De ce trebuie sa iertam

[cristiboss56]

În prealabil postat de AlinB

Pocainta are o masura pe care nu oricine o poate atinge usor.

Pocainta autentica si profunda - exemplu, Zaheu care din unul din cei mai bogati oameni se pare ca a ajuns sarac lipit e greu de atins.

Preotul este un ajutor in acest sens, il ajuta pe om sa dobandeasca mai repede iertarea pentru a se face vas al harului - insa depinde ce face mai departe omul cu acest ajutor.

Deci cu o cainta moderata si de relativ scurta durata + marturisire, omul poate primi prin preot o iertare totala si profunda care fara preot ar fi venit poate dupa multi ani de zile.

Daca iertarea primita este cu spor pentru har sau il foloseste pentru a face loc la alte pacate, ramane la alegerea lui..

Cainta nu este de mai multe feluri , ea este sau nu este , deci chestia cu moderata este neavenita !
Fara preot nu poate veni iertarea , deci iar o mare greseala , Alin !
Cuvantul Pocainta inseamna prin insasi traducerea lui metanoie = a schimba , meta - schimbare si noie = minte , gandire . Deci Pocainta este o schimbare a gandirii , a conceptului despre viata , caci omul traieste asa cum gandeste . Nu mai confunda cainta cu insasi pocainta , caci este cale lunga pana aici !

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ekaterina

Iertarea, primita uneori cu greu si daruita cu efort si lupta interioara, este o conditie pentru inaintarea in viata duhovniceasca si pentru dobandirea mantuirii. Citind cuvintele Parintelui Efrem Filotheitul, am inteles importanta pe care o are iertare si de ce trebuie sa o implinim. Dumnezeu sa ne ajute sa punem in practica aceste cuvinte si sa ne despovaram de greutatea neiertarii.

"Pe pamant nimeni nu este fara pacat, toti suntem pacatosi, vinovati si purtam cu noi pacatele cu care ne-au impovarat neatentia, patimile si slabiciunile noastre. Toti avem nevoie sa luam iertare de la Dumnezeu. Ca sa reusim iertarea si impacarea cu Dumnezeu trebuie sa tinem seama de cuvantul evanghelic care spune: daca le iertam oamenilor greselile lor, Parintele Ceresc ne va ierta si noua greselile noastre.

Implinind acest cuvant vom lua iertare de la Dumnezeu pentru greaua povara a pacatelor pe care le purtam in spate. Ducem toti un catastif cu pacate diferite, grele sau usoare, multe sau putine, si nimeni nu face exceptie, in afara de Dumnezeu. Asadar, daca iertam, vom fi iertati, daca lasam, ne va lasa si noua Parintele Ceresc greselile noastre. Nu e cu putinta, in nici un caz, sa luam iertare de la Dumnezeu, daca noi nu-l iertam din inima pe aproapele nostru."

Cât de importantă este iertarea în viața omului, cât de importantă este ea pentru bunaviețuire a întregii omeniri? Dacă ar fi ca oamenii să aibă minimul dispoziției de iertare cu siguranță că fața acestei lumi ar arăta cu totul altfel. Biserica - ca loborator al învierii și ca antecameră a vieții veșnice - având învățătura lui Hristos ne învață ce este iertarea ca mijloc de mântuire. Părintele Epifanie ne dă câteva pilde din propria sa viață:
Un monah oarecare a coborât de la Sihăstria la dentist, în Paros. După puțin au venit acolo și alți bolnavi. Unul dintre ei era dintr-un sat îndepărtat, care de ar fi întârziat, ar fi pierdut și ultimul autobuz pentru întoarcere. Atunci monahul îi dă lui rândul său, ca să apuce să se întoarcă, dar pentru asta chiar monahul a pierdut ultima cursă pentru a se întoarce la mănăstire.
A început, deci să urce de la drumul principal până la mănăstire pe jos. Starețul în aceea vreme a pornit spre Atena cu câțiva din fiii lui duhovnicești. Când au întâlnit pe monah, l-a mustrat deoarece a întârziat atât de mult. Și, înainte de a apuca acela să se îndreptățească, a dat poruncă șoferului să pornească.
Un cleric dintre cei care călătoreau cu starețul, și care știa totul din înștiințarea telefonică a monahului, a explicat Starețului care e realitatea. Atunci și-a schimbat îndată înfățișarea și, cu simțământul că a nedreptățit pe monah, a completat:
- Aa, deci, așa e! Și eu l-am nedreptățit! Când vom ajunge la Atena, să-mi aduceți aminte să-i telefonez și să-i cer iertare. Ia aminte, să nu uiți!
-Nu, părinte! Cum să-i ceri iertare? A spus unul din mașină. Deja părintele X a și uitat.
- Nu, fiule!
-Nu mă costă nimic să cer iertare, când sunt vinovat. Și într-adevăr, abia ajuns la Atena, după ce s-a închinat, și înainte ca să-i aducă aminte cineva, a telefonat la mănăstire și a cerut iertare de la ucenicul său.
I-am cerut odată să ne explice stihul „Mai întâi mergi și te împacă cu cei ce te-au mâhnit” din stihurile de la începutul rugăciunilor Sfintei Împărtășanii, care, logic, se pare că cer împăcarea cu cei ce noi i-am mâhnit și nu cu cei ce ne-au măhnit pe noi. El însă voind să ne învețe foloasele din punerea în lucrare a stihului de mai sus, ne-a povestit întâmplarea de mai sus:
- Odată liturghisem la Sfinții Trei Ierarhi și printre cei din biserică era și cutare (teolog, fiu al său duhovnicesc și cântăreț desăvârșit). Cum era firesc s-a urcat la strana și împreună cu el și cântăreții permanenți ai bisericii, niște bătrânei evlavioși și neiubitori de argint, care, deși nu știau să cînte prea bine, totuși nu i-au dat aproape nimic să cânte. Eu, fiind în altar, m-am tulburat de purtarea lor. Am ajuns până la chinonic. Cum să mă împărtășesc tulburat? Ca să pun în practica deci, pe: „Mergi și te împacă cu cei ce te-au măhnit” și ca să mustru indirect pe cântăreții bisericii, am chemat în altar pe protopsalt, înainte de a mă împărtăși, și i-am cerut iertare pentru tulburarea și neliniștea ce am simțit-o din pricina „nemolistivirii” lui.
Așadar, deci, și eu m-am împărtășit fără tulburare și el și-a cunoscut greșeala sa și și-a cerut, la rândul său, iertare. Crâmpeie de viață. Din viața și învățătura părintelui Epifanie Teodoropulos – Ed. Evanghelismos

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ekaterina

Iertarea, primita uneori cu greu si daruita cu efort si lupta interioara, este o conditie pentru inaintarea in viata duhovniceasca si pentru dobandirea mantuirii. Citind cuvintele Parintelui Efrem Filotheitul, am inteles importanta pe care o are iertare si de ce trebuie sa o implinim. Dumnezeu sa ne ajute sa punem in practica aceste cuvinte si sa ne despovaram de greutatea neiertarii.

"Pe pamant nimeni nu este fara pacat, toti suntem pacatosi, vinovati si purtam cu noi pacatele cu care ne-au impovarat neatentia, patimile si slabiciunile noastre. Toti avem nevoie sa luam iertare de la Dumnezeu. Ca sa reusim iertarea si impacarea cu Dumnezeu trebuie sa tinem seama de cuvantul evanghelic care spune: daca le iertam oamenilor greselile lor, Parintele Ceresc ne va ierta si noua greselile noastre.

Implinind acest cuvant vom lua iertare de la Dumnezeu pentru greaua povara a pacatelor pe care le purtam in spate. Ducem toti un catastif cu pacate diferite, grele sau usoare, multe sau putine, si nimeni nu face exceptie, in afara de Dumnezeu. Asadar, daca iertam, vom fi iertati, daca lasam, ne va lasa si noua Parintele Ceresc greselile noastre. Nu e cu putinta, in nici un caz, sa luam iertare de la Dumnezeu, daca noi nu-l iertam din inima pe aproapele nostru."

Vă poftesc, vă rog şi vă implor, ca aici să plângem pentru păcatele noastre, aici să suferim pentru dânsele.
Aşa că vă poftesc, vă rog şi vă impor, ca aici să plângem pentru păcatele noastre, aici să suferim pentru dânsele. Aici trebuie să ne arunce în întristare cuvintele cele de pedeapsă ale preotului, ca să nu ne înspăimânte în acea lume adevăratele pedepse ale lui Dumnezeu. Aici trebuie să ne rănească predicarea, pentru ca să nu ne roadă în acea lume viermele cel neadormit. Aici arde-ne dojana şi mustrarea, pentru ca să nu ne ardă acolo focul iadului. Este drept ca aceia care suferă aici, acolo să se mângâie, iară aceia care aici trăiesc în desfătari şi cu uşurătatea minţii, şi nu le pasă nicidecum de păcatele lor, este drept ca acolo, neapărat, să plângă şi să se vaiete şi să scrâşnească din dinţi.

SFANTUL IOAN GURA DE AUR

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ekaterina

Iertarea, primita uneori cu greu si daruita cu efort si lupta interioara, este o conditie pentru inaintarea in viata duhovniceasca si pentru dobandirea mantuirii. Citind cuvintele Parintelui Efrem Filotheitul, am inteles importanta pe care o are iertare si de ce trebuie sa o implinim. Dumnezeu sa ne ajute sa punem in practica aceste cuvinte si sa ne despovaram de greutatea neiertarii.

"Pe pamant nimeni nu este fara pacat, toti suntem pacatosi, vinovati si purtam cu noi pacatele cu care ne-au impovarat neatentia, patimile si slabiciunile noastre. Toti avem nevoie sa luam iertare de la Dumnezeu. Ca sa reusim iertarea si impacarea cu Dumnezeu trebuie sa tinem seama de cuvantul evanghelic care spune: daca le iertam oamenilor greselile lor, Parintele Ceresc ne va ierta si noua greselile noastre.

Implinind acest cuvant vom lua iertare de la Dumnezeu pentru greaua povara a pacatelor pe care le purtam in spate. Ducem toti un catastif cu pacate diferite, grele sau usoare, multe sau putine, si nimeni nu face exceptie, in afara de Dumnezeu. Asadar, daca iertam, vom fi iertati, daca lasam, ne va lasa si noua Parintele Ceresc greselile noastre. Nu e cu putinta, in nici un caz, sa luam iertare de la Dumnezeu, daca noi nu-l iertam din inima pe aproapele nostru."

Cel mai greu lucru de indeplinit , dar nu imposibil , este : IERTAREA ! De ce ? Pentru ca in fiecare din noi zace intr o masura mai mica sau mai mare , MANDRIA !
Mincinosi suntem ,cand nu iertam , atunci cand rostim TATAL NOSTRU , si tot atat de nedrepti si nevrednici cand ducem daruri la SFINTELE ALTARE , inclusiv acele pomelnice pentru vii si adormiti . Ce-i de facut ? Fiecare din noi sa lase cate putin din suparare si mahnire , adica fiecare parte implicata in "conflict ", si sa facem in asa fel ca sioarele sa nu apuna peste mania noastra , adica sa nu treaca ziua in suparare si vrajba . Greu , dar nu imposibil , si aici un rol important il are RUGACIUNEA !
Doamne ajuta !