Ce este pacatul?

[ory]

Anca,in primul rand,despre sora mea,nu cred ca am spus ca se lauda,eu am laudat-o,ea nici macar nu constientizeaza cat bine face,fiindca mereu se-ntristeaza ca nu a facut destul...
Si sa stii ca am trecut prin destule lucruri ca sa-mi dau seama de cele ce marturisesc,pur si simplu nu pot sa gandesc marginit atata timp cat realitatea si lumea in care traiesc este atat de vasta si de complexa,probabil nici propria-mi mentalitate nu reprezinta o culpabilitate,si ea este data de undeva,nu!!!!Crede-ma,cunosc umilinta profunda a pacatului care poate sa tresare in interiorul omului,mi-a fost dat sa simt atractia nemarginita care poate sa asupreasca un om atunci cand descopera tainele credintei,am trecut prin tot ceea ce un crestin numeste constientizare profunda a relatiei umane cu divinitatea...insa in timp aceste principii si-au diminuat sensul in atatea si-atatea laturi cu care este inconjurat Universul si sufletul lui.Nu pot crede pana la un punct,cred pana la tot ce-atinge insasi existenta lui Dumnezeu,fiindca El nu se diferentiaza prin anumite capacitati,El reprezinta TOT,si-acest tot ne este noua dat sa-l exploram.

Ory, am spus jos palaria pentru sora ta. Asta spune multe. Eu am zis ca si eu cunosc persoane care fac gesturi caritabile, dar nu se lauda, dar asta nu inseamna de loc ca sora ta se lauda, ci ca acele persoane nu se lauda. Eu inteleg limba romaneasca si citesc cu atentie ceea ce scriu altii si recitesc si ceea ce scriu eu, ca sa nu dau ocazia la confuzii.
In ceea ce priveste credinta, pentru toate e un timp. Poata acum pentru tine e timpul inca sa mai "zburzi", caci esti tanara. Si Dumnezeu intelege tineretea. Dar vine o vreme a scadentei. Sa nu crezi ca e ceva "gratis" in viata asta. De aceea e bine ca omul sa faca cat mai multe fapte bune, caci ele "cantaresc la cantar".
Poate e vremea si a indoielilor, ceea ce iarasi e firesc. Nimic nu e nou pe lume.
Dar cred ca e cazul sa nu mai dai cu pietre in cei care cred, ca nu sunt nici inapoiati, nici altfel. Sunt jigniri, pe care un crestin le trece cu vederea, dar tie nu-ti fac onoare. Iar acest forum este ortodox si se discuta aici o tema religioasa, care daca nu place unora, o pot ocoli, asa cum si eu ocolesc topicuri, care nu ma intereseaza.
In ceea ce_l priveste pe Dumnezeu, El nu se lasa explorat, impropriu cuvant, de cei care nu ajung mai intai la o anumita puritate, adica daca nu se sfintesc, pentru ca nu Il cunoastem cu ratiunea ci cu inima, iar El nu intra intr-o inima preocupata inca de trup, de carnal. Daca altii spun altceva, atunci, cel pe care il exploreaza nu e Dumnezeu, ci altcineva.
Dumnezeu este Adevarul. Mai multe adevaruri, nici un adevar. Tutea a exprimat acest lucru clar si concis.
Doamne ajuta!

[ory]

Anca,ai mai specificat in anumite topicuri ca sunt foarte tanara,nu este asa,am 32 de ani(deci,nu f.tanara),plus de-aceasta o viata destul de trepidanta...astfel incat sa-mi pot face o parere despre ceea ce este in jurul meu,din experiente si trairi...nu din texte.Cine simte ca,cuvintele mele da cu pietre imi pare rau,asta inseamna ca se simte...eu dau cu pietre in perfiditate si ipocrizie,fiindca am constatat ca multi pretinsi crestini sunt extrem de confuzi(nu aici pe forum,ci in viata de zi cu zi),iar faptele lor sunt in contradictie cu relatarile acestora care au mai mult tendinta sa impuna decat sa descopere adevarul inaintea celuilalt.Daca descoperirea lui Dumnezeu se face doar prin purutatea sufletului,ei aici este ADEVARUL,caci multi avem sufletul intinat de pacate si simtaminte prefacute,si le revarsam inaintea semenilor ca si cum acestea n-ar conta prea mult.Iar daca intr-adevar doar cu inima ne putem apropia de Dumnezeu,atunci foarte multi oameni crestini sunt in afara adevarului,fiindca tocmai aceasta inima este cea care ascunde atatea si-atatea lucruri nespecificate.Cuvintele sunt cel mai usor de exprimat,adevarul insa,de cele mai multe ori se afla dincolo de noi.
Traieste mai profund si mai apropiata de crestini si de manastiri si-ai sa constati ca acolo este mai degraba o negare decat un crezamant...pentru ca realitatea se afiseaza in contradictoriu,fiinta umana deopotriva cu realitatea.Nu-i judec,doar ai inteleg ca si oameni,insa cu aceiasi intelegere privesc si religia,prin prisma realitatii umane si-a trasaturilor acestia incontestabile.Este un privilegiu si o virtute sa-L intelegem pe Dumnezeu,dar in aceiasi masura este o obligatie sa ne cunoastem pe noi insine si adevarata tarana din care suntem plamaditi.

[irina77]

În prealabil postat de ancah

Iata ce ne spune printre altele Parintele Cleopa:
Pacatul este incalcarea legii lui Dumnezeu, fiind fapta inspirata de diavol.
Dumnezeiescul parinte Nil Ascetul da pacatului denumirea de "furnico-leu", deoarece daca la inceput pacatul se arata ca o furnica, care cu timpul, daca nu se iau masuri, se transforma in leu.
La fel afirma si Sf. Efrem Sirul: "Pacatul este un drac rau, care nu se arata de la inceput a fi mare, ci, incetul cu incetul, furisandu-se pune stapanire pe noi. Insa cel ce se va trezi de la inceput, nu se va lasa surprins, ci il va omora cand este mic ca o furnica, nelasandu-l sa creasca spre a se face leu."
Pacatele sunt nenumarate. Care sunt acestea si ce este de facut?

Iosif, felicitari pentru topic. Era cazul sa discutam si despre pacate, eventual despre fiecare in parte, caci sunt multe de spus. Ne este de mare ajutor sa constientizam pacatele, caci de multe ori sunt atat de frumos "ambalate", incat nici nu stim ce se ascunde sub aparentele inselatoare.

Cu adevarat, pentru fiecare pacat la care cedam, locuieste pe sufletul nostru cate un drac responsabil cu acel pacat. De ce unii se simt sfarsiti fara sa sufere de o boala anume?
Cu siguranta ati trecut si voi prin experienta lepadarii de un pacat sau altul. Parca te inseninezi launtric dupa furtuna si cer innorat, esti realmente alt om, ai alta tarie si putere si bucurie de viata. Stiu pe cineva care a luptat o vreme cu un astfel de rau. Intr-o noapte a simtit si vazut ceva ca un fum negru , ca un balaur care statea in dreptul inimii si voia sa-l inghita, dar nu mai avea putere. Dupa acea noapte, a iesit efectiv de sub robia acelui rau. Cat pacatuim, nu suntem noi insine cu adevarat, nu suntem ceea ce am fost creati si chemati sa fim.

În prealabil postat de iosif

Dragii mei,

Mi-as dori sa ne exprimam sincer. Cum vedem noi pacatul? Eu nu imi doresc definitii date de altii, ci exact definitia personala, pentru ca fiecare dintre noi are experienta pacatului si o resimte in felul sau.

Eu cred ca pacatul este o rasturnare a unei ordini naturale, e o rastalmacire a sensurilor care duce la un haos, la o dezordine generala care buimaceste sufletul, afundandu-l in nemultumire si neimplinire.

Draga Iosif,
Nu cred ca ne putem distanta de cei mai intelepti ca noi, cand vorbim de pacat. Asta insa nu inseamna nici pe departe ca este o abordare nesincera. De ce afirmi aste lucru ? Nu pot nici veni cu exemple concrete, caci ar suna a spovedanie. Ca sa inteleg mai bine ce astepti, da-ne te rog un exemplu.
Apreciez mult ca am inceput sa discutam si despre oameni, nu numai despre Biserica Ortodoxa.
Cred ca ar trebui sa detaliem putin si sa discutam putin si despre ura, manie, etc.

Draga ory,
faptul ca ai aproape jumatatea varstei mele, te face in ochii mei foarte tanara. Sper ca asta nu te-a suparat. Cand ai 32 ani mai ai inca toate astptarile de la viata. La varsta mea, balanta se cam inclina si privesti altfel spre Dumnezeu. Cum si eu am avut odata 32 ani, cred ca stiu cum este. Pe atunci credeam si eu ca si tine.
Oamenii de varsta mea nu mai au timp de pierdut si atunci iau multe lucruri mai in serios, ceea ce ii face pe altii sa creada ca nu sunt sinceri, ca vor sa dea sfaturi bune, pentru ca nu mai pot da exemple rele (La Bruyere), etc.
Oare faptul ca unii oameni sunt mai preocupati de cele legate de Dumnezeu, ii face mai mincinosi, perfizi si ipocriti?!? Sper ca nu. Noi ajungem sa ne cunoastem unii pe altii prin ceea ce scriem aici pe forum. Ce interes as avea sa vin si sa mint? Dar nu prea inteleg nici de ce la sinceritatea mea se raspunde din partea unora, printre care te numeri si tu, cu suspiciune?!? In cazul acesta comunicarea nu si-a atins rostul.
Din fericire sunt destul de multi cu care sunt pe lungime de unda si practic cu acestia doresc sa comunic. Acesta este scopul prezentei mele pe forum.
Daca ai dovezi clare ca cineva e ipocrit sau perfid, esti libera sa aduci acele dovezi. Dar daca sunt doar presupuneri de-ale tale, pentru ca nu-ti poti inchipui ca altcineva poate gandi altfel decat tine, atunci te rog sa fii mai prevazatoare in afirmatii.

irina 77:"Cu adevarat, pentru fiecare pacat la care cedam, locuieste pe sufletul nostru cate un drac responsabil cu acel pacat".
Draga irina77, este forte greu de inteles si acceptat acest lucru. Pe mine m-a ajutat icoana Sf.Gheorghe in lupta cu balaurul. La intrebarea cuiva, care e omul dintre cei doi, raspunsul a fost calul.
"Cat pacatuim, nu suntem noi insine cu adevarat". Cata dreptate ai. Revenind din peregrinarea pacatului, ne regasim pe noi insine.

[ory]

Stiti ce ma gandesc!,vad ca aproape toti crestinii ai citeaza pe marii duhovnici si preoti ai timpurilor,incearca sa le urmeze sfaturile si sa-i faca pe acestea motivul demn de urmat pe o cale binecuvantata.Dar stiti care este paradoxul!!!??? Ca toti acesti preoti si duhovnici sunt CALUGARI si dau sfaturi si indemnuri sigure pentru noi mirenii(bine-nteles si pt.calugari),ei exprima deseori modalitatile decente de trai crestinesc,pentru mireni.Pai,asa mai zic si eu sa dau sfaturi peste sfaturi de reproducere si sexualitate celor casatoriti,cand statutul meu ma obliga oricum la castitate si oricum nu stiu ce-nseamna viata sociala si de familie,fiindu-mi usor sa ma-nfranez din obligatie si detasare de ispita.Sau,atatea si-atatea indemnuri spre desavarsire intr-o lume haotica si a carei deviza sociala este perpetuarea fiintei,dar si dezvoltarea societatii.Mi se pare,oarecum deplasat faptul ca,crestinii trebuie sa-si zapaceasca fiinta cu teorii care venind de la cei intelepti,sa oblige la o viata desavarsita.Nu este oare un lucru ciudat faptul ca toate aceste teorii sunt emanate de persoane care nu stiu nici pe departe ce-n-seamna societatea civila,ei traind in manastire chiar din copilarie.De ce nu s-au evidentiat cu asemenea carti duhovnicesti preoti de miri,sau chiar mireni care cunosc viata sociala,mireni carora sa le urmam sfatul,venind din experienta proprie,si din lupta proprie cu aceiasi lume controversata si potrivnica.Toata lumea crestina evoca scrierile duhovnicilor monahi...cam contrariata atitudinea.Le este usor acestor preoti sa ne spuna sa traim ca ei(practic,in multe priviinte),ei sunt oricum obligati de imprejurari sa o faca,si le este usor,avand un program si un substitut bine pus la punc.Nu le neg intelepciunea acestor duhovnici,dar nici nu pot sa tin cont de anumite lucruri care,efectiv ating o cota aberanta,adusa realitatii nostre cotidiene.Ei au fost batrani,au apucat,oricum,alte vremuri,au mers pe calea monahicismului de copii,au avut acces limitat la cunoasterea sciala,la informatiile generatiilor noi,au fost restrictionati in ceea ce priveste mass media,televiziune_radio,etc....si-atunci,este firesc ca personalitatea lor s-a axat pe cercetarea cailor duhovnicesti si-a vietii de asceza,a vietii simple,lucru care nu poate sa se conformeze in totalitate vietii mirenesti.De aceia credinta devine greoaie,pentru ca se obliga la intersectarea acestor lumi,sub aceiasi deviza...un mirean n-o sa fie niciodata sub ascultarea unor norme cu tenta monahala...nu pe deplin.Ce-ar fi sa se duca cineva in pustie,sa traiasca la limita subzistentei,cu un pesmet si un cuvant folositor,sa mediteze necontenit la Dumnezeu...si sa scrie carti pentru lumea de-afara,de dincolo de el,involuntar acesta va fi inspirat de propriul mod de viata,omitand intr-o oarecare masura adevarata viata sociala,si astfel ar iesi un haos in viata laica daca aceasta ar incerca sa se incadreze in teoriile acelui pustnic...a carui viata se raporteaza la mult prea putin fata de traiul involburat al laicului.Este bine ca se tinde spre intelegerea bibliei si-a cuvantului lui Dumnezeu,prin editarea atator carti religioase,dar uneori se exagereaza,nu in exprimari,ci in asezarea lor pe un teren incompatibil.Toti imi veti sari in cap,sa ma contraziceti si sa-mi defaimati reactia,dar vreau sa-mi spuneti,CATI DINTRE CEI CARE CITEAZA PE ACESTI PARINTI,ISI TRAIESC VIATA ASA CUM RELATARILE LOR O CERE??? Si totusi,sunt si ei oameni...sa nu uitam,pe-ale lor le stiu doar ei si sunt absolviti prin straduinta si canon,infranare si ascultare....iar in lume prin rabdare si iar rabdare.

[silverstar]

Ory, eu tot ma invart pe aici in speranta ca cei care fac pe aici pe lupii moralisti vor vorbi cu cuvintele dumnealor despre pacatele dumnealor. Dar, fiecare sta la panda sa-l prinda pe celalalt, sa-i faca morala si sa-i ceara excluderea ca alta data in sedintele pcr. Pacat! Sunt dezamagita! Subiectul propus este cat se poate de bun, educativ numai ca nu ma intereseaza mortii care au vorbit despre pacat, ci cei vii, opinia lor, care pot veni cu solutii. Dar, a gresi (a pacatui) e omeneste!

A fi crestin-ortodox la nivelul sfintilor este un ideal. Cine se poate ridica la acest nivel? Putini, prea putini. Cu toate astea raman un ideal, caci desi ei nu ne cer sa traim dintr-un pesmet pe zi sau chiar la doua zile, acesta a fost totusi o parte din pretul platit de acesti sfinti pentru a primi Sfantul Duh si pentru a ne lasa noua cartile pe care le-au scris ca invatatura.
Viata crestina nu este o obligatie, ci o optiune. Sunt oameni, pe care ii bucura faptul, ca reusesc sa se roage, sa tina post, infranandu-se de la mancare, bautura, relatii intime, rautate, ura, manie si cate si mai cate. De ce? Pentru ca, facand acest lucru, vad la ei schimbari in bine, pe care si le doresc, in concordanta cu drumul ales.
Cine mai are de rezolvat inca probleme in viata si considera ca locul lor este in lume, e liber sa o faca. Avand liberul arbitru, fiecare decide pentru sine.
Dar in aceeasi masura decide si cel care a ales credinta ca criteriu pentru propria dezvoltare, indiferent daca aceasta hotarare pare de neinteles pentru unii.
Dar daca a ales sa fie cu adevarat crestin, stie si ce obligatii are. A se deghiza in lup moralist ar fi ce mai proasta solutie, caci stie ca va fi judecat dupa cele ascunse, care vor fi scoase la lumina de Dumnezeu.
Cei, care opteaza pentru temele religioase, nu sunt pe forum pentru a invata sa se exprime, ci pentru a se imbogati de la cei cu mai multa cunoastere in ale religiei ortodoxe.