"Lui Hristos ii plac oamenii delicati"

[Karine]

În prealabil postat de VladCat

Exista printre noi de multe ori, chiar si printre cei care se chestioneaza permanent asupra propriilor actiuni, ori poate mai ales printre acestia, un scurt dialog cu propria constiinta, in care replica noastra suna cam asa : "- II va face bine sa ii mai taie cineva din orgoliu", ori "- Nu e datoria mea sa ii menajez lui mandria" ori "- Chiar daca se ataca ii va face bine", etc. !

O secunda...
"cei care se chestioneaza permanent asupra propriilor actiuni" cine sunt?

sunt cei ce sunt deranjati de comportamentul celuilalt si pe care incearca sa il corecteze/trezeasca, samd? Pai daca ceva ma derajjeaza la altul si eu sunt atent la propriile actiuni, intai aflu de ce ma deranjeaza.... pe mine! Rezolv problema cu mine ( caci nespus de multe daruri/lectii invatam de la cei ce ne deranjeaza "iubitii pe vrasmasii vostri") si mai apoi daca ma pot apropia de celalalt cu dragoste ii cer voie sa ii spun ce durere imi fac eu mie cu comportamentul lui. Am invatat ca omul e mult mai receptiv sa ajute decat sa fie ajutat, deci ii zic:" ajuta-ma sa ies din durerea asta, ajuta-ma sa te inteleg de ce faci asa". De multe ori, oamenii nu stiu ce consecinte au actiunile lor iar daca stiu si fac "raul" intentionat imi dau seama ca mare e durerea din ei daca iese si inafara sa ii raneasca pe altii.
E f important sa asculti cu inima ce spune celalalt, sa intelegi ce spune el, nu ce crezi tu ca zice el, ce intelegi tu din spusele lui.... de fapt, sa asculti ce nu zice el in vorbe...
Da, intentia gandului meu ajunge la sufletul celuilalt inainte ca vorba mea sa ajunga la urechea/ inima lui. Aproapele meu este faptura lui Hristos, oamenii sunt minunate suflete imbracate in haine de carne..siactiunile si vorbele lor le reflecta pe rand.... asta incerc sa tin mereu in minte in relatiile mele cu oamenii.
Pace si intelepciune va doresc.

[iustin10]

În prealabil postat de VladCat

Exista printre noi de multe ori, chiar si printre cei care se chestioneaza permanent asupra propriilor actiuni, ori poate mai ales printre acestia, un scurt dialog cu propria constiinta, in care replica noastra suna cam asa : "- II va face bine sa ii mai taie cineva din orgoliu", ori "- Nu e datoria mea sa ii menajez lui mandria" ori "- Chiar daca se ataca ii va face bine", etc.

Stiu sigur ca si altii gandesc treaba asta (si ca nu sunt singurul care o mai da in bara) fiindca adesea astfel de rationamente sunt chiar exprimate pe post de justificari ale unor replici mai "taioase".........cei care gandesc in maniera aceasta se folosesc adesea de citate precum "pui de vipere" ori "neam de naparci" ca sa isi legitimeze tonul de calau.
Tinand cont ca aceste exemple oferite mai sus sunt reale nu e greu sa realizezi ca in anumite situatii, in speranta de a trezi constiinta celor vizati de repros, aceste tehnici sunt recomandabile DAR sunt doua chestiuni care trebuie luate in considerare :

1. Aceste situatii sunt rare, in general lipsa de menajere a orgoliului celui caruia i te aderesezi soldindu-se cu cele mai urate si patimase reactii din partea sa (fie ca nu si le exprima), si neavind pe termen lung decat un efect de indepartare a aceluia fata de tine si ideile tale.

2. Cei care au folosit acest procedeu cu succes erau fie de o smerenie desavarsita (Hristos), fie de o smerenie care tindea catre acest punct (Ioan Botezatorul, Vasile cel Mare etc.)

Tinind cont de acestea, insuficienta atentie pt orgoliul celor din jur, pe temeiul faptului ca "ii face bine" imi apare ca un "procedeu" profund anticrestin. Avand in considerare poruncile evanghelice, atat luate ca atare cat si explicate de patristica,cred ca este datoria oricarui crestin ca in marea majoritate a cazurilor, sa menajeze pe cat posibil orgoliul celor din jur, sa aiba grija cum se exprima astfel incat ei sa nu "se atace", cu alte cuvinte sa fie delicat.
Daca sunt dimensiuni pe care considerati ca nu le-am luat in considerare apasati pe "post reply" :D...acelasi lucru faceti-l si daca stiti din cine este citatul pe care l-am folosit ca titlu fiindca eu am uitat complet....Doamne ajuta!

Fericiti cei blanzi,ca aceia vor mosteni pamantul
Exista oameni care in permanenta atrag atentia celorlalti,din dorinta de a ii indrepta,sau de a afirma mereu adevarul,de a judeca ei ce e bine.
Si exista altii,care ii observa pe cei care judeca,si spun:noi nu suntem asa,noi nu ne luam de nimeni.
In ambele atitudini exista orgoliu.Atitudinea corecta este sa iti vezi pacatele si greselile tale ,sa lupti pt desavarsirea ta,si doar cand esti desavarsit sa faci observatie celorlalti.
Ti se par cusurgii,bagaciosi,judecatori,atoatestiutori? Si tu esti ca ei . Chiar si numai daca te aperi de ei,le-ai si dat dreptate.
Dar daca nu intervii in nici un fel cum ii mai indrepti pe ceilalti?Prin puterea exemplului.Caci daca te vor vedea ca zici si si faci binele,mai mult se vor indrepta ceilalti,decat daca ii toci in permanenta cat de mare e binele,si cat de departe sunt ei de el.
Deci in ce situatie avem voie sa facem observatie celorlalti?In nici o situatie .Decat cand noi insine nu suferim de acel pacat si nici de altele,dar a considera asta,deja e lipsa de smerenie.
Dar ce vom face totusi cu multitudinea de rataciti,de oameni aflati in ratacire si cautare,certati cu propriul lor suflet,cu adevarul,cu Dumnezeu? Nu le vom atrage atentia?
Cred ca ar fi suficient sa afirmam adevarul,acela in care credem,fara sa le zicem neaparat lor cat de mult gresesc,sau ca gresesc.Caci mereu trebuie sa ne gandim ca poate si noi gresim.Daca nu in dogme,caci sunt copiate de la sf Parinti,macar in atitudinea fata de ceilalti

[COLOR=#800000]“Când credinţa dreptslăvitoare este în primejdie, întâietate duhovnicească are apărarea ei, lupta, susţinerea tuturor celor ce se războiesc, dorinţa de a vărsa sângele şi chiar de-a muri pentru ea; toate celelalte îndatoriri duhovniceşti trec pe planul al doilea. Toţi cei ce fac sau sfătuiesc altcumva caută să-şi îndreptăţească laşitatea şi lipsa de voinţă, făcându-se dascăli şi învăţători ai nelucrării şi făţărniciei“.[/COLOR]

În prealabil postat de iustin10

Fericiti cei blanzi,ca aceia vor mosteni pamantul.
Exista oameni care in permanenta atrag atentia celorlalti,din dorinta de a ii indrepta,sau de a afirma mereu adevarul,de a judeca ei ce e bine.
Si exista altii,care ii observa pe cei care judeca,si spun:noi nu suntem asa,noi nu ne luam de nimeni.
In ambele atitudini exista orgoliu.Atitudinea corecta este sa iti vezi pacatele si greselile tale ,sa lupti pt desavarsirea ta,si doar cand esti desavarsit sa faci observatie celorlalti.
Ti se par cusurgii,bagaciosi,judecatori,atoatestiutori? Si tu esti ca ei . Chiar si numai daca te aperi de ei,le-ai si dat dreptate.
Dar daca nu intervii in nici un fel cum ii mai indrepti pe ceilalti?Prin puterea exemplului.Caci daca te vor vedea ca zici si si faci binele,mai mult se vor indrepta ceilalti,decat daca ii toci in permanenta cat de mare e binele,si cat de departe sunt ei de el.
Deci in ce situatie avem voie sa facem observatie celorlalti?In nici o situatie .Decat cand noi insine nu suferim de acel pacat si nici de altele,dar a considera asta,deja e lipsa de smerenie.
Dar ce vom face totusi cu multitudinea de rataciti,de oameni aflati in ratacire si cautare,certati cu propriul lor suflet,cu adevarul,cu Dumnezeu? Nu le vom atrage atentia?
Cred ca ar fi suficient sa afirmam adevarul,acela in care credem,fara sa le zicem neaparat lor cat de mult gresesc,sau ca gresesc.Caci mereu trebuie sa ne gandim ca poate si noi gresim.Daca nu in dogme,caci sunt copiate de la sf Parinti,macar in atitudinea fata de ceilalti

Foarte frumos...

În prealabil postat de iustin10

Fericiti cei blanzi,ca aceia vor mosteni pamantul
Exista oameni care in permanenta atrag atentia celorlalti,din dorinta de a ii indrepta,sau de a afirma mereu adevarul,de a judeca ei ce e bine.
Si exista altii,care ii observa pe cei care judeca,si spun:noi nu suntem asa,noi nu ne luam de nimeni.
In ambele atitudini exista orgoliu.Atitudinea corecta este sa iti vezi pacatele si greselile tale ,sa lupti pt desavarsirea ta,si doar cand esti desavarsit sa faci observatie celorlalti.
Ti se par cusurgii,bagaciosi,judecatori,atoatestiutori? Si tu esti ca ei . Chiar si numai daca te aperi de ei,le-ai si dat dreptate.
Dar daca nu intervii in nici un fel cum ii mai indrepti pe ceilalti?Prin puterea exemplului.Caci daca te vor vedea ca zici si si faci binele,mai mult se vor indrepta ceilalti,decat daca ii toci in permanenta cat de mare e binele,si cat de departe sunt ei de el.
Deci in ce situatie avem voie sa facem observatie celorlalti?In nici o situatie .Decat cand noi insine nu suferim de acel pacat si nici de altele,dar a considera asta,deja e lipsa de smerenie.
Dar ce vom face totusi cu multitudinea de rataciti,de oameni aflati in ratacire si cautare,certati cu propriul lor suflet,cu adevarul,cu Dumnezeu? Nu le vom atrage atentia?
Cred ca ar fi suficient sa afirmam adevarul,acela in care credem,fara sa le zicem neaparat lor cat de mult gresesc,sau ca gresesc.Caci mereu trebuie sa ne gandim ca poate si noi gresim.Daca nu in dogme,caci sunt copiate de la sf Parinti,macar in atitudinea fata de ceilalti

ai dreptate...ii rog sa ma ierte pe cei pe care i-am vizat (eventual si nedreptatit) prin mesajele mele de pe threadul asta.

Doamne ajuta!

p.s. : chestia cu delicatetea ramane un principiu si o dimensiune esentiala a ortodoxiei in ceea ce ma priveste dar asta e alta poveste.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de VladCat

"Lui Hristos ii plac oamenii delicati"

Eu numai delicat nu sunt. Nici tact nu am, nu stiu cum sa vorbesc cu oamenii mai dificili. Si totusi, uneori trebuie sa o fac, pentru ca e pacat sa nu atragi atentia cuiva pe care-l vezi zilnic ca persista in pacat.

Am un coleg de birou care sufera de nervozitate. Imediat iti sare la gat, cand nu te-astepti. Problema e ca injura constant si asta ma deranjeaza. Intr-o zi, m-am decis sa indraznesc o scurta conversatie pe tema asta. Am pandit momentul, dupa ce am asteptat destul, si i-am zis, pe un ton glumet, zambind, ca parca vorbeste cam vulgar... Nu mai stiu exact cum am formulat, insa omul nu s-a enervat si mi-a raspuns ca intr-adevar, ar fi ceva daca ar mai renunta la una-doua prostii. Eu am rasuflat usurat ca nu s-a enervat, insa dupa aceea a uitat complet si scurtul nostru dialog, si gandul lui bun.

Sa nu uitam ca Iisus Hristos nu a propovaduit delicatetea. Nu aceasta este cea mai importanta virtute pentru mantuire. Politetea poate fi si o arma, deorece slabeste vigilenta adversarului.

A spune cuvantul potrivit la momentul potrivit si a fi sinceri cu noi insine si cu altii cred ca e mai important decat a fi delicati pentru a seduce, afisand un zambet comercial tuturor. Delicatetea poate fi reala sau falsa.

Dupa judecatile lumesti, nici Iisus nu e prea delicat:

Evanghelia dupa Matei,capitolul 7

• 1. Nu judecati, ca sa nu fiti judecati
  
  
• 2. caci cu judecata cu care judecati, cu aceea veti fi judecati; si cu masura cu care masurati, cu aceea vi se va masura.
  
  
• 3. Cum de vezi paiul din ochiul fratelui tau, dar barna din ochiul tau nu o iei in seama?
  
  
• 4. Sau cum ii vei zice fratelui tau: Lasa-ma sa-ti scot paiul din ochi!, si iata ca'n ochiul tau este barna?
  
  
• 5. Fatarnicule, scoate mai intai barna din ochiul tau si numai atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau.
  
  
• 6. Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie.
  
  
• 7. Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide;
  
  
• 8. ca oricine cere, primeste; cel ce cauta, afla; si celui ce bate i se va deschide.
  
  
• 9. Cine oare este omul acela dintre voi caruia fiul sau ii va cere paine si el ii va da piatra?;
  
  
• 10. sau, de-i va cere peste, el ii va da sarpe?
  
  
• 11. Deci, daca voi, rai fiind, stiti sa dati daruri bune fiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El!
  
  
• 12. Asadar, pe toate cate vreti sa vi le faca voua oamenii, intocmai faceti-le si voi lor; ca aceasta este legea si profetii
  
  
• 13. Intrati pe poarta cea stramta; ca larga este poarta - si lat este drumul ce duce la pieire si multi sunt cei ce intra prin el;
  
  
• 14. si stramta este poarta - si ingust este drumul ce duce la viata si putini sunt cei ce il afla.
  
  
• 15. Feriti-va de profetii mincinosi, care vin la voi in haine de oi 4, iar pe dinlauntru sunt lupi rapitori.
  
  
• 16. Dupa roadele lor ii veti cunoaste. Au doara se culeg struguri din spini sau smochine din maracini?
  
  
• 17. Asa ca orice pom bun face roade bune, iar pomul rau face roade rele.
  
  
• 18. Nu poate pomul bun sa faca roade rele, nici pomul rau sa faca roade bune.
• 19. Iar orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc.
  
  
• 20. De aceea, dupa roadele lor ii veti cunoaste.
  
  
• 21. Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra in imparatia cerurilor, ci acela care face voia Tatalui Meu Celui din ceruri.
  
  
• 22. Multi Imi vor spune in ziua aceea: Doamne, Doamne, oare nu in numele Tau am profetit? si nu in numele Tau demoni am scos? si nu in numele Tau multe minuni am facut?
• 23. Si atunci le voi marturisi: Niciodata nu v'am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine, voi, cei ce lucrati faradelegea!
  
  
• 24. De aceea, tot cel ce aude aceste cuvinte ale Mele si le plineste , i se va asemana barbatului intelept care si-a cladit casa pe stanca.
  
  
• 25. Si a cazut ploaia si au venit puhoaiele si au suflat vanturile si au izbit in casa aceea, dar ea n'a cazut, fiindca era intemeiata pe stanca.
  
  
• 26. Dar cel ce aude aceste cuvinte ale Mele si nu le plineste, i se va asemana barbatului nechibzuit care si-a cladit casa pe nisip.
  
  
• 27. Si a cazut ploaia si au venit puhoaiele si au suflat vanturile si au izbit in casa aceea si ea a cazut. Si mare i-a fost caderea!"
  
  
• 28. Iar cand Iisus a sfarsit cuvintele acestea, multimile erau uimite de invatatura Lui,
  
  
• 29. ca ii invata ca unul care are putere iar nu cum ii invatau carturarii lor.
  
  

În prealabil postat de antoniap

Evanghelia dupa Matei,capitolul 7

• 1. Nu judecati, ca sa nu fiti judecati
  
  
• 2. caci cu judecata cu care judecati, cu aceea veti fi judecati; si cu masura cu care masurati, cu aceea vi se va masura.
  
  
• 3. Cum de vezi paiul din ochiul fratelui tau, dar barna din ochiul tau nu o iei in seama?
  
  
• 4. Sau cum ii vei zice fratelui tau: Lasa-ma sa-ti scot paiul din ochi!, si iata ca'n ochiul tau este barna?
  
  
• 5. Fatarnicule, scoate mai intai barna din ochiul tau si numai atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau.
  
  
• 6. Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie.
  
  
• 7. Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide;
  
  
• 8. ca oricine cere, primeste; cel ce cauta, afla; si celui ce bate i se va deschide.
  
  
• 9. Cine oare este omul acela dintre voi caruia fiul sau ii va cere paine si el ii va da piatra?;
  
  
• 10. sau, de-i va cere peste, el ii va da sarpe?
  
  
• 11. Deci, daca voi, rai fiind, stiti sa dati daruri bune fiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El!
  
  
• 12. Asadar, pe toate cate vreti sa vi le faca voua oamenii, intocmai faceti-le si voi lor; ca aceasta este legea si profetii
  
  
• 13.Intrati pe poarta cea stramta; ca larga este poarta - si lat este drumul ce duce la pieire si multi sunt cei ce intra prin el;
  
  
• 14. si stramta este poarta - si ingust este drumul ce duce la viata si putini sunt cei ce il afla.
  
  
• 15. Feriti-va de profetii mincinosi, care vin la voi in haine de oi 4, iar pe dinlauntru sunt lupi rapitori.
  
  
• 16. Dupa roadele lor ii veti cunoaste. Au doara se culeg struguri din spini sau smochine din maracini?
  
  
• 17.Asa ca orice pom bun face roade bune, iar pomul rau face roade rele.
  
• 18. Nu poate pomul bun sa faca roade rele, nici pomul rau sa faca roade bune.
• 19. Iar orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc.
  
  
• 20. De aceea, dupa roadele lor ii veti cunoaste.
  
  
• 21. Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra in imparatia cerurilor, ci acela care face voia Tatalui Meu Celui din ceruri.
  
  
• 22. Multi Imi vor spune in ziua aceea: Doamne, Doamne, oare nu in numele Tau am profetit? si nu in numele Tau demoni am scos? si nu in numele Tau multe minuni am facut?
• 23. Si atunci le voi marturisi: Niciodata nu v'am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine, voi, cei ce lucrati faradelegea!
  
  
• 24. De aceea, tot cel ce aude aceste cuvinte ale Mele si le plineste , i se va asemana barbatului intelept care si-a cladit casa pe stanca.
  
  
• 25. Si a cazut ploaia si au venit puhoaiele si au suflat vanturile si au izbit in casa aceea, dar ea n'a cazut, fiindca era intemeiata pe stanca.
  
  
• 26. Dar cel ce aude aceste cuvinte ale Mele si nu le plineste, i se va asemana barbatului nechibzuit care si-a cladit casa pe nisip.
  
  
• 27. Si a cazut ploaia si au venit puhoaiele si au suflat vanturile si au izbit in casa aceea si ea a cazut. Si mare i-a fost caderea!"
  
  
• 28. Iar cand Iisus a sfarsit cuvintele acestea, multimile erau uimite de invatatura Lui,
  
  
• 29. ca ii invata ca unul care are putere iar nu cum ii invatau carturarii lor.
  
  

Vezi Pippo, ca nu e cum spui tu? Spui ca doar noi oamenii avem perceptia binelui si raului pe pamant si trebuie sa ne ridicam deasupra acestei dualitati.
Uite cum Antonia a postat exact ceea ce trebuie tu sa citesti acum: Cum Dumnezeu prin Iisus NE INDEAMNA SA DISTINGEM BINELE DE RAU si sa alegem BINELE INTOTDEAUNA!Deci asa cum am spus, liberul arbitru ne-a fost lasat ca "instrument" pentru desavarsirea noastra!De noi depinde ce alegem si noi vom culege roadele atitudinii noastre!