Un suflet trist...

[ladyanda]

Multumesc pentru gandurile voastre frumoase...
Nu suntem iubiti ci suntem amici, dar simt ca are ceva impotriva mea. Si dau cateva exemple..de exemplu daca ii spun ca-mi place artistul x imi spune ceva de genul "esti ultimul om de pe pamant daca iti place ala", desi si ceilalti prieteni asculta ce ascult eu, doar de mine se leaga... Daca vorbesc de Dumnezeu ma face pe mine terci desi are prieteni care sunt si ei credinciosi si nu l-am vazut insultandu-i cand acestia vorbesc de Dumnezeu...
Ma las foarte usor afectata de cuvinte simple, pentru ca imi dau seama ca are ceva cu mine... Si ma gandesc...chiar nu se gandeste cand raneste? Uneori imi este si teama sa zic ceva caci imediat ma gandesc "cine stie cum interpreteaza"... In aceste conditii mi-as dori sa nu ma las afectata sa imi fie chiar indiferent...
Il deranjeaza sfaturile mele (are o situatie mai complicata) si eu ii spun mereu "Mai iarta, incearca sa te bucuri de viata, multumeste-i vietii pentru ce ai" si imi raspunde cu "taci ma stresezi!"
Sunt genul de om care daca simte nevoia sa spun cuiva ca-l iubesc o spun..spun des si veriilor mei, familiei, amicilor mei si ma port intotdeauna cu rabdare, toleranta, compasiune si intotdeauna gandesc de 2 ori inainte de a spune ceva si cand gresesc voluntar sau involuntar dupa un timp imi cer scuze fie direct fie indirect...

Chiar nu am asteptari de la el caci poate daca aveam nu-i dadeam nici buna ziua... si aici poate gresesc caci nu-mi doresc poate putine lucruri de la el..cum ar fi un zambet cald...

Poate ar trebui sa incep sa adun toti oameni si sa incep sa-i triez ca in reclama cu smantana "prea acru, prea dulce, prea sarat, prea tare, prea moale, prea asa, prea asa"...dar daca ar si sa fac asa nu stiu daca ar exista 5 persoane care sa merite sa le spun buna ziua....
Ajut neconditionat, tin la cineva neconditionat, dar fiind om nu am cum sa nu ma las afectata de rautati... Poate daca as fi stiut sa fiu indiferenta sa stiu sa fiu rea poate as fi fost mai castigata si nu as mai suferi...
Cu siguranta imi lipseste orgoliul si mandria caci daca as fi fost mandra la prima jignire nu as plange ci l-as fi bagat in..fara pic de regrete si i-as intoarce spatele si nu m-ar interesa pe principiul "du-te invartindu-te!"
Cine stie... cand esti bun ideea este ca esti mereu lovit..nu regret si nu-mi pare rau ca sunt buna dar a deranjeaza ca ma las afectata...

[ladyanda]

Voi credeti si aici fac o comparatie ca Iisus nu a suferit in sinea lui cand era jignit, ranit de persoanele dragi lui? Cine stie ce a fost in sufletul lui atunci cand poate cei din jur il jigneau...cred ca raniile mai mari nu erau provocate de loviturile fizice ci de cele psihice..poate nu-l durea un bici pe spate dar il durea extrem de rau o vorba urata... Pentru ca desi era Iisus era si el un Om care simtea, traia..

Cineva spunea "Cat de simplu este sa jignesti, sa judeci...e mai greu insa sa te uiti la tine, sa vezi ce iti lipseste, ce mai poti imbunatati. De cele mai multe ori, poate chiar intotdeauna, vorbele ranesc mai rau decat faptele. Ele se uita mult mai greu, sau niciodata. Si din pacate, scuzele nu rezolva nimic. Ele sunt deja spuse, nu se mai pot lua inapoi..."

[Andrei_so]

În prealabil postat de ladyanda

Nu suntem iubiti ci suntem amici

imi cer scuze atunci; trebuia sa fiu mai atent.

Doamne ajuta!

[glykys]

Uf, Lady Anda, cred ca toate am suferit candva din dragoste si am avut aceste idei, ca daca iubim pe cineva, atunci vrea Dumnezeu sa fim cu persoana respectiva, care se va si mantui prin dragostea noastra... idei adolescentine. E adevarat ca Dumnezeu vrea sa ii mantuiasca pe toti, dar are planurile lui, si cel mai adesea, lucrurile astea nu se intampla in felul in care vrem noi. De fapt, aceasta "iubire" a noastra e atat de fragila si se raneste si se pierde atat de usor... or, mantuirea se cladeste intr-o viata de om, nu in niste clipe de iubire furate.

Asculta-i pe cei care au vorbit inainte, ca te-au sfatuit de bine. Nu trebuie sa iti pui nadejdea in niciun om si sa nu ai nici un fel de asteptari de la nimeni, indiferent daca ti-e ruda sau prieteni. Si... e bine sa iubesti, adica asta e porunca Domnului, dar trebuie sa iubesti cu masura, pentru ca, nu-i asa, trebuie sa-L iubesti din toata inima ta si cu toata puterea ta pe Dumnezeu, iar pe aproapele doar ca pe tine insuti, adica mai putin decat ca pe Dumnezeu. iar aproapele tau nu este doar EL, e si cersetorul de pe strada, e si vecina, e si persoana care sta in fata ta la coada la casierie... nu poti pe unul sa il iubesti pana la stingere, iar pe altul sa il ignori, ca amandoi sunt in aceeasi masura aproapele tau. Tu esti datoare numai cu ceea ce poti tu sa faci; nu se va cere de la tine nici o socoteala pentru mantuirea aceluia de care te-ai indragostit.

Timpul le vindeca pe toate. Daca vrea Dumnezeu, vei fi cu el, daca nu, nu; e simplu. Pana atunci, fruntea sus si fii o Lady! Oamenii nu vor indrazni sa raneasca o Lady, dar daca simt ca esti complexata si ca te consideri o proasta si o tuta, atunci vor crede si ei la fel si te va durea.
Si eu eram foarte preocupata de ceea ce zice lumea, pe la 14-18 ani. Si bunica imi tot zicea sa nu imi pese de asta, cu o vorba memorabila: "Ce, draga, iti da lumea sa mananci?"

[glykys]

Acum am citit ultima ta postare... stii ce se intampla, dragoste (de orice fel, chiar si amicitie) cu de-a sila nu se poate. Din ce povestesti tu, baiatul este cumplit de rautacios si nepoliticos. Si atunci cred ca ar trebui sa il asculti si sa nu il mai stresezi. Punct. Daca te vei indeparta de el (in sensul de a nu mai gasi ocazii in care sa schimbati felurite impresii) si daca veti dialoga mai rar, nu va insemna ca nu iti iubesti aproapele. Dimpotriva, ii faci lui un bine - nu il mai determini sa spuna lucururi rele, care sigur nu sunt placute lui Dumnezeu, si iti faci si tie un bine - nu vei mai fi ranita. Daca eviti un om pe care il stii certaret, rautacios, nu inseamna ca esti suparata pe acela, ci doar ca vrei sa creezi cat mai putine ocazii in care sa va raniti reciproc. Sa nu spui acum: "rau cu rau, dar mai rau fara rau", ca asta nu e iubire, ci are alt nume.

[docmana]

asa sunt oamenii in ziua de astazi, rai, dar nu trebuie sa deznadajduiesti, poate vei gasi pe cineva care sa te inteleaga.

[ladyanda]

În prealabil postat de docmana

asa sunt oamenii in ziua de astazi, rai, dar nu trebuie sa deznadajduiesti, poate vei gasi pe cineva care sa te inteleaga.

Iti multumesc mult...sunt cele mai simple si frumoase sfaturi pe care le-am auzit

[ladyanda]

Poate Dumnezeu m-a pus la incercare...

Zilele trecute am hotarat sa nu-i mai vorbesc nici sa-l salut pe principiul daca vrea el sa ma salute bine daca nu nu... am rezistat asa 2 zile aproape pana cand am primit niste semne ..si eu care privesc intodeauna partea buna a lucrurilor, partea roz, frumoasa mi-am zis "Hai ca esti chiar rea, spune-i buna!"...greseala mea.. ar fi trebuit sa nu iau acele semne in seama (desii parea pozitiv) ci sa-l fi luat ca pe o iluzie...

Constat ca toate gandurile bune, pozitive, frumoase etc vin de la Dumnezeu dar in acelas timp nu stiu daca este o simpla iluzie cand primesti poate un semn pozitiv..sa fie ceva real sau doar o inchipuire...

În prealabil postat de ladyanda

Poate Dumnezeu m-a pus la incercare...

Draga Anda, observ ca atatia forumisti ti-au raspuns cu sufletul la apelul tau de tristete dar nu vrei sa pricepi nimic din ce ti s-a spus.Refuzi sa vezi lucrurile cu limpezime si o tii pe a ta.

Spui ca esti doar amica cu baiatul, dar e clar ca ti s-a pus pata pe el.Cred ca ai o oarecare problema de perceptie a realitatii din jurul tau si imaginatia iti joaca feste.Semnele pe care crezi ca le vezi,pot fi doar rodul imaginatiei si dorintei tale.O dragoste neimpartasita te poate face sa suferi peste masura si deseori duce la obsesii care nu-s bune deloc.

Ti-as sugera sa nu ramai singura in aceasta forma de deznadejde.Cauta-ti duhovnicul si cere-i ajutor.

[allisa]

În prealabil postat de Melissa

Asa se intampla intotdeauna.Perfecta remarca ta!:-)

Parintele meu spunea ca pana la Dumnezeu sunt 100 de pasi,daca noi facem macar unul ceilalti 99 de pasi îl face Dumnezeu. Scuze, ca mi-am permis.