Fantome, strigoi..

[dumitrucelmare2000]

Pe cand eram copil, adica in timpul perioadei comuniste circulau printre oameni niste scrieri de mana, pentru ca in acea vreme nu prea se gaseau de vanzare carti ortodoxe. Intr-una din ele se povestea ca unei femei i se arata sotul ei raposat de mai multa vreme si in vis dar si in realitate si ii povestea una si alta.
Tulburata de aceste aparitii misterioase femeia a mers la parintele duhovnic si i-a spus:
,, Parinte, sotul meu desi mort de ceva timp mi se arata in fiecare seara si imi spune cutare si cutare lucru si lucruri pe care numai noi le stiam. La auzul acestor relatari preotul i-a spus:
,, Femeie acesta nu este sotul tau, este Diavolul care ti se arata sub chipul sotului tau ca sa te insele, si ca sa-ti demonstrez asta, dute acasa si pune pe usa o cruce mare, fa-ti rugaciunile inainte de culcare, si inainte de a te aseza in pat fa-ti de trei ori semnul sfintei cruci si sa adormi in gand cu rugaciunea:,, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatoasa."
Apoi femeia relateaza ca ,, sotul ei" nu i s-a mai aratat ci a strigat de afara:
,, De ce ai spus preotului despre noi? Acum plec ca ma goneste puterea lui Dumnezeu dar o sa mai vorbim noi", si din acel moment nu i s-a mai aratat.
Consider ca oricine dintre noi care astfel de aparitii trebuie sa relateze asta preotului duhovnic si el va sti sa ne indrume sa descoperim daca este Dracul sau vre-un suflet chinuit care nu-si gaseste linistea.

Totuşi, dincolo de aceste plăsmuiri ale imaginaţiei, sunt şi cauze reale, după părerea mea, şi subscriu la cele scrise de Mosh-Neagu.

Dincolo de mărturiile unor persoane foarte credibile, cum ar fi Regina Ana, însuşi Domnul atestă existenţa lor, atunci când apostolii (nu pentru prima dată, căci pe mare au crezut că văd „nălucă”) credeau că văd duh: „Veniţi şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase cum Mă vedeţi pe Mine că am”.

Biserica ia în serios existenţa lor şi, atunci când cineva le semnalează prezenţa, face slujbe (rugăciuni) pentru liniştirea sufletelor lor. Îmi amintesc de un caz, parcă prin Făgăraş, unde, în apropierea unui sat localnicii întâlneau adesea soldaţi cu raniţe în spate. Cercetându-se, s-a aflat că într-unul din cele două războaie mondiale acolo avusese loc o luptă teribilă şi o întreagă companie a murit. După ce s-au făcut slujbe pentru sufletele lor, s-au liniştit şi n-au mai fost văzuţi.

Poate că, mai ales când moartea e năpraznică, luat pe neaşteptate, omul nici nu-şi dă seama că a murit şi sufletul continuă (încearcă) să se comporte ca şi cum ar fi încă în trup.

[ioanna]

În prealabil postat de N.Priceputu

Totuşi, dincolo de aceste plăsmuiri ale imaginaţiei, sunt şi cauze reale, după părerea mea, şi subscriu la cele scrise de Mosh-Neagu.

Am spus in majoritatea cazurilor, nu in totalitatea lor :) Am gasit interviul acordat Eugeniei Voda de Majestatea Sa, regina Ana a Romaniei, care povesteste cu atata naturalete (si) despre o "aparitie". (putin dupa jumatatea interviului).

link film interviu: http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiun...rse/regina-ana

@ioanna:
Interviul ăsta mi se pare potrivit şi pentru topicul lui Mihailc „experienţe luminoase în căsătorie”; după 60 de ani de căsnicie, ce frumos vorbeşte despre soţul ei!