cat de mare este puterea "raului"?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Orice pacat duce la pierderea harului sau un cumul de pacate?

Orice păcat grav (numit şi păcat capital sau păcat de moarte) îl duce pe om la pierderea harului. Asta este "materia certa", adică ceva sigur.

Dacă păcatele mici (numite şi veniale sau lesne-iertătoare) pot duce, prin cumulare, la pierderea harului este subiect de controversă. Totuşi, răspunsul majorităţii teologilor (chiar covârşitoarei majorităţi) este negativ. Pe de altă parte, pericolul păcatelor mici este ceea ce Părinţii numesc "alunecarea". Înţelepciunea populară sintetizează această doctrină a alunecării prin păcate mici în proverbul "cine fură azi un ou, mâine va fura un bou".

Deci, cine a făcut 100 de păcate mici este într-o situaţie mult mai bună decât cel care a făcut un singur păcat mare. Primul este în stare de pericol, al doilea în stare căzută.
Din punct de vedere catolic, pericolul păcatelor mici este cel al Purgatoriului. Cu cât omul are mai multe păcate mici, deşi este sigur de mântuire, stagiile purgatoriale vor fi cu atât mai lungi. Ţinta creştinului trebuie să fie Raiul, nu Purgatoriul. De ce să Îl facem pe Dumnezeu mai puţin prietenos cu noi prin păcate mici, când putem să fim sfinţi aşa cum El este sfânt, încât să ne spună la sfârşit: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă "?

[fallen]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Orice păcat grav (numit şi păcat capital sau păcat de moarte) îl duce pe om la pierderea harului. Asta este "materia certa", adică ceva sigur.

Dacă păcatele mici (numite şi veniale sau lesne-iertătoare) pot duce, prin cumulare, la pierderea harului este subiect de controversă. Totuşi, răspunsul majorităţii teologilor (chiar covârşitoarei majorităţi) este negativ. Pe de altă parte, pericolul păcatelor mici este ceea ce Părinţii numesc "alunecarea". Înţelepciunea populară sintetizează această doctrină a alunecării prin păcate mici în proverbul "cine fură azi un ou, mâine va fura un bou".

Deci, cine a făcut 100 de păcate mici este într-o situaţie mult mai bună decât cel care a făcut un singur păcat mare. Primul este în stare de pericol, al doilea în stare căzută.
Din punct de vedere catolic, pericolul păcatelor mici este cel al Purgatoriului. Cu cât omul are mai multe păcate mici, deşi este sigur de mântuire, stagiile purgatoriale vor fi cu atât mai lungi. Ţinta creştinului trebuie să fie Raiul, nu Purgatoriul. De ce să Îl facem pe Dumnezeu mai puţin prietenos cu noi prin păcate mici, când putem să fim sfinţi aşa cum El este sfânt, încât să ne spună la sfârşit: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă "?

Bun, si ce garantie am eu ca daca nu mai pacatuiesc (tin post, tin "curatie", nu mai beau, nu mai fumez, etc), necuratul n-o sa ma mai ispiteasca cu de-alea subtile (ispite de "dreapta" sau de "sus" sau "din fata" sau "din spate" sau "dinauntru"). Nu cred ca vreodata ma va lasa in pace, tot ce pot sa fac e sa ma intaresc eu sa-i tin piept. Dar nu pot pentru ca mi-e frica, si frica e tot de la el (banuiesc).
Dvs trebuie sa stiti ca de multe ori nu agentul patogen e cel care face cel mai mult rau, cat reactia proprie ("inflamatorie") a organismului (care poate imbraca diverse aspecte distructive) si pe langa indepartarea/anihilarea agentului patogen trebuie sa opresti si reactia "autodistructiva" a sist. imunitar. De multe ori agentul patogen nici nu poate fi indepartat (de ex. un glont in cap; sau am vazut de curand la discovery un chist hidatic in ventricolul 4 inoperabil, si spuneau ei acolo ca "trebuie sa invatam sa traim cu ei in noi").
Deci, vedeti, "raul" e foarte pervers si inafara de raul exterior exista si sub o forma "interioara". ( Bine, extrapolarea e fortata, pentru ca ceea ce se intampla in cazul imbolnavirilor "fizice", e de obicei de la Dumnezeu nu de la "dracu" si e urmarea propriilor noastre pacate; se si spune in popor, ca insanatosirea omului bolnav sau a celor de pe langa casa e si "dupa sufletul omului"; si mi s-a confirmat: multi din pacientii care au avut incredere in mine s-au vindecat rapid, pe cand carcotasii au fost mai rau)

[fallen]

Ma scuzati, sunt in pragul depresiei.
Citeam un mail despre o colega care are cancer cu metastaze si spre rusinea mea recunosc ca am avut momente cand mi-am dorit sa aflu ca am o boala incurabila si ca se va termina mai repede toata povestea; sau macar daca se cronicizeaza si nu mor, am o justificare pentru toate neputintele mele si totodata platesc pentru toate pacatele pe care le-am facut; si poate vazand ca viata e scurta, gasesc de cuviinta sa ma bucur de ea, si de putinele realizari pe care le-am avut, s.a.m.d.
Dar din pacate nu pot sa vad viitorul prea roz, pentru ca n-are cum sa fie asa.

[glykys]

În prealabil postat de fallen

Bun, si ce garantie am eu ca daca nu mai pacatuiesc (tin post, tin "curatie", nu mai beau, nu mai fumez, etc), necuratul n-o sa ma mai ispiteasca cu de-alea subtile (ispite de "dreapta" sau de "sus" sau "din fata" sau "din spate" sau "dinauntru"). Nu cred ca vreodata ma va lasa in pace, tot ce pot sa fac e sa ma intaresc eu sa-i tin piept. Dar nu pot pentru ca mi-e frica, si frica e tot de la el (banuiesc).

Of, trebuie sa facem si noi ce putem, sa luptam cu pacatul, nu sa ne predam de la primul necaz. avem ajutoare rugaciunea la sfinti, postul, milostenia, mersul la Biserica, spovedania, impartasania, Sfantul Maslu (pentru cei bolnavi trupeste si sufleteste)... Curaj!

Post trebuie sa tinem, curatie trebuie sa tinem, nu trebuie sa bem peste masura, caci acestea sunt fapte ale credintei si indeplinindu-le, ne aratam ascultatori ai Legii Sale.

In pateric se spune ca daca nu ar exista ispite, nu ne-am putea mantui. Pana in ultima clipa luptam cu ispita, cu pacatul.Asta e, sunt ispite si ispite, toata viata e o lupta pecare trebuie sa o castigam, dar in aceasta lupta trebuie sane bazam pe ajutorul lui Dumnezeu si al sfintilor, daca nu vrem sa primim un KO din prima.

Poate e bine sa iei o pauza, sa te repezi week-end-ul asta undeva afara din oras, singura, sa te odihnesti...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Bun, si ce garantie am eu ca daca nu mai pacatuiesc (tin post, tin "curatie", nu mai beau, nu mai fumez, etc), necuratul n-o sa ma mai ispiteasca cu de-alea subtile (ispite de "dreapta" sau de "sus" sau "din fata" sau "din spate" sau "dinauntru").

Nicio garanţie. Dimpotrivă, de cele mai multe ori diavolul depune eforturi mai mari pe măsură ce creştinul urcă treptele urcuşului spiritual. Dar tot în aceeaşi măsură, Dumnezeu îl întăreşte. Când Sărsăilă ne lasă în pace, e semn rău: probabil că e sigur că a făcut rost deja de încă un suflet: al nostru.

Nu cred ca vreodata ma va lasa in pace, tot ce pot sa fac e sa ma intaresc eu sa-i tin piept.

Corect. Cu observaţia că această întărire vine de la Dumnezeu. Acestea sunt "harurile lucrătoare" despre care vorbesc slujbele şi Părinţii. De exemplu, dacă vecina vă invită la o bârfă de sâmbătă după amiaza, exact la ora când preotul v-a îndemnat să fiţi la Vecernia Mare şi totuşi dv preferaţi să mergeţi la Vecernia Mare, se cheamă că tocmai aţi primit un har lucrător. Cu cât efortul nostru de a-L urma pe Domnul e mai mare, cu atât El revarsă asupra noastră mai multe haruri lucrătoare. Şi invers.

Dvs trebuie sa stiti ca de multe ori nu agentul patogen e cel care face cel mai mult rau, cat reactia proprie ("inflamatorie") a organismului (care poate imbraca diverse aspecte distructive) si pe langa indepartarea/anihilarea agentului patogen trebuie sa opresti si reactia "autodistructiva" a sist. imunitar. De multe ori agentul patogen nici nu poate fi indepartat (de ex. un glont in cap; sau am vazut de curand la discovery un chist hidatic in ventricolul 4 inoperabil, si spuneau ei acolo ca "trebuie sa invatam sa traim cu ei in noi").
Deci, vedeti, "raul" e foarte pervers si inafara de raul exterior exista si sub o forma "interioara". ( Bine, extrapolarea e fortata, pentru ca ceea ce se intampla in cazul imbolnavirilor "fizice", e de obicei de la Dumnezeu nu de la "dracu" si e urmarea propriilor noastre pacate; se si spune in popor, ca insanatosirea omului bolnav sau a celor de pe langa casa e si "dupa sufletul omului"; si mi s-a confirmat: multi din pacientii care au avut incredere in mine s-au vindecat rapid, pe cand carcotasii au fost mai rau)

Agentul patogen este diavolul. Poarta de intrare a agentului patogen în organism este păcatul. Spitalul este Biserica. Atâta vreme cât vă străduiţi să duceţi o viaţă curată şi atâta vreme cât folosiţi medicamentele supranaturale care sunt Sfintele Taine şi Ierurgii, puteţi fi SIGURĂ de imunitate perfectă: agentul patogen nu vă va face nici cel mai mic rău, deşi vă poate face să suferiţi chiar şi sub un asemenea scut.

[ioanna]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Orice păcat grav (numit şi păcat capital sau păcat de moarte) îl duce pe om la pierderea harului. Asta este "materia certa", adică ceva sigur.

Interesant, eu credeam ca "harul" nu se pierde niciodata, energiile divine necreate sunt in fiecare dintre noi, doar Dumnezeu este atotcuprinzator, pur si simplu el nu se "activeaza", nu conlucreaza cu fiinta ta, daca esti in starea de pacat.

[AndreiM]

Am vazut raul, dar orice a fost el si orice ar fi, arde in fata Domnului Cel Sfant. Atat vreau sa stiu despre rau, iar despre Dumnezeu totul!

[Carmen FUNIERU]

Cineva l-a întrebat pe Părintele Arsenie Papacioc:
"Ce putem face ca să fim mai buni?",
iar părintele a răspuns:

"Tot omul este bun pentru că aşa a fost construit de Dumnezeu, să fie bun. Doar că el este trândav şi uită că este bun."

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...883#post379883

[Andrei B.]

Sa nu credeti ca va critic pe careva din voi! Cititi doar textul si vedeti daca va regasiti undeva.

Eu pun pariu ca oamenii nu ar fi asa de distrasi de pacate daca nu ar pierde atata timp incercand sa isi imagineze cum ei, bravi razboinici, participa la o lupta intre "bine" si "rau" iar de undeva din departare Dumnezeu ii priveste si aclameaza, ca la meci.

Nu e asta vanitate in forma pura? Sa-ti imaginezi ca poti sa demonstrezi ceva lui Dumnezeu, ceva ce el nu stie deja. Viata nu e asa de complicata daca o iei cate o zi la rand, sau moment cu moment. O complicam noi oamenii incercand sa construim o poveste fantastica al carui personaj principal suntem noi insine.

Hai sa zic si ceva de ordin practic,
Puterea raului este atat de mare pe cat de mult timp ii acorzi. Te simti ispitit? Apuca-te si munceste ceva, asta o sa iti distraga atentia garantat.

[fallen]

În prealabil postat de Andrei B.

Sa nu credeti ca va critic pe careva din voi! Cititi doar textul si vedeti daca va regasiti undeva.

Eu pun pariu ca oamenii nu ar fi asa de distrasi de pacate daca nu ar pierde atata timp incercand sa isi imagineze cum ei, bravi razboinici, participa la o lupta intre "bine" si "rau" iar de undeva din departare Dumnezeu ii priveste si aclameaza, ca la meci.

Nu e asta vanitate in forma pura? Sa-ti imaginezi ca poti sa demonstrezi ceva lui Dumnezeu, ceva ce el nu stie deja. Viata nu e asa de complicata daca o iei cate o zi la rand, sau moment cu moment. O complicam noi oamenii incercand sa construim o poveste fantastica al carui personaj principal suntem noi insine.

Hai sa zic si ceva de ordin practic,
Puterea raului este atat de mare pe cat de mult timp ii acorzi. Te simti ispitit? Apuca-te si munceste ceva, asta o sa iti distraga atentia garantat.

mersi frumos, esti a nu stiy cata persoana care imi reproseaza ca nu muncesc indeajuns.
Dar in rest ai dreptate.

Revenind, daca se intampla sa fac o "fapta buna", intr-adevar uit de toata "lucrarea raului" si revin la sentimentele cele bune. Dar credeti-ma ca nu e zi de la Dumnezeu in care sa nu intre cineva pe usa si sa intrebe "ma puteti ajuta cu cutare lucru" si "ala rau" din capul meu sa zica "daca n-o sa pot"; abia cand vad ce vrea omul ma mai linistesc si-i zic se poate sau nu se poate. Unii inteleg cand nu se poate altii nu, pleaca nemultumiti, si noi ne ofticam si dam vina unul pe altul (colegele). Am avut la un moment dat un moment de luciditate, cand am zis "daca se poate bine, daca nu, nu". Nimeni nu poate orice, decat Dumnezeu. Mai rau e cand aia de langa tine nu cred in Dumnezeu si daca se intampla ceva rau, unul din noi a fost de vina (nu si-a dat silinta, a gresit, a fost rau intentionat). Poate de-asta ne-o si "luam peste ochi" sistematic (scuzati expr.). Inclusiv eu, ca daca as fi destul de credincioasa, nu m-as teme atat de rautatile oamenilor si ale "diavolilor".
Cam asta e.