Intrebare

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Din tot ce aţi menţionat un singur lucru este grav: beţia, care este păcat grav. Că merge la chefuri şi se distrează, nu e lucru rău: de unde imaginea asta că un creştin ar trebui să fie mereu constipat ? Biblia relatează despre cel puţin două ipostaze în care Mântuitorul a luat parte la petreceri: nunta din Cana şi un ospăţ cu fariseii. Aşa vă închipuiţi că era Domnul nostru în timpul misiunii Sale pe pământ: mereu încruntat şi repede înfierător al veseliei ? Ca Domnul trebuie să fie toţi cei ce îşi spun "creştini", şi, cu precădere, monahii. Acest lucru îmi aminteşte de două personaje literare: călugărul Ferrapont din "Fraţii Karamazov" şi Fratele Bibliotecar din Numele Trandafirului.

Citesc si nu pot sa inteleg daca fratia ta "vorbesti" serios sau este o gluma !!! Sincer eu nu pot sa mi-L inchipui pe Mantuitorul chefuind (petrecand )!!! Oricum ai intoarce viata Lui nu prea indeamna la veselii trupesti, iar asta ti-o spune un preot destul de "liberal" (a se citi "cu mari slabiciuni").

Daca chiar ai fost serios in ceea ce ai afirmat, da-mi voie sa-ti dau un sfat: cauta-ti cat mai repede un duhovnic adevarat (poate unul ortodox ) ca esti pe gheata subtire!

Cu dragoste de Domnul si de invatatura ortodoxa (dreapta), pr. Gheorghe.

P.S. Daca-i o ironie (gluma, sa-i zicem) pe care eu n-am prins-o, iarta-ma te rog!

[ZergAteu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Din tot ce aţi menţionat un singur lucru este grav: beţia, care este păcat grav. Că merge la chefuri şi se distrează, nu e lucru rău: de unde imaginea asta că un creştin ar trebui să fie mereu constipat ?

Iată viaţa lui Noe: Noe era om drept şi neprihănit între oamenii timpului său şi mergea pe calea Domnului. - Geneza 6:9

20. Atunci a început Noe să fie lucrător de pământ şi a sădit vie.
21. A băut vin şi, îmbătându-se, s-a dezvelit în cortul său.
22. Iar Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi, ieşind afară, a spus celor doi fraţi ai săi.
23. Dar Sem şi Iafet au luat o haină şi, punând-o pe amândoi umerii lor, au intrat cu spatele înainte şi au acoperit goliciunea tatălui lor; şi feţele lor fiind întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor.
24. Trezindu-se Noe din ameţeala de vin şi aflând ce i-a făcut feciorul său cel mai tânăr,
25. A zis: "Blestemat să fie Canaan! Robul robilor să fie la fraţii săi!"
26. Apoi a zis: "Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan să-i fie rob!
27. Să înmulţească Dumnezeu pe Iafet şi să se sălăşluiască acesta în corturile lui Sem, iar Canaan să-i fie slugă". - Geneza 9:20-27





Iar în revărsatul zorilor grăbeau îngerii pe Lot, zicând: "Scoală, ia-ţi femeia şi pe cele două fete ale tale, pe care le ai, şi ieşi, ca să nu pieri şi tu pentru nedreptăţile cetăţii!" - Geneza 19:15

30. Apoi a ieşit Lot din Ţoar şi sa aşezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar, şi a locuit într-o peşteră, împreună cu cele două fete ale sale.
31. Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: "Tatăl nostru e bătrân şi nu-i nimeni în ţinutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.
32. Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el şi să ne ridicăm urmaşi dintr-însul!"
33. Şi au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; şi în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei şi acesta n-a simţit când s-a culcat şi când s-a sculat ea.
34. Iar a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: "Iată, eu am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin şi în noaptea aceasta şi să intri şi tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!"
35. Şi l-au îmbătat cu vin şi în noaptea aceasta şi a intrat şi cea mai mică şi a dormit cu el; şi el n-a ştiut când s-a culcat ea, nici când s-a sculat ea.
36. Şi au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor.
37. Şi a născut cea mai mare un fiu, şi i-a pus numele Moab, zicând: "Este din tatăl meu". Acesta e tatăl Moabiţilor, care sunt şi astăzi.
38. Şi a născut şi cea mai mică un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: "Acesta-i fiul neamului meu". Acesta e tatăl Amoniţilor, care sunt şi astăzi. - Geneza 19:30-36

[cocorel]

Normal ca nu vad un bun crestin umbland baut prin cluburi dar nu cred ca putem sa fim toti calugari.Voi toti va rugati incontinu?Hai sa fim seriosi dar nu fanatici.

[George.m]

În prealabil postat de anonim11

Buna.Scriu aici deoarece vreau sa impartasesc cuiva ce stiu eu,si sunt uimita.Cunosc un tanar care a ales sa mearga la manastire,acum este frate de manastire,si i se permite sa iasa de la manastire ca sa mearga la facultate.De cand a venit la facultate face chefuri,bea,se imbata si se distreaza desi imbracat in Reverenda si mereu cand vine de la manastire are o gramada de bani,si el provine dintr-o familie saraca.Ma intreb cum se poate ca un om care va sluji,si care va da sfaturi celorlalti poate face asa ceva?In cine sa mai avem incredere?Eu sunt uimita de asta.Multumesc mult.

Ai vazut faptele lui rele. Dar pocainta i-o cunosti? Poate ca plange cu amar dupa fiecare cadere. Ii numaram noi lacrimile de pocainta celui ce greseste? Dumnezeu are grija si se milostiveste de toti.
In plus, nu intram in imparatie observand caderile celor din jurul nostru, ci greselile proprii. Sa ne uimeasca pacatele noastre, nu ale altora. Oare degeaba s-a spus ca cel ce-si vede propriile pacate e mai mare decat cel ce vede ingeri?

[Mihnea Dragomir]

Imi amintesc de două întâmplări în care m-am deschis păcatului şi am făcut mult rău lui Cristos şi celor de El aleşi şi chemaţi.
În primul caz, eram chiar la micuţa mea parohie greco-catolică. Sf Liturghie se terminase de vreun sfert de oră, dar fiind frumos afară am mai vorbit una, alta cu nişte vârstnici din parohie, mereu dispuşi să ne spună din amintirile lor, care încep invariabil cu "no, la noi, în Ardeal,...". Acelaşi lucru făcea şi preotul paroh, vorbind în alt grup şi salutându-şi enoriaşii la ieşirea din biserică. La un moment dat s-a apropiat de mine şi m-a îmbrăţişat părinteşte. Dar, Dumnezeule ! Duhnea a vin ! Exact cum ai intra într-o cramă, aşa îi mirosea reverenda ! Am fost foarte revoltat, cum e posibil să slujeşti duhnind a vin ? Mi-am mai exprimat revolta şi altora din parohie, adăugând păcatul bârfei la acela al judecăţii temerare. În altă duminică, pe la Proscomidie, am avut prilejul să vorbesc cu părintele de-aproape. Nu mirosea de loc. Dar, după slujbă, ce să vezi ? Mirosea din nou ! Atunci mi-am dat seama cât de mult greşisem. Uitasem că, în ritualul răsăritean, preotul trebuie să consume rezerva euharistică. Am judecat drept beţiv un om care nu îşi făcuse altceva decât datoria de preot !

În al doilea caz, eram în curtea unei biserici de rit apusean. Chiar mă întrebam cine a îndrăznit să vină cu Volkswagen Polo nou-nouţ şi să-l parcheze în mijlocul curţii bisericii. Şi cum stăteam eu aşa, gândindu-mă la câţi nesimţiţi mai sunt pe lume, îl văd pe relativ tânărul preot paroh de acolo cum iese din refectoriu jovial, descuie portiera, porneşte motorul şi pleacă îmbrăcat în reverendă. Aha ! Adică popii ăştia au bani să-şi ia maşini de 16 000 de euro ? De unde, din salariul lor amărât de zece milioane ? Precis şi-a băgat mâna în banii de simbrie ! Gata, ăstuia îi fac hârtie la episcop, nu se poate aşa ceva. Pornit pe fapte de pâră, ca să am ce să scriu în hârtia aia, mă duc la o măicuţă care se ocupa de grădiniţa parohiei şi o întreb cam de cât timp are sfinţia sa aşa maşină. "A, păi să fie de vreo trei luni. Au adus-o nişte italieni şi au donat-o parohiei, ca să ajungă părintele la oameni mai repede. Nu aţi văzut ? L-a sunat un bătrân să vină chiar când era la masă şi s-a dus. Nici desertul nu l-a mâncat !"

Aceste două întâmplări m-au făcut să privesc cu mult mai multă circumspecţie "viaţa uşoară şi bănoasă" pe care o au preoţii. Nu vreau să mai greşesc a treia oară faţă de Domnul, cel puţin nu în acelaşi fel.