Cum a aparut diavolul in Univers?

[bob2909]

În prealabil postat de mariamargareta

Răspuns:

Un psalm al lui David probează existenţa lui Lucifer atunci când arată că Fiul Tatălui ceresc este născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii, aşadar înainte de crearea îngerilor şi a lui Lucifer:

„Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirile sfinţilor Tăi. Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut". (Psalm 109,3)

Proorocul Isaia, vorbind despre căderea împăratului Babilonului, o asemuieşte cu căderea lui Lucifer - denumit de el „fecior al dimineţii”, aspirant la supremaţia absolută, echivalentă cu cea a lui Dumnezeu şi, evident, mai presus decât toate celelalte „stele” surori (îngerii):

„Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri! Tu care ziceai în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi". Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!" (Isaia, 14,12-15)

Însuşi Domnul Iisus, comentând izbânzile celor 70 de ucenici asupra demonilor, pe care îi numeşte „duhuri” necurate, asemuindu-i cu şerpii şi scorpiile, le compară înfrângerea cu fulgerătoarea cădere din cer a primului înger:

„Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.” (Luca 10,18)

Te referi la Iisaia cap 14:
1. Dar Domnul Se va milostivi de Iacov şi va alege încă o dată pe Israel şi îl va statornici în pământul lui. Cei străini se vor alătura lor şi se vor uni cu casa lui Iacov.
2. Pe popoare le va lua şi le va duce la ei, iar casa lui Israel le va avea în pământul Domnului ca robi şi roabe. Ei vor duce în robie pe cei care i-au dus în robie şi vor stăpâni peste apăsătorii lor.
3. Iar în ziua în care Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri şi de amarnica ta robie în care ai fost,
4. Tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului şi vei zice: "Cum s-a sfârşit cu asupritorul şi cum a încetat chinul nostru!
5. Domnul a zdrobit toiagul celor fără de lege, sceptrul răilor apăsători!
6. Iată pe cel care lovea popoarele fără încetare cu mânia lui şi care în întărâtarea lui punea neamurile sub stăpânirea lui, supunându-le fără cruţare!
7. Tot pământul este în pace şi se odihneşte; toţi izbucnesc în cântece de veselie.
8. Până şi chiparoşii împreună cu cedrii cei din Liban se bucură de căderea ta: "De când tu te-ai prăbuşit, nimeni nu se mai suie la noi ca să ne doboare!"
9. Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului.
10. Toţi iau cuvântul şi îţi zic: "Şi tu eşti slab ca noi şi te asemeni nouă".
11. În iad s-a pogorât mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor aşterne viermii şi viermii vor fi acoperământul tău.
12. Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri!
13. Tu care ziceai în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte.
14. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi".
15. Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!
16. Cei ce te văd îşi întorc privirea în spre tine şi se uită cu luare aminte zicând: "Oare acesta este omul de care tremura pământul şi împărăţiile se cutremurau?"
17. Oare acesta este cel ce prefăcea lumea în pustiu şi cetăţile le dobora şi nu da drumul robilor săi?" "

Mie aici mi se pare ca tot de om vorbeste si despre cetatea cea mare si tainica "Babilon...

[bob2909]

„Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.” (Luca 10,18)[/quote]

Poate sa fie si asa: Am vazut pe "potrivnicul" ca un fulder cazand din cer.

Este foarte interpretabil acest vers... nu este elocvent in ceea ce priveste aparitia lui Lucifer.

Si omul poate fi considerat satana precum Iisus ii spune lui Petru : Inapoia mea satano...

[bob2909]

Psalmul 109
1. Zis-a Domnul Domnului Meu: "Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".
2. Toiagul puterii Tale ţi-l va trimite Domnul din Sion, zicând: "Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi.
3. Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirile sfinţilor Tăi. Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut".
4. Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: "Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec".
5. Domnul este de-a dreapta Ta; sfărâmat-a în ziua mâniei Sale împăraţi.
6. Judeca-va între neamuri; va umple totul de ruini; va zdrobi capetele multora pe pământ.
7. Din pârâu pe cale va bea; pentru aceasta va înălţa capul.

Din acest psalm reiese ca Domnul tot cu omul se lupta, deci potrivnicul este omul "satana" Zdrobeste capul multor satane de pe pamant...

[Danut7]

Lucifer a cazut pentru ca a vrut sa-i ia locul lui Dumnezeu, sa-l inlocuiasca pe Dumnezeu.

[andreicozia]

Fantezie, rod al imaginatiei omului disperat sa explice greutatile existentei pe pamint.

La nivelul de sub-iad de pe pamint, PROGRAMUL instalat de Dumnezeu pe "computerul" sau UNIVERSAL il genereaza ca Jucator principal pe diavol.
Diavolul apare si incepe sa aiba trecere la oameni la acest nivel de "joc"

Urmatorul nivel IMEDIAT sub noi, iadul, este detinut in totalitate de diavol. Parintele Sofian, mi-a placut cind vorbea intr-un interviu despre acest fapt, al vecinatatii noastre imediate cu iadul.

[mariamargareta]

Cum rămâne însă cu şarpele? Biblia spune textual că şarpele l-a amăgit pe om. Pucioşii găsesc repede o explicaţie stupefiantă: Omul (Adam) i-a dat trup lui Lucifer, şi i-a dat un trup de şarpe, ca să lucreze Lucifer prin trupul şarpelui semeţia pe care o mocnea Adam în mintea lui. Şi văzând femeia lui Adam şarpele, cum se încolăceşte pe trunchiul pomului, Eva a poftit, iar încolăcirea a lucrat în cugetul ei tentaţia asupra rodului cunoaşterii care era în pom, dar la care nu putea să ajungă decât cu ajutorul şarpelui, căci rodul era prea sus şi Eva era prea scundă şi nu avea scară cu care să se urce după rodul poftit de ea. Dar şarpele, care se făcuse duh rău şi supus lui Adam şi femeii sale, a urcat sus în pom şi a luat rodul în gura lui şi i l-a dat femeii, care a muşcat din el şi apoi i-a dat şi bărbatului:

“Carnea pofteşte, şi se face poftă în trup. Femeia a fost carne din carnea omului cel întâi zidit, şi carnea femeii s-a făcut poftă pentru bărbat, căci femeia a poftit împotriva lui Adam. Dacă Adam nu i-ar fi spus femeii lui cuvântul cel de la Domnul ca să nu ia din pomul cunoaşterii, n-ar fi auzit îngerul cel frumos cuvântul spus femeii, şi dacă l-a auzit, s-a făcut duh rău, supunându-se omului şi nu lui Dumnezeu. Omul era iubit de Dumnezeu şi s-a semeţit şi şi-a făcut înţelepciune în sine, iar îngerul cel frumos lucra prin om, şi omul i-a dat trup prin şarpe. Şarpele s-a încolăcit pe pom, şi aceasta a lucrat în mintea omului, în cugetul omului, asupra rodului cunoaşterii. Femeia s-a atins şi a mâncat şi a luat cunoaştere, şi i s-au deschis ochii pentru bine şi pentru rău, şi a dat şi bărbatului, şi atunci omul s-a îmbrăcat în trup stricăcios, în trup muritor, şi prin om toate fiinţele au luat moartea în carnea lor, în trupul lor.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 1-3-1998)

Aşadar, pucioşii ne lămuresc despre “îngerul cel frumos” (Lucifer) că s-a făcut duh rău şi s-a supus necondiţionat lui Adam exact în clipa când a tras cu urechea şi a auzit cuvântul Domnului rostit de Adam femeii sale (fără să-şi ia o minimă precauţie, ca să nu-l mai audă nimeni), iar imprudenţa guralivă a lui Adam a adus pe lume căderea îngerilor.

[camy_d]

Tot creştinul ştie cum a apărut Diavolul în Univers, îl chema Lucifer înainte, era cel mai mare înger şi a căzut din cauză că s-a mândrit şi a vrut să fie mai mare ca Dumnezeu.

[Mihai C 2010]

Diavolul a cazut din voia sa si are o existenta obiectiva, personala, fiind inger. Ca noi, din pacate, odata cu cadere, "consonam" cu vointa lui dupa masura pacatelor noastre, e altceva. Avem , cu ajutorul lui Dumnezeu , insa, puterea de a ne opune tendintei de razvratire pe care ne-o sugereaza si de a ne stradui sa urmam Voia Domnului.

[georgel23c]

[quote=mariamargareta;317419]Una dintre şocantele teorii eretice ale liderilor pucioşi ai sectei “Noul Ierusalim” este şi aceea că diavolii sunt o creaţie a gândului rău al omului, ei nefiind aşadar aduşi la existenţă înainte de creaţia omului, ci luând fiinţă prin însăşi căderea omului în păcat. Cu alte cuvinte, fiecare păcat al omului naşte un nou diavol, care-l slujeşte pe om în lucrarea păcatului său! Încă din anul 2008 pucioşii lansau teoria care, referindu-se la căderea îngerilor care au devenit diavoli, spune despre aceasta că este o consecinţă a faptului că ei s-au plecat semeţiei omului, voii libere a omului (aici este vorba, evident, de Adam):

“ […] iată, păcatul omului nu voieşte să aibă martori, dar îl are pe diavolul martor, aşa cum omul cel întâi zidit a avut martor semeţiei lui pe Dumnezeu şi pe diavol, căci omul nu poate să se ascundă de Dumnezeu şi nici diavolul nu poate, şi atunci a văzut Fiul meu pe satana ca fulgerul căzând din cer din pricină că s-a plecat semeţiei omului, voii omului.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 28-8- 2008)

[font=Times New Roman]De aici pucioşii ajung repede la concluzia simplistă şi infantilă că “diavolul se naşte din om”:

“Eu am fost aspru cu diavolul, dar şi cu omul, căci diavolul se naşte din om.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 14-1- 2009)

Teoria pucioşilor este o teorie catastrofică la nivelul întregului Univers: Adam era plin de trufie în rai, păcat care a adus întuneric peste lumea îngerilor şi a atras îndată căderea masivă a unei cete întregi de îngeri care, alegând ca să-l slujească pe Adam, din albi şi buni cum erau au ajuns negri şi răi. Adam era slujit de acum în rai de îngerul cel negru:

“ […] şi era în rai Adam, nu pe pământ, şi s-a ascuns în sine în rai fiind, şi îngerul negru îl slujea pe el, căci trufia lui i-a căzut în întunericul lui pe îngerii care-l slujeau pe el, pe cea dintâi ceată a îngerilor lui Dumnezeu, iar când Eu, Domnul, l-am tras afară din el pe Adam ca să-l pun faţă în faţă cu el însuşi şi cu fapta neascultării lui de Mine, care a născut întuneric pentru îngerii slujitori lui, M-a pedepsit Adam cu despărţirea lui de Mine în loc să-şi pedepsească ascunderea lui de Mine, căci el s-a despărţit de Mine şi nu Eu de el atunci când aceasta s-a întâmplat, iar îngerul cel negru l-a condus mereu apoi pe el, pe când cel alb, cel sfânt, a fost biruit de el şi de diavol.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 1 martie 2009)

Aşadar, pucioşii inversează datele Bibliei, pretinzând nu că diavolul l-a înşelat pe Adam ca să păcătuiască, ci că Adam l-a creat pe diavol din gândurile sale de trufie şi de neascultare faţă de Dumnezeu:

“[…]căci satana, care s-a schimbat din înger în diavol din pricina căderii omului prin trufie, îi este omului duşman de şapte mii de ani[…]” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 28 august 2009)

Pucioşii pretindeau şi pe la începutul acestui an că diavolul a căzut din slava sa prin neascultarea lui Adam, pe motivul că “păcatul din om ia fiinţă spirituală care se numeşte diavol”:

“[…]din pizma diavolului, care s-a aşezat să-l cadă pe om dacă el a căzut din slava sa prin omul neascultării de Tine la început.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 12 februarie 2010)

“ […] căci păcatul se face diavol în om […]” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 14 februarie 2010)

Deci, întrucât înainte de căderea în păcat a primilor oameni diavolul nu a existat, rezultă că diavolul este creaţia omului păcătos:

“ […] căci omul a fost de Dumnezeu zidit, iar diavolul a fost zidit de om.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 28 august 2010)

Cine l-a zidit aşadar pe diavol? Omul, Dumnezeu, sau diavolul s-a născut singur din faptele lui?

Dumnezeu a facut mai intai lumea nevazuta. Acestia erau cu totii ingeri buni, cu vointa libera, precum omul. Insa intr-un moment de intunecare una dintre capetenii, Lucifer, a gandit ca poate fi mai presus de Dumnezeu, de Creatorul sau, si astfel a avut loc caderea ingerilor si transformarea lor in ingeri intunecati. Caderea acestora a avut loc pana in momentul strigarii Arhangelului Mihail: ''MIYKA'EL'' ( CINE ESTE CA DUMNEZEU?). Si in acel moment a incetat caderea ingerilor. Mai apoi a fost creata lumea vazuta, si a avut loc ispitirea protoparintilor si caderea.

[mariamargareta]

Pucioşii dezvăluie o mare taină: România este în pericol de a fi robită de vrăjmaşul Lucifer sub pecetea lui. Noroc cu “Dumnezeul” Pucios de la “Noul Ierusalim” care veghează şi lucrează şi nu-l lasă pe Lucifer cu numele de satana să mai fie scula omului, iar omul să mai fie scula lui Lucifer:

"“O, măi Lucifer, o, tată, o, îngerul Meu cel neascultător de Dumnezeu, nu te mai încânta cu duşmănia ta pe Mine şi pe lucrarea Mea de înnoire a lumii, de vreme ce ştii că Eu sunt Dumnezeu, şi nu tu, că Eu sunt Biruitorul, şi nu tu. O, lasă, tată, jos armele tale şi vino spre odihnă, tată, căci tu ai fost îngerul cel frumos al cetelor îngereşti, şi iată ce ţi-a făcut îngâmfarea omului când el s-a trufit, iar tu i-ai slujit spre căderea ta prin căderea lui! O, dă-te la o parte cu lucrarea ta cea de la om şi dă-Mi Mie cale ca să-l înviez pe om şi să-l nasc din nou pe el şi să vadă ce a făcut el îngerilor lui Dumnezeu, pe care i-a tras în adâncul dorinţei lui cea de slavă împotriva slavei lui Dumnezeu celei netrecătoare pe veci de veci! O, vino spre întoarcere în slava cea cerească, din care tu ai căzut prin om, înger neascultător, şi te vei odihni de osteneli! O, iată ce face ascunderea de Dumnezeu în cele ascunse ale omului ascuns! Ţie îţi poruncesc acum, în zi de Paşti în cer şi pe pământ a Mielului lui Dumnezeu, strânge-ţi armele şi fă curat de tine şi de lucrarea ta pe vatra neamului român, pământul cel ales de Mine la început pentru slava Domnului la sfârşit! Ascultă-Mă, tată! Iată, te-ai înarmat cu toate lucrările tale ascunse ca să murdăreşti acest pământ, şi neamul Meu de pe el să-l pecetluieşti cu pecetea pieirii, cu sigiliul cel potrivnic voii lui Dumnezeu. Nu te las să faci aceasta. Vei intra în ascultare de acum. Vrei, nu vrei, Eu, Domnul învierii, Fiul Tatălui Savaot şi al mamei Fecioara, îţi cer supunere, te supun sub puterea Mea cea netrecătoare, căci este scris să fac aceasta. O, fii cuminte de acum, căci tu eşti înger, şi trebuie să ştii ce ai fost mai înainte de ceea ce eşti acum, căci Eu îţi amintesc aceasta. Îl voi naşte din nou pe om, căci am venit pe pământ cu naşterea din nou a lumii, şi tu vei rămâne fără om şi nu vei mai fi scula omului, şi omul nu va mai fi scula ta, şi vei fi fără de casă şi nu vei vrea să părăseşti duşmănia şi răutatea, dar Eu îţi spun cu milă, supune-te sub mila Mea, sub iubirea Mea, după şapte mii de ani de muncă zadarnică împotriva Mea şi a omului, fiindcă iată, Eu sunt Biruitorul, Eu şi nu tu, tată. Nu-ţi spun aşa ca să te biruiesc, ci ca să vezi şi ca să te trezeşti din lucrarea ta cea rea, care ţi-a obosit vederea şi nădejdea de bine pentru tine. Iată, uită-te să-ţi vezi locul dacă nu vei vrea să intri sub dragostea Mea ca să-ţi dau odihna cea fără de foc. Nu fi necredincios. Eu ştiu că tu Mă crezi, dar eşti îndărătnic. Eu, Domnul, te chem spre liniştea pe care ai pierdut-o după ce nu M-ai mai ascultat, după ce te-ai ascuns în om ca să cazi cu el cu tot, slujind voinţei lui cea plină de trufie împotriva Mea la începutul zidirii. Stau cu lucrarea cuvântului Meu pe vatra neamului român, pe care tu voieşti acum să-ţi desfaci cortul şi să-ţi încerci împărăţie. O, nu te las, Lucifer. Te numesc cu numele tău cel de la Mine dat la început, împotriva lucrării tale întunecate acum peste pământ. Sunt cu praznic de înviere, praznicul cuvântului Meu pe pământul neamului român, iar tu ai văzut masa Mea întinsă pe el, de cincizeci de ani şi mai bine întinsă pe el, şi dai să-ţi desfaci cortul tău peste muntele Meu cel sfânt, cel de la sfârşit muntele Meu, şi despre care scrie desluşit în Scripturi, şi numai cine nu citeşte nu înţelege, şi numai cel ce nu se uită ca să vadă nu crede. O, ce vrei să faci peste ţara Mea? O, nu te las, tată, nu te las, Lucifer. Sunt Dumnezeu-Cuvântul, şi Mi-am făcut casă în mijlocul acestui neam şi vin la el cu masa cuvântului Meu, şi oştiri cereşti iau cu Mine călare pe cai albi, precum este scris să vin şi să-Mi fac împărăţie în om şi cu oamenii pe pământ, şi numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrez minunat. Iată-Mă, te întâlneşti cu Mine pe pământul neamului român după şapte mii de ani de la căderea ta din slava Mea şi a îngerilor Mei. Iată ţara Mea de azi, pe care tu dai s-o robeşti acum sub pecetea ta. […] Şi acum, ţie îţi zic: Dă-te înapoi de pe pământul ţării Mele şi de peste sufletul neamului român de pe el şi mergi în locuri pustii de Dumnezeu până ce Eu, Domnul, voi cuprinde tot pământul sub slava cuvântului Meu, care se face foc nestins peste toată nelegiuirea de pe pământ, căci cuvântul lui Dumnezeu este slava pe care Eu, Dumnezeu-Cuvântul, o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii, şi iată, Lucifer cu numele de satana, aceasta este lucrarea Mea de slavă, cu care tu te întâlneşti acum pe pământul român împotriva a toată fărădelegea de pe pământ. Amin, amin, amin.
O, popor român, am grăit înaintea ta vrăjmaşului Meu şi al tău, Lucifer, îngerul cel mare la început, şi care a slujit trufiei omului în vremea căderii din Dumnezeu a omului cel întâi zidit." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 20-04-2009)