Intrebari despre post

[George.m]

În prealabil postat de PaulPop

Ăla nu mai e post când guşti bucate de dulce de gura lumii...
Pe de altă parte, tocmai fiindcă am fost relativ discret şi nu am făcut paradă că ţin posturile, unii cunoscuţi mă credeau vegetarian (fără să mi-o spună) şi nu mică mi-a fost mirarea să văd cum ei se mirau că mâncam uneori carne... ei nu sesizaseră că eu evitasem carnea, brânzeturile şi ouăle doar în zilele oprite (pentru mulţi vinerea e ziua de mers la mici la iarbă verde).
Problema cu mersul la reuniuni s-a acutizat astăzi la sărbătoarea de 8 martie la care am refuzat să particip, fiind o zi de post aspru (doar pâine şi apă seara), fiindcă am considerat că e mai uşor să nu merg la o masă decât să nu servesc nimic (!); pe de altă parte nici nu am voit să mint susţinând că am alt program, pur şi simplu am spus că refuz participarea fără să dau vreo explicaţie, ceea ce a atras antipatia colegelor.

Postind, nu savarsim ceva inedit, ci ne conformam unui mod crestin de vietuire. Deci postul nu are de ce sa fie motiv de lauda pentru nimeni. Astfel, nu cred ca-i gresit sa spunem celorlalti ca postim, nu avem de ce sa ascundem acest lucru, mai ales intr-o situatie de genul celei descrise de tine. Iar cei ce nu postesc ar trebui sa ne respecte hotararea si, din bun simt, sa nu ne servesca mancare "de dulce".

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de PaulPop

1. cine se încadrează la categoria "bolnav" sau "suferind" şi este scutit de a ţine post alimentar?
2. de ce postul ortodox este cel mai restrictiv dintre toate?
3. cum să postim fără probleme la locul de muncă din cauza lipsei de energie în perioadele de post aspru?
4. cum să facem faţă ridiculizării sau chiar desconsiderării de către şef sau colegi în cazul unor evenimente gen petrecere de 8 martie sau neparticipare la sărbătorirea şefului, care - din neştiinţă sau intenţionat - fixează astfel de evenimente tocmai în zile de post aspru (precum cele de la începutul postului sau de la sfărşitul acestuia) şi pretinde participarea la acestea?
5. ce atitudine să avem faţă de partenerul lipsit de înţelegere privind abstinenţa pe perioada postului?

1. Aici as mai adauga femeile insarcinate sau care alapteaza.
2. Pentru ca este randuiala descoperita de Sus, pentru folosul nostru trupesc si sufletesc.
3. Este o parere generala gresita. Daca mananci suficient de diversificat, nici nu simti ca e post. Trebuie sa inveti sa gatesti de exemplu naut, soia, linte si alte mancaruri mai putin obisnuite.
4. O data ce se obisnuiesc cu tine, nu mai ai probleme de genul asta cu ei. La inceput e mai ciudat. Cat despre petrecerile de la lucru, ce te opreste sa mananci alune si sa bei un pahar cu apa?
5. Nu uita de duhovnic si de faptul ca el trebuie sa iti raspunda la intrebarile mai dificile.

[Yasmina]

În prealabil postat de PaulPop

Ok, îmi pare rezonabil ce soluţie propui, dar problema e că aproape zilnic mi s-ar oferi ocazia să calc postul... şi atunci ce fac, îmi fur căciula?... Ăla nu mai e post când guşti bucate de dulce de gura lumii...
Pe de altă parte, tocmai fiindcă am fost relativ discret şi nu am făcut paradă că ţin posturile, unii cunoscuţi mă credeau vegetarian (fără să mi-o spună) şi nu mică mi-a fost mirarea să văd cum ei se mirau că mâncam uneori carne... ei nu sesizaseră că eu evitasem carnea, brânzeturile şi ouăle doar în zilele oprite (pentru mulţi vinerea e ziua de mers la mici la iarbă verde).
Problema cu mersul la reuniuni s-a acutizat astăzi la sărbătoarea de 8 martie la care am refuzat să particip, fiind o zi de post aspru (doar pâine şi apă seara), fiindcă am considerat că e mai uşor să nu merg la o masă decât să nu servesc nimic (!); pe de altă parte nici nu am voit să mint susţinând că am alt program, pur şi simplu am spus că refuz participarea fără să dau vreo explicaţie, ceea ce a atras antipatia colegelor.

Am trecut si eu printr-o situatie asemanatoare,cand eram in romania;la noi la serviciu se obisnuia sa se sarbatoreasca ziua de nastere a colegilor(sau onomastica),si se facea fara deosebire chiar si in post,ca sa nu nedreptatesti pe nimeni...
Acum,in cazul meu era mai simplu,caci eram mai multe femei pe acolo si multe dintre ele erau obisnuite cu ideea de post si chiar intrebau in colectiv cati suntem care tinem post si cam ce am dori sa ne prepare(ceea ce zic eu era destul de frumos).

Pt mine problema consta atunci in participarea in sine,muzica,galagie,rasete,bancuri,antren,voie buna-deh,atmosfera de chef...chiar daca aveam bucate de post,ma mustram ca trebuie sa particip la petrecerea lumeasca intr-o perioada nepotrivita, dar sarmanii sarbatoriti in martie si aprilie ar insemna sa nu-si sarbatoreasca niciodata ziua de nastere!

Eu as fi mai diplomata in colectivul dvs.in sensul ca nu as cauta sa le spun cu tot dinadinsul ca eu postesc,ci cum obisnuiesc sa spun cu alte cuvinte:"nu mananc carne in perioada asta"!Din simplu motiv ca postul este un act intim,intre dvs si Dumnezeu-ca pt El il tinem ;de aceea nu-i nevoie sa trambitam ca tinem post,cand tinem post...


Acum,cu colegii de lucru americani ii tare fain ca nu fac atata tam-tam cand este ziua lor,nimeni nu stie dinainte,doar te trezesti ca mentioneaza asa in treacat,iar de chermeze la serviciu nici n-au auzit;daca aduc vreo bomboana sau prajitura sa-i serveasca pe ceilalti,nu le-o indeasa celorlalti pe gat ci doar pun tratatiile intr-un loc si-i anunta pe ceilalti ca se POT SERVI!Cine doreste ia,cine nu zice merci si trece mai departe,nu EXISTA OBLIGATIE!
Fara drame,fara intrebari de ce nu,de ce da,dar cum,dar vai...

[Yasmina]

În prealabil postat de Florin-Ionut

4. O data ce se obisnuiesc cu tine, nu mai ai probleme de genul asta cu ei. La inceput e mai ciudat. Cat despre petrecerile de la lucru, ce te opreste sa mananci alune si sa bei un pahar cu apa?

Multi dintre noi luam postul ad-literam,tinand cu dintii stransi de interdictiile alimentare.
Sunt convinsa ca Paul care a initiat threadul,vorbeste despre neparticiparea la petrecerile de serviciu intr-un mod general...desigur ca s-o gasi pe la petrecere un pahar cu apa si o felie de paine singuratica,dar numai asta este esential in post?Poate ca dansul ar vrea sa foloseasca in rugaciune timpul petrecut la petrecere,poate vrea sa-L petreaca cu Cel pe care-L iubeste si cinsteste...in fine,eu am experimentat aceleasi dileme si pana la urma am ajuns la concluzia ca nu se poate participare la petrecere cu apa si paine,dar cu muzica,bancuri,barfe picante,glume fara perdea si rasete violente.

[vsovivi]

Postul înseamnă simplitate și lipsa oricărei griji dacă te-ai lăsat în plata Domnului... și nu e oare mult mai simplu ca să nu-ți mai pese de mâncare sau îmbrăcare sau de morala și conștiința gLumii absolut deloc?

Avem poruncile cele vechi care se rezumă la credință și a spune nu la multe lucruri, mai ales mîndriei și păcatelor și neascultării de Dumnezeu și avem una nouă, care spune să-l copiem pe Iisus Hristos în toate mult mai bine decât maimuțele sau papagalii. Exact cum a fost și cum a făcut El de la început și până la sfârșit în tot locul. Deci ar fi frumos să fim ca niște copii mici nu mari, copii trase la indigo după El sau după Ioan, fără pic de erori din pricina tonerului color. Niște poze perfecte, niște imitații ieftine dar cât mai identice, căci numai alea au valoare Adevărată pe Calea Vieții. Și trebuie să răbdăm îndelung pentru a învia, căci la aia ne cheamă, la sfânta răbdare întru Învierea de veci a dragostei. Iar fără rodul dragostei e pierdere de vreme și bucuria nebunilor.

[PaulPop]

Yasmina, întradevăr în alt anturaj, în lumea civilizată oamenii sunt educaţi să privească altfel pe cei din jur dar la locul meu de muncă un ortodox practicant este privit mai degrabă ca un ciudat, slab dotat intelectual sau anacronic... lumea nu prea mai crede în Dumnezeu şi nici nu are de gând să urmeze restricţii alimentare recomandate de biserică. Aşa ceva nu îşi mai are locul într-o societate evoluată - după părerea lor.

În prealabil postat de PaulPop

Ok, îmi pare rezonabil ce soluţie propui, dar problema e că aproape zilnic mi s-ar oferi ocazia să calc postul... şi atunci ce fac, îmi fur căciula?... Ăla nu mai e post când guşti bucate de dulce de gura lumii...
Pe de altă parte, tocmai fiindcă am fost relativ discret şi nu am făcut paradă că ţin posturile, unii cunoscuţi mă credeau vegetarian (fără să mi-o spună) şi nu mică mi-a fost mirarea să văd cum ei se mirau că mâncam uneori carne... ei nu sesizaseră că eu evitasem carnea, brânzeturile şi ouăle doar în zilele oprite (pentru mulţi vinerea e ziua de mers la mici la iarbă verde).
Problema cu mersul la reuniuni s-a acutizat astăzi la sărbătoarea de 8 martie la care am refuzat să particip, fiind o zi de post aspru (doar pâine şi apă seara), fiindcă am considerat că e mai uşor să nu merg la o masă decât să nu servesc nimic (!); pe de altă parte nici nu am voit să mint susţinând că am alt program, pur şi simplu am spus că refuz participarea fără să dau vreo explicaţie, ceea ce a atras antipatia colegelor.

Prea te victimizezi! De ce te afecteaza pana la urma, atat de tare, ce spune lumea?Vezi-ti de post si lasa lumea sa vorbeasca.Sau lasa-te de post si nu mai vorbeste lumea.Tu alegi.

Tu vrei sa tii post si sa te aplaude colegii? Lasa-i sa vorbeasca..Cainii latra,carvana trece...

[addavv]

În prealabil postat de PaulPop

Sunt nou pe forum dar tare aş dori să pun câteva întebări despre postire cărora nu le-am găsit răspuns încă:
1. cine se încadrează la categoria "bolnav" sau "suferind" şi este scutit de a ţine post alimentar?
2. de ce postul ortodox este cel mai restrictiv dintre toate?
3. cum să postim fără probleme la locul de muncă din cauza lipsei de energie în perioadele de post aspru?
4. cum să facem faţă ridiculizării sau chiar desconsiderării de către şef sau colegi în cazul unor evenimente gen petrecere de 8 martie sau neparticipare la sărbătorirea şefului, care - din neştiinţă sau intenţionat - fixează astfel de evenimente tocmai în zile de post aspru (precum cele de la începutul postului sau de la sfărşitul acestuia) şi pretinde participarea la acestea?
5. ce atitudine să avem faţă de partenerul lipsit de înţelegere privind abstinenţa pe perioada postului?

Vă mulţumesc şi rog să îmi scuzaţi ignoranţa

1. Cand suntem bolnavi e mai greu sa postim. Fie trebuie sa mancam mai bine ca sa rezistam starii de boala, fie avem voie sa mancam doar anumite alimente. Cine poate e bine sa incerce sa posteasca miercurea si vinerea (daca starea sa ii permite).

2. Din ce am citit prin cartile scrise de parinti duhovnicesti, mancarea de dulce (de origine animala: carne, lactate) agita simturile, ne face mai vulnerabili in fata tentatiilor trupesti.
O mancare usoara (legume si fructe) ne ajuta sa rezistam mai bine ispitelor si sa ne concentram mai mult pe rugaciune.

3. Daca esti lipsit de energie cand postesti aspru si resimti acest lucru prea tare, cred ca ar trebui sa ceri sfatul duhovnicului.

4. E greu, uneori, cand postesti si te confrunti cu situatii in care aproape ca esti obligat sa mananci de frupt.
- Cand sunt petreceri la serviciu e bine sa participi. Stai o jumatate de ora, o ora, mai schimbi cate o vorba cu ceilalti colegi, apoi poti sa te scuzi si sa pleci. Nimeni nu va comenta ca n-ai participat.
- Ca sa nu atragi atentia asupra ta iei o farfurie si o umpli cu tot ce vezi ca e de post: 1-2 feli de paine, legume (rosii, castraveti, masline - de obicei sunt ca garnitura), alune, fructe.
Ideea e sa ai ceva in farfurie si sa mesteci.
Chiar poti sa mesteci ceea ce ai in gura mai mult decat este necesar, sa nu termini prea repede si sa nu te vada altii ca stai si te uiti pentru ca apoi or sa-ti puna fix intrebarile pe care vrei sa le eviti.
Astfel ceilalti vor fi prea preocupati de ceea ce au in farfuria lor, nu vor observa ce si cat mananci tu. Important e sa te vada ca mesteci ceva.
Daca, totusi, te intreaba cineva de ce nu servesti una-alta, ai putea motiva ca nu te simti chiar bine si ca simti nevoia sa mananci ceva mai usor.
- Daca sunt situatii in care cineva vine si serveste toti colegii de birou cu o bomboana sau o patratica de ciocolata o iei, multumesti si o pui in sertar (dar fara sa vada altii).

5. In ceea ce priveste partenerul ...
Il rogi mult sa aiba intelegere, sa respectati perioada postului, dar daca nu rezista sau nu vrea ... e rau sa-l respingi. O sa se simta neiubit, nedorit, ar putea chiar sa caute in alta parte ceea ce are nevoie si atunci porti si tu vina pentru asta pentru ca el va ajunge sa faca un pacat mult mai mare decat cel initial.
Si aici tot cu sfatul preotului trebuie sa actionezi pentru ca e o problema foarte delicata.

[addavv]

Revin un pic ...

La punctul 4 am scris cum sa faci asa incat ceilalti sa nu-si dea seama ca postesti. Insa citind acum pe un blog ( http://raromecatona.blogspot.com/201...-credinta.html ) cateva cuvinte ale Parintelui Paisie Aghioritul observ ca am gresit.

Analizeaza si tu cuvintele de mai jos:

"«Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.» (Luca, cap8, 38.)
- Părinte, oamenii care trăiesc duhovniceşte în lume trebuie să arate celor lumeşti că postesc?
- Când e vorba de posturile rânduite de Biserica noastră - miercurea, vinerea, posturile mari - atunci trebuie, pentru că aceasta este o mărturisire a credinţei. Însă celelalte posturi, care se fac din nevoinţă, pentru dragostea lui Hristos, sau pentru a fi auzită rugăciunea noastră într-o anumită cerere, trebuie să se facă în ascuns. Scopul nostru este să trăim ortodox, nu numai să vorbim şi să scriem ortodox. De aceea vezi că o predică nu schimbă nimic, nu îl schimbă pe celălalt oricât de bună ar fi, dacă cel ce predică nu are viaţă."
(Părintele Paisie Aghioritul - "Trezire duhovnicească")

Deci iata, Parintele Paisie spune ca nu e bine sa ascunzi ca postesti (la timpul randuit de Biserica).

Bineinteles, nu trebuie sa faci caz din asta.
De asemenea, cred ca nu e bine sa ai discutii contradictorii interminabile (despre post) cu persoanele care au o alta parere.

[fallen]

Buna ziua
Stiu ca s-a terminat de mult postul dar mai e putin si incepe urmatorul (postul Sf. Apostoli).
Intrebarea mea este : se poate tine post doar intr-o anumita parte a zilei? Adica atuni cand suntem singuri, cand nu trebuie sa mancam la masa cu familia?
De ce pun intrebarea asta? Simplu : pentru ca in familia mea, daca sustin ca nu mananc ce e la masa, se creaza scandal, iar dupa cum bine stim, in post nu isi au locul asemenea atitudini.
Inca ceva : e permis sa tii post si chiar sa mergi la biserica fara acordul sotului (partenerului) daca asta de asemenea creaza discordie in famile? Eu am citit si mi s-a confirmat ca, de exemplu, abstinenta sexuala pe perioada postului nu este permisa fara acordul partenerului, tocmai din acest motiv. Daca si celelalte aspecte ale postului sunt deranjante pentru partener si creaza conflicte, atunci e mai bine sa renuntam la ele? E mai bine sa o facem in secret, sa postim doar cand suntem singuri acasa sau in oras, sa mergem la biserica in secret? Deja 2 persoane mi-au spus sa nu "ma mai luad ca merg la biserica", iar partenerul meu s-a plans ca de cand merg la biserica am tendinta sa fiu mai "afurisita". Bine, asta e un alt aspect al postului, si anume "ispita" dar mai e si o tendinta naturala si fireasca de a ne face dreptate, pentru ca, probabil, suntem ispititi sa ne simtim mai buni, mai curati, mai credinciosi, si avem impresia ca ceilalti ne persecuta pentru asta. (se mai poate spune si ca ar putea incerca "necuratul" sa ne manipuleze cumva, sa ne puna la incercare rabdare si credinta s.a.m.d.)
De ce intreb toate astea : am o ilustrata cu un sfint care tine in mana un pergament,cred, pe care scrie : " Nu te poti apropia de Dumnezeu daca nu esti in pace cu aproapele". Ori, daca tot ceea ce faci tu din credinta te face sa intri in conflict cu apropiatii, ce-ti ramane de facut? Sa incerci sa te apropii de Dumnezeu pe alta cale, una secreta?
Si mai am o intrebare , dar care poate nu-si are locul aici: este permis sa mergi duminica la Sfanta Liturghie, daca nu ti-ai terminat acasa toate treburile casnice? Ce e mai rau, sa treci pe la biserica sa aprinzi lumanari si apoi sa fugi la piata sau acasa la smotru, sau sa nu mai mergi de loc si sa-ti vezi de treaba ta? Stiu ca ar trebui sa termin toate treburile de sambata, dar asta nu se poate intotdeauna, ca mai am si servici.
Va multumesc si ma scuzati ca sunt asa patetica. (Daca o sa mai discutam vreodata despre altceva, veti vedea ca am fost candva o persoana inteligenta)