Tradatorii lui Hristos - cei care-si abandoneaza copiii sau parintii!

[laurastifter]

"Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei preamici, Mie Mi-aţi făcut" - ne va spune Hristos la Judecata Sa cea dumnezeiască. Atunci, noi, uimiţi, nedumeriţi, dezamăgiţi de noi înşine, vom răspunde: "drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu"!
Dintre toate păcatele noastre ("nu este drept nici unul, nici măcar unul nu este", spunea Psalmistul), cea mai josnică, cea mai necreştinească, cea mai înfricoşătoare faptă îmi pare abandonarea propriilor copii sau părinţi aflaţi în suferinţă. Cei care-şi abandonează copiii în orfelinate, cei care-şi părăsesc părinţii bătrâni în azile sau prin sanatorii comit un act de trădare a membrilor propriei familii. Despre această faptă josnică Sf. Apostol Pavel scrie: "Cine, însă, nu are grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios". Nu spune că "e ca şi cum s-ar fi lepădat de credinţă", ci chiar că "s-a lepădat de credinţă".
Aşadar, potrivit Sfintei Scripturi, abandonarea, sub orice pretext, a unei persoane bolnave din familia noastră, constituie un act de apostazie.
Domnul nostru să ne păzească de o astfel de crimă, iar pe cei care au săvârşit-o să-i ajute să se-ntoarcă prin pocăinţă şi să-i reintegreze în familiile lor pe cei abandonaţi, dacă aceştia mai sunt în viaţă!
Doamne Iisuse, Nădejdea noastră, nu ne lăsa să ne lepădăm de Tine într-un mod atât de laş, iar celor care au făcut-o dăruieşte-le iertare şi pocăinţă autentică!