Credeti ca...

[Opet...]

În prealabil postat de dobrin7m

Iata-ma ca intervin, nu vreau sa iti stric iluzia. Adevarul, prin esenta este unul singur, pentru ca daca ar fi mai multe nu ar mai fi adevar. Minciuni sunt multe si multe minciuni sunt mascate in adevar ca la un bal mascat. Totul este sa discernem care este adevarul adevarat. Pentru ca in viata apar multe asa zise "adevaruri".

Iubirea, blandetea, bunatatea, milostenia, smerenia, discernamantul sunt virtuti. Adevarul este Iisus Hristos care ne-a spus:
"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata".

Eu iti spun doar parerea mea,stiu ca daca m-ai intelege nu ai mai avea credinta asa de puternica si nici nu vreau sa te conving.

Deci fiecare om este unic in lume si are un rationament propriu.Astfel din perspectiva fiecaruia adevarul este unul singur,si celelalte sunt mai inferioare sau minciuni.

Astfel eu,tu,oricine de pe forum crede ca detine cel mai bun adevar.

În prealabil postat de arundar

Si de aceea daca omul este fericit,bun si crede in acel adevar cred ca nu ar trebui sa i-l distrugem,incercand din toate puterile sa-l convingem sa creada ca noi.

Dobrin,daca unul nu poate sa creada in Dumnezeu pentru ca a fost influentat de mic si nici nu e asa de destept...dar el este bun,milos,iubitor,il fortezi sa creada in adevarul tau,cu riscul de a-i da peste cap viata?

Daca omul este fericit si bun,lasa-l sa creada in "iluzie"...pana la urma eu cred ca in rai sunt primiti si cei cu virtuti,dar care nu au crezut in "Adevarul adevarat".

^Cine a fost ăsta?

Sunteti una si aceasi persoana sau a aparut "opetmania" ?

nu suntem aceeasi persoana...se pare ca am fani:)).oricum o sa plec curand si o sa ramana numai „opet..” oricine ar fi asa ca nu iti fa griji

deh! fiecare dupa posibilitati... si inspiratie

sa revenim la topic

În prealabil postat de florin.oltean75

Sufletul are doua aripi.

Una este ratiunea, iar cealalta bucuria.

Daca una din ele nu este functionala,
sufletul se prabuseste inevitabil in suferinta.

Fara bucurie, ne indreptam spre intunericul lipsei de sens sau iadul depresiei.
Fara ratiune, bucuria degenereaza, se acreste, pana ne patrunde cu durere.

Culminatia ratiunii este intelegerea Adevarului Ultim. ('Adevarul va va face liberi')
Culminatia bucuriei este iubirea extatica.

Cele doua se aduc, in final, la coincidenta.

Sa ne straduim sa aflam caile care ni se potrivesc,
pentru perfectionarea fiecarui aspect in parte.

Am citit cu atentie unele cugetatri ale dvs. Recunosc, nu am reusit sa patrund intelesul textelor. Cred ca gandirea mea este mai simpla... mai... "tembela" (mi-a placut adjectiuvul acesta folosit de un user...). Filozofia nu este punctul meu forte.
In legatura cu cele scrise de dvs mai sus,parerea mea este ca ratiunea are a face prea putin cu sufletul ci mai mult cu mintea... Ratiunea poate fi aripa mintii. Cat despre bucurie... Ce fel de bucurie poate duce la cunoasterea Adevarului?
...cam asta cred eu... oricum, cate capete atatea pareri.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Opet...

Eu iti spun doar parerea mea,stiu ca daca m-ai intelege nu ai mai avea credinta asa de puternica si nici nu vreau sa te conving.

Deci fiecare om este unic in lume si are un rationament propriu.Astfel din perspectiva fiecaruia adevarul este unul singur,si celelalte sunt mai inferioare sau minciuni.

Astfel eu,tu,oricine de pe forum crede ca detine cel mai bun adevar.


Dobrin,daca unul nu poate sa creada in Dumnezeu pentru ca a fost influentat de mic si nici nu e asa de destept...dar el este bun,milos,iubitor,il fortezi sa creada in adevarul tau,cu riscul de a-i da peste cap viata?

Daca omul este fericit si bun,lasa-l sa creada in "iluzie"...pana la urma eu cred ca in rai sunt primiti si cei cu virtuti,dar care nu au crezut in "Adevarul adevarat".

Fiecare om poate sa creada ca detine adevarul. dar asta nu schimba datele : adevarul tot unul singur e ca altfel nu ar mai fi adevar. Indiferent ce crede un om sau altul. Adevarul nu poate fi mai inferior. Iar daca sunt minciuni la ce bun o viata in minciuna?

Ortodoxia nu forteaza pe nimeni la nimic. Nici Dumnezeu nu forteaza. El ne-a dat liberul arbitru ca fiecare om sa aleaga calea pe care o doreste. In functie de aceasta alegere ne traim viata si ne alegem locul dupa moarte in rai sau iad.
Deci Dumnezeu nu pedepseste la propriu ci noi singuri ne pedepsim prin modul de viata prin care l-am ales.

Omul bun , milos si plin de virtuti daca nu e credincios nu se va mantui si nu va ajunge in rai.
Pentru ca Iisus ne invata: fapte fara credinta moarte este precum credinta fara fapte tot moarte este.

Imi e greu sa inteleg impotrivirea oamenilor impotriva legii lui Iisus care este numai iubire si bunatate. Ne cere sa fim desavarsiti dar noi nu dorim. Oare de ce?

E greu sa ascultam poruncile Domnului?
E greu sa iubesti pe Dumnezeu? E greu sa iubesti aproapele?
E greu sa nu furi? e greu sa nu ucizi?
e greu sa fii bun? e greu sa fi milos?

Iar daca devi un bun crestin ortodox, care asculta de aceste porunci frumoase ale Domnului viata ta nu se da peste cap ci se aseaza pe cursul ei firesc. Iar sprijin vei primi de la duhovnicul pe care ti-l alegi. Acela va raspunde in fata Domnului pentru tine de modul cum te-a calauzit.
Doamne ajuta!

În prealabil postat de dobrin7m

E greu sa ascultam poruncile Domnului?
E greu sa iubesti pe Dumnezeu? E greu sa iubesti aproapele?
E greu sa nu furi? e greu sa nu ucizi?
e greu sa fii bun? e greu sa fi milos?

E greu, e cumplit, e imposibil.
Fara ajutorul lui Dumnezeu e imposibil.
Cand constiinta de sine este ajutata (de Sus) sa sparga valul care il desparte pe om de mizeriile din el, atunci devine limpede cat e de greu.
Sfantul nu glumeste, nici nu spune asa ca sa se afle in treaba: sunt ultimul vierme, cel mai mizerabil dintre oameni.
E greu, e cumplit, e imposibil. Fara Domnul nostru Iisus Hristos.
(Restul e iluzie. Ignoranta. Impietrire.)

Domnului sa ne rugam!

[dobrin7m]

În prealabil postat de ioan cezar

E greu, e cumplit, e imposibil.
Fara ajutorul lui Dumnezeu e imposibil.
Cand constiinta de sine este ajutata (de Sus) sa sparga valul care il desparte pe om de mizeriile din el, atunci devine limpede cat e de greu.
Sfantul nu glumeste, nici nu spune asa ca sa se afle in treaba: sunt ultimul vierme, cel mai mizerabil dintre oameni.
E greu, e cumplit, e imposibil. Fara Domnul nostru Iisus Hristos.
(Restul e iluzie. Ignoranta. Impietrire.)

Domnului sa ne rugam!

Ei bine Ioan Cezar, pe cei debusolati si rataciti, care considera ca a crede in Dumnezeu le da viata peste cap, ii va speria si mai tare cuvintele: e foarte greu si nu va intelege de ce Sfintii nostri parinti se considera ultimii dintre pacatosi.

Asadar voi cei debusolati trebuie sa intelegeti ca din clipa cand porniti pe drumul cel drept al credintei, si incepeti sa va curatiti de pacate atunci veti vedea cu ochi limpezi si veti constientiza cat sunteti de pacatosi si cat de mult ati gresit in fata lui Dumnezeu. Dar, sa nu deznadajduiti niciodata ca Dumnezeu e bun si milostiv si de cate ori veti cadea sa va ridicati, sa mergeti mai departe si sa va rugati la Domnul sa va ierte cu speranta in mantuire.

Este exact ca acel om care invata si invata si pe masura ce invata si devine intelept , descopera cat de putine stie si cat de multe mai are de invatat. Asta nu inseamna ca trebuie sa se opreasca din invatat.