Partener ateu

În prealabil postat de cristinadaciana

Ma trezesc si eu sa-mi dau cu parerea... Nu trebuie sa-i consideri pe toti cu care vorbesti pe messenger ca posibili parteneri. aceasi greseala tind s-o fac si eu, din pacate. Ai spus ca vorbeai pe msm si afland ca e ateu i-ai dat "ignore". Asta inseamna ca nu v-ati cunoscut. Depinde si de mediul unde astepti sa gasesti un partener..

Corect.Mai mult, pune-ti CONDITIA cu cei de pe net " CAUT ORTODOX" si atunci eviti sa vb cu atei sau cei de alte religii.
Desi mie mi se pare ciudata atitudinea asta.Nu te-ai gandit (acum vb cu initiatoarea topicului)niciodata ca un ateu poate fi un sot mult mai bun decat un ortodox? Nu vezi in jurul tau atatia ortodocsi betivi,deprevati,materialisti,etc..??? Poate asta vrea sa iti spuna Dumnezeu.Sa nu devii habotnica.Eu as prefera sa fiu iubita/adorata/respectata de un ateu decat sa fiu inselata/batuta/mintita de un ortodox.Clar!Si pe urma mai este un aspect : ca IUBIREA sa il faca sa simta ca exista Dumnzeu iar tu sa il ajuti,indrumandu-l corect!
Nu cred ca este o atitudine crestina sa ne purtam cu ateii ca si cu ciumatii!Nu asa ne aratam dragostea fatza de Dumnezeu!

[Marius22]

Cred ca prima problema care se pune intr-o astfel de relatie este legata de Taina Cununiei. Nu imi pot imagina ca un ateu sa participe la aceasta Sfanta Taina, facand un "pogoramant" datorat iubirii pe care o poarta sotiei credincioase, si nu din proprie convingere. Altfel spus, doar pentru a indeplini o formalitate.

Firesc este ca sotul si sotia sa aiba acelasi scop comun, exprimat in Taina Cununiei, anume mantuirea unuia prin celalalt. Or, un ateu nu va crede in acest scop.

Pe de alta parte, niciun ateu nu este "fara de Dumnezeu". El ii neaga existenta Creatorului, in timp ce Acesta i-o afirma si ii poarta de grija neconditionat. Niciun macar un ateu nu este o "fiinta de piatra". Se poate schimba. Poate tocmai din acest motiv Apostolul Pavel spune ca "barbatul necredincios se poate mantui prin femeia credincioasa".

Insa, in acest caz, este nevoie din partea partenerului credincios de o credinta puternica, o credinta - cel putin pentru inceput - cat pentru "doi". Nu este lucru usor, dar nici imposibil.

[Marius22]

În prealabil postat de ZergAteu

Da, pentru un ateu toată ceremonia religioasă nu are nici o semnificație, pentru el ca și cum ar vorbi telepatic cu Moș Crăciun deși știe că nu există. Cu alte cuvinte, dacă ar face acest lucru din convingere, ar avea probleme grave la etajul superior, dar o poate face pentru a le face pe plac copiilor lui pentru că-i iubește și nu vrea să le dărâme fantezia lor.

Legat de Mos Craciun subscriu la cele spuse. Legat de asocierea cu ceremonia religioasa, nu.

Repet, eu cred in sansa mantuirii unui ateu pana la sfarsitul vietii sale, tot asa cum cred in sansa mantuirii unui crestin. Iar daca eu cred acest lucru, indraznesc sa spun ca Dumnezeu crede cu atat mai mult. Asta pentru ca exista sansa schimbarii, exista o lucrare si o randuiala a lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi.

Sinaxarul prezinta o sumedenie de astfel de "exceptii": vrajitori, actori, desfranati, talhari, prigonitori ai crestinismului, ajunsi sfinti. Exista chiar exemplul unui mim care s-a convertiti in timp ce parodia botezul (o ceremonie fara nicio semnificatie pentru el) si a murit martir.

Asta nu inseamna ca se va umple calendarul de sfinti, fosti atei. Nu. Insa am nadejdea, ca multi atei vor ajunge la un moment dat, in timpul vietii lor, la o relatie personala constienta cu Dumnezeu. Va fi momentul in care totul, in jurul lor, va dobandi alta semnificatie.

[onyx235]

Va multumesc tuturor pentru sfaturi. Si ca sa ne lamurim putin, sa nu lasam loc pentru interpretari acide, gen andrei cozia: cu niciunul din acesti barbati nu m-am intalnit mai mult de o data, sau cu unii poate doar am vorbit pe internet si atat. Nu am dus dorul niciunui chipes.
Si nu, nu as putea sa convietuiesc cu un om care nu in respecta pe Dzeu.

[Traditie1]

Ateul, prin faptul că nu progresează duhovnicește, te trage și pe tine jos.

Iar prin faptul că nu crede în Dumnezeu și în suflet, nu tratează cu seriozitate problema căsniciei nici aspectele afective.

Lipsa fricii de Dumnezeu îi face liberali în manifestări, astfel că nu se dau înapoi de la pornografie, masturbare, perversiuni sexuale și nici nu consideră minciuna și impocrizia ceva rău.

Dacă nu ai șansa să găsești un ateu tolerant ci dai peste unul fundamentalist și militant, te poți aștepta la nesfârșite discuții și cicăleli. De fapt ateismul e mână în mână cu tendințele de nesupunere și bravado iar caracterul ateilor este deseori insportabil.

[Pippo_]

În prealabil postat de Traditie1

Ateul, prin faptul că nu progresează duhovnicește, te trage și pe tine jos.

Nu este adevarat ca ateul nu progreseaza duhovniceste. Un geniu ateu este mai evoluat duhovniceste decat majoritatea credinciosilor.

Dar ce este progresul duhovnicesc? Pentru omul care nu il constientizeza direct pe Dumnezeu, progresul duhovnicesc reprezinta in primul rand dezvoltarea mintii si echilibrarea sentimentelor, indiferent de crede sau nu in existenta lui Dumnezeu. Atat ateii cat si majoritatea credinciosilor nu il contientizeaza direct pe Dumnezeu, fapt care situeaza pentru toti progresul duhovnicesc la maxima la care ii duce mintea.

Un progres duhovnicesc semnificativ care sa depaseasca realizarile celor din galeata orbilor atei si credinciosi, ar fi constientizarea prezentei lui Dumnezeu. Exista unele avantaje si dezavantaje de a crede sau nu orbeste in Dumnezeu. Dar diferenta semnificativa in evolutia duhovniceasca o face doar acela care ajunge sa-l perceapa pe Dumnezeu.

[AdrianAamz]

În prealabil postat de Pippo_

Nu este adevarat ca ateul nu progreseaza duhovniceste. Un geniu ateu este mai evoluat duhovniceste decat majoritatea credinciosilor.

Dar ce este progresul duhovnicesc? Pentru omul care nu il constientizeza direct pe Dumnezeu, progresul duhovnicesc reprezinta in primul rand dezvoltarea mintii si echilibrarea sentimentelor, indiferent de crede sau nu in existenta lui Dumnezeu. Atat ateii cat si majoritatea credinciosilor nu il contientizeaza direct pe Dumnezeu, fapt care situeaza pentru toti progresul duhovnicesc la maxima la care ii duce mintea.

Un progres duhovnicesc semnificativ care sa depaseasca realizarile celor din galeata orbilor atei si credinciosi, ar fi constientizarea prezentei lui Dumnezeu. Exista unele avantaje si dezavantaje de a crede sau nu orbeste in Dumnezeu. Dar diferenta semnificativa in evolutia duhovniceasca o face doar acela care ajunge sa-l perceapa pe Dumnezeu.

Intre "progres duhovnicesc" si "progres intelectual" este o mare diferenta.
Un geniu ateu este evoluat intelectual, incontestabil; dar fiind ateu , duhovniceste el nu exista.

Dvs. definiti ideea de "duhovnicie" dupa o idee personala, dar nu in concordantza cu gandirea Sfintilor parinti, ci atribuiti unor insusiri precum inteligenta si echilibrul psihologic caracterul de "duhovnicie".
Cititi pe Parintele Paisie Aghioritul si pe Sf. Ioan de Kronstad daca doriti sa descoperiti ce inseamna duhovnicia.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de onyx235

Am 28 de ani...inca necasatorita. Sunt singura de ceva timp, si tot incerc sa gasesc pe cineva...poate prea mult. Insa, in ultima vreme dau numai peste barbati ( in jurul a 30-35 ani) care imi declara sus si tare ca sunt atei.
Eu merg la biserica...l-am descoperit pe Hristos acum recent si stiu ca nu as mai putea trai fara EL. Ori traiul langa un sot ateu...ar insemna ca practic, m-as intoarce de unde am plecat.
Sincer..chiar acum am avut o conversatie pe messenger cu un barbat..parea ok..pana mi-a zis ca e ateu si ca nu crede in existenta lui Dzeu..
I-am dat instant ignore, fara sa ma gandesc sa ma mai si vad cu el.
Poate sunt prea aspra..si nu astept macar sa ii cunosc..dar simt ca nu as putea trai langa un asemenea om.

Oare cum este viata langa un partener ateu?
Imi cer scuze, este un subiect destul de banal fata de altele..dar cred ca aici e locu potrivit sa il discut.

Interesant faptul ca la o prima conversatie ajungeti la acest subiect de discutie...

Altceva, chiar daca eu personal despre cei cu care am iesit o singura data, habar nu am ce religie aveau, cat de atei sau nu erau...as spune ca totusi poti incerca sa lasi orice inceput al unei relatii sa mearga firesc...si sa iesiti macar la un suc/cafea...si poate sa vezi ce atitudine are vis a vis de faptul ca tu faci cruce cand treci pe langa o Biserica, sau nu stiu...oricum nu intrebari directe, pentru ca poate unii sunt doar teribilisti, vor sa para deschisi...si pot pretinde a fi altceva decat sunt de fapt.

Doamne ajuta!!

[anna21]

În prealabil postat de onyx235

Am 28 de ani...inca necasatorita. Sunt singura de ceva timp, si tot incerc sa gasesc pe cineva...poate prea mult. Insa, in ultima vreme dau numai peste barbati ( in jurul a 30-35 ani) care imi declara sus si tare ca sunt atei.
Eu merg la biserica...l-am descoperit pe Hristos acum recent si stiu ca nu as mai putea trai fara EL. Ori traiul langa un sot ateu...ar insemna ca practic, m-as intoarce de unde am plecat.
Sincer..chiar acum am avut o conversatie pe messenger cu un barbat..parea ok..pana mi-a zis ca e ateu si ca nu crede in existenta lui Dzeu..
I-am dat instant ignore, fara sa ma gandesc sa ma mai si vad cu el.
Poate sunt prea aspra..si nu astept macar sa ii cunosc..dar simt ca nu as putea trai langa un asemenea om.

Oare cum este viata langa un partener ateu?
Imi cer scuze, este un subiect destul de banal fata de altele..dar cred ca aici e locu potrivit sa il discut.

Parerea mea este ca faci bine ceea ce faci.

Nu vreau sa se creada ca am parere proasta despre atei.. nu despre asta e vorba. (ca una este sa-ti placa in om, alta e sa te mariti cu el... daca nu te mariti cu un ateu, mi se pare aberanta concluzia la care ajung unii ca un crestin dispretuieste ateii).
Casatoria crestina este o cale spre mantuire, de aceea este f important cu cine pleci la drum.


Revenind la intrebarea ta, sotul meu este ateu, dar este greu de deslusit care din trasaturile lui se origineaza in ateism si care nu.

1. Chiar daca ne intelegem, asta presupune compromisuri cu carul de ambele parti.
Pentru ca avem viziuni complet diferite despre viata si fiecare o ia in alta directie. Pana si in cele mai mici lucruri.. cum ar fi programul zilnic, ce mancam, ce cumparam prin casa.. greu am cadea de acord.
In general eu il las pe el sa ia toate deciziile, desi de multe ori nu sunt absolut deloc de acord cu ele... Desi nu aprob modul in care administreaza timpul, banii, relatiile etc.. deoarece nu sunt lucruri esentiale, nu are rost sa ma contrazic pt ele.
Lucrurile esentiale sunt cele ce tin de credinta, restul.. nu conteaza.

Eu tin post, el mananca aproape exclusiv proteine. Eu merg la biserica, el merge in cluburi (cand merge, ca si-a mai schimbat si el prioritatile), eu cumpar lucruri no name la sale, el le cumpara designer brands.
Si cand suntem invitati duminica la prieteni la un gratar, eu apar in pantofi si fusta neagra (ca vin de la biserica) cand restul oamenilor sunt in pantaloni scurti etc..

Este greu cand dorintele ni se ciocnesc. De ex.. desi pot trece un post de 40 zile, nu intelege, dar rabda/accepta etc.. explodeaza cand, de ex., vrea sa sarbatorim ceva si eu intreb la restaurant daca au mancare de post (sau mai rau, mananc paine goala), sau nu beau alcool.. sau nu-l insotesc la vreun eveniment (sau daca-l insotesc mananc grisine ca e post..) lucruri de-astea il fac sa se revolte spontan.
Si il inteleg ca este f frustrat ca se simte singur langa mine cat timp nu impartasim aceleasi interese.. adica ii este f greu si lui!

2. Salvarea celuilalt.
Asa cum eu, crestina fiind, vreau ca el sa ajunga credincios.. asa si el, ateu fiind, vrea sa ma salveze din inchisoarea ideilor preconcepute (in viziunea lui), vrea sa ma "elibereze" de credinta. Si incearca prin tot felul de metode, poate ca uneori nici nu o face 100% constient, dar are perioade cand se ocupa de "salvarea" mea si alte perioade in care este indiferent.
Este o situatie trista (nu in sensul ca suferim, ci in sensul ca nu ajungem pe aceeasi lungime de unda)

3. Copiii
Adevaratul camp de batalie: copiii. Fiecare tine mult la lucrurile in care crede si vrea sa le transmita copiilor. Daca tolereaza mersul copiilor la biserica (multumesc lui Dumnezeu), cred ca aceasta este o situatie temporara si lucrurile se vor schimba pe masura ce copiii vor creste si tatal le va prezenta o alternativa mai distractiva a existentei.
Plus ca un copil de mic observa ca tatal nu merge la biserica (nici bunicii, nici unchiul.. tot neamul) si se intreaba de ce. Foarte greu sa aduci explicatii echilibrate care sa nu loveasca imaginea celorlalti membrii ai familiei.

Intrebam o sotie de preot cum face cand copiii refuza sau comenteaza mersul la biserica. Si mi-a spus ca ii invata "aceasta este viata noastra". Simplu si frumos. Intr-o familie mixta nu poti afirma asa ceva.

În prealabil postat de anna21

Parerea mea este ca faci bine ceea ce faci.

Nu vreau sa se creada ca am parere proasta despre atei.. nu despre asta e vorba. (ca una este sa-ti placa in om, alta e sa te mariti cu el... daca nu te mariti cu un ateu, mi se pare aberanta concluzia la care ajung unii ca un crestin dispretuieste ateii).
Casatoria crestina este o cale spre mantuire, de aceea este f important cu cine pleci la drum.


Revenind la intrebarea ta, sotul meu este ateu, dar este greu de deslusit care din trasaturile lui se origineaza in ateism si care nu.

1. Chiar daca ne intelegem, asta presupune compromisuri cu carul de ambele parti.
Pentru ca avem viziuni complet diferite despre viata si fiecare o ia in alta directie. Pana si in cele mai mici lucruri.. cum ar fi programul zilnic, ce mancam, ce cumparam prin casa.. greu am cadea de acord.
In general eu il las pe el sa ia toate deciziile, desi de multe ori nu sunt absolut deloc de acord cu ele... Desi nu aprob modul in care administreaza timpul, banii, relatiile etc.. deoarece nu sunt lucruri esentiale, nu are rost sa ma contrazic pt ele.
Lucrurile esentiale sunt cele ce tin de credinta, restul.. nu conteaza.

Eu tin post, el mananca aproape exclusiv proteine. Eu merg la biserica, el merge in cluburi (cand merge, ca si-a mai schimbat si el prioritatile), eu cumpar lucruri no name la sale, el le cumpara designer brands.
Si cand suntem invitati duminica la prieteni la un gratar, eu apar in pantofi si fusta neagra (ca vin de la biserica) cand restul oamenilor sunt in pantaloni scurti etc..

Este greu cand dorintele ni se ciocnesc. De ex.. desi pot trece un post de 40 zile, nu intelege, dar rabda/accepta etc.. explodeaza cand, de ex., vrea sa sarbatorim ceva si eu intreb la restaurant daca au mancare de post (sau mai rau, mananc paine goala), sau nu beau alcool.. sau nu-l insotesc la vreun eveniment (sau daca-l insotesc mananc grisine ca e post..) lucruri de-astea il fac sa se revolte spontan.
Si il inteleg ca este f frustrat ca se simte singur langa mine cat timp nu impartasim aceleasi interese.. adica ii este f greu si lui!

2. Salvarea celuilalt.
Asa cum eu, crestina fiind, vreau ca el sa ajunga credincios.. asa si el, ateu fiind, vrea sa ma salveze din inchisoarea ideilor preconcepute (in viziunea lui), vrea sa ma "elibereze" de credinta. Si incearca prin tot felul de metode, poate ca uneori nici nu o face 100% constient, dar are perioade cand se ocupa de "salvarea" mea si alte perioade in care este indiferent.
Este o situatie trista (nu in sensul ca suferim, ci in sensul ca nu ajungem pe aceeasi lungime de unda)

3. Copiii
Adevaratul camp de batalie: copiii. Fiecare tine mult la lucrurile in care crede si vrea sa le transmita copiilor. Daca tolereaza mersul copiilor la biserica (multumesc lui Dumnezeu), cred ca aceasta este o situatie temporara si lucrurile se vor schimba pe masura ce copiii vor creste si tatal le va prezenta o alternativa mai distractiva a existentei.
Plus ca un copil de mic observa ca tatal nu merge la biserica (nici bunicii, nici unchiul.. tot neamul) si se intreaba de ce. Foarte greu sa aduci explicatii echilibrate care sa nu loveasca imaginea celorlalti membrii ai familiei.

Intrebam o sotie de preot cum face cand copiii refuza sau comenteaza mersul la biserica. Si mi-a spus ca ii invata "aceasta este viata noastra". Simplu si frumos. Intr-o familie mixta nu poti afirma asa ceva.

Impresionant, Anna21!