea lui Dumnezeu'',spune Sf Ioan Teologul,dar noi toti traim in lume ,facem parte din ea,noi suntem lumea ,fiecare dintre noi este un element al lumii.Dar cum putem iubii pe Dumnezeu ,sau cum putem atrage dragostea lui,salasluind in lumea care ne trage dupa ea,care ne momeste,care nu ne lasa in pace oferindu-ne din cupele ei pline cu mireasma atatatoarea.Putem oare slujii cu adevarat pe Dumnezeu gustand uneori si din cupele placerii desarte?