Frica de Dumnezeu
Inceputul intelepciunii, cum spune Psalmistul, temelia oricarui demers duhovnicesc, sfanta frica de Dumnezeu este totdeauna si o pavaza tare impotriva propriei molesiri sau intoarceri de pe Cale.
Si Sfanta Scriptura si Traditia noastra ne insufla intru dobandirea si sporirea fricii de Dumnezeu.
Imi pare totusi ca nu stam prea bine la acest capitol, aici pe forum, poate in general in tara noastra. Vorbaria in desert, de care ma fac vinovat in primul rand eu insumi, exprima o problema serioasa la acest capitol. Cum vedeti situatia?
De ce majoritatea oamenilor inteleg prin frica de Dumnezeu ceva negativ, nedemn de fiinta umana asazis libera si rationala?
Care e pozitia altor confesiuni fata de frica de Dumnezeu?
Cum putem spori sfanta frica de Dumnezeu pentru folosul nostru, desigur?
|