Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu

[carmen_]

exact prin acelasi lucru am trecut si eu ,,, doar ca eram mai mica de ani ,,, am cunoscut un baiat care a fost in puscarie ,, si avea si un copil ,,, iar parintii mei nu il voiau pt nimic in lume ,,, am loc impreuna ,,, vreo 2 ani ,,, dar numai eu stiu cat am suferit,,, cand au inceput sa is scoata coarnele ,,,(ca era dilit rau de tot din puscarie)si credea ca pote sa faca ce vrea cu mine odata ce nu miam ascultat parintii si am plecat cu el,,, am rabdat asa 2 ani cum iti spun ca imi era rusine sa plec de la el,, imi era rusine de ce o sa spuna lumea ,,,noroc ca ma luat o matusa si ma dus in starinatate asa am scapat de cosmar,,,si ii multumesc lui DUMNEZEU ca sunt bine acuma,,, ai grija ce faci ca numai o viata ai!tu trebuie sa vezi daca el merita increderea si dragostea ta.

[ioanacluj]

suntem de aproape 2 ani impreuna, este cel mai bland om pe care l-am cunoscut si sincer ma pricep sa scot oamenii din sarite. La cate i-am facut lui altii au luat-o de mult la sanatoasa. Printre altele a prins si o perioada de-a mea lunga de depresie. Din aceasta perioada tot el m-a scos si a fost langa mine cand imi doream doar sa mor si sa se termine tot.
Acum el stie situatia cu mama mea, nu pot sa-l mint si ma sfatuieste sa mai am rabdare sa nu ma cert cu ea.

Va spun toate astea ca sa incerc sa-i conturez personalitatea.
Normal ca are si defecte. Dar am asa o senzatie ca a capatat o maturitate deosebita prin necazul lui. Mai are ceva : nu uraste pe nimeni ......incearca sa rezolve totul cu calm.

Sunt multe de povestit si de explicat, normal ca doar eu stiu ce se intampla. Nu mai sunt demult un copil si nici orbita de dragoste nu sunt.

Problema pe care o vad eu e ca toata lumea m-a ridicat pe un piedestal (pozitie buna sociala, salariu bun, bla bla bla) si acum li se pare ca imi cobor standardele maritandu-ma cu " fost puscarias"

[philalex]

esti prea visatoare....mai bine cauta o persoana de teapa ta....chestia cu depresia....fii mai tare si deschide ochii, nu vreau sa judec....e alegerea voastra...dumnezeu le aseaza pe toate...oricum ai merita ceva mai bun...

În prealabil postat de ioanacluj

suntem de aproape 2 ani impreuna, este cel mai bland om pe care l-am cunoscut si sincer ma pricep sa scot oamenii din sarite. La cate i-am facut lui altii au luat-o de mult la sanatoasa. Printre altele a prins si o perioada de-a mea lunga de depresie. Din aceasta perioada tot el m-a scos si a fost langa mine cand imi doream doar sa mor si sa se termine tot.
Acum el stie situatia cu mama mea, nu pot sa-l mint si ma sfatuieste sa mai am rabdare sa nu ma cert cu ea.

Va spun toate astea ca sa incerc sa-i conturez personalitatea.
Normal ca are si defecte. Dar am asa o senzatie ca a capatat o maturitate deosebita prin necazul lui. Mai are ceva : nu uraste pe nimeni ......incearca sa rezolve totul cu calm.

Sunt multe de povestit si de explicat, normal ca doar eu stiu ce se intampla. Nu mai sunt demult un copil si nici orbita de dragoste nu sunt.

Problema pe care o vad eu e ca toata lumea m-a ridicat pe un piedestal (pozitie buna sociala, salariu bun, bla bla bla) si acum li se pare ca imi cobor standardele maritandu-ma cu " fost puscarias"

[guardian knight]

cred ca mama ta are mare dreptate si ar fi bine sa o asculti !!!

individul e ceea ce se numeste un recidivist, un vietas !
adica un om fara frane, care daca a fost in stare de talharie e in stare si de crima !

vezi sa nu ai probleme si tu, candva...

desigur, ca nu e el un extraterestru, gena crimei o avem si noi, oamenii obisnuiti,insa noi mai avem ceva pe langa asta care ne ajuta f mult, autocontrolul, infranarea, rusinea !

sunt niste chestii de metabolism cerebral, mult prea complicate,ca sa le explic, si nici nu e rostul,insa sunt validate dpvd psihiatric si neurologic !

cine nu asculta de parinti,pana la urma o sfarseste rau !

[heaven]

În prealabil postat de ioanacluj

suntem de aproape 2 ani impreuna, este cel mai bland om pe care l-am cunoscut si sincer ma pricep sa scot oamenii din sarite. La cate i-am facut lui altii au luat-o de mult la sanatoasa. Printre altele a prins si o perioada de-a mea lunga de depresie. Din aceasta perioada tot el m-a scos si a fost langa mine cand imi doream doar sa mor si sa se termine tot.
Acum el stie situatia cu mama mea, nu pot sa-l mint si ma sfatuieste sa mai am rabdare sa nu ma cert cu ea.

Va spun toate astea ca sa incerc sa-i conturez personalitatea.
Normal ca are si defecte. Dar am asa o senzatie ca a capatat o maturitate deosebita prin necazul lui. Mai are ceva : nu uraste pe nimeni ......incearca sa rezolve totul cu calm.

Totusi,o persoana care la 30 de ani pe fondul unei caderi nervoase recurge la un asemenea gest extrem,numai calma si echilibrata nu este.Deasemenea,penitenciarul nu este un loc favorabil reechilibrarii psihice a individului.
Este posibil ca de-a lungul timpului sa isi fi ingropat mai adanc in el acea latura intunecata,insa asta nu inseamna ca ea a disparut,ci ca intr-un moment mai delicat al vietii ar putea izbucni din nou la suprafata
De curiozitate,varianta despre acel episod nefericit prin are a trecut acum cativa ani,ti-ai mai putut-o confirma si din alte surse obiective sau o stii doar de la el?

[ioanacluj]

În prealabil postat de heaven

Totusi,o persoana care la 30 de ani pe fondul unei caderi nervoase recurge la un asemenea gest extrem,numai calma si echilibrata nu este.Deasemenea,penitenciarul nu este un loc favorabil reechilibrarii psihice a individului.
Este posibil ca de-a lungul timpului sa isi fi ingropat mai adanc in el acea latura intunecata,insa asta nu inseamna ca ea a disparut,ci ca intr-un moment mai delicat al vietii ar putea izbucni din nou la suprafata
De curiozitate,varianta despre acel episod nefericit prin are a trecut acum cativa ani,ti-ai mai putut-o confirma si din alte surse obiective sau o stii doar de la el?

Varianta o stiu de atunci. M-a sunat un prieten comun si m-a rugat sa citesc ziarele. Atunci nimeni nu a inteles nimic decat ca e arestat. Cateva luni nu a vrut sa vorbeasca cu nimeni.

Dupa ce a iesit si ne-am intalnit i-am pus eu intrebari. Am primit raspunsuri partiale. Incearca sa nu dea vina pe nimeni. Mi-a spus ca nu poate sa-mi explice caci nici el nu intelege clar, dar a incercat pas cu pas sa-m povesteasca ce facea in perioada aia. Restul sunt concluziile mele...........din cele povestite de el si de altii

[I.Calin]

În prealabil postat de ioanacluj

Ceea ce vroiam sa va intreb e daca voi considerati ca trecutul unui om nu poate fi iertat? si
Ce pot sa fac, la cine sa o trimit ca sa inteleaga ca trebuie sa-mi respecte decizia asa cum este ea buna sau rea (nu stiu la ce preot merge care in loc sa o linisteasca mai rau o invrajbeste)

Poate fi iertat trecutul celuilalt, evident... Dar al nostru propriu mai greu. Fără spovedanie, canon și împărtășanie (potrivit canonului săvârșit) nu există iertare de sine. Mântuitorul ne iartă la spovedanie din primul moment, dar noi? Faptul că recunoaștem că suntem bolnavi de păcat, ne-am și vindecat? Faptul că un alcoolic își recunoaște boala, adică alcoolismul, este vindecat? Nu are cumva nevoie de o perioadă de tratament? Așa și cu sufletul nostru: recunoașterea păcatului este doar primul pas, ceea ce urmează este mai important: vindecarea, terapia sufletului, canonul.

A propos, de relațiile tale din trecut. Acestea nu trebuie să te determine să iei vreo hotărâre pripită, doar pentru că și tu ai greșit și el a greșit și din acest motiv, aveți multe lucruri în comun. Să aveți în comun râvna pentru mântuire și nu vreo iluzorie împlinire prin mijloace omenești. Și atunci nu numai că va fi iertat, dar și tu îl vei ierta cu adevărat! Oricât ai nega acum asta spunând că-l înțelegi sau mai știu eu ce.

El este în legătură cu biserica? Tu ești? Nu există vreo viață cu adevărat împlinită și căsătorie fericită decât întru Hristos! Nu te amăgi.. Pentru că, altfel, vei îngroșa doar turma celor care regretă după un an sau doi nu numai momentul încheierii căsătoriei, ci și laptele supt de la mama lor. Mila și compasiunea nu sunt sentimente de natură să înlocuiască dragostea, oricât de bătrân ai fi.

Doamne ajută!

P.S. 1. Și fuga-fuguța la duhovnic și spovedanie! Cu el alături... Dacă nu vrea sau încearcă să te convingă că "aceste lucruri nu sunt așa importante", "că ceea ce contează cu adevărat este numai cum se comportă el sau tu sau relațiile voastre", "că nimeni nu te poate face să faci ceva dacă tu simți într-un anumit fel" etc. și etc., deci, dacă nu vrea, opinia mea este să-ți vezi de mântuire și singură, fiindcă alături de el nu-ți va fi ușor.

2. Și draga mea, uneori, e mai bine să ascultăm și de părinți. Sunt destui care regretă, deși nu o recunosc și mai ales cu privire la un moment așa de important ca și căsătoria. Asta în cazul în care nu dorești căsătorii multiple...

Să ne lumineze Cel de Sus!

[ioanacluj]

În prealabil postat de I.Calin

Poate fi iertat trecutul celuilalt, evident... Dar al nostru propriu mai greu. Fără spovedanie, canon și împărtășanie (potrivit canonului săvârșit) nu există iertare de sine. Mântuitorul ne iartă la spovedanie din primul moment, dar noi? Faptul că recunoaștem că suntem bolnavi de păcat, ne-am și vindecat? Faptul că un alcoolic își recunoaște boala, adică alcoolismul, este vindecat? Nu are cumva nevoie de o perioadă de tratament? Așa și cu sufletul nostru: recunoașterea păcatului este doar primul pas, ceea ce urmează este mai important: vindecarea, terapia sufletului, canonul.

A propos, de relațiile tale din trecut. Acestea nu trebuie să te determine să iei vreo hotărâre pripită, doar pentru că și tu ai greșit și el a greșit și din acest motiv, aveți multe lucruri în comun. Să aveți în comun râvna pentru mântuire și nu vreo iluzorie împlinire prin mijloace omenești. Și atunci nu numai că va fi iertat, dar și tu îl vei ierta cu adevărat! Oricât ai nega acum asta spunând că-l înțelegi sau mai știu eu ce.

El este în legătură cu biserica? Tu ești? Nu există vreo viață cu adevărat împlinită și căsătorie fericită decât întru Hristos! Nu te amăgi.. Pentru că, altfel, vei îngroșa doar turma celor care regretă după un an sau doi nu numai momentul încheierii căsătoriei, ci și laptele supt de la mama lor. Mila și compasiunea nu sunt sentimente de natură să înlocuiască dragostea, oricât de bătrân ai fi.

Doamne ajută!

P.S. 1. Și fuga-fuguța la duhovnic și spovedanie! Cu el alături... Dacă nu vrea sau încearcă să te convingă că "aceste lucruri nu sunt așa importante", "că ceea ce contează cu adevărat este numai cum se comportă el sau tu sau relațiile voastre", "că nimeni nu te poate face să faci ceva dacă tu simți într-un anumit fel" etc. și etc., deci, dacă nu vrea, opinia mea este să-ți vezi de mântuire și singură, fiindcă alături de el nu-ți va fi ușor.

2. Și draga mea, uneori, e mai bine să ascultăm și de părinți. Sunt destui care regretă, deși nu o recunosc și mai ales cu privire la un moment așa de important ca și căsătoria. Asta în cazul în care nu dorești căsătorii multiple...

Să ne lumineze Cel de Sus!

Incerc sa raspund pe rand:
1. Este o situatie reala, nu o gluma
2. Primul pas spre vindecare e acceptarea bolii. Cunosc mai multi alcoolici care chiar daca nu s-au vindecat (nu exista vindecare la alcoolici) isi ti boala in frau de mai mult de 15 ani.Asa e si cu pacatele si cu defectele..........dupa ce le-ai recunoscut, mai ai nevoie de o perioada sa le tii in frau (nu stai in preajma lor) dupa care toata viata sa fii constient unde poti sa ajungi din nou daca o iei de la capat
3. Relatiile mele din trecut nu erau la capitolul regrete. Din fiecare am invatat cate ceva. Era vorba de o experienta in a cunoste si a judeca relatiile interumane. Nu defectele ne apropie, ci calitatile.
Daca va insiram aici calitatile mele si ale lui nu era concludent pentru subiectul deschis
Din primul mesaj am incercat sa va spun numai ce este mai rau din poveste, urmand sa completez ulterios. Asta pentru a nu fii acuzata ca visez si ca nu vad realitatea.
4. Partea cu spoveditul................asta am explicat intr-un alt raspuns. Eu vorbesc cu Dumnezeu in fiecare zi. Eu ma rog cand biserica este goala..............nu cred ca Dumnezeu are ceva impotriva acestor obiceiuri ale mele.

Imi pare rau, dar nu pot sa ma spovedesc la un preot in care nu cred (un mic exemplu mi-au facut avansuri vreo 3 si nu mi s-a parut. S-a ajuns la chestiuni fizice de fortare).
Nu zic ca nu exista preoti cu har, am intalnit vreo cativa, dar ori erau foarte invarsta si nu mai predica ori mi-e greu sa ajung la ei din cauza distantei

Acum ne-am ales un preot de casatorie care ne-a fost la suflet de la primele cuvinte.Poate va reusi el sa ma convinga sa frecventez biserica ca si institutie

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de ioanacluj

Imi pare rau, dar nu pot sa ma spovedesc la un preot in care nu cred (un mic exemplu mi-au facut avansuri vreo 3 si nu mi s-a parut. S-a ajuns la chestiuni fizice de fortare).
Nu zic ca nu exista preoti cu har, am intalnit vreo cativa, dar ori erau foarte invarsta si nu mai predica ori mi-e greu sa ajung la ei din cauza distantei.
Acum ne-am ales un preot de casatorie care ne-a fost la suflet de la primele cuvinte.Poate va reusi el sa ma convinga sa frecventez biserica ca si institutie

Te rog, nu incepe rau. Temelia face totul, asadar pune temelie pe Hristos, nu pe "eu asa fac ca asa ma simt bine si nu cred ca e rau". E mai importanta binecuvantarea lui Dumnezeu decat cea a mamei. Spovedtiti-va (intr-o manastire eventual daca altfel nu va simtiti bine) si apoi treceti la casatorie. Ai intrat pe un forum ortodox sa ceri pareri si/sau sfaturi, atunci urmeaza-le!
Toate cele bune iti doresc.

[ioanacluj]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Te rog, nu incepe rau. Temelia face totul, asadar pune temelie pe Hristos, nu pe "eu asa fac ca asa ma simt bine si nu cred ca e rau". E mai importanta binecuvantarea lui Dumnezeu decat cea a mamei. Spovedtiti-va (intr-o manastire eventual daca altfel nu va simtiti bine) si apoi treceti la casatorie. Ai intrat pe un forum ortodox sa ceri pareri si/sau sfaturi, atunci urmeaza-le!
Toate cele bune iti doresc.

De acord.........nu am zis ca nu vreau sa ma spovedesc.........am zis ca nu pot sa fac asta in fata cuiva in care nu am incredere.

Exact la o manastire ne-am gandit si noi.

Tot incerc sa-mi iau cateva zile de concediu sa mergem undeva sa ne reculegem. De ce nu la Nicula. Cumva tot ajungem acolo, dar nu vreau sa fug de la serviciu, sa ma spovedesc repede si sa ma intorc acasa ca am bifat-o si pe asta.

Dar in lipsa unui lacas in care sa ma simt bine am explicat cum fac eu.........Nu zic ca fac bine, dar nu cred ca e total gresit. Era o parere si explicarea unei practici a mele