Credinta in zodii vs. dogma liberului arbitru

[laurastifter]

Doamne ajută!
Astrologia - pseudoştiinţă condamnată încă din epoca patristică - este practicată şi promovată îngrijorător de mult astăzi, în ciuda faptului că, potrivit ultimelor statistici, poporul român se declară a fi... creştin ortodox. Multe persoane inteligente, chiar şi credincioşi practicanţi, continuă să creadă (fără a observa caracterul ilogic al acestei credinţe) că toţi cei născuţi într-o anumită zodie au caracteristici asemănătoare şi chiar că, într-o anumită zi, li se va întâmpla fix ceea ce spune horoscopul (care este greşit, anacronic inclusiv d. p. d. v. astronomic).
Aşa cum ne învaţă toţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre, omul a fost înzestrat de Dumnezeu cu voinţă liberă, putând să-şi aleagă inclusiv "soarta" în veşnicie. Nu există soartă/destin, nu există predestinare, ci, aşa cum arată Sfântul Ioan Damaschinul, "Dumnezeu prevede, dar nu predetermină". Dumnezeu Îşi manifestă dragostea faţă de noi inclusiv prin faptul că ne-a oferit minunatul dar al libertăţii (vezi II Corinteni3, 17 ş. a.) şi ne respectă liberul arbitru chiar şi atunci când noi alegem să-I încălcăm poruncile. Despre acest adevăr teologul ortodox rus Paul Evdokimov scria: "Este acea nebunie divină despre care vorbeşte Sfântul Apostol Pavel: neînţelesul respect al lui Dumnezeu faţă de libertatea noastră" (Vârstele vieţii spirituale). Astfel, calităţile noastre morale, precum şi viitorul nostru nu depind de mişcarea planetelor (corpuri neînsufleţite, aşadar inferioare naturii umane), ci doar de voia lui Dumnezeu şi de a noastră. Este ilogic ca un creştin să creadă că zodia în care s-a născut îi va determina viitorul, îl va constrânge să facă anumite alegeri, de vreme ce, potrivit Revelaţiei dumnezeieşti, Dumnezeu ne-a înzestrat cu libertate... cu atât de multă şi înfricoşătoare libertate, încât ne-a îngăduit chiar şi să-L răstignim pe Cruce.
În afară de acest argument teologic împotriva credinţei în astrologie, se poate afirma că logica umană însăşi se opune ideii potrivit căreia mişcarea nu ştiu căror planete mă determină pe mine să am o anumită atitudine, absolvindu-mă astfel de responsabilitatea propriilor acţiuni. Cum am putea crede că, într-o anumită zi, cei născuţi în zodia X vor avea succes în afaceri şi, la ora y, vor intra în conflict cu cineva? :) Dacă am accepta această prezicere copilărească, am ajunge la concluzia că, în acea zi, tuturor celor din zodia x li se vor adeveri aceleaşi preziceri pentru că, în caz contrar, prezicerile ar fi false, iar cei câţiva care ar spune că verdictul horoscopului s-a împlinit ar confunda, de fapt, împlinirea unei preziceri cu o simplă coincidenţă. Aşa cum se poate observa cu uşurinţă, toate cazurile în care horoscopul pare a se adeveri sunt pure coincidenţe, fiindcă nu toţi născuţi în aceeaşi zodie au parte de aceleaşi întâmplări în aceleaşi zile.
Astrologia... să fi fost inventată de egiptenii antici, aşa cum a rămas consemnat în istorie? Da, dar cred că şi adversarul spiritual al omenirii a avut o contribuţie importantă în elaborarea acestei false ştiinţe "pe care unii, mărturisind-o, au căzut de la credinţă". Crezând în astrologie, negăm dogma liberului arbitru (aşadar, săvârşim o erezie); tăgăduind propria libertate, subestimăm iubirea divină faţă de noi; prefăcându-ne că nu noi suntem autorii liberi şi conştienţi ai caracterului şi ai faptelor noastre, evităm asumarea responsabilităţii şi, implicit, Îl considerăm ca nedrept pe Cel Ce ne va judeca pe toţi după faptele noastre. Hristos nu spune nicăieri că, la judecata particulară sau la cea de apoi, va ţine seama şi de zodia în care ne-am născut, ci precizează, în nenumărate rânduri, că ne va da după faptele noastre, aşadar luând în considerare deciziile noastre luate în mod liber.
Astrologia este o pseudoştiinţă, chiar dacă denumirea ei se aseamănă cu cea a astronomiei, ştiinţă autentică. :)
În concluzie, astrologia poate ficonsiderată ca o formă de neopăgânism, iar pentru noi, creştinii, este inclusiv o erezie, căci se opune în mod clar uneia dintre dogmele Ortodoxiei - cea a existenţei liberului arbitru.

Cu respect,
Laura Stifter