Ortodoxia si ecumenismul

[fight4soul]

În prealabil postat de catalin2

De fiecare data cand a venit in discutie ecumenismul am evidentiat ca e vorba de doi termeni, unul tine de dialogurile ecumeniste si altul tine de invatatura, dogma ecumenista.
Din nefericire ecumenismul a adus odata cu dialogul si preluarea unei dogme straine, majoritar protestanta, de o parte din credinciosi si chir si unii din cler.
Bisericile Ortodoxe participa la intrunirile ecumeniste pentru a propovadui adevarul ortodox. In privinta participarii la intrunirile ecumeniste parerile sunt impartite, multi duhovnici romani manifestandu-si dezacordul (am dat citate din Par. Arsenie Papacioc). Nu e in contradictie cu invatatura ortodoxa, in schimb dogma ecumenista este, toti sfintii si duhovnicii o condamna. Nu doar sfintii, s-au facut si intruniri teologice ortodoxe pe aceasta tema si chiar un sinod local a condamnat si respins aceste invataturi (ramificarea harului, existenta altor biserici, etc.).
Invatatura ecumenista seduce pentru ca e in concordanta cu secularismul ce a patruns mai demult in occident si apoi la noi. Umanismul secular (iluminist) pune in centru omul, in timp ce in crestinism in centru este Dumnezeu. De aceea si ecumenismul propovaduieste buna intelegere intre oameni, plasand pe locul doi adevarul si pe Dumnezeu.

Fiecare erezie a tacat la inceput un articol al Crezului, acum ecumensimul ataca pasajul "Cred intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica." De aceea mai este si numit erezie eclesiologica (inclusiv de Sinodul BO a Georgiei).
Dupa 100 de ani de la aparitia sa bilantul este zero. Mai mult, pentru ortodoxie (dar si catolicism) este total negativ, multi ortodocsi ajungand sa impartaseasca aceasta teologie gresita, ducand chiar la convertiri la alte culte.
Dar in opinia mea este aproape de sfarsit, cel putin la noi sinodul din 1998 dandu-i o lovitura grea. Chiar in cartea data de tine parintele profesor spunea ca de la inceputul anilor '90 dialogul a intrat in impas. Dupa ce cartea a fost scrisa dialogul aproape s-a stins (cu catolicii, cu ei aveam dialog), mai ales dupa declaratia Papei ca BC este singura Biserica.
Ecumenismul e de sorginte protestanta, chiar in definita din dex citim: " Începuturile sunt legate de încercările protestanților din sec. 16 de a intra în relații cu Bisericile istorice tradiționale. La originea ecumenismului contemporan se află Conferința Mondială a Misiunilor, reunind mai multe biserici protestante (Edinburgh, 1910). Această mișcare este coordonată de Consiliul Ecumenic al Bisericilor (World Council lf Churches).

Legat de mesaj, adevarul e intotdeauna discriminatoriu: neaga neadevarul. Cliseul cu faptul ca o criticare a invataturilor gresite inseamna prigonirea acelor eterodocsi l-am intalnit la majoritatea celor ce aveau unele simpatii ecumeniste. Nu are nicio legatura cu ortodoxia, pana si asta vine tot de la protestanti. Ei intrei e si catolicii s-au tot prigonit din cauza credintei, in ortodoxie nu a fost asa ceva, cea mai mare pedeapsa a fost si este excluderea din Biserica. Am spus de multe ori ca am ajuns la concluzia ca ecumesnimul = protestantism, cine capata aceste conceptii practic ganeste aproape ca un protestant.
A doua conceptie protestanta intalnita la multi din cauza ecumensimului este ca cel ce crede e si crestin. E Sola Fide de la protestanti, noi spunem ca si diavolul crede. Crestin e si cel care il urmeaza pe Hristos. In primul rand cel botezat in Hristos si apoi cel in comuniune cu Hristos prin har si Euharistie. BO nurecunoaste Sfinte Taine in afara ei, deci altii nu sunt botezati decat daca se convertesc la ortodoxie.
Ecumenismul ortodox inseamna grija si dragostea fata de toti oamenii. Ecumenismul ortodox a existat de la inceputul Bisericii, si spune tuturor acest lucru: veniti in Biserica lui Hristos ca sa aveti parte de mantuire. Cei care le spun ca e bine sa ramana in cultul lor sau religia lor ca tot se mantuiesc practic ii opresc de la mantuire, practica un antiecumenism. Ei cred ca au dragoste fata de ei, dar e doar umanism ateu si dau ajutor vrajmasului.
Toate acestea le spune si parintele Papacioc si toti sfintii si majoritatea duhovnicilor (n-am spus toti, pentru ca par. Teofil avea o parere personala legata de catolici).
Parintele Arsenie Papacioc: "Deci s-a stabilit lucrul acesta: Biserica nu poate să fie împărţită; acesta ar putea să fie răspunsul la întrebare: niciodată nu poate să fie împărţită Biserica, dar există erezii.
Adevărul este Hristos, Biserica Ortodoxă. Cuvîntul ortodox asta înseamnă."
"Popovici Iustin zice că numai în Biserică este mîntuire; numai în Biserică, fără discuţie.
Pentru că, dacă se mîntuiesc, la ce mai discutăm greşelile lor şi rămîn aşa cum sunt ei; şi atunci ce ne mai certăm?
Iar despre mîntuirea lor, numai Dumnezeu să dispună; eu mă îndoiesc."

Ortodoxia se supune
Poruncilor lui Dumnezeu,
Sinoadelor a toată lumea,
Nu celor de la CMB-eu.

Ea-i calea cea mântuitoare
-Adusă nouă de Iisus
Prin jertfa de pe Sfânta Cruce-,
Nu-i în reforma din apus.

Că ea nu-şi schimbă după lume,
Nici după timp şi conjunctură
Şi nici sub sabia prigoanei,
Cereasca sa învăţătură.

Că n’a creat ortodoxia
Vre-un dumnezeu închipuit,
Ci însuşi Dumnezeu ne-a dat-o
Pin Iisus cel răstignit.

Ortodoxia ne aduce
Dreptatea sfântă şi iubirea
Şi-n tainele sfintei biserici
-Cât va fi lumea-, mântuirea .

Ea nu-i huleşte, nu-i respinge
Pe cei cu ,,traiul’’refomat,
Dacă primesc în ea botezul
Şi crezul cel adevărat.

Şi nu se luptă ea să-L schimbe
În nici un fel pe Dumnezeu
După cum vor sau cum ne cheamă,
Cei adunaţi în CMB-eu.

Sinoadele a toată lumea
Ce-au hotărât rămâne sfât
Şi erezia-i erezie,
Oricine-am fi noi pe pământ.

În CMB-eu nu-i nici trăirea
Nici duhul sfinţilor părinţi,
Ci noul dumnezeu al lumii
Care ne vrea sub el uniţi.

C’acolo nu se urmăreşte
Desăvârşirea prin credinţă
Ci planul de globalizare
Şi aggiornarea de credinţă.

Ortodoxia îi sfinţeşte
Pe’aceia care vin smeriţi
Şi se supun legii divine
În duhul sfinţilor părinţi.

La săptămâna rugăciunii
Ne cheamă oare Dumnezeu,
Sau planul mondializării
Supuşilor din CMB-eu ?

CMB= consiliul mondial al bisericilor

[antiecumenism]

Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor

https://carteromaneasca.wordpress.co...ror-ereziilor/


Parintele arhimandrit Arsenic Boca (+1989) „Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni, inapoi la Sfanta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu!” (Talantii imparatiei, p. 197)


Cucernicul Parinte Gheorghe Calciu: „Intelegerea ecumenica de unire si armonie a lumii este de fapt o forma a miscarilor internationaliste pe plan religios, in care se incearca desfiintarea natiunilor, instituirea unor guverne mondiale, pe care nimeni nu le-a uns si care urmaresc doar gloria lor, buna lor viata si satisfacerea dorintei de a conduce popoarele. Ecumenismul acesta este in sine o actiune diabolica si sunt de acord cu unii teologi greci care spun ca ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru… Am sperat ca Romania va fi urmatoarea tara care va iesi din ecumenism.


Sfantul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (+1779) “Eu, crestinii mei, mi-am cheltuit viata studiind timp de cincizeci de ani, am citit si despre preoti si despre necredinciosi, si despre atei si despre eretici, am cercetat adancurile întelepciunii. Toate credintele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am inteles si acest lucru adevarat, dumnezeiesc, ceresc, desavarsit si pentru mine si pentru voi: numai credinta crestinilor ortodocsi binecredinciosi e buna si sfanta, ca sa credem si sa ne botezam in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Aceasta v-o spun acum, la sfarsit, ca sa va bucurati si sa va veseliti de mii de ori, ca v-ati invrednicit sa fiti crestini ortodocsi, si sa plangeti si sa va tanguiti pentru cei necinstitori de Dumnezeu, necredinciosi si eretici, care umbla in intuneric, in mainile diavolului.”

[antiecumenism]

Numai Ortodoxia este adevărata Biserică

https://carteromaneasca.wordpress.co...rata-biserica/


Sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos, dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decît aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” (Galateni 1:7-8) „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume.” (I Ioan 4:1-3)
Nimic nu-i lipseşte Ortodoxiei de a fi Biserică -una, sfîntă, sobornicească şi apostolească -, iar dacă se bucură de „toată darea cea bună şi tot darul desăvîrşit”, ce daruri mai poate cîştiga prin alianţele şi unirile ecumeniste?



De-a lungul celor două mii de ani de existenţă, numai Credinţa Ortodoxă a păstrat neschimbată învăţătura lui Hristos lăsată Apostolilor precum neschimbată a păstrat şi Sfînta Predanie a Sfinţilor Părinţi. Doar Biserica Ortodoxă se ocîrmuieşte după cele Şapte Soboare A-Toată-Lumea, numai Biserica Ortodoxă păstrează neschimbate scrierile Sfinţilor Părinţi, doar în Biserica Ortodoxă se ţin slujbele primelor veacuri. Şi pentru aceasta numai în Biserica Ortodoxă găsim toate Tainele cele Sfinte şi dumnezeieşti trebuincioase mîntuirii sufletelor noastre. Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată şi neîntinată, doar Biserica Ortodoxă a dăruit lumii sfinţi, sfinţenie şi sfinte moaşte, numai Biserica Ortodoxă va fi singura ce va purta război împotriva „bisericilor” ce vor încerca să o uzurpe.
Drept aceea, doar noi credincioşii ortodocşi mărturisim despre Biserică în Crez ca fiind: „Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească”. Precum un singur crez este, tot aşa doar o singură Biserică viază, al cărei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim în crez două Biserici, doi hristoşi, două botezuri pentru că avem – ca şi Sfinţii Apostoli – un Domn, o Credinţă, un Botez – cel ortodox.

[antiecumenism]

ECUMENISMUL FARA MASCA – O carte ce cuprinde tot ce nu s-a spus pana acum despre erezia ereziilor: ecumenismul


https://carteromaneasca.wordpress.com/2012/10/24/ecumenismul-fara-masca-o-carte-ce-cuprinde-tot-ce-nu-s-a-spus-pana-acum-despre-erezia-ereziilor-ecumenismul/


Sfintii Parintii nu purtau de loc convorbiri (tratative) cu ereticii, nu se uitau la amabilitati si politeturi; ei doar marturiseau adevarul. Biserica Ortodoxa a Sinoadelor Ecumenice nu a deschis un dialog cu „Bisericile ereticilor”. Nu s-a declarat pe sine membru organic al unei societati care urmarea s-o uneasca cu eunomienii, anomeii, arienii, apolinarienii sau cu sabelienii. Dimpotriva, primul canon al celui de-al doilea Sinod ecumenic nu cheama la o unire, in cadrul vreunei organizatii, cu ereticii, ci ii anatemizeaza.
Nu exista, asadar, dialog cu ereticii care continua sa ramana in inselare. Sfinții Parintii nu au vorbit cu ereticii de la egal la egal. Nu au intretinut dialoguri,in termeni de egalitate, dupa cum vor astazi unionistii. Respingeau afirmatiilor lor, iar atunci cand aceia ramaneau neclintiti in inselarea lor, Parintii purtatori de Dumnezeu intrerupeau comuniunea cu ei, ii cateriseau si ii anatemizau. Ii indepartau de la Trupul Sfant al Bisericii ca pe unii ce apartineau „sinagogii satanei”.
Arhim. Haralambie Vasilopoulos (autorul cartii)


Rugam Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane sa ia exemplu de la Biserica Ortodoxa a Georgiei: Biserica Ortodoxa a Georgiei nu accepta recunoasterea Sfintelor Taine in afara Bisericii Ortodoxe, nici erezia “Biserici surori”, nici “teoria ramificatiilor”.

Se închină toţi oamenii la acelaşi Dumnezeu ? Erezia ecumenista



Textul Conferintei de la Iasi al domnului Dimitrios Telenghidis: “Credința ortodoxă și viața bisericească” in care se arata ca trebuie sa luptam impotriva ecumenismului.

Când credința ortodoxă se desparte și devine autonomă față de viața credinciosului, nu mai are caracter mântuitor. Aceasta înseamnă că acest fel de credință nu poate să mântuiască pe om. Credința ortodoxă capătă caracter mântuitor numai atunci când se leagă indisolubil și funcțional cu viața de fiecare zi a credinciosului. Atunci este și se numește viața lui, viață bisericească.
Desigur că nici viața bisericească, nici participarea la Sfintele Taine fără credința ortodoxă nu poate duce la mântuire. Aceasta înseamnă că nici o Taină a Bisericii, în această situație, nu ne poate mântui de la sine (adică fără ca noi să credem ortodox).


Lupta creștinilor ortodocși, chiar dacă este pentru viața lor însăși, nu este îndreptată împotriva ereticilor ci împotriva ereziei, care amenință să erodeze adevărul in constiinta membrilor Bisericii și prin extensie viața Ei. Ortodoxia nu a adoptat niciodată violența împotriva ereticilor, ci elaborează teologia apologetică, pentru a convinge cu rațiunea și cu argumente corecte, subliniind în principal trăirea în Duhul Sfânt a membrilor Ei.
Scopul acestei poziții a Ortodoxiei în fața provocării ereticilor este dublu. Pe de o parte apără trupul bisericesc de a nu fi molipsit, iar pe de alta parte dă posibilitatea ca rătăciții să revină la credința sănătoasă a Bisericii. Aceasta se adeverește și din faptul că Părinții apologeți, deși folosesc un limbaj dur la adresa ereticilor, nu simt ură față de aceștia. Vis-a-vis de ei părinții sunt neținători de minte a răului, blânzi și iubitori de oameni, deși aceia sunt puși pe ceartă. În mod evident socotesc prietenia și tovărășia cu ereticii ca o Ť stricăciune ť și ca o Ť pierdere a sufletului ť. Dialogul cu ereticii trebuie să se desfășoare numai în cadrul recomandat de Sfântul Apostol Pavel : Ť de omul eretic, dupa întâia și a doua mustrare depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit ť . Dialogul trebuie să se limiteze Ť numai până la sfatul pentru întoarcerea lor la dreapta credință ť după Sfântul Atanasie cel Mare. Fiind mișcat de același duh al Sfintei Scripturi și al practicii Sfinților Părinți, marele teolog al vederii luminii necreate, Sfântul Grigorie Palama, pune ca și condiție pentru un dialog cu Romano-catolicii scoaterea lui Filioque din Simbolul de Credință. După cum este Hristos, așa sunt și Sfinții Săi, întotdeauna cer credința curată ca și condiție absolut necesară pentru vindecare și mântuire. Este specifică, în mod deosebit, condiția pe care o pune Marele Atanasie în privința dialogului cu ereticii. Nu se poate să se discute nimic altceva cu aceștia, spune el, până când nu se va verifica chestiunea credinței. Mai întâi trebuie să fie acordul în credință. Aceasta metodă eclesiastică este întemeiată de însuși Hristos, care nu vindeca pe cei ce pătimeau până nu își exprimau credința lor către El.

[Decebal]

Scurt documentar referitor la ortodoxie si ecumenism, probabil realizat de Rafael Udriste la TVR 1:

http://www.youtube.com/watch?v=ZsS9fhnNjz4

[Decebal]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ortodoxul nu vede un duşman în catolici, protestanţi etc., ci un partener de dialog. Iar dacă dialogul merge prost, şi drept e că merge deseori, aceasta ar trebui să dea de gândit ortodoxului, în primul rând. Dar nu-i dă, că ortodoxistul ştie de la început de unde vine necazul: de la ceilalţi, niciodată de la noi.

Poate, ei ca oameni pot fi văzuţi ca parteneri de dialog. Dar în ceea ce priveşte credinţa, adevărul acolo nu prea mai merge prietenia. Duşmănia pe care catolicii şi protestanţii ne-au purtat-o de-a lungul veacurilor este încă vie, ea nu a murit, doar şi-a camuflat şi perfecţionat manifestările pentru a reuşi să inducă pe cât mai mulţi în eroare. În contextul însă al decalajului evident între Ortodoxia adevărată şi Ortodoxia istorică practic aşa zisul dialog ecumenic, care nu este în esenţă un dialog, ci doar o formă voalată de război religios şi spiritual tacit, a devenit oarecum inevitabil pentru că ortodocşilor le cam fuge pământul de sub picioare şi vor să facă cumva să îşi menţină poziţiile, bineînţeles cu preţul unor "umblături" la credinţă, directe sau indirecte, pe faţă sau pe ascuns. Pe de altă parte, pentru unii ortodocşi ecumenismul a cam devenit singura şansă prin care mai pot lupta împotriva nedreptăţilor şi alunecărilor de la Creştinism în general din Ortodoxia istorică, şi de aceea ei sunt favorabili ecumenismului, sau sunt chiar agenţi ai acestuia, pentru că nu mai văd posibilă a oarecare reformare a Ortodoxiei decât prin lupta în tabăra adversarului, adică în tabăra catolicilor, protestanţilor, ecumeniştilor şi / sau francmasonilor. Pentru că toate aceste patru categorii duc un război din ce în ce mai accentuat împotriva Ortodoxiei. În acest context practic ecumenismul a devenit una dintre cele mai puternice agresiuni exterioare la adresa Ortodoxiei şi una dintre cel mai perverse forme de neutralizare a misionarismului ortodox autentic.

Evident că şi ceilalţi au dezvoltat foarte multe valori, pe anumite secţiuni cu mult mai multe decât ortodocşii. Dar toate aceste valori nu le validează ceea ce din punct de vedere ortodox este erezie, şi nu le validează tradiţiile lor ca elemente ale Sfintei Tradiţii. Pe de altă parte acest sentiment de inferioritate al ortodocşilor în faţa celorlalţi este cauzat în esenţă chiar de rigiditatea şi alunecările de la Tradiţie ale ortodocşilor sau aşa zişilor ortodocşi înşişi. Greşelile ortoodcşilor au lăsat şi lasă celorlalţi câmp de acţiune şi de pretenţii de legitimitate ca Tradiţie autentică a Bisericii. Iar soluţia nu era şi nu este în mod absolut necesar vreun dialog, mai ales pentru o Biserică ce se consideră Biserica cea una şi adevărată instituită de Iisus Hristos, deşi este în mod evident necesar şi un anumit tip de dialog cu ceilalţi, ci era şi este adevărata ortodoxie practicată de ortodocşi în toate vremurile vieţii fiecăruia, în toate contextele şi de la primul până la ultimul. Nici ecumenismul şi nici nimeni nu vor salva Ortodoxia istorică de la prăbuşire în afară de întoarcerea autentică la Dumnezeu, schimbarea vieţii şi trăirea practică a unei vieţi în Hristos. Nu există altă cale. Dar ştiţi cum vine vorba la rumâni, cu cine s-o (mai) parcurgi? În cine să te mai încrezi? Şi-atunci o dăm pe ecumenisme făcându-ne iluzia că această făcătură care nu are legătură cu Sfânta Tradiţie poate cu adevărat să slaveze ceva.

Later edit: Şi apropo, cum se face că unii ortodocşi sunt atât de aprigi să dialogheze, eventual chiar în numele întregii Ortodoxii dacă s-ar putea, cu heterodocşii, dar sunt atât de distanţi, atât de aroganţi, atât de indiferenţi şi cu atâtea aere şi gesturi de superioritate şi de lipsă de iubire frăţească elementară faţă de chiar confraţii ortodocşi? Cum de sunt ei atât de însetaţi după dialogul cu catolicii, protestanţii şi ecumeniştii dar atât de reci şi de rigizi, de distanţi şi de intoleranţi, în "dialogul" cu confraţii lor ortodocşi?

[cezar_ioan]

Ortodocşilor le fuge pământul de sub picioare??... Cum aşa?
Poate argumentezi un pic, dacă îţi pare nimerit.
Eu unul mă îndoiesc de adevărul afirmaţiei; le fuge pământul de sub picioare tocmai celor care nu sunt ortodocşi. Altminteri rămâneau în Biserică şi n-o rupeau la fugă, speriaţi şi iluzionaţi că au găsit ceva mai stabil decât acasă.

Pământul fuge de sub picioare acolo unde credinţa-i cvasinulă. Unde lipsesc încrederea şi nădejdea în Dumnezeu şi în Biserica Lui. Eu aşa cred, să fiu iertat de opinie.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Decebal

Evident că şi ceilalţi au dezvoltat foarte multe valori, pe anumite secţiuni cu mult mai multe decât ortodocşii. Dar toate aceste valori nu le validează ceea ce din punct de vedere ortodox este erezie, şi nu le validează tradiţiile lor ca elemente ale Sfintei Tradiţii. Pe de altă parte acest sentiment de inferioritate al ortodocşilor în faţa celorlalţi este cauzat în esenţă chiar de rigiditatea şi alunecările de la Tradiţie ale ortodocşilor sau aşa zişilor ortodocşi înşişi. Greşelile ortoodcşilor au lăsat şi lasă celorlalţi câmp de acţiune şi de pretenţii de legitimitate ca Tradiţie autentică a Bisericii. Iar soluţia nu era şi nu este în mod absolut necesar vreun dialog, mai ales pentru o Biserică ce se consideră Biserica cea una şi adevărată instituită de Iisus Hristos, deşi este în mod evident necesar şi un anumit tip de dialog cu ceilalţi, ci era şi este adevărata ortodoxie practicată de ortodocşi în toate vremurile vieţii fiecăruia, în toate contextele şi de la primul până la ultimul. Nici ecumenismul şi nici nimeni nu vor salva Ortodoxia istorică de la prăbuşire în afară de întoarcerea autentică la Dumnezeu, schimbarea vieţii şi trăirea practică a unei vieţi în Hristos. Nu există altă cale.

Subscriu acestui punct de vedere.
(Exceptînd pasajul cu sentimentul de inferioritate al ortodocşilor faţă de ceilalţi. De aşa ceva eu nu am cunoştinţă şi mă mir că se poate pune aşa problema... Tare mult mă mir şi mă necăjesc acum, Decebal. Cum vine asta, frate? Unde creşte sentimentul ăsta de n-am auzit de el în Biserică, printre credincioşii de la noi şi din alte părţi ale lumii creştin-ortodoxe?)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Decebal

Scurt documentar referitor la ortodoxie si ecumenism, probabil realizat de Rafael Udriste la TVR 1:

http://www.youtube.com/watch?v=ZsS9fhnNjz4

"Eu nici acum nu mi-am dat seama, nu ştiu despre ce link vorbeşti dumneata "

Poftim, Decebal! Uite linkul de care ai uitat, postat de tine însuţi, se pare.
Iar mai la vale, după câteva postări e şi scurtul meu comentariu de susţinere.
Acum îţi aminteşti? Poţi fi atent măcar o clipă şi la realitatea din jur, te rog?

P.S. Cu maladiile celorlalţi sunt de acord să o las moale de tot. Cu o condiţie: să mă lase maladiile lor în pace, ok?

[Parascheva16]

Ecumenism si fanatism

Autor: Preot Mihai-Andrei Aldea