Sunt sfintii supraoameni ?

[moldoveanu]

Mie imi trezeste un respect imens martirul/mucenicul. Am respect si pt ceilalti sfinti dar acestea, martirii, par cu totul de neatins. Mi s-a inamplat sa am cate vre-o interventie stomatologica si din cauza inflamatiei sa nu-si faca anestezicul efectul. Si chiar si doar atata durere m-a ingrozit. Si medicul lucra incet-incet, cu grija, incercand sa faca ce avea de facut.
Nu prea cred ca as rezista la o durere adevarata. Din acest punct de vedere putem considera ca sfintii sunt supra-oameni. Cred ca acel har le da puteri la care noi nu putem visa. Pe de o parte sunt cu trupul pe pamant si pe de alta parte nu mai sunt.

În prealabil postat de Daniel_7

Putem crede sau spera ca va veni o zi in viata noastra cand ne vom dedica scopului de a deveni sfinti?

CInd omul ajunge la acea cunoastinta care o da Dumnezeu prin cererea noastra cu umilinta si smerenie si iubire De Dumnezeu si aproapele nostru ca sa Il Recunoastem numai pe El Domn StapIn si MIntuitor si numai lui sa ne Inchinam si sa slujim recunoscInd ca numai lui se cuvine cinstea si Slava Inchinaciunea In veacul veacului amin, Si sa nu fim robiti de Inselaciunea Lumi acesteia care trece si toate cIte nile arata si nise par a fi bune trec odata cu Ea , sa nu fim Robi banului pentru care am asudat sa nu fim robi pIntecelui si pamIntului din care am fost ziditi. sa le vedem asa cum spune Ecleziastul toate ce sunt sub soare sunt umbra si vis si mai presus te toate sunt desertaciunea desertaciunilor,
CInd omul ajunge la acea treapta a intelepciuni ca sa nu se gIndeasca ce va fi mIine sau ce va mInca sau ce va bea nu ca ar avea hambare pline sau isvoare de apa nu , ce din contra ne avInd numai pt o zi si asaDind Slñava Lui Dumnezeu pt Toate cIte ne da si ne trimite.
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++

Rugaciune

Doamne Dumnezeul meu osIndit si smerit ma aplec Inaintea fetei tale si te rog eu cel plin de pacate ca nisipul mari si sarac de fapte bune ,Doamne nu ma lasa flamInd si sarac sa fiu lipsit sa cresesc su sa fur,Dar nici satul ca sa uit ca tu esti Dumnezeul meu si stapInul si mIntuitorul meu si tu porti de grije la tot omul care vine In lume amin amin amin
Slavit sa fie Domnul amin amin amin In veacul veacului

[gdf-fdc]

În prealabil postat de Daniel_7

Putem crede sau spera ca va veni o zi in viata noastra cand ne vom dedica scopului de a deveni sfinti?

Esti in inselare si suferi de mandrie daca te gandesti la asa ceva.nici un sfant nu s-a luptat si nu s-a rugat lui DUMNEZEU ca sa ajunga sfant.In marea lor smerenie nici nu credeau ca se vor mantuii si se considerau nevrednici.iAR TU TE GANDESTI LA SFINTENIE.

oameni simpli ca noi,ba chear mai simplii prin modul de vietuire:Putina mincare,putina odihna,multa rugaciune,post indelungat,lucruri de stricta necesitate,putina imbracaminte.
oamenii de rind:televiziune,internet,telefonie,mincare buna,tigari,bauturi,haine scumpe,ce mai o adevarata imbuibare iar distractiile se tin lant.domnul IIsus a dus o viata simpla,iar mai apoi apostolii iau continuat lucrarea si au indemnat lumea:calcati pe urmele mele!.
toti avem dreptul si indemnul la sfintire dar greu ne rupem de lumea materialnica in care ne-am pomenit.iar circa noastra de pacate nu ne lasa sa ne ridicam ci ne tintuieste la pamint.

Doamne invatane sa facem voia ta.Amin.

[dobrin7m]

/////mesaj sters/////

[Daniel_7]

Scopul vietii crestine dupa cum spune Serafim de Sarov este dobandirea Duhului Sfant.
Sfintii ,mai mult decat altii ,au reusit acest lucru ,sa simta lucrarea Duhului sfant in ei.Ei ne sant exemplu de urmat,si trebuie sa-i urmam,atat cat putem si ne dorim ,in virtutile pe care le-au lucrat.

Unii aduc argumente ca ei nu cauta sfintenia ,ci doar mantuirea,ca sa nu cada chipurile in slava desarta.Eu cred ca aceasta este o cale calduta,pe care o urmeaza orisicare.Batalia cea mare o dau cei care cauta cu adevarat sfintenia,dobandirea Duhului Sfant.
Este falsa smerenie,ca eu nu vreau prea mult ca sa nu ma mandresc.Insa cei care vor cu adevarat lucruri inalte ,nu se poticnesc in asta,si nu cad in fariseism.

Spunea un parinte ca este mai buna ravna pentru incepatori,chiar daca poate aparea si slava desarta,pentru ca smerenia se poate dobandi mai apoi,dar din lenevie si satisfacerea placerilor proprii iesi mai greu.

Cand incepi un drum,trebuie sa-ti stabilesti telul,obiectivul final,inainte de a incepe munca propriu-zisa,nevointele ...

Si acest tel,dupa cum spun Sfintii Parinti,este dobandirea Duhului Sfant ,adica sfintenia. Si celor care se sperie inca de la inceput de mandrie,le-as putea spune ca dobandirea sfinteniei este corolata cu dobandirea smereniei,drumul spre sfintenie ,prin greutatile ,necazurile si incercarile avute,smereste mult sufletul.

[dobrin7m]

/////mesaj sters//////

[Daniel_7]

Nu trebuie sa-ti fie teama de a vorbi de sfintenie.Vorbim de atatea lucruri desarte,si de lucrul cel mai bun sa nu vorbim? Daca ne lamurim prin cuvant care e scopul nostru,vom avea si imboldul de a-l pune in practica.
Daca ne vom vaicari si ne vom "smeri",vom ramane "mititei".

[George.m]

Duhul Sfant ne uneste cu Hristos, iar Fiul Intrupat ne ridica in slava Tatalui. Omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu; si trebuie sa dobandeasca asemanarea cu El. A primit porunca sa devina dumnezeu, dupa cum marturisesc Cuvantatorii de Dumnezeu Parinti. Asta e menirea lui. A fost zidit spre a-I fi salas lui Dumnezeu, spre a se uni cu El.

Petrecerea in despartire de Dumnezeu e subumana. Sfintii nu sunt supra - oameni, ci sunt oameni. Pentru ca starea fireasca a omului e aceea harica, plina de Duh.

[anna21]

În prealabil postat de Daniel_7

Scopul vietii crestine dupa cum spune Serafim de Sarov este dobandirea Duhului Sfant.
Sfintii ,mai mult decat altii ,au reusit acest lucru ,sa simta lucrarea Duhului sfant in ei.Ei ne sant exemplu de urmat,si trebuie sa-i urmam,atat cat putem si ne dorim ,in virtutile pe care le-au lucrat.

Unii aduc argumente ca ei nu cauta sfintenia ,ci doar mantuirea,ca sa nu cada chipurile in slava desarta.Eu cred ca aceasta este o cale calduta,pe care o urmeaza orisicare.Batalia cea mare o dau cei care cauta cu adevarat sfintenia,dobandirea Duhului Sfant.
Este falsa smerenie,ca eu nu vreau prea mult ca sa nu ma mandresc.Insa cei care vor cu adevarat lucruri inalte ,nu se poticnesc in asta,si nu cad in fariseism.

Spunea un parinte ca este mai buna ravna pentru incepatori,chiar daca poate aparea si slava desarta,pentru ca smerenia se poate dobandi mai apoi,dar din lenevie si satisfacerea placerilor proprii iesi mai greu.

Cand incepi un drum,trebuie sa-ti stabilesti telul,obiectivul final,inainte de a incepe munca propriu-zisa,nevointele ...

Si acest tel,dupa cum spun Sfintii Parinti,este dobandirea Duhului Sfant ,adica sfintenia. Si celor care se sperie inca de la inceput de mandrie,le-as putea spune ca dobandirea sfinteniei este corolata cu dobandirea smereniei,drumul spre sfintenie ,prin greutatile ,necazurile si incercarile avute,smereste mult sufletul.

Cred ca adevarata problema nu este "mandria".
De altfel, dupa cum ai observat, sfintenia implica smerenia.

Si oricum, nici nu poti fi smerit stiind ca esti smerit.. aceeasi problema, dar se pare ca oamenii nu mai sesizeaza asta, caci cumva smerenia le pare multora mai usor de dobandit decat sfintenia (ceea ce eu cred ca nu e chiar asa). Cum spunea (cita) cineva zilele trecute: "In materie de umilinta desfid orice concurenta". Foarte bine a punctat.

Ci cred ca oricine stie macar intuitiv ca pornirea pe calea sfinteniei implica renuntatarea la toate.. inclusiv la sine.
(Ca cine e plin de sine nu poate fi vas al Sfantului Duh).

Si atunci se fabrica scuze.

Numai gandul ca as putea renunta ma paralizeaza. Cum sa renunt la aia sau ailalta? Mi-a luat atata timp si motivatie sa renunt la tv, abia anul acesta am inchis cu totul muzica lumeasca (de doi ani ma straduiesc, ultima reduta era muzica simfonica), ma lupt inca cu obiceiuri alimentare si cu dorinta de acumulare de lucruri.. etc..
Mi se pare ca-mi golesc viata.. desi in realitate orice renuntare a fost o MARE usurare!

E mai simplu sa spui.. aaa, pai sfintenia nu este pt oricine, sa nu ne mandrim!

Doar sa acumulam cunostinte teoretice teologice ca cine stie.. poate peste 10 ani vom si incepe sa traim crestineste.
Daca ne trece spaima de a renunta la lume.