Preafericitul Parinte Daniel

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Parerea mea este ca rudele (sotia, in primul rand) au facut foarte bine respectand ultima dorinta a celui mort. Asemanarea cu copilul care cere otrava nu rezista. Mai intai, noi nu vorbim aici de un copil, ci de un adult care a facut o alegere libera. Pe urma, in timp ce otrava omoara un om viu, noi nu stim starea sufletului celui plecat.

Mereu i-am admirat pe oamenii care urmeaza o alegere, fie ea si proasta, pana la ultimele ei consecinte. Unii ar putea numi asta incapatanare, eu o numesc consecventa. Sergiu Nicolaescu a murit asa cum a trait: ca un comunist. Un om care a sprijinit regimul comunist prin activitatea de o viata, care si-a asumat cu curaj ateismul, care nu s-a dezis niciodata. In comparatie cu asta, comunistii care aleg sa fie inmormantati crestineste sunt, pentru mine, ceva de neinteles.

Eu i-aş zice orgoliu. Orgoliul care nu te lasă să recunoşti când greşeşti, neavând nici şansa să te corectezi.
Ferească Dumnezeu de asemenea atitudine (încăpăţânare/ consecvenţă/ orgoliu...), mai ales dacă ultimele ei consecinţe sunt ireversibile.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Parerea mea este ca rudele (sotia, in primul rand) au facut foarte bine respectand ultima dorinta a celui mort. Asemanarea cu copilul care cere otrava nu rezista. Mai intai, noi nu vorbim aici de un copil, ci de un adult care a facut o alegere libera. Pe urma, in timp ce otrava omoara un om viu, noi nu stim starea sufletului celui plecat.

Mereu i-am admirat pe oamenii care urmeaza o alegere, fie ea si proasta, pana la ultimele ei consecinte. Unii ar putea numi asta incapatanare, eu o numesc consecventa. Sergiu Nicolaescu a murit asa cum a trait: ca un comunist. Un om care a sprijinit regimul comunist prin activitatea de o viata, care si-a asumat cu curaj ateismul, care nu s-a dezis niciodata. In comparatie cu asta, comunistii care aleg sa fie inmormantati crestineste sunt, pentru mine, ceva de neinteles.

Ciudat se vede lumea prin ochelarii "catolici"!

Nu sunt de acord cu acest punct de vedere, mai ales cu ultima parte a raspunsului. De parca a fi comunist inseamna mai mult decat a fi om. Ori omului ii mai vine mintea la cap in ultima clipa. Cunosc destul de multi oameni, care in ultima clipa s-au intors cu fata spre Dumnezeu, acceptand spovedania si impartasania. Ori se stie ca Dumnezeu ii primeste si pe cei dintai, si pe cei din ceasul al 12-lea. Se spune ca Dumnezeu il iarta pe sinucigasul, care in timpul caderii in gol regreta fapta sa. A fi batos in fata lui Dumnezeu pana in ultima secunda, e o prostie si fiecare da socoteala pentru alegerile sale.

Dam socoteala si pentru incuviintarea la o alegere proasta; asa ca dragi colegi de forum, atentie la cele cu care sunteti de acord, caci s-ar putea sa suportati consecintele incuviintarii la acele fapte, neacceptate de Biserica.

După părerea mea acest circ mediatic în jurul unui personaj important de pe scena artistică și de ce nu și politică, care a murit (așa cum toți vom muri) este de prost gust și caracterizează aceste vremuri pe care le trăim.
În loc să se discute despre scumpirile care ne așteaptă, despre relansarea economică pe care o așteptăm toți, asistăm la un circ (gen Monica Columbeanu sau Oana Zăvoramul) care au scopul de a abate atenția oamenilor de la problemele cu adevărat importante.
E treaba familiei ce face cu trupul lui. Biserica a făcut ce trebuia să facă.
Nu noi vom da socoteală în fața Dreptului Judecător!
Să-i fie cenușa ușoară!