Ce sa faci daca ai mancat ceva de dulce, cand voiai sa tii post?

[Langu]

În prealabil postat de camy_d

Problema e că sunt subponderală, iar mama ştie bine că sunt astfel dezlegată de la post. Aşa că mă lasă să postesc doar vineri şi o săptămână-două în posturile mari. Eu nu consider că aş avea nevoie, pentru că sunt oricum sănătoasă, iar faptul că nu ţin mult post mă face vulnerabilă în faţa poftei de mâncare nesănătoasă. L-am întrebat şi pe preot la spovedanie, că dacă el ar fi zis să postesc mai mult, atunci şi mama m-ar fi lăsat şi a răspuns foarte relativ, m-a înţeles şi pe mine şi pe mama şi nu mi-a dat un sfat concret.

Pe aci circula o formula de calcul referitor la greutatea ideala: Greutatea impartita la inaltimea la patrat.Daca rezultatul este intre 20-25,totul este ok.

[Raoul]

În prealabil postat de Langu

Pe aci circula o formula de calcul referitor la greutatea ideala: Greutatea impartita la inaltimea la patrat.Daca rezultatul este intre 20-25,totul este ok.

Daca e chiar pe bune mie mi-a dat 22,8. Interesant. Si cand ma gandesc cat am slabit...

[CrisetenO]

Buna tuturor!

Eu am inceput sa tin post mai riguros de curand -- numai de vreun an de zile -- dar din cate am vorbit si cu parintele meu duhovnic si din ceea ce am citit despre post, postul nu trebuie sa fie o lupta cu mancarea, ci cu poftele. De asemenea nu trebuie sa uitam ca Mantuitorul se bucura pentru fiecare fapta buna pe care o facem.

Deci dupa parerea mea, nu se poate zice chiar intr-o zi de post: "Gata, am iesit pe aratura si am mancat de dulce, nu mai tin post azi". E foarte important, daca iti pare rau pentru ca ai iesit pe aratura, sa faci o rugaciune si sa-i ceri iertare lui Dumnezeu, incercand in restul zilei sa nu mai faci la fel. Daca Dumnezeu ar intoarce fata de la noi de fiecare data cand gresim, am fi pierduti, dar El ne iarta daca venim cu smerenie si cu parere de rau si incercam dupa puterile noastre sa ne indreptam.

In orice caz, imi pare bine ca te-ai deprins sa tii post de acum, pentru ca pentru mine e acum de mare folos ca tin posturile din an.

Doamne ajuta!

Cristina

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Daniel777

Cand ai uitat,nu e pacat,iar cand ai mancat cu voie,acela e pacat.

Trebuia sa refuzi ciocolata,stiind ca ti-ai adus aminte de post.

Altadata asa sa faci :)

Foarte corect răspuns. Intenţia este totul. Dacă uităm că e zi de post, nu e nimic grav. Dar, deîndată ce Spiritul Sfânt ne trimite harul aducerii aminte, suntem legaţi de obligaţia gravă de a-l ţine.
Să presupunem că mi-au plăcut nişte butoni de cămaşă a unui coleg, deşi erau dintre aceia de doi lei, din Obor. Am hotărât să-i iau eu, că el are mai multe perechi.
Este un furt mic. Materie mică, păcat mic.
Da, numai că, ajuns acasă, m-am uitat mai bine la ce butoni am dosit în palmă. Ceea ce părea sticlă ordinară, face acum ape în lumină. Îi verific şi taie sticla. Ca să vezi ! Am două diamante de mare preţ ! Ce noroc, acuma chiar că nu am să-i înapoiez colegului meu. Nici nu aş avea cum, dacă i-aş spune că i-am luat crezând că sunt de sticlă, nu m-ar crede. Este acesta un păcat de moarte ? Desigur. Dar când a fost consumat el? Nu prima dată, când am luat butonii despre care credeam că sunt de sticlă. Ci când am realizat valoarea bunului furat şi nu l-am dus înapoi.

Dar foarte instructiv este să luăm şi exemplul invers. Să presupunem că, văzând nişte butoni cu splendide diamante la un coleg de-al meu, pe care le-aş putea vinde şi aş lua banii de pe multe salarii, m-am decis să-i dosesc şi să plec cu ei.
Ajuns acasă, constat că am avut un teribil ghinion. Ceea ce eu am crezut că va fi rezolvarea grijilor mele băneşti, se dovedeşte a fi nu diamant, ci sticlă nenorocită. Aşadar, am riscat pentru doi butoni de sticlă !!
Este acesta păcat de moarte ? Da. Nu prin valoarea a ceea ce am furat, ci prin intenţia mea. Iată cum, ca regulă generală, intenţia păcatului prevalează asupra materiei păcatului. Desigur că această regulă generală are şi excepţii. Despre ele, cu altă ocazie. Nu este frumoasă teologia morală ?

[Langu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Foarte corect răspuns. Intenţia este totul. Dacă uităm că e zi de post, nu e nimic grav. Dar, deîndată ce Spiritul Sfânt ne trimite harul aducerii aminte, suntem legaţi de obligaţia gravă de a-l ţine.
Să presupunem că mi-au plăcut nişte butoni de cămaşă a unui coleg, deşi erau dintre aceia de doi lei, din Obor. Am hotărât să-i iau eu, că el are mai multe perechi.
Este un furt mic. Materie mică, păcat mic.
Da, numai că, ajuns acasă, m-am uitat mai bine la ce butoni am dosit în palmă. Ceea ce părea sticlă ordinară, face acum ape în lumină. Îi verific şi taie sticla. Ca să vezi ! Am două diamante de mare preţ ! Ce noroc, acuma chiar că nu am să-i înapoiez colegului meu. Nici nu aş avea cum, dacă i-aş spune că i-am luat crezând că sunt de sticlă, nu m-ar crede. Este acesta un păcat de moarte ? Desigur. Dar când a fost consumat el? Nu prima dată, când am luat butonii despre care credeam că sunt de sticlă. Ci când am realizat valoarea bunului furat şi nu l-am dus înapoi.

Dar foarte instructiv este să luăm şi exemplul invers. Să presupunem că, văzând nişte butoni cu splendide diamante la un coleg de-al meu, pe care le-aş putea vinde şi aş lua banii de pe multe salarii, m-am decis să-i dosesc şi să plec cu ei.
Ajuns acasă, constat că am avut un teribil ghinion. Ceea ce eu am crezut că va fi rezolvarea grijilor mele băneşti, se dovedeşte a fi nu diamant, ci sticlă nenorocită. Aşadar, am riscat pentru doi butoni de sticlă !!
Este acesta păcat de moarte ? Da. Nu prin valoarea a ceea ce am furat, ci prin intenţia mea. Iată cum, ca regulă generală, intenţia păcatului prevalează asupra materiei păcatului. Desigur că această regulă generală are şi excepţii. Despre ele, cu altă ocazie. Nu este frumoasă teologia morală ?

Foarte frumoasa,extraordinara.

[costel]

În prealabil postat de camy_d

Am două întrebări:
Am procedat greşit în vreo privinţă? (Înafară că am uitat că ţineam post)
Dacă am luat în zi de post o bucată de dulce, atunci mai are rost să ţinem post în acea zi?

Eu vad ziua de post ca o zi in care ii daruiesc ceva lui Dumnezeu. A nu mai tine seama de post in aceste zile, inseamna a pierde constiinta faptul ca e o zi daruita Domnului.

Daca uneori uitam de aceasta zi si manacam de dulce, e bine sa tinem in continuare post. Ar fi minunat daca nu putem sa-i daruim toata ziua, macar o parte din ea sa-i daruim. Asa ca nu trebuie sa ne oprim din post.

În prealabil postat de camy_d

Am două întrebări:
Am procedat greşit în vreo privinţă? (Înafară că am uitat că ţineam post)
Dacă am luat în zi de post o bucată de dulce, atunci mai are rost să ţinem post în acea zi?

Ti-as spune ca greseala ta este pofta.Esti prea pofticioasa,nu te poti abtine.Atat de tare te subjuga pofta, ca uiti de post.Dar avand in vedere ca ai lipsa la apel kilograme,nu mai zic nimic in sensul asta,ba chiar ma bucur ca ai pofte.Semn ca esti sanatoasa.
Mi-a spus un calugar asa :da, are rost sa tinem post in acea zi in continuare,chiar daca am luat o bucata de dulce.Trebuie sa ne incapatanam sa tinem in continuare post.Nu ne-a deturnat diavolul.Mergem inainte.A spus sa cerem iertare in gand,sa spunem "Tatal nostru" si sa-i dam inainte cu postul.

[camy_d]

În prealabil postat de Melissa

Ti-as spune ca greseala ta este pofta.Esti prea pofticioasa,nu te poti abtine.Atat de tare te subjuga pofta, ca uiti de post.Dar avand in vedere ca ai lipsa la apel kilograme,nu mai zic nimic in sensul asta,ba chiar ma bucur ca ai pofte.Semn ca esti sanatoasa.
Mi-a spus un calugar asa :da, are rost sa tinem post in acea zi in continuare,chiar daca am luat o bucata de dulce.Trebuie sa ne incapatanam sa tinem in continuare post.Nu ne-a deturnat diavolul.Mergem inainte.A spus sa cerem iertare in gand,sa spunem "Tatal nostru" si sa-i dam inainte cu postul.

Mulţumesc pt. răspuns ţie şi tuturor Deci trebuia să nu mai continui să mănânc.

[calator prin ploaie]

Da, e ok sa continuam postul dupa ce ne-am cerut iertare ca l-am incalcat, insa degeaba aceasta , daca nu tinem cont ca nici nu este asa mare pacat vizavi de ce intra pe gura...cat ceea ce iese pe gura....Postul trebuie materializat primordial prin infranarea de la anumite lucruri si ganduri si gesturi, si apoi in materie de alimente...Iar vegetarienii de ce sa nu-i fie placuti Domnului? Pt nu se alimenteaza cu carnea animalelor ucise? Nu cred ca pacatuiesc...Si nici ovo-lacto-vegetarienii nu gresesc!

[Raoul]

În prealabil postat de camy_d

Îneţelege că nu e vorba de slăbit, ci doar de nutriţie!

Adica? Fii te rog putin mai explicita,probabil nu am inteles eu ce ai vrut sa spui. Ma refeream ca nu cred ca esti (sau ai fi) slaba din cauza ca postesti doua zile pe saptamana. Refuz sa cred asta,si trebuie sa inteleaga si mama ta,duhovnicul etc.

Si legat de carne... cum doamne-iarta-ma sa nu manance unii asa ceva? Am si eu un var chipurile "vegetarian". O prostie,manancare de oameni bolnavi... Eu numai in gratare as tine-o,as fi cel mai fericit cred. Cred ca as muri fara carne. Ca sa nu mai zic ca nu prea ai alternative multe a surselor de proteine! La mine in familie de exemplu bunicamiu daca nu-i dai carne la masa te injura. Deci e de neconceput o ciorba sau mancare fara carne!